Viitorul, mai 1929 (Anul 21, nr. 6363-6386)

1929-05-12 / nr. 6370

ORADEA. — In faţa unui nu­meros şi ales public d. Ştefan loan a încheiat seria conferinţelor din anul acesta prin cuvinte aducă­toare de nădejde şi de orientare în haosul de şovăială şi de des­­orientare în care ne găsim. Arătând rostul idealului în viaţa indivizilor şi a omenirii, precum şi armonizarea erarhică a idealu­rilor, conferenţiarul arată prin su­gestive imagini sterilitatea vieţii fără ideal. Viaţa fără ideal nu e­­ste viaţă şi îţi lasă impresia unui dans fără muzică. Idealul naţio­nal ne-a fost călăuza permanentă deşi cu toţii ştim ce imposibilă ni se părea realizarea lui înainte de războiu. Credem că vor mai trebui multe generaţii până la realizarea lui, mai ales dată fiind situaţia noastră de a fi fost interesaţi în ambele conste­laţii de popoare ale războiului, li­nii deţinând Ardealul, alţii Basa­rabia. A trebuit o minune Dumneze­iască spre a vedea înfăptuirea; dar această minune poate nu s’ar fi realizat dacă n’ar fi găsit su­fletul românesc pregătit, dacă nu ne găsea cu candelile aprinse. For­ţa unei naţiuni o face pregătirea sufletească. Momentul ne-a găsit cu sufletul mobilizat, fără de care desigur realizarea idealului secu­lar nu era posibilă. Acest ideal a fost culmea ascensiunei noastre naţionale. Aju­nşi în vârful acestei culmi, azi ne uităm în prăpastie, dar trebue să ne ridicăm ochii căci mai sunt şi alte culmi mai în­­nalte de suit, de unde desigur vom avea orizonturi mai largi şi ve­deri mai frumoase. Generaţia ero­ică a războiului nu trebue să se m­ulţumască numai cu războiul, oricât de mare a fost fapta ei; ea trebue să se uite mai departe. Cei ce au făurit România Mare trebue să facă România tare. Să luăm exemplu de la generaţia renaşterii noastre naţionale, pe care n’a o­­prit-o din drumul său nici sărăcia nici exilul, dar nici bogăţia nu i-a ademenit. O generaţie care a ştiut ce e sa­crificiul nu numai al averilor, şi al ambiţiilor, dar şi al vieţei; o generaţie care nu a fost zăpăcită de patima îmbogăţirii, iată cine ne-a pregătit pentru marile mo­mente. Un Negri a murit sărac, a refuzat coroana Moldovei numai pentru a vedea unirea înfăptuită. Această generaţie eroică a făcut marea minune a ridicării noastre. După războiul cel mare, ca după orice cataclizm, lumea a fost co­pleşită de emoţie, nu a putut ac­ţiona imediat şi a comis oarecare păcate. Aşa bunioară n’am reac­ţionat cum trebuia cu Banatul, nu vedem glorificarea în deajuns a eroismului nostru; unde sunt poe­ţi­i marilor fapte de la Mărăşti şi Mă­­răşeşti ? Avem , drept mulţi, prea mulţi poeţi care cântă amoruri ce nu le-au avut şi decepţii ce nu le-au încercat, dar nu-l vedem pe cântăreţul războiului aşa cum a fost Alecsandri pentru acela al In­dependenţii. Cimiliturile sunt per­­dere de timp. Să sperăm că va veni poetul care să ne dea consa­crarea literară a marelui războiu. Literatura ne-a dat în schimb ti­puri postbelice, tipul omului de afaceri, omului de învârteală, etc., ne-a dat chiar cuvinte noui ca fi­­lodormă, sperjurală, dar eroismul, intrar­ea trupelor noastre în Bu­dapesta spre exemplu, nu a găsit încă o consacrare literară adevă­rată. Prin nenumărate şi vii exemple, conferenţiarul ne zugrăveşte păca­tele postbelice, dar printr’un opti­mism bine motivat arată că popo­rul român se va reculege din a­­ceastă dezorientare şi va porni la drumul nou, indicat de datorie şi de iubirea patriei. D. Ştefan Ioan ne îndreaptă­ a­­poi privirile către culmile ce a­­veam de urcat de aci înainte. Un drum care cere sforţări noui, ce­rinţe noui. Prima şi cea mai de seamă cerinţă este unirea şi iubi­rea frăţească pe tot întinsul româ­nismului. Altă cerinţă este munca. Confe­renţiarul face o admirabilă şarjă împotriva apucăturei nenorocite de azi de a căuta să obţinem cât mai mul­te beneficii prin minimum de sforţări.­ Azi nu se mai poate vorbi numai de repartizarea bene­ficiilor ca înainte de războiu, când er­a un plus de producţie. Azi avem o criză mare de producţie, mai ales agricolă, ba ce e mai nou, ca o consecinţă a acesteia a-D1 ŞTEFAN IO­AN gem chiar o criză de consumaţie. î”f,poi. P.U(î! căci pământul a fost S1 trebue să fie isvorul cel mai­ abundent de bogăţie pentru neamul­ nostru. împroprietărirea nu a fost atât o caritate şi sim­patie, ci o preocupare economică *1 ,ur!­a­­t de dreptate. Trebue deci sa-l învăţăm pe ţăran să-şi cultive un Lv ,pâTM.antu­, spre a deve­ni iar productiv. Toată lumea la lucru, căci nu­mai aşa vom putea mări produc­ţia acestei ţări şi ajunge la buna ei stare. Este apoi nevoe de o refacere morala nu mai bine. Ne trebue o şcoală sănătoasă nu numai ca valoare în ceea ce pri­­veşte instrucţia ei şi educaţia, ne plătească oameni inUrVJ-’ aruncitori şi cari să ştie potrivi vorba cu fapta. Un învă­­ţamant primar bine organizat la cază şi dezvoltat apoi mai departe care să ne dea cetăţenul luminat. Un curent puternic de educare a masselor, căci um­ai astfel cinstea va ajunge locul de frunte, trăim sub imperiul hatârului care este cea mai răspândită for­ma de nedreptate şi asistăm şi azi 'A'‘arw*** Analizând anarhia de peste Nis­­tru, conferenţiarul dovedeşte de­zastrul la care duce dezordinea. ■Legile nu pot nimic fără bune moravuri. Dar pentru toate acestea avem nevoie de adevarata cultură, cultu­ra reală şi răspândită cât mai mult, ca o pâine de toate zilele ea nu primum ii venă şi ultimum mom­ent al unui popor. Aceasta ex­plică existenţa Greciei, a Poloniei şî a Ardeleanului. Cultura nu nu­­mai oficială, ci pe toate căile po­sibile. Aceasta este greaua sarcină a ge­neraţiei de azi. Cor. La Oradea Mare ROLUL GENERAŢIEI NOASTRE Lui P. Stânculescu om Bazargic RUMINICA 12 MAI 1929 „Viitorul“ TARA­ SEArdeal - Bucovina - Basarabia - Banat - Vechiul Regat MOARTEA inaugurarea expoziţiei fi® legaturi naţionale După amiază s-a deschis în paţatul Cercului Militar expoziţia de artă şi ţesătorie organizată sub prezidenţia d-nei Marilena Sever Bocu. La deschidere au asistat d-nii Iuliu Maniu, primul ministru, Al. Vaida Voevod, I. Mihalache, Madgearu, Se­ver Bocu, Pan Halipa, Voicu Niţescu, membrii guvernului,­ d-nele Alexan­drina Cantacuzino, Sarmiza Alimăneş­­teanu, Lia Brătianu, Nicoleanu, Nicu­­lescu-Dorobanţu, Mihalache, Iunian Madgearu, Lia Alimăneşteanu, Ivădu­­canu, Marilena Bocu, Niţescu, etc. La ora 4 şi jumătate a­ sosit M. S. Regina Maria însoţită de M. S. Regi­na Elisabeta a Greciei, A. S. Regală Principesa Elena mamă, şi doamnele de onoare Simona Lahovari, Mavrodi, Co­lette Plagino. Expoziţia splendid aranjată de d-na Sever Bocu cuprinde cele mai frumoa­se cusături româneşti şi obiecte de artă naţională din toate provinciile. Se remarcă lucrările expuse de soc Albina-Bucureşti, Astra Sibiu, d-na Ar­­ghir, Asociaţia Gospodinelor, Marilena Sever Bocu, Ciuceanu-Răşinari, Casco, Casele Naţionale, Industria Casnică, d-na Voicu Niţescu, Fărcăşanu, d-na Lahovari, d. Thoran, Cesătoria Naţio­nală R. Vâlcea, d-na Slănină, Mana Cosma, Călăraşi, colecţia din Sighetul Marmaţiei, muzeul oraşului Cluj, şcoa­­lele complimentare, şcoala de sericicul­tură de sub conducerea d-nei Nicules­­cu-Frunzeanu. * In timpul cât înalţii oaspeţi au vi­zitat expoziţia corul societăţii „Hora” a cântat diferite arii naţionale. # La ora 5 şi jumătate oaspeţii regali şi suita împreună cu membrii guvernu­lui au plecat în Parcul Carol spre a a­­sista la deschiderea expoziţiei de artă veche românească organizată de d-nele Anna Lahovary şi Pia Alimănesteanu. GESTURI RARE da I. SflMIQNESC» Krolisor universitar Nu e zi lăsată dela Dumnezeu, în care deschizând ziar­ele să nu ţi se facă părul măciucă. In cuprinsul celor opt pagini, nu dai decât des­pre crime, furturi, r­evolte. Viaţa la noi, îţi apare iad. Veş­tile bune, înviorătoare sunt tăi­nuite sau nesocotite; cele rele, chiar neînsemnate în sine, sunt exagerate, amplificate­ pentru sen­zaţie. La toate acestea se mai a­­daugă şi răutatea omenească, explo­zia calomniilor anonimelor, care găsesc lesne găzduite chiar în zia­rele conduse de oameni serioşi pe al căr­or spirit de orientare altfel te-ai putea bizui. In vara trecută eram într’o mare staţiune balneară din Eur’opa ; ne­având ce face pe o zi ploioasă, m’am pus să răsfoiesc toate ziarele f­erite din ţările cele mai depăr­tate. Numai ziarele cu alte car’ac­­tere decât cele latine, nu le puteam deloc înţelege. In­colo, cu oarecare casnă, puteam să-m­i dau seamă, după un cuvânt două din titlu, de conţinutul articolelor’. La dracu, îmi ziceam. Nu vom fi noi ţara cea mai ticăloasă de pe continentul european. Şi totuşi după cuprinsul ziarelor noastre, faţă de al­­ celorlalte, aşa reieşea. Nici intr’unul nu se dădea atâta spaţiu desvăluirii faptelor rele. Doar crimele pasionale cât erau mai pe larg desfăşurate. In colo, întâmplărilor zilnice din forfota tot mai vie a vieţii, abea li se dă­dea atenţiunea, în câteva rânduri, adesea cu caractere mai mici. La noi sunt anunţate cu titluri de­ o şchioapă şi cu detaliuri, care te in-‘ spăimântă !­­ Cei care scriu zilnic, probabil că au ajuns la un soiu de obişnuinţa profesională, în afara scopurilor anumite urmăr­ite, în­cât nu-şi mai dau seamă, nici nu le trece prin minte să-şi dea seamă, de efectele dezastroase ce le deşteaptă în ce­titorul car­e a rămas la ideia că tot ce se scr­ie în gazetă e adevă­rat. Ziarele, fiind hrana zilnică a ştiutorilor de carte de la noi, in cele mai multe cazuri singura hra­nă, pot avea un enorm rol edu­cativ. Din păcate aşa cum sunt scrise azi, cele mai multe, au mai mult rol de destrămare sufletească şi de desorientare în toate. Rar când gă­seşti în ele îndemn la mână cins­tită, apoteoza faptelor bune, a ace­lora care pot fi urmate. Chiar când sunt presărate incidental, se refer­ă la cazuri din străinătate, uşor de transcris dea ga­ta Şi Doamne ! Nu lipsesc nici de noi. Mărunte, mai rare, dar există. Nici nu-s băgate în seamă. Nu sunt scoase în relief, ci împotmo­lite în noroiul şi murdăria ce se răscoleşte pare că anume pentr­u a le învălui. Cât de învior­ător­, în aceste vre­muri de trâmbiţate jafuri şi goană după furtişaguri, este gestul ace­lui ploeştean, d-l L Marinescu-Mo­reanu, care a făcut dar muzeului de antichităţi din Bucur­eşti, coiful de aur străvechiu, dar de reală va­­loar­e găsit în malul Stenicului de un coxxil. Fapta în sine e de un e­­roism nu banal. Chiar prea bogat să fie d-l Marinescu şi tot dania sa î’eprezintă o generozitate care merita mai multă atenţiune de cât i s’a dat, e dreptul, într’’un ziar sau în ultimul număr al Revistei „Societatea de mâine“. E important pentru valoarea in­trinsecă a obiectului , mai impor’­­tant pentru valoarea lui artistică şi ştiinţifică. Insistenţa, asupra faptului, ar putea naşte imitatori. Aiurea numai în acest chip se îm­bogăţesc muzeele. Sunt însă atâtea fapte demne de relevat, dar asupra cărora se lasă tăcerea de cimitir ! Unele ziar­e din Iaşi, printre alte informaţiuni, au pus şi pe aceia ca d-l profesor universitar Vasile Buţureanu, cu ocazia ieşirii sale la pensie, a donat Universităţii din Iaşi, două milioane de lei, câte li­nul facultăţilor de ştiinţe şi de me­dicină­ . In zarva ce se face, în unele di­recţiuni exagerate, de sărăcia în care se sbat Universităţile noastre, neţinute-n seamă ca aiurea de bo­gătaşii noştri, dania d-lui prof. V. Buţureanu desvăluie un rar sentiment de înţelegere a vieţii şi a muncii. Ca şi dania coifului de aur, şi aceasta are o valoare in­trinsecă, dar şi una mai mare, e­­tică. O viaţă întreagă stimatul meu profesor și vrednic coleg, a muncit tăcut, muncă de fiecare zi, necu­­noscând de cât drumul de acasă la laboratorul său de mineralogie. Nu s’a abătut în iarmarocul po­liticei , nu a râvnit ocupațiuni r­en­­tabile care să-i știrbească activi­tatea pr­ofesorală. A muncit, a trăit modest, iar tot ce a adunat o viaţă întreagă, adaos la ceia ce forma averea personală a soţiei sale din familia Conta, a lăsat Uni­versităţei de care îi este legată viaţa întreagă. Două milioane faţă de leafa unui profesor universitar’, înseamnă traiu prea chibzuit, gri­jă mare pentru asigurarea bătrâ­neţilor, când statul te aruncă la o parte, abea dându-ţi drept răsplată a muncii, atâta cât să nu întinzi mâna. Două milioane înseamnă mult, când e rodul traiului cinstit. Lăsate Universităţii, înseamnă ne­­bănuită­ şi indisolubilă legătură, viaţa întreagă, cu instituţia la care a funcţionat. E mult în sine, când te gândeşti la atâţi nababi,, care treceau oul prin inel, au stors vlaga pămân­tului şi a oamenilor până la isto­vire şi care nici prin gând nu le-au trecut să-şi lege numele de veşni­cia vieţii unei instituţiuni oare­care. Gestul prea stimatului meu co­leg, îmi aduce aminte altul, mai modest, dar nu mai slab grăitor. In Câmpina a trăit o viată de muncă spre binele obştesc d-l insti­tutor A. Scripcă , împreună cu to­varăşa sa, moartă în plină hărni­cie pentru şcoala lor, au ridicat templu de cultură demn de imitat. Au adunat o bibliotecă cum nu se mai găseşte la o şcoală primară; au creiat un muzeu local; au um­plut sala de festivităţi cu chipurile tuturor înaintaşilor aleşi; au înăl­ţat în colţul înflorit al şcolii, bus­tul lui N. Grigorescu. Şi au făcut în viaţă datoria pe deplin, exemplu de muncă şi abne­gaţie pentru şcoală şi cultură. A venit vremea odihnei legale, căci bătrânul institutor ar putea munci încă mai cu vrednicie decât mulţi tineri, fiind plin de o însufle­ţire care tot mai slab serveşte drept susţinere datoriei. S-a gândit la liceul de unde a pornit liceul din Pomârla creiat prin dania lui Balotă, boier moldovan de moda veche. Recunoştinţa instituţi­u­luii Scripcă se arată cu ocazia jubileu­lui ce se va serba în vara aceasta. Din sărăcia lui, căci un institutor nu poate ajunge bogat, a lăsat 100.000 lei liceului, a donat o bi­bliotecă în valoare de 24.000­ lei, a făcut să se îmbogăţească materia­lul didactic cu portretele oameni­lor aleşi ai neamului. Suma e relativ mică , gestul este însă înduioşător. Arată dragostea de loc, dragostea de şcoală şi mai presus încrederea ce trebue să o avem în puterea culturii. Ţin minte că mai anul trecut, am cetit în ziarele franceze emoţio­nante articole asupra unui fapt care ar trece la noi drept banal. S-a făcut apel de către cei care gu­vernau, conduşi în actele şi spu­sele lor de intersul obştesc şi nu de ură ori răsbunare, ca să se adu­ne la Banca Franţei, cât mai mult aur şi argint pentru întărirea sta­bilizării. S’a prezentat la ghişeu o vădană, bătrână, bătrână tare,­ care desnodând colţul batistei a în­tins cu mâna tremurândă singura piesă de argint­­ franc ce-i mai rămăsese din vremurile bune. Cazul a fost dat ca simbolic, gestul de sigur că a avut un enorm efect chiar asupra celor mai indi­ferenţi. mummm mimmm BAZARGIC.— Viu îndurerat, vă aduc la cunoştinţă trista veste a încetărei din viaţă a prietenului nostru Pandele Stănculescu, secre­tarul organizaţiei naţional-libera­le, revizor şcolar şi primar, al ora­şului Bazargic. Prin moartea lui Stănculescu par­tdul naţional-liberal local pierde pe unul dintre cei mai distinşi şi destoinici fruntaşi iar oraşul Ba­zargic şi judeţul Caliacra pe un vrednic, devotat şi cinstit munci­tor pentru binele obştesc. Românii americani în Capitală D-nii IV Maniu şi Wilson, ministrul Statelor­ Unite la Bucureşti, cu prilejul recepţiei de la Ateneul Român, în onoarea oaspeţilor români veniţi din America la serbările Unirii ENRIC VOINESCU Suceava EXPOZIŢIA CASELOR NA­ŢIONALE. — Nu ne aşteptam să vedem la expoziţia din ultimele zi­le din palatul primăriei, condusă de d-na general Negreanu şi d-na Roşea din Cernăuţi, o atât de bo­gată şi frumoasă colecţie de indu­strie casnică. Au fost expuse splen­dide costume naţionale, rochii, bluze, fete, perne, perdele, covoa­re, cămăşi de zi şi de noapte şi multe alte lucruri de adevărată artă Toate aceste lucruri, în cea mai fru­moasă execuţie, sunt produsele fe­telor şi femeilor de la ţară. Publicul sucevean, românesc şi minoritar, a vizitat această expo­ziţie, admirând frumoasa artă ro­mânească. UN NEBUN IN BISERICA.­­ Locuitorul Haralambrie Burac din comuna Mitocul Dragomirnei su­ferea de multă vreme de o boală incurabilă. Adus la mănăstirea Sf. loan spre a i se face rugăciunea sf. Maslu­, este cuprins de furie şi vrea cu orice preţ să tragă clopo­tele. Devenind din ce în ce mai înfuriat şi fi stăpânit, intră în casa­ arhimandritului Ştefanelii, sfărâmând uşi şi geamuri, prici­nuind o pagubă de peste 40.000 zei. Singur păr, ah­mandrit împre­ună cu familia sa a scăpat ca prin minune de furia nebunului. Până la sosirea poliţiei, toţi cari s’au întâmplat în curtea bisericei au trecut prin momente de groa­ză. Intre cei 6 poliţişti şi nebun s’a încins o adevărată luptă. Doi gar­dişti au fost grav loviţi de nebun. Numai pus în cămaşa de forţă a fost dus la poliţie şi de aici la Cernăuţi în casa de alienați. Expoziţia Transilvaniei Cu prilejul sebărilor aniversare ale unirii Ardealului şi Banatului cu patria mamă, s-a organizat o expoziţie a Transilvaniei în lo­calul Muzeului Arhivelor Statu­lui, care se va deschide Duminică 12 Mai cor, ora 11 dim.. Expoziţia cuprinde stampe (peisagii, echime, portrete, monumente), hărţi şi planuri vechi privitoare la aceste ţinuturi româneşti. In acelaşi timp se va inaugura secţia Bucureştii-vechi a Muzeului Arhivelor, cuprinzând stampe şi planuri privitoare la trecutul ca­pitalei României. Toate stampele, hărţile şi pla­nurile expuse fac parte din colec­ţia cunosutului amator de artă şi muzeolog d. G. Olszewski. C­HESTIA sStramiuîMg dela SrăSBa ast­regăSugă cu com­unicatul ministerului de agricultură Ministerul de agricultură prin d. Vidra­scu, secretarul general al aces­tui minister a dat un comunicat prin care prezintă chestia ștrandului de la Brăila, sub aspectul unei afaceri li­berale Pentru restabilirea adevărului, iată cum s’au petrecut lucrurile: In luna August 1928, s’au făcut de către mai mulţi interesaţi cereri de cesionare a unui strand la Brăila, cereri ce au fost prezentate, consiliu­lui de Admisitraţie, spre aprobare. Aprobarea de principiu se pusese de către Consiliu, numai pe cerera d-lui Macedonschi, iar adminstraţia Bră­ila, făcuse formalităţile de contrac­tare numai pentru acest concurent, trimiţând ministerului prin Adm. generală a Pescăriilor spre aprobare contractul d-lui Macedonschi, care fără a mai aştepta rezultatul apro­bării îşi plătise taxele la adm. Finan­ciară. D. Argetoianu în loc de a da apro­barea cerută, văzând că s’ar fi pro­dus oarecari nereguli trimite în an­chetă pe d. subdirector general Cons­­tantinescu dela Centrala Obştiilor săteşti, un specialist în comptabili­­tate şi străin de orice influenţa a personalului superior al pescăriilor. D-sa prezentând d-lui ministru un raport de anchetă asupra celor pe­trecute cu cesionarea acestui strand, şi arătând că s’ar fi călcat legea comptabilităţei statului, d. mi­listru nu numai că nu aprobă măsurile luate în privinţa ştrandului, dar a­­nulează toate actele făcute, care nu erau definitive şi pedepsind funcţio­narii ce s’ar fi făcut vinovaţi cu vreo neregulă, hotărăşte scoaterea la lici­taţie a acelui bun al statului, care era solicitat de mulţi concurenţi ce ofereau preţuri mai mari ca al d-lui­­ Macedonschi. Licitaţia urma să se ţină acum o săptămână. Când toate erau pregă­tite pentru aceasta, d. Adm. al Pes­căriilor Brăila, primeşte o telegramă din partea d-lui Vidraşcu, anulând dispoziţia de licitaţie şi făcând cu­noscut că s’a dat ştrandul d-lui Ma­cedonschi. Comunicatul dat de d-sa ziarelor care îl înregistrează cu rezerve şi prin care vrea să acopere o nouă tentativă de înstrăinare a bunurilor statului în materie de ştrand—in care au devenit specialişti—prin a­­firmarea unor neadevăruri atât de o­bişnuite regimului „legalităței“. Portra lămurirea d-lui Vidraşcu, a nii­.uit. a se adresa d-lui Tomescu, ad. pescăriilor Brăila, sau d-lui Cons­tant­ini­sc­u subdirector general ce se afla sub ordinele D-sale. SFINŢIREA astei biserici la Mangalia CONSTANŢA.­­ Din sorginte sigură se anunţă sosirea familiei regale la Mangalia, pentru ziua de 2 iunie crt. când va avea loc sfin­ţirea bisericei din acel oraş. Participarea familiei regale la Sfinţirea acestei biserici se dato­­reşte faptului că primul donator al fondului de construcție a fost defunctul rege Carol, care se ocu­pa mult cu ridicarea acestei bise­rici. Rosiori-de-Vede CONCERT RELIGIOS.­­ Dumi­nică, a sosit in localitate corul re­ligios al bisericei Sf. Haralambie din Turnu-M­agu­­rele, care a dat în Catedrala Sf. Teodor un concert religios ,cu concursul soc. artisti­­co-muzicale „Armonia“. S-au executat întreaga leturghie și diferite concerte religioase sub conducerea maestrului Rugină. După oficierea slujbei s-a dat o masă la restaurantul Sotir, ofe­rită de primărie, coriştilor, la care a luat parte şi d. Victor Ghetu primarul oraşului şi mai mulţi membri ai soc. „Armonia“. Linia ferată PloeşMârovişte Gât voa costa? — Gând va fi gata Ploeşti, 8. — De câteva zile au început lucrările de construire a liniei Ploeşti-Târgovişte. Cu a­­ceasta se îndeplineşte un vechia deziderat al prahovenilor, stabi­lindu-se o legătură directă cu Târgovişte, legătură care până acum se făcea cu mare înconjur, prin Chitila-Titu. Lucrările sunt puse sub con­ducerea technică a d-lui ing. N. Drogeanu directorul liniei Plo­eşti-Văleni. Lucrările au început pe tot traseul­, întreaga lucrare va costa pâ­nă la 500 milioane, şi va fi ter­minată cel mult în cinci ani Bani se vor lua din bugetul judeţului şi pe cale de împrumut iar pentru a se mări veniturile pe măsură ce o porţiune de linie va fi terminată, va fi pusă ime­diat în circulaţie. Lucrări de artă, vor fi la tre­cerea râului Prahova, la punctul Ţigănia. Aci va fi nevoie de un pod care va avea o deschidere de 100 metri şi va fi făcut din beton. Cu deschiderea acestei linii se va da o viaţă intensă, bog­ătiile­ atât de abundente din judetele Prahova şi Dâmbovita, mai ale­­în petrol şi păduri. In vederea deschiderea indus­triei de petrol linia va avea două variante, una spre Moreni şi alta spre Grrja-Ocniţe. Linia se construeşte numai pe cheltuiala judeţului Prahova şi pe baza unui aranjament făcut cu­­ judeţul Dâmboviţa, care in schimbul concesionărei liniei de pe teritoriul ei, judeţului nostru, i se va da un procen­t de 20% din venitul liniei. Gara acestei linii va fi con­struită între şoseaua Târgovişte şi Cabina americană C. F. R. SFINŢIREA DRAPELELOR a 166 regimente Solemnitatea dela palate Cotroceni Dupăce Mercuri după amiază, s’a făcut la palatul regal dela Cotroceni, ţintuirea celor 166 dra­pele ale diferitelor regimente. Joi dimineaţa, la orele 9 jumă­tate a avut loc, în Capela din curtea palatului regal, solemni­tatea sfinţirii acestor noui dra­pele,­­ serviciul religios fiind o­­ficiat de către P. S. S. dr. Stroe, episcopul militar de Alba-Iulia. In amvonul capelei luaseră loc, cu această ocaziune: M. S. Regele Mihai, M. S. Regina Ma­ria, A A. U­. RR. Principele­ Re­­gent Nicolae, Principesa mamă E­­lena, Principesa Ileana şi Regele George. In curte, în faţa capelei, se a­­flau aşezate în semi-cerc, vechile şi nouile drapele, cu gărzile lor şi comandanţii respectivi ai regi­mentelor. De r­i­meni o companie de onoare cu muzică şi drapel de la şcoala militară de infanterie No. 1, întreaga paradă fiind pusă­­sub comanda d-lui general Mi­­ciora ,comandantul pieții Bucu­rești. *• După terminarea serviciului religios, drapelele au fost aduse în capelă. A. S. R. Principele Re­gent Nicolae, coborând din am­von, a luat pe rând, din mâna co­mandantului fiecărui regiment în parte, vechiul drapel, predân­­du-l spre păstrare d-lui maior Mi­­rescu, directorul Muzeului mili­tar. Apoi d. colonel Manolescu, ad­jutant regal, de serviciu, a înmâ­nat pe rând A. S. R. Principelui Nicolae, nouile drapele sfinţite, pe cari la rândul său, Alteța Sa le-a încredințat — cu formula o­­bișnuită — comandanților regi­mentelor, după care solemnitatea a luat sfârșit la orele 11 juni a. m. marele incendiu din Măldă­eni-Teleorm­an ROŞIORI. — Un mare incendiu s’a declarat, la dependinţele locui­­torului Dumitru Popescu din corn- Mă­ldăeni-Teleorman. Focul alimentat de un vânt pu­ternic, s’a întins cu mare repezici­une şi la dependinţele locuitorilor’ Radu N. Cimpoi şi Marin Lupu, astfel că la un moment dat, întreg car­tierul de nord al acestei co­muni, urma să fie cuprins de flă­cări, din cauza lipsei de braţe, întru­cât majoritatea sătenilor erau duşi la munca câmpului, cum şi din cauza lipsei de aparate pentru stingere. Au plecat imediat la faţa locu­lui pompieri militari sub condu­cerea plutonierului I. Băetică, cari în mai puţin de o jumătate de oră au fost cu aparatele de stinger­e la locul hcendiului, care luase mari proporţii. După o muncă de peste cinci ore pompierii, au reuşit să localizeze complect focul. — Locuitorului Dumitru Po­pescu, i-a fost mistuite de flăcări, două pătule magazii mari şi un coşar învelit cu fier. Locuitorului Radu N Cimpoi, una şiră mare de paie, un pătui cu porumb şi un coşar mare în care era depozitată o mare canti­tate de ciment, iar locuitorului Marin Lupu, o coşare mare învă­luită cu fier, mai multe sute de meri de gard și utensile agricole astfel că pagubele se evaluiază­­ suma de peste 700.000 lei. Ştiri din Brăila SITUAŢIA CÂMPULUI. „ In urma ploilor căzute în ultimele zile şi cari au fost generale, în tot cuprinsul judeţului, rapoartele sosite la prefectura de judeţ a­­rată că, abundentele căderi de apă, au făcut mult bine câmpului. PERICOLUL INUNDAŢIILOR. De cât­va timp apele Dunărei, continuă să înregistreze creşteri mari. Datorită acestui lucru, pericolul regiunilor joase, a devenit imi­nent. Bălţile din faţa Brăilei, se află în cea mai mare parte sub apă. Deasemenea vastele terenuri de pe şoseaua Ghecet-Măcin, unde se cultiva zarzavatul sunt ameninţate. HOŢI DE VITE.— In ultimul timp prefectura de judeţ, sesizată de numeroasele furturi de vite a­­parţinând locuitorilor rurali, a dat o dispoziţiune expresă, ca toate vitele, ce se aduc spre vân­zare la oborul din localitate, de a fi supuse unui sever control, care va avea drept urmare, descoperi­rea hoților de vite.

Next