Viitorul, mai 1929 (Anul 21, nr. 6363-6386)
1929-05-12 / nr. 6370
ORADEA. — In faţa unui numeros şi ales public d. Ştefan loan a încheiat seria conferinţelor din anul acesta prin cuvinte aducătoare de nădejde şi de orientare în haosul de şovăială şi de desorientare în care ne găsim. Arătând rostul idealului în viaţa indivizilor şi a omenirii, precum şi armonizarea erarhică a idealurilor, conferenţiarul arată prin sugestive imagini sterilitatea vieţii fără ideal. Viaţa fără ideal nu este viaţă şi îţi lasă impresia unui dans fără muzică. Idealul naţional ne-a fost călăuza permanentă deşi cu toţii ştim ce imposibilă ni se părea realizarea lui înainte de războiu. Credem că vor mai trebui multe generaţii până la realizarea lui, mai ales dată fiind situaţia noastră de a fi fost interesaţi în ambele constelaţii de popoare ale războiului, linii deţinând Ardealul, alţii Basarabia. A trebuit o minune Dumnezeiască spre a vedea înfăptuirea; dar această minune poate nu s’ar fi realizat dacă n’ar fi găsit sufletul românesc pregătit, dacă nu ne găsea cu candelile aprinse. Forţa unei naţiuni o face pregătirea sufletească. Momentul ne-a găsit cu sufletul mobilizat, fără de care desigur realizarea idealului secular nu era posibilă. Acest ideal a fost culmea ascensiunei noastre naţionale. Ajunşi în vârful acestei culmi, azi ne uităm în prăpastie, dar trebue să ne ridicăm ochii căci mai sunt şi alte culmi mai înnalte de suit, de unde desigur vom avea orizonturi mai largi şi vederi mai frumoase. Generaţia eroică a războiului nu trebue să se mulţumască numai cu războiul, oricât de mare a fost fapta ei; ea trebue să se uite mai departe. Cei ce au făurit România Mare trebue să facă România tare. Să luăm exemplu de la generaţia renaşterii noastre naţionale, pe care n’a oprit-o din drumul său nici sărăcia nici exilul, dar nici bogăţia nu i-a ademenit. O generaţie care a ştiut ce e sacrificiul nu numai al averilor, şi al ambiţiilor, dar şi al vieţei; o generaţie care nu a fost zăpăcită de patima îmbogăţirii, iată cine ne-a pregătit pentru marile momente. Un Negri a murit sărac, a refuzat coroana Moldovei numai pentru a vedea unirea înfăptuită. Această generaţie eroică a făcut marea minune a ridicării noastre. După războiul cel mare, ca după orice cataclizm, lumea a fost copleşită de emoţie, nu a putut acţiona imediat şi a comis oarecare păcate. Aşa bunioară n’am reacţionat cum trebuia cu Banatul, nu vedem glorificarea în deajuns a eroismului nostru; unde sunt poeţii marilor fapte de la Mărăşti şi Mărăşeşti ? Avem , drept mulţi, prea mulţi poeţi care cântă amoruri ce nu le-au avut şi decepţii ce nu le-au încercat, dar nu-l vedem pe cântăreţul războiului aşa cum a fost Alecsandri pentru acela al Independenţii. Cimiliturile sunt perdere de timp. Să sperăm că va veni poetul care să ne dea consacrarea literară a marelui războiu. Literatura ne-a dat în schimb tipuri postbelice, tipul omului de afaceri, omului de învârteală, etc., ne-a dat chiar cuvinte noui ca filodormă, sperjurală, dar eroismul, intrarea trupelor noastre în Budapesta spre exemplu, nu a găsit încă o consacrare literară adevărată. Prin nenumărate şi vii exemple, conferenţiarul ne zugrăveşte păcatele postbelice, dar printr’un optimism bine motivat arată că poporul român se va reculege din această dezorientare şi va porni la drumul nou, indicat de datorie şi de iubirea patriei. D. Ştefan Ioan ne îndreaptă apoi privirile către culmile ce aveam de urcat de aci înainte. Un drum care cere sforţări noui, cerinţe noui. Prima şi cea mai de seamă cerinţă este unirea şi iubirea frăţească pe tot întinsul românismului. Altă cerinţă este munca. Conferenţiarul face o admirabilă şarjă împotriva apucăturei nenorocite de azi de a căuta să obţinem cât mai multe beneficii prin minimum de sforţări. Azi nu se mai poate vorbi numai de repartizarea beneficiilor ca înainte de războiu, când era un plus de producţie. Azi avem o criză mare de producţie, mai ales agricolă, ba ce e mai nou, ca o consecinţă a acesteia a-D1 ŞTEFAN IOAN gem chiar o criză de consumaţie. î”f,poi. P.U(î! căci pământul a fost S1 trebue să fie isvorul cel mai abundent de bogăţie pentru neamul nostru. împroprietărirea nu a fost atât o caritate şi simpatie, ci o preocupare economică *1 ,ur!at de dreptate. Trebue deci sa-l învăţăm pe ţăran să-şi cultive un Lv ,pâTM.antu, spre a deveni iar productiv. Toată lumea la lucru, căci numai aşa vom putea mări producţia acestei ţări şi ajunge la buna ei stare. Este apoi nevoe de o refacere morala nu mai bine. Ne trebue o şcoală sănătoasă nu numai ca valoare în ceea ce priveşte instrucţia ei şi educaţia, ne plătească oameni inUrVJ-’ aruncitori şi cari să ştie potrivi vorba cu fapta. Un învăţamant primar bine organizat la cază şi dezvoltat apoi mai departe care să ne dea cetăţenul luminat. Un curent puternic de educare a masselor, căci umai astfel cinstea va ajunge locul de frunte, trăim sub imperiul hatârului care este cea mai răspândită forma de nedreptate şi asistăm şi azi 'A'‘arw*** Analizând anarhia de peste Nistru, conferenţiarul dovedeşte dezastrul la care duce dezordinea. ■Legile nu pot nimic fără bune moravuri. Dar pentru toate acestea avem nevoie de adevarata cultură, cultura reală şi răspândită cât mai mult, ca o pâine de toate zilele ea nu primum ii venă şi ultimum moment al unui popor. Aceasta explică existenţa Greciei, a Poloniei şî a Ardeleanului. Cultura nu numai oficială, ci pe toate căile posibile. Aceasta este greaua sarcină a generaţiei de azi. Cor. La Oradea Mare ROLUL GENERAŢIEI NOASTRE Lui P. Stânculescu om Bazargic RUMINICA 12 MAI 1929 „Viitorul“ TARA SEArdeal - Bucovina - Basarabia - Banat - Vechiul Regat MOARTEA inaugurarea expoziţiei fi® legaturi naţionale După amiază s-a deschis în paţatul Cercului Militar expoziţia de artă şi ţesătorie organizată sub prezidenţia d-nei Marilena Sever Bocu. La deschidere au asistat d-nii Iuliu Maniu, primul ministru, Al. Vaida Voevod, I. Mihalache, Madgearu, Sever Bocu, Pan Halipa, Voicu Niţescu, membrii guvernului, d-nele Alexandrina Cantacuzino, Sarmiza Alimăneşteanu, Lia Brătianu, Nicoleanu, Niculescu-Dorobanţu, Mihalache, Iunian Madgearu, Lia Alimăneşteanu, Ivăducanu, Marilena Bocu, Niţescu, etc. La ora 4 şi jumătate a sosit M. S. Regina Maria însoţită de M. S. Regina Elisabeta a Greciei, A. S. Regală Principesa Elena mamă, şi doamnele de onoare Simona Lahovari, Mavrodi, Colette Plagino. Expoziţia splendid aranjată de d-na Sever Bocu cuprinde cele mai frumoase cusături româneşti şi obiecte de artă naţională din toate provinciile. Se remarcă lucrările expuse de soc Albina-Bucureşti, Astra Sibiu, d-na Arghir, Asociaţia Gospodinelor, Marilena Sever Bocu, Ciuceanu-Răşinari, Casco, Casele Naţionale, Industria Casnică, d-na Voicu Niţescu, Fărcăşanu, d-na Lahovari, d. Thoran, Cesătoria Naţională R. Vâlcea, d-na Slănină, Mana Cosma, Călăraşi, colecţia din Sighetul Marmaţiei, muzeul oraşului Cluj, şcoalele complimentare, şcoala de sericicultură de sub conducerea d-nei Niculescu-Frunzeanu. * In timpul cât înalţii oaspeţi au vizitat expoziţia corul societăţii „Hora” a cântat diferite arii naţionale. # La ora 5 şi jumătate oaspeţii regali şi suita împreună cu membrii guvernului au plecat în Parcul Carol spre a asista la deschiderea expoziţiei de artă veche românească organizată de d-nele Anna Lahovary şi Pia Alimănesteanu. GESTURI RARE da I. SflMIQNESC» Krolisor universitar Nu e zi lăsată dela Dumnezeu, în care deschizând ziarele să nu ţi se facă părul măciucă. In cuprinsul celor opt pagini, nu dai decât despre crime, furturi, revolte. Viaţa la noi, îţi apare iad. Veştile bune, înviorătoare sunt tăinuite sau nesocotite; cele rele, chiar neînsemnate în sine, sunt exagerate, amplificate pentru senzaţie. La toate acestea se mai adaugă şi răutatea omenească, explozia calomniilor anonimelor, care găsesc lesne găzduite chiar în ziarele conduse de oameni serioşi pe al căror spirit de orientare altfel te-ai putea bizui. In vara trecută eram într’o mare staţiune balneară din Eur’opa ; neavând ce face pe o zi ploioasă, m’am pus să răsfoiesc toate ziarele ferite din ţările cele mai depărtate. Numai ziarele cu alte car’actere decât cele latine, nu le puteam deloc înţelege. Incolo, cu oarecare casnă, puteam să-mi dau seamă, după un cuvânt două din titlu, de conţinutul articolelor’. La dracu, îmi ziceam. Nu vom fi noi ţara cea mai ticăloasă de pe continentul european. Şi totuşi după cuprinsul ziarelor noastre, faţă de al celorlalte, aşa reieşea. Nici intr’unul nu se dădea atâta spaţiu desvăluirii faptelor rele. Doar crimele pasionale cât erau mai pe larg desfăşurate. In colo, întâmplărilor zilnice din forfota tot mai vie a vieţii, abea li se dădea atenţiunea, în câteva rânduri, adesea cu caractere mai mici. La noi sunt anunţate cu titluri de o şchioapă şi cu detaliuri, care te in-‘ spăimântă ! Cei care scriu zilnic, probabil că au ajuns la un soiu de obişnuinţa profesională, în afara scopurilor anumite urmărite, încât nu-şi mai dau seamă, nici nu le trece prin minte să-şi dea seamă, de efectele dezastroase ce le deşteaptă în cetitorul care a rămas la ideia că tot ce se scrie în gazetă e adevărat. Ziarele, fiind hrana zilnică a ştiutorilor de carte de la noi, in cele mai multe cazuri singura hrană, pot avea un enorm rol educativ. Din păcate aşa cum sunt scrise azi, cele mai multe, au mai mult rol de destrămare sufletească şi de desorientare în toate. Rar când găseşti în ele îndemn la mână cinstită, apoteoza faptelor bune, a acelora care pot fi urmate. Chiar când sunt presărate incidental, se referă la cazuri din străinătate, uşor de transcris dea gata Şi Doamne ! Nu lipsesc nici de noi. Mărunte, mai rare, dar există. Nici nu-s băgate în seamă. Nu sunt scoase în relief, ci împotmolite în noroiul şi murdăria ce se răscoleşte pare că anume pentru a le învălui. Cât de înviorător, în aceste vremuri de trâmbiţate jafuri şi goană după furtişaguri, este gestul acelui ploeştean, d-l L Marinescu-Moreanu, care a făcut dar muzeului de antichităţi din Bucureşti, coiful de aur străvechiu, dar de reală valoare găsit în malul Stenicului de un coxxil. Fapta în sine e de un eroism nu banal. Chiar prea bogat să fie d-l Marinescu şi tot dania sa î’eprezintă o generozitate care merita mai multă atenţiune de cât i s’a dat, e dreptul, într’’un ziar sau în ultimul număr al Revistei „Societatea de mâine“. E important pentru valoarea intrinsecă a obiectului , mai impor’tant pentru valoarea lui artistică şi ştiinţifică. Insistenţa, asupra faptului, ar putea naşte imitatori. Aiurea numai în acest chip se îmbogăţesc muzeele. Sunt însă atâtea fapte demne de relevat, dar asupra cărora se lasă tăcerea de cimitir ! Unele ziare din Iaşi, printre alte informaţiuni, au pus şi pe aceia ca d-l profesor universitar Vasile Buţureanu, cu ocazia ieşirii sale la pensie, a donat Universităţii din Iaşi, două milioane de lei, câte linul facultăţilor de ştiinţe şi de medicină . In zarva ce se face, în unele direcţiuni exagerate, de sărăcia în care se sbat Universităţile noastre, neţinute-n seamă ca aiurea de bogătaşii noştri, dania d-lui prof. V. Buţureanu desvăluie un rar sentiment de înţelegere a vieţii şi a muncii. Ca şi dania coifului de aur, şi aceasta are o valoare intrinsecă, dar şi una mai mare, etică. O viaţă întreagă stimatul meu profesor și vrednic coleg, a muncit tăcut, muncă de fiecare zi, necunoscând de cât drumul de acasă la laboratorul său de mineralogie. Nu s’a abătut în iarmarocul politicei , nu a râvnit ocupațiuni rentabile care să-i știrbească activitatea profesorală. A muncit, a trăit modest, iar tot ce a adunat o viaţă întreagă, adaos la ceia ce forma averea personală a soţiei sale din familia Conta, a lăsat Universităţei de care îi este legată viaţa întreagă. Două milioane faţă de leafa unui profesor universitar’, înseamnă traiu prea chibzuit, grijă mare pentru asigurarea bătrâneţilor, când statul te aruncă la o parte, abea dându-ţi drept răsplată a muncii, atâta cât să nu întinzi mâna. Două milioane înseamnă mult, când e rodul traiului cinstit. Lăsate Universităţii, înseamnă nebănuită şi indisolubilă legătură, viaţa întreagă, cu instituţia la care a funcţionat. E mult în sine, când te gândeşti la atâţi nababi,, care treceau oul prin inel, au stors vlaga pământului şi a oamenilor până la istovire şi care nici prin gând nu le-au trecut să-şi lege numele de veşnicia vieţii unei instituţiuni oarecare. Gestul prea stimatului meu coleg, îmi aduce aminte altul, mai modest, dar nu mai slab grăitor. In Câmpina a trăit o viată de muncă spre binele obştesc d-l institutor A. Scripcă , împreună cu tovarăşa sa, moartă în plină hărnicie pentru şcoala lor, au ridicat templu de cultură demn de imitat. Au adunat o bibliotecă cum nu se mai găseşte la o şcoală primară; au creiat un muzeu local; au umplut sala de festivităţi cu chipurile tuturor înaintaşilor aleşi; au înălţat în colţul înflorit al şcolii, bustul lui N. Grigorescu. Şi au făcut în viaţă datoria pe deplin, exemplu de muncă şi abnegaţie pentru şcoală şi cultură. A venit vremea odihnei legale, căci bătrânul institutor ar putea munci încă mai cu vrednicie decât mulţi tineri, fiind plin de o însufleţire care tot mai slab serveşte drept susţinere datoriei. S-a gândit la liceul de unde a pornit liceul din Pomârla creiat prin dania lui Balotă, boier moldovan de moda veche. Recunoştinţa instituţiuluii Scripcă se arată cu ocazia jubileului ce se va serba în vara aceasta. Din sărăcia lui, căci un institutor nu poate ajunge bogat, a lăsat 100.000 lei liceului, a donat o bibliotecă în valoare de 24.000 lei, a făcut să se îmbogăţească materialul didactic cu portretele oamenilor aleşi ai neamului. Suma e relativ mică , gestul este însă înduioşător. Arată dragostea de loc, dragostea de şcoală şi mai presus încrederea ce trebue să o avem în puterea culturii. Ţin minte că mai anul trecut, am cetit în ziarele franceze emoţionante articole asupra unui fapt care ar trece la noi drept banal. S-a făcut apel de către cei care guvernau, conduşi în actele şi spusele lor de intersul obştesc şi nu de ură ori răsbunare, ca să se adune la Banca Franţei, cât mai mult aur şi argint pentru întărirea stabilizării. S’a prezentat la ghişeu o vădană, bătrână, bătrână tare, care desnodând colţul batistei a întins cu mâna tremurândă singura piesă de argint franc ce-i mai rămăsese din vremurile bune. Cazul a fost dat ca simbolic, gestul de sigur că a avut un enorm efect chiar asupra celor mai indiferenţi. mummm mimmm BAZARGIC.— Viu îndurerat, vă aduc la cunoştinţă trista veste a încetărei din viaţă a prietenului nostru Pandele Stănculescu, secretarul organizaţiei naţional-liberale, revizor şcolar şi primar, al oraşului Bazargic. Prin moartea lui Stănculescu partdul naţional-liberal local pierde pe unul dintre cei mai distinşi şi destoinici fruntaşi iar oraşul Bazargic şi judeţul Caliacra pe un vrednic, devotat şi cinstit muncitor pentru binele obştesc. Românii americani în Capitală D-nii IV Maniu şi Wilson, ministrul Statelor Unite la Bucureşti, cu prilejul recepţiei de la Ateneul Român, în onoarea oaspeţilor români veniţi din America la serbările Unirii ENRIC VOINESCU Suceava EXPOZIŢIA CASELOR NAŢIONALE. — Nu ne aşteptam să vedem la expoziţia din ultimele zile din palatul primăriei, condusă de d-na general Negreanu şi d-na Roşea din Cernăuţi, o atât de bogată şi frumoasă colecţie de industrie casnică. Au fost expuse splendide costume naţionale, rochii, bluze, fete, perne, perdele, covoare, cămăşi de zi şi de noapte şi multe alte lucruri de adevărată artă Toate aceste lucruri, în cea mai frumoasă execuţie, sunt produsele fetelor şi femeilor de la ţară. Publicul sucevean, românesc şi minoritar, a vizitat această expoziţie, admirând frumoasa artă românească. UN NEBUN IN BISERICA. Locuitorul Haralambrie Burac din comuna Mitocul Dragomirnei suferea de multă vreme de o boală incurabilă. Adus la mănăstirea Sf. loan spre a i se face rugăciunea sf. Maslu, este cuprins de furie şi vrea cu orice preţ să tragă clopotele. Devenind din ce în ce mai înfuriat şi fi stăpânit, intră în casa arhimandritului Ştefanelii, sfărâmând uşi şi geamuri, pricinuind o pagubă de peste 40.000 zei. Singur păr, ahmandrit împreună cu familia sa a scăpat ca prin minune de furia nebunului. Până la sosirea poliţiei, toţi cari s’au întâmplat în curtea bisericei au trecut prin momente de groază. Intre cei 6 poliţişti şi nebun s’a încins o adevărată luptă. Doi gardişti au fost grav loviţi de nebun. Numai pus în cămaşa de forţă a fost dus la poliţie şi de aici la Cernăuţi în casa de alienați. Expoziţia Transilvaniei Cu prilejul sebărilor aniversare ale unirii Ardealului şi Banatului cu patria mamă, s-a organizat o expoziţie a Transilvaniei în localul Muzeului Arhivelor Statului, care se va deschide Duminică 12 Mai cor, ora 11 dim.. Expoziţia cuprinde stampe (peisagii, echime, portrete, monumente), hărţi şi planuri vechi privitoare la aceste ţinuturi româneşti. In acelaşi timp se va inaugura secţia Bucureştii-vechi a Muzeului Arhivelor, cuprinzând stampe şi planuri privitoare la trecutul capitalei României. Toate stampele, hărţile şi planurile expuse fac parte din colecţia cunosutului amator de artă şi muzeolog d. G. Olszewski. CHESTIA sStramiuîMg dela SrăSBa astregăSugă cu comunicatul ministerului de agricultură Ministerul de agricultură prin d. Vidrascu, secretarul general al acestui minister a dat un comunicat prin care prezintă chestia ștrandului de la Brăila, sub aspectul unei afaceri liberale Pentru restabilirea adevărului, iată cum s’au petrecut lucrurile: In luna August 1928, s’au făcut de către mai mulţi interesaţi cereri de cesionare a unui strand la Brăila, cereri ce au fost prezentate, consiliului de Admisitraţie, spre aprobare. Aprobarea de principiu se pusese de către Consiliu, numai pe cerera d-lui Macedonschi, iar adminstraţia Brăila, făcuse formalităţile de contractare numai pentru acest concurent, trimiţând ministerului prin Adm. generală a Pescăriilor spre aprobare contractul d-lui Macedonschi, care fără a mai aştepta rezultatul aprobării îşi plătise taxele la adm. Financiară. D. Argetoianu în loc de a da aprobarea cerută, văzând că s’ar fi produs oarecari nereguli trimite în anchetă pe d. subdirector general Constantinescu dela Centrala Obştiilor săteşti, un specialist în comptabilitate şi străin de orice influenţa a personalului superior al pescăriilor. D-sa prezentând d-lui ministru un raport de anchetă asupra celor petrecute cu cesionarea acestui strand, şi arătând că s’ar fi călcat legea comptabilităţei statului, d. milistru nu numai că nu aprobă măsurile luate în privinţa ştrandului, dar anulează toate actele făcute, care nu erau definitive şi pedepsind funcţionarii ce s’ar fi făcut vinovaţi cu vreo neregulă, hotărăşte scoaterea la licitaţie a acelui bun al statului, care era solicitat de mulţi concurenţi ce ofereau preţuri mai mari ca al d-lui Macedonschi. Licitaţia urma să se ţină acum o săptămână. Când toate erau pregătite pentru aceasta, d. Adm. al Pescăriilor Brăila, primeşte o telegramă din partea d-lui Vidraşcu, anulând dispoziţia de licitaţie şi făcând cunoscut că s’a dat ştrandul d-lui Macedonschi. Comunicatul dat de d-sa ziarelor care îl înregistrează cu rezerve şi prin care vrea să acopere o nouă tentativă de înstrăinare a bunurilor statului în materie de ştrand—in care au devenit specialişti—prin afirmarea unor neadevăruri atât de obişnuite regimului „legalităței“. Portra lămurirea d-lui Vidraşcu, a nii.uit. a se adresa d-lui Tomescu, ad. pescăriilor Brăila, sau d-lui Constantiniscu subdirector general ce se afla sub ordinele D-sale. SFINŢIREA astei biserici la Mangalia CONSTANŢA. Din sorginte sigură se anunţă sosirea familiei regale la Mangalia, pentru ziua de 2 iunie crt. când va avea loc sfinţirea bisericei din acel oraş. Participarea familiei regale la Sfinţirea acestei biserici se datoreşte faptului că primul donator al fondului de construcție a fost defunctul rege Carol, care se ocupa mult cu ridicarea acestei biserici. Rosiori-de-Vede CONCERT RELIGIOS. Duminică, a sosit in localitate corul religios al bisericei Sf. Haralambie din Turnu-Magurele, care a dat în Catedrala Sf. Teodor un concert religios ,cu concursul soc. artistico-muzicale „Armonia“. S-au executat întreaga leturghie și diferite concerte religioase sub conducerea maestrului Rugină. După oficierea slujbei s-a dat o masă la restaurantul Sotir, oferită de primărie, coriştilor, la care a luat parte şi d. Victor Ghetu primarul oraşului şi mai mulţi membri ai soc. „Armonia“. Linia ferată PloeşMârovişte Gât voa costa? — Gând va fi gata Ploeşti, 8. — De câteva zile au început lucrările de construire a liniei Ploeşti-Târgovişte. Cu aceasta se îndeplineşte un vechia deziderat al prahovenilor, stabilindu-se o legătură directă cu Târgovişte, legătură care până acum se făcea cu mare înconjur, prin Chitila-Titu. Lucrările sunt puse sub conducerea technică a d-lui ing. N. Drogeanu directorul liniei Ploeşti-Văleni. Lucrările au început pe tot traseul, întreaga lucrare va costa până la 500 milioane, şi va fi terminată cel mult în cinci ani Bani se vor lua din bugetul judeţului şi pe cale de împrumut iar pentru a se mări veniturile pe măsură ce o porţiune de linie va fi terminată, va fi pusă imediat în circulaţie. Lucrări de artă, vor fi la trecerea râului Prahova, la punctul Ţigănia. Aci va fi nevoie de un pod care va avea o deschidere de 100 metri şi va fi făcut din beton. Cu deschiderea acestei linii se va da o viaţă intensă, bogătiile atât de abundente din judetele Prahova şi Dâmbovita, mai aleîn petrol şi păduri. In vederea deschiderea industriei de petrol linia va avea două variante, una spre Moreni şi alta spre Grrja-Ocniţe. Linia se construeşte numai pe cheltuiala judeţului Prahova şi pe baza unui aranjament făcut cu judeţul Dâmboviţa, care in schimbul concesionărei liniei de pe teritoriul ei, judeţului nostru, i se va da un procent de 20% din venitul liniei. Gara acestei linii va fi construită între şoseaua Târgovişte şi Cabina americană C. F. R. SFINŢIREA DRAPELELOR a 166 regimente Solemnitatea dela palate Cotroceni Dupăce Mercuri după amiază, s’a făcut la palatul regal dela Cotroceni, ţintuirea celor 166 drapele ale diferitelor regimente. Joi dimineaţa, la orele 9 jumătate a avut loc, în Capela din curtea palatului regal, solemnitatea sfinţirii acestor noui drapele, serviciul religios fiind oficiat de către P. S. S. dr. Stroe, episcopul militar de Alba-Iulia. In amvonul capelei luaseră loc, cu această ocaziune: M. S. Regele Mihai, M. S. Regina Maria, A A. U. RR. Principele Regent Nicolae, Principesa mamă Elena, Principesa Ileana şi Regele George. In curte, în faţa capelei, se aflau aşezate în semi-cerc, vechile şi nouile drapele, cu gărzile lor şi comandanţii respectivi ai regimentelor. De rimeni o companie de onoare cu muzică şi drapel de la şcoala militară de infanterie No. 1, întreaga paradă fiind pusăsub comanda d-lui general Miciora ,comandantul pieții București. *• După terminarea serviciului religios, drapelele au fost aduse în capelă. A. S. R. Principele Regent Nicolae, coborând din amvon, a luat pe rând, din mâna comandantului fiecărui regiment în parte, vechiul drapel, predându-l spre păstrare d-lui maior Mirescu, directorul Muzeului militar. Apoi d. colonel Manolescu, adjutant regal, de serviciu, a înmânat pe rând A. S. R. Principelui Nicolae, nouile drapele sfinţite, pe cari la rândul său, Alteța Sa le-a încredințat — cu formula obișnuită — comandanților regimentelor, după care solemnitatea a luat sfârșit la orele 11 juni a. m. marele incendiu din Măldăeni-Teleorman ROŞIORI. — Un mare incendiu s’a declarat, la dependinţele locuitorului Dumitru Popescu din corn- Măldăeni-Teleorman. Focul alimentat de un vânt puternic, s’a întins cu mare repeziciune şi la dependinţele locuitorilor’ Radu N. Cimpoi şi Marin Lupu, astfel că la un moment dat, întreg cartierul de nord al acestei comuni, urma să fie cuprins de flăcări, din cauza lipsei de braţe, întrucât majoritatea sătenilor erau duşi la munca câmpului, cum şi din cauza lipsei de aparate pentru stingere. Au plecat imediat la faţa locului pompieri militari sub conducerea plutonierului I. Băetică, cari în mai puţin de o jumătate de oră au fost cu aparatele de stingere la locul hcendiului, care luase mari proporţii. După o muncă de peste cinci ore pompierii, au reuşit să localizeze complect focul. — Locuitorului Dumitru Popescu, i-a fost mistuite de flăcări, două pătule magazii mari şi un coşar învelit cu fier. Locuitorului Radu N Cimpoi, una şiră mare de paie, un pătui cu porumb şi un coşar mare în care era depozitată o mare cantitate de ciment, iar locuitorului Marin Lupu, o coşare mare învăluită cu fier, mai multe sute de meri de gard și utensile agricole astfel că pagubele se evaluiază suma de peste 700.000 lei. Ştiri din Brăila SITUAŢIA CÂMPULUI. „ In urma ploilor căzute în ultimele zile şi cari au fost generale, în tot cuprinsul judeţului, rapoartele sosite la prefectura de judeţ arată că, abundentele căderi de apă, au făcut mult bine câmpului. PERICOLUL INUNDAŢIILOR. De câtva timp apele Dunărei, continuă să înregistreze creşteri mari. Datorită acestui lucru, pericolul regiunilor joase, a devenit iminent. Bălţile din faţa Brăilei, se află în cea mai mare parte sub apă. Deasemenea vastele terenuri de pe şoseaua Ghecet-Măcin, unde se cultiva zarzavatul sunt ameninţate. HOŢI DE VITE.— In ultimul timp prefectura de judeţ, sesizată de numeroasele furturi de vite aparţinând locuitorilor rurali, a dat o dispoziţiune expresă, ca toate vitele, ce se aduc spre vânzare la oborul din localitate, de a fi supuse unui sever control, care va avea drept urmare, descoperirea hoților de vite.