Viitorul, septembrie 1929 (Anul 21, nr. 6466-6490)
1929-09-01 / nr. 6466
BGWHWf wgaamw-jaar: RHRSl „Viitorul" M ȚARA Ardeal - Bucovina - Basarabia - Banat - Vechiul Regat " " *' -?T" n'Vi'n'i.'r 1 *" -g I,", --------r!g-—1, r"TM". l—............„ I. .Tn';'riT;;*'“'***,‘?^~^Fi^rr7T~TZTTT‘'’~V,7îTîti^i'**!*~~,iar~'' -i 'i - un nTStf*-~~------ mwuMiuiimm. ■■ nr1J-li - - -——— ■--.,iiL55*s»dLv««2£'aar -mr DUMINICA 1 SEPTEMBRIE 19293 Pu^a întregirea patrimoniului national ASEZAMINTELE (ullun!« din Banat — Gospodăria administrativă a jud. Timiș-Torontal si opera româneasca a fostului prefect d. dr. luliu laiKii— Tirnr—wi i ■■«■■■■■■MMMMMMMBpm Coste. 60 de milioane pentru clădirea școaleior si uwMMMBHMirrMmnpiwrririrciir^^ ■ 111—r. bisencior romanesti — Evenimentele din 1919 fixează pentru istoricul de mâine două mari etape, atunci când va fi chemat să vorbească despre așezarea gospodăriei administratei românești in Banat. Întâia, — după intrarea armatei romane care a avut loc la 3 August — primul prefect român, d-lar. Aurel Cosma a procedat cu mijloace civilizate şi împăciuitoare la transformarea judeţului Timiş-Torontal dând primele îndrumări vieţei româneşti, după dispoziţiunile statului dominant. A doua şi cea mai grea situaţie a fost aşezarea administraţiei Statului român in cele 11 plăşi ale judeţului Timiş Torontal, judeţ mai mare ca întindere teritorială, odată şi jumătate decât Bucovina întreagă. iVinciplele probleme cerute de împrejurări, probleme ce trebuiau soluţionate fără întârziere pentru că erau legate de interesele românismului, au găsit în conducători sprijinitori in aşa măsură încât astăzi faptele vorbesc mai mult ca ori când. Iluminarea şcoalei româneţii La 1922 când s’a luat ofensiva elauliei şcoalelor romaneşti in ţiuni urne unite, când se cerea multă munca, pricepere şi energie, când ministrul şcoalelor de atunci, a cerut convipuţia fiecărui bun român la aceasta monumentală operă, în uitarea judeţului Timiş Torontaluru Banat, se afla d-l dr. Iuliu Coste, dotat cu o mare şi încercată putere de muncă, stăpân pe acţiunea sa şi conştient de rolul şi importanţa sa în marele transformari, înţelegând chemarea vremnei, n’a mai aşteptat de cât clipa să fie util ţării, populaţiei şi guvernului care i’a ales. In primul an al prefectoratului său — şi o spunem acum când aprecierue noastre se pot face deasupra tuturor patimeior şi a frământărilor politice — printr-o muncă titanică, după ce şi-a alcătuit marea armată a comitetelor şcolare şi parohiale formate din intelectualii ca şi din ţăranii satelor şi oraşelor din judeţul său, a început fără întârziere clădirea şcoalelor, iar în locul celor derăpănate şi în imposibilitate de funcţionare, a ridicat din temelia er peste 80 de altare de luminare a slovei şi scrisului românesc. După anul acesta greu, d-l dr. Iuliu Coste, şi-a complectat şcoalele româneşti necesare judeţului Timiş-Torontal prin repararea celor vechi şi aşa în decurs de 5 ani, cât a fost de două ori chemat în fruntea judeţului, şcoala românească, complectată prin alte şcoli superioare şi de specialitate, a înflorit spre bucuria şi mândria ţăranului bănăţean. Bisericile şi Casele Naţionale Un exemplu de imitat şi care cinsteşte bit numai munca prefectului de judeţ d-l dr. Iuliu Coste, ci pe fiecare român bănăţean, este că în timpul ofensivei din 1922, care ne-a adus clădirea şcoalelor, populaţia românească a cerut cu multă insistenţă prefectului să se clădească în fiecare sat şi câte o biserică românească. Era o veche dorinţă nu numai a ortodoxilor ci şi a bunului creştin. Credinciosul ţinea, ca în locul bisericuţelor de lemn, care au slujit cu atâta demnitate atâtea veacuri neamului întreg, să aibă şi el o biserică zidită mare frumoasă şi împodobită, întocmai cum au şi cetăţenii celorlalte neamuri conlocuitoare în Banat. Dacă în trecutul nu tocmai depărtat românii bănăţeni, au contribuit, cu munca şi banul lor, pentru zidirea altor temple, locaşuri de închinare pentru alte neamuri, de ce în România Mare, pe care au visat-o moşii şi strămoşii săi, să nu aibă alături de socială şi biserica lui românească. Faţă de această dorinţă şi pentru a nu se înfrâna un gând bun închinat operilor constructive, prefectul judeţului, de comun acord cu cărturarii, preoţi şi învăţători, a sprijinit in măsura cea mai largă şi clădirea ca şi repararea bisericelor din tot cuprinsul judeţului Timiş-Torontal. In acelaş timp cu puteri unite şi din cerinţele vremei s’au clădit peste 70 de case naţionale, cu ajutorul judeţului şi din contribuţia ţăranului. E locul să menţionăm aicea că atât, şcoala, biserica şi casele naţionale, au fost clădite în fiecare comună, comună sau oraş, cu concursul şi munca tuturor românilor. Şi e bine să subliniem cuvântul că el să fie auzit cât mai departe că afară de cele 60 de milioane ce s’au dat prin străduinţa d-lui dr. Iuliu Coste din bugetul judeţului Timiş-Torontal, pentru clădirea aşezămintelor culturale şi naţionale în întregul Banat, nu numai în acest judeţ, ţăranii români bănăţeni, au contribuit cu dragă inimă, din punga şi avutul lor, fără a cere ajutorul cetăţenilor de altă naţionalitate. O spunem aceasta cu tărie ca să poată servi drept răspuns şi gazetei autonomiste a d-rului Muth, care a avut impertinenţa să afirme că minoritarii au contribuit cu banii lor, la clădirea şcoalelor şi bisericilor româneşti. Este un neadevăr lansat de agitatorul Muth pentru a ne calomnia ţara şi neamul în faţa străinătăţii, Improprietasirea ţăranilor bănăţeni Acum când vorbim de cea mai splendidă operă de închegare şi de gospodărie adiministrativă, săvârşită cu atâta inimă românească, d. dr. Coste, să cuvine să spunem că sub acelaş prefect al judeţului Timiş-Torontal, şi sub directa sa supraveghere, s’au început lucrările de împroprietărirea ţăranilor bănăţeni. La Pesac, în jud. Timiş-Torontal fostul ministru al agriculturii, neuitatul şi marele roman. Alexandru Constantinescu, alături de d-nii d-nn Aurel Cosma, fost ministru al lucrărilor publice. Iuliu Costea, prefectuljudeţului de atunci, Ion Oprea dr. Pavel Obadeanu protopopii Sârbu şi Emanoilă, dr. Licareţu, general de corp de armată. Const. Găvănescu, coloneii Ştefănescu şi Paplica şi autorul acestor rânduri au asistat alături de 10 mii de ţărani bănăţeni, când s’a tras prima brazdă pentru împroprietărirea ţăranului român. Numai acei care au trăit această înălţătoare şi neuitată zi de sărbătoare românească, a împroprietăririi, poate reda clipa când fostul ministru, Alexandru Constantinescu,cu lacrimile bucuriei şi înălţării, îmbrăţişând pe primul ţăran împroprietărit i-a spus din toată inima sa românească: „Stăpăneşte-l sănătos, pământul acesta care ţi-a fost dat după învierea naţională a neamului românesc". Nu cred să fi fost un ochi care să nu lăcrămeze şi o inimă prinsă în vârtejul celor mai puternice şi sublime ,noţiuni- Bibliotecile Populare După ce ţăranul român a fost înzestrat cu ogoare din pământul străbun, şi comuna sa a fost împodobită cu şcoala şi biserica românească şi casa naţională, generalul C. Găvănescul, minunatul cărturar şi propagandist cultural al neamului românesc, în colaborare cu d. dr. Coste şi cu sprijinul necondiţionat al celor 600 de membrii ai cercului civilo-militar din Timişoara, au început înzestrarea comunelor cu bibliotecile populare pentru luminarea ţăranului român. Sf. VLADESCU Cărţile Didactice de I. SIMIONESCU profesor universitar In preajma unui nou an şcolar, întotdauna se agită chestiunea cărţilor didactice. Peste an toţi amuţesc, deşi e o problemă care ar trebui mereu agitată. Cărţile sunt auxiliarele cele mai eficace ale activităţii profesorului. De chipul cum sunt alcătuite şi tipărite, trage mult in cumpănă dragostea elevului pentru învăţătură. Totuşi o critică obiectivă a cărţilor existente, făcută de experimentatori, deci specializaţi în aprecierea valorii intrinseci a cărţior, nu se prea obişnueşte la noi, după cum în şcolile normale sau seminariile pedagogice, prea puţin se exercită cadidaţii la profesorat cu alegerea cărţilor didactice. Aceasta e spre dauna progresului pedagogic, fiind bine să se ştie a despărţi neghina de grâu. Cei care se ocupă sporadic cu chestia cărţilor didactice, de regulă să mărginesc la desiderate sau la obiecţiuni generalizate, întemeiate însă pe cazuri izolate. Restrângându-mă la cărţile de curs secundar, nu se poate tăgădui un mare progres în alcătuirea lor, mărit din an în an. In multe domenii, ca conţinut, nu stăm mai prejos de literatura didactică străină , iar ca technică, mai ales în anul acesta, nu suntem departe prea mult de ţările cu utilaj tipografic specializat de timp îndelungat în această direcţie. Nu trebue de uitat că o carte nu e produsul numai a colaborărei autorului cu editura. Ea e condiţionată înainte de orice de fabricile de hârtie, iar scumpetea cărţilor ca şi fondul lor estetic nu atârnă numai de dorinţa autorului ori de străduinţa editorului. Cu toate aceste progresul e mare. De când am rupt acum 27 de ani cu tradiţia alcătuirii manualelor de St. Naturale pentru primele clase secundare şi până în anul acesta când am ajuns, împreună cu d-l T. A. Bădărău, directorul liceului internat, a întocmi seria întreagă de manuale didactice pentru liceu, am fost în stare, prin mine, să constat o îmbunătăţire în sensul planului ce mi-l făurisem care n’a fost numai de a avea cu orice chip cărţi didactice, ci de a imprima elevului dragostea de cultură şi îndemnul spre observarea mediului în care trăeşte. Mă bucură că străduinţa mea a avut efect şi asupra altor colegi dânduse şcolii româneşti cărţi în care exemplele nu sunt luate numai din Franţa, cum era obiceiul înainte Dacă asupra conţinutului, în domeniul ce-l cunosc mai îndeaproape, am ajuns a avea cărţi care pot fi cu cinste puse alăturea cu cele străine, în domeniul technic, cu întreruperea de pe vremea războiului, nu am rămas în urmă. Comparând prima ediţie a manualelor mele de acum 25 de ani, cu aceia proaspăt ieşită în anul acesta din atelierele Cărţii Româneşti, saltul enorm ce Tam săvârşit e bătător la ochi. Hârtia, execuţia tiparului, figurile, coperta cartonată, totul arată că sforţările teehnice sunt aproape de ceia ce se poate cere integral unei cărţi didactice. Numai reaua credinţă poate nega progresul înfăptuit Dar nu numai în ramura didactică pe care trebuia să o cunosc mai de aproape, se constată un progres. Cu ocazia schimbării programelor din anul acesta, s’a reînoit întregul material didactic de curs secundar. Autori noi, dintre profesorii cu îndelungă experienţă didactică, au fost solicitaţi de editura Cartea Românească, de altfel probabil şi de alte edituri, să alcătuiască manuale corespunzătoare spiritului pedagogic mereu în prefacere. In acest chip s’a împletit apelul autorităţii superioare şcolare cu năzuinţa editorilor tot spre mai bine. Rezultatul cred că e un nou progres. Discuţiunile care au avut loc la alcătuirea programelor, au născut perspective altele în alegerea şi tratarea materiei. O tendinţă, cum e şi normal, de a pune în primul plan ţara în toate, dar şi actualitatea, se observă tot mai mult. Deschizând manualele de limba română de curând apărute ale d-lor C. Botez şi G. Nedioglu, în afără de claritatea expunerii, simţi pasul vieţii nouă, prin introducerea materialului procurat din autorii, despre care elevii aud zilnic. „Se apropie într’un grad înalt de idealul unor manuale” spune d-l prof. univ. I. Iordan despre aceste cărţi, într’un referat ce-l face asupra lor. In geografiile României de d. N. Gheorghiu, profesor la seminarul pedagogic din Bucureşti, ca şi Manualele de Istorie ale colegului său d. N. A. Constantinescu, se simte însufleţirea ce se cere pentru ca locurile, lucrurile şi evenimentele româneşti să aibă întâietatea în educaţia copiilor Români. Până şi manualele de l. franceză ale d-lor M. Bantaş şi I. Sibi, care au de scop învăţarea unei limbi străine, legătura cu ţara în care copilul cercetează şcoala, nu este cu totul ruptă. Spiritul românocentric, esenţialul la pregătirea elevilor noştri, tonalitatea nouă a programelor de curând stabilite, se remarcă prin exemplificări chiar într’un manual ştiinţific, de cuprins universal ca acel de fizică şi chimie al d-lor I. Roman şi E. Oteteleşanu. Merită, apoi, o deosebită atenţie noile cărţi de Religie. îmi aduc amite de chinul ce ne aştepta, când trebuia să învăţăm în după amiaza ce Duminică, buchea cărţilor de religie. Scrise într’un chip neînţeles, era o tortură pentru elevi. Departe de a întări simţământul religios în copii, destrămau şi cât mai era de acasă. O mare, deosebit de mare atenţie trebue de dat manualelor de religie, cu atât mai vârtos cu cât în programa actuală, religiei i s’a rezervat un loc a iamnă şi puternică pentru mai departe înţelegere a lucrurilor. Intr’aceasta, netăgăduit, am făcut un progres simţitor, ori care ar fi însă defectele unora dintre manualele de azi. Cei mai în vârstă, să compare cărţile de pe care au învăţat ei, cu acele date auzi în mâna copiilor lor. Cu obiectivitate judecând, vor recunoaşte progresul înfăptuit. Pentru autor nu poate să fie mulţumire mai mare, că a pus în mâna carilor o carte, vie, de cât mărturisirea făcută în scris de către unii părinţi, că prin copii lor s’au împlinit cunoştinţele, cetind dintr’un capăt în altul, noţiunile de geologie pentru clasa treia secundară. Pe lângă profesorii experimentatori, părinţii pot fi adesea judecătorii cei mai cu greutate în hotârârea asupra manualelor potrivite. Ei văd chinul copiilor sau uşurinţa cu care înţeleg ce cetesc. Ar fi de dorit ca şi la noi să se înceaipă critica obiectivă a manualelor şcolare de către experimentatori şi părinţi. Numai din colaborarea sinceră între toţi factorii care contribue la îndrumarea copiilor spre orizonturi mai largi, poate să se ajungă la progresul real al școlii, cu complecsitatea mijloacelor de care se folosește. **" " 1 "* 1 , »1 *»| Partidul national-liberal la sate Primirea făcută d-lui .I. D. Chirculescu, fost ministru, de prilejul întrunire finute de partidul national-liberal in Comuna Vidra din Jud. Putna la care au participat fruntaşii comunelor din Vrancea- Bâlciul de la Bârlad BÂRLAD.—Sfârşitul lunei, sfârşitul bâlciului care a început la 15 August, dar care abea acum este în toiul lui. Nimic schimbat ca în anii ceilalţi. Aceleaşi circuri, panorame, lanţuri, bărci, căluşei, roţi de noroc, expoziţii de covoare şi alte ţesături naţionale, menajerii, gogoşerii şi alte cele ce pot să atragă o clientelă, de pe urma căreia să se scoată cheltuelile şi puţin câştig, existenţa de toate zilele a acestor ambulanţi. Dacă este vorba de câştig, am putea spune că singurul câştig mai bun, nu-i eu poate decât cei cu lanţurile şi cei cu gogoşele. Ar mai fi ceva la una din cofetării cu cheguri, brânzoaice şi turtă dulce. Bărcile au căzut din graţia tineretului; cei de azi sunt mai pretenţioşi. Cu toată această zăpăceală, pare a nu fi, aşa cum s’ar spune, nici o afacere. Nu sunt afaceri că sărăcia a bântuit şi judeţul nostru şi deci nu sunt bani. Totul ar ridica şi aici săteanul, dar acesta încă nu şi-a vândut pâinea de pe câmp. Mulţi chiar nu au terminat aria. Apoi ei se mai gândesc la perceptor şi la biruri, mai ales la cele noi. Orăşanul este şi el destul de strâmtorat. Doar câte un chef pe la bodege, ar părea ceva mai deosebit, iar el ar reaminti timpurile de belşug trecute. Dar şi aici mulţi vin să se repauzeze după câteva tururi făcute de la un circ la altul, adică de la un capăt la celălalt al bâlciului. Vin să se repauzeze în faţa unui ţap de bere sau a unei baterii, singura consumaţie ce o face în necazul patronului, care nu-i poate goni, dar care plăteşte taxe, orchestră, personal şi alte cheltueli prevăzute şi neprevăzute. Târgul de vite, este destul de slab şi el căci mulţi din cei ce au avut pe la casele lor vite de provară, de mult s’au descotorosit de ele, tot din cauza sărăciei, neavând cu ce le hrăni. ---------——------- XEN. MflNIFESTBTIfl NfTIOMt-UBERILfl din com. I. I. C. Brătianu (Tecuci) Duminică 25 August a. c., s’a ţinut o impunătoare adunare liberală în com. I. I. C. Brătianu, presidată de către d. Anghel Mihăilescu preşedintele organizaţiei partidului naţional-liberal din judeţul Tecuci, la care au participat numeroase delegaţii din toate comunele din împrejurimi. D. avocat St. Teodorescu arată că cu drept cuvânt se intitulează I. I. C. Brătianu această comună în memoria neadormitului şi un veci neuitatului defunct Ionel Brătianu, cea mai înaltă figură politică, din această epocă şi care deşi e mort, totuşi ochiul lui veghiază ca o sentinelă şi inspiră membrilor partidului naţionalliberal, aceiaşi bărbăţie ca şi în trecut şi că vor fi vrednici urmaşi ai lui păstrând neatinsă moşia şi monumentul legislativ ce le-a fost lăsat moştenire de marele bărbat de stat D. Anghel Mihăilescu, şeful partidului naţional-liberal din judeţ, a mulţumit sătenilor pentru că au răspuns în număr aşa de mare, asigurându-i întotdeauna de concursul lui. Au luat apoi cuvântul d-nii: St. Teodrescu, Zaharia Andronic şi St. Gheorghiu din Tecuci, insistând asupra impozitelor noui ce apasă pe contribuabil. D. institutor Gh. Mihăilescu din Lieşti, fost revizor-şcolar, a făcut un istoric al partidului liberal. D. avocat N. Berha, primarul oraşului Tecuci, a explicat pe larg pericolul naţional ce-l prezintă noua reformă ad-tivă, operă a trădătorului Stere, îşi exprimă satisfacţia faţă de numărul impunător de săteni ce au luat parte la această manifestaţie liberală. Ultimul a luat cuvântul d. Anghel Mihăilescu, şeful organizaţiei judeţene, care a fost primit cu aclamaţii. D-sa este cunoscut de toată ţărănimea din judeţ, ca un adevărat democrat care întotdeauna a stat în contact direct cu pătura de jos în mijlocul căreia chiar trăeşte. D-sa face o amănunţită expunere a situaţiei politice. Şi-a exprimat deplina mulţumire că în această regiune există o conştiinţă liberală şi că marea mulţime de săteni precum şi manifestarea lor sunt o dovadă că ţărănimea şi-a pus toată nădejdea ca şi în trecut în partidul liberal. In numele sătenilor s’a ridicat din mulţime învăţătorul Petru Simionescu, un tânăr entuziast, care a mulţumit reprezentanților partidului liberal pentru lămuririle ce au adus sătenilor. Centenarul Brăilei — Programul serbărilor — Azi după amiază au fost convocate la primărie toate personalităţile de seamă ale Brăilei, în vederea stabilirei programului „Centenarului Brăilei.“ Şedinţa a fost prezidată de către d. Niculae Orăşeanu, primarul municipiului. D-sa explică însemnătatea istorică a acestui eveniment important pentru oraşul Brăila, stabilind un program fastuos, când vor avea loc, în zilele de 8,9 şi 10 Noembrie a. c. grandioasele serbări. Cu acest prilej s-a format un comitet de acţiune compus din d-nii Orăşeanu, prefectul judeţului; Florian Cristescu, prefectul poliţiei; V. Pastia prim-procuror, P. S. Părintele Perianu; Vasile Goraş, directorul liceului „N. Bâlcescu“; d-na Cenuşescu directoarea şcoalei secundare de fete; G. Faltis, farmacist; d. general I. Macri, com. div. ; Radu Portocală fost primar, deputat, Dudim Opranu preşedintele Camerei agricole, senator şi inginer Marinescu. La aceste festivităţi va fi invitată înalta Regenţă, precum şi demnitarii din Capitală. Deasemeni şi de profesor N. Iorga, va fi solicitat de a ţine o conferinţă tratând despre trecutul Brăilei, Sol Târsoviţe CUM SE INCASEAZA IMPOZITELE.—Pretorul Bucurescu, pretor şi director al prefecture! Dâmboviţa, fiind în inspecţie în comuna Valea- Lungă, d-sa a spus perceptorului Călimănescu să nu forţeze încasarea birurilor căci de nu „îl dă cu capul de pereţi!“ Iată un pretor ce se erijează în inspector financiar şi care dă ordine contra ordinului categoric al ministerului de finanţe. Şi asta în vederea alegerilor din 9 Septembrie pentru un loc de deputat. Noroc că nu avem alegeri generale căci în cazul acesta ar fi o nenorocire pentru finanţele ţărei. Se prea poate ca d. perceptor Călimănescu de voie sau forţat să cresmintă cele de mai sus dar faptul rămâne perfect adevărat. Ce zice d. ministru de finanţe şi mai cu seamă d. Ministru de interne? G. R. C. Şedinţa Camerei de Comerţ şi INDUSTRIE din ROMÁNI - Alcătuirea diverselor comisiuni. — Chestiunea bugetului.—Reorganizarea odoarelor de cereale — ROMÁN. — Bun, a avut loc o importantă şedinţă a Camerei de comerţ şi industrie din localitate, sub preşidenţia d-lui Sol. Zingher, preşedintele Camerei de comerţ. Cu această ocaziune s’a procedat la alcătuirea diverselor,_ comisiuni cari vor funcţiona, pe viitor la Camera de Roman şi anume : 1. Comisiunea economică-financiară, compusă din d-nii: Isac Marc, directorul Băncei Moldova, I. Zilberman, comerciant şi N. Seider, industriaş. 2. Comisiunea de studii, formată din d-nii: ing. D. Popescu, preşedintele Camerei Agricole a jud. Roman, Gh. Dobranici, comerciant şi M. Gelberg, industriaş. 3. Comisiunea de anchete: D-nii Iosef Mancaş, S. Abramovici, şi I. Rubinstein, comercianţi. 4. Comisiunea Oboarelor de cereale, d-nii: C. Dulbergher, C. Brand şi Gh. Gheorghiu, cerealişti. 5. Comisiunea Oboarelor de vite, d-nii: A. Donose, comerciant, C. Bancu, agricultor şi I. Horodniceanu, comerciant. Aceste comsiuni, vor avea misiunea de a studia diversele chestiuni din atribuţia lor. Chestiunea Bugetului Intrucât, Bugetul din ultimele şease luni ale anului curent, a fost alcătuit de comisiunea interimară a Camerei de comerţ circ. Bacău, fără a consulta Camera de Roman, din care cauză prevederile bugetare, pentru Roman, n’au fost îndeajuns satisfăcute, consiliul de administraţie al Camerei de Comerţ şi Industrie Roman, a însărcinat comisiunea economică financiară de a ratifica bugetul şi a-l prezenta la prima şedinţă plenară a Camerei de Bacău, de care aparţine acea de Roman. Comisiunea, în acest scop va înainta odată cu nouile prevederi bugetare pe ultimile luni ale anului 1929, şi un raport detailat. Reorganizarea oltarelor Incepându-se campania certelalor şi pentru o bună functiune a celor 3 oboare ale Camerei de Comerţ din Roman, s’a admis, în urma propunerii d-lui preşdinte S. Zingher, ca să se angajeze câte un om de serviciu la fiecare obor, a cărui misiune va fi de a înmâna oborogenilor fisele respective. Tot odată s’a intervenit şi la autorităţile Romanului, pentru ca să se interzică, orice tranzacţiune de cereale ce s’ar efectua în afară de obor, spre a nu se înșela sătenii cari vor să-şi desfacă produsele. MOSCU Buzău CRIMA DIN COM. FINTEŞTI. Individul Ion Romanici servitor la via maiorului Mihail din com. Tohasi, din motive ce nu se cunosc până în prezent, a înpuşcat cu un glonte de armă pe concubina sa anume Elena Meteceanu de fel din com. Finteşti. După săvârşirea crimei, gândindu-se la consecinţe a luat cadavrul şi l-a aruncat într-o fântână cu apă, de unde se aprovizionau locuitorii din împrejurime. La câteva zile după comiterea crimei dându-se peste cadavrul ei în fântână şi făcându-se cercetări autorul a fost uşor descoperit. Din ordinul parenetului criminalul a fost arestat, iar cercetările continuă spre a se stabili mobilul acestei crime. ŞTIRI dim CRAIOVA INCENDIU. — La o arie a locuitorilor din comuna Mofleni, a isbucnit azi, înainte de amiază un incendiu. Focul a luat naştere din neglijenţa unui sătean care venind să-şi întindă snopuri de grâu să se usuce de ploaia căzută azi noapte a fumat, aruncând chibritul aprins lângă şirele de grâu.■ Cum focul ameninţa să ia pro- porţii, s’a telefonat prefecturei de judeţ cerându-se ajutoare. D-l Mişu Nenoveanu prefect girant a cerut ajutorul companiei de pompieri Craiova de sub comanda d-lui căpitan Manea, care odată cu d-l prefect au şi plecat la faţa locului, luând măsuri pentru stingerea focului. După o muncă de aproape două ore, pompierii au stins focul, salvând cea mai mare parte din grâul strâns la arie. Pagubele sunt mari întrucât focul a mistuit recolta de pe circa 50 pogoane de grâu. | ÎMPUȘCAȚI DIN IMPRUDEN-; ^A. — Săteanul Haralambie Dobre din comuna Isvoarele jud. Dâmboviţa, fiind tras la banul Bobocică din str. Cuza Vodă 13, şi umblând cu un revolver încărcat, arma s’a slobozit, iar glontele a rănit pe sătean la mâna stângă şi pe băiatul Petre Galiceanu de 18 ani din corn. Cioroiul nou, rănindu-l la piciorul drept GRANTIŞTII LA CRAIOVA.Ori, pe când venise la târgă să-şi cumpere o pereche de boi, săteanul Achim Marin Pârvu din comuna Bârza Dolj, a fost victima unui furt prin sistemul grant. Două „boeri“ bine îmbrăcaţi arătându-se cu grije pentru punga săteanului, l-au sfătuit să nu cumpere boi din târg, pentru că ei cunosc pe un maior care vrea să vândă trei perechi de boi, fiind strâmtorat. Foarte gentili s’au oferit să-l conducă la boii d-lui maior să-și aleagă ce pereche i-o plăcea. încrezător săteanul a plecat cu ei fiind purtat prin mai multe strade, până au ajuns în str. Remus, o stradă mai dosnică din cartierul gărei. Aci, săteanul a găsit un portofel pe care unul tovarăşii săi de drum proape covârşitor. Iată de ce am simţit o neţărmuit de mare satisfacţie, cetind manualele de religie, încredinţate unor tineri profesori, în frunte cu d. I. Savin, profesor la facultatea de teologie din Chişinău şi preoţi ca părintele C. Dron ale cărui articole religioase apar săptămânal în „Universul“, apoi păr. Partenie, Vitescu şi alţii. E o asociaţie de destoinici propagandişti ai credinţei noastre, care-şi dau seamă cât de important e sufletul plăpând al tinerelor vlăstare şi câtă măestrie se cere pentru a nu-i înstrăina de înţelegerea credinţi strămoşeşti ci dimpotrivă a le-o uşura prin slovă desluşită. Dacă am pomenit numai unele din manualele apărute la editura Cartea Românească, pentru că pe acestea am avut prilejul să le cunosc mai îndeaproape. Nu mă îndoesc că şi alte edituri au urmărit acelaş scop, de a procura elevilor şcolii româneşti, manuale vrednice vremurilor noi, scoţând în relief grija tuturora pentru cărţile didactice, pridvorul năzuinţii, câtă cultură. Importanţa cărţilor didactice, în afară de ajutorul ce-l dau profesorilor, constă tocmai în aceia de a ascuţi gustul copilului pentru cetit. Ele nu pot fi numai o înşirare sarbădă de cunoştinţi potrivite programului, ci o atracţie care pornise mai înainte, îl scăpase jos. Cu ocazia discuţiei născută între cel care pierduse porteleiul de o parte şi intre sătean şi celalalt de altă parte, întrucât păgubaşul susţinea că a avut mai mulţi bani, — toţi banii pe care, săteanul îi avea la el, s’au transformat in hârtie de jurnal. Această transformare a fost observată de bietul om, după ce „boerii“ Cari îl percheziţionaseră s’au supărat pe el şi-au plecatPăgubaşul a reclamat cazul poliţiei care face cercetări spre a descoperi pe grantiştii cari şi-au făcut apariţia la Craiova. VIZITA. — Eri primarul oraşului Vidin din Bulgaria împreună cu doui consilieri comunali, au vizitat oraşul Calafat. Oaspeţii au fost însoţiţi de capii autorităţilor din localitate cercetând primăria, cimitirul oraşului, monumentul independenţei şi şcoalele din Calafat, rămânând mulţumiţi de cele văzute. Seara au părăsit orașul trecând cu vaporul la Vidin. Arad GREVA. „ In ziua de 6 August expirând contractul colectiv al muncitorilor de la uzinele „Astra” din Arad, delegaţii s’au prezentat direcţiunei uzinelor, cerând spor de leafă şi 7 ore 40 minute de muncă în loc de 8 ore. Direcţiunea neacceptând această cerere, muncitorii au ţinut o şedinţă pentru a lua atitudine în consecinţă. Dar neajungând la înţelegere cu superiorii, la ora 10 muncitorii în număr de 1800 au proclamat greva. Vom continua cu amănunte. SINUCIDERE. — Directorul gimnaziului „Iosif Vulcan“ din localitate, plecat în comuna Urlaţi din vechiul regat, ca să asiste la mausoleul pe care l-a ridicat la mormântul regretatei sale soţii Lucia Babescu, profesoară, — moartă în împrejurări tragice — după terminarea serviciului religios şi a tra un glonte de revolver în cap murind pe foc.