Viitorul, noiembrie 1929 (Anul 21, nr. 6518-6543)

1929-11-01 / nr. 6518

. NOTE Medicul ideal "Un volum nou apărut care ese cu totul din sfera acestei rubrici este „Apendicita“ scrisă de un învăţat al cărui elogiu este jignitor a-1 face, dar a cărui muncă ar fi nedrept a nu o releva: dr. Gerda. Ceia ce iubeşte atenţia, chiar a celui nespecialist, este că vasta lucrare a învăţatului român condensează 2500 de operaţiuni făcute numai în direcţia resecţiei apendicelui.Dacă ne gândim la enormul număr de cazuri de intervenţii chirurgicale de altă natură, putem uşor deduce care este întinderea sferei operaţiunilor pe care el le-a făcut. Ochiul său, mâna sa, au trebuit să capete o ascuţime şi o dexteritate care dacă asigură viaţa bolnavului, constitue în acelaşi timp un piedestal de glorie pentru omul care a scos din viaţă orice plăcere uşuratică, reţinând ca ideal al vieţei numai munca. Relevarea acestui fapt este făcută nu pentru cel care tiu are nevoie de laudă, ci ca îndemn pentru toţi ceilalţi mai tineri, cari trebue să vadă în viaţa consacrată muzicei un ideal absolut necesar propăşirei unei ţări. In marea bătălie a vieţei, victoriile se câştigă prin aceste vieţi închinate idealului şi nu prin sgomotul uşuraticilor carierei că satisfacţia de moment a plăcerilor lor poate ajuta cu ceva la propăşirea unei societăţi. Dar doctorul Oerata, — pentru că vorbim de o carte a lui -- uneşte pasiunea studiului cu o altă nobilă pasiune: dragostea de om şi mai ales de cel sărac. Din institutul său model, el nu a făcut numai comerţ, ci din beneficii justified? pe deplin el a revărsat binefaceri asupra celor săraci, asupra copiilor din suburbia sa, dând astfel exemplul, — pe cât de meritoriu pe atât de rar, — al unei filantropii bine interese, biie aplicate, şi eu o discreţiune recunoscută. Faţă de viaţa profesorului Gerota nu ai decât un singur regret, că este la fel ca număr de ani cu a celorlalţi. Parcă ar trebui ca în alegorica împărţire a bunurilor pe cari mitologicele Parce se zice cot o făceau, să se ia ani mulţi dela cei inutili şi să se dea omului care reprezintă o personalitate deosebită. Dar viaţa devine desigur mult mai lungă atunci când ai împlinit-o cu fapte bune. ... . PETRONIUS Anul al douăzeci şi doilea No. 6S.& 3 LEI a In TARA 6 LEI EX. In STRĂINĂTATE ABONAMENTE IN TARA Un ao — — 700 M Şase luni — — 350 a Trei luni------ 200 . W1 'V. 9 jmzteiwMrr*/ r---------- '■ — In străinătate ------ 1400 M WO , 400 . Un an — — . Şase luni — — Trei luni — — . REDACŢIA»» administraţia BUCUREŞTI STRADA EDBAR QUINET fia 2 [ STRADA R. POINCARE Ro 17 Telefoanele: Direcţia 351/23; Redacţia şi Administraţia 349/23 ; 303/11 0 EXPERIENŢA NECESARA După câtva timp dela venirea partidului naţional-ţărănesc la putere, — întemeiaţi pe faptele lui cari făceau dovada că greşeli din opoziţie se continuă şi se intensifică, — afirmam foloasele pe cari opinia publică le va scoate din relele şi păcatele acestei guvernări. După zece ani de demagogie fără scrupul, după o campanie de mistificare a masselor populare de curând chemate la viaţa publică, se formase un curent favorabil partidului nou, care apărea în faţa celor mai puţin pregătiţi ca un regim de îndreptare a tuturor relelor şi ca un regim de binefacere pentru toţi. Au fost deajuns însă câteva luni de guvernare naţional-ţărănistă pentru ca tot ceea ce susţinusem noi să se îndeplinească în totul. Jumătatea din partid care vroia să menţină mai departe graniţa între Ardeal şi vechiul Regat, care râvnea la o oştire proprie a Ardealului, ajunsă la guvern se grăbeşte prin legea administrativă să distrame ţara în regiuni etnice, iar prin „cetele de voinici* să creeze o oştire politică şi regionalistă. Iar cealaltă jumătate de partid, care pusese ca principiu de Stat lupta de clase — cade în extremul contrar şi nu face nimic la guvern pentru ţărănimea pe care o amăgise cu promisiuni irealizabile. Legalismul d-lui Maniu din opoziţie se schimbă în dispreţul Parlamentului prin demisiile în alb şi prin violentarea oricărui spirit de iniţiativă parlamentar, cum s’a dovedit în complectarea Regenţei când majoritarii au primit ordin să voteze cu cinci minute înainte, pe o persoana necunoscută lor. Iar atunci când d-l Maniu nu poate să lovească pa baza legilor existente în adversari, apelează, cu vechea sa educaţie iezuitică şi cu temperamentul ce i se potriveşte, — la legi de asuprire a adversarilor, cum este legea Poiţiilor, încadrarea funcţionarilor după legea administrativă, etc. Niciodată sectarismul de partid nu a fost mai neruşinat aplicat în vre-o ţară decât sub regimul „democraţiei integrale“. * Ţara simte acum unde duce politica demagogică şi înţelege cât de îndreptăţit a fost partidul liberal atunci când a dus o campanie de lămurire în opinia publică, pentru ca ea să nu se lase amăgită de amăgitorii de profesie. Oare actualmente opinia publică a înţeles campania noastră ? E de ajuns să ne gândim la imensul răsunet pe care îl au în conştiinţele şi inimile cetăţeneşti întrunirile de pe tot cuprinsul ţârei, ale partidului nostru. De pretutindeni vin cetăţeni îngrijoraţi de soarta ţărei, temători de ziua de mâine, şi vin cu încrederea deplină că numai partidul liberal, — a cărui viaţă s’a identificat de trei sferturi de veac cu viaţa naţională românească, — este acela care poate să stea de straje consolidărei României Mari, cum a fost şi animatorul războiului de Neatârnare şi întregire care a dus la România Mare de azi. Iată de ce ziceam că a fost necesară guvernarea d-lui Maniu cu toate păcatele ei, pentru că ea a învățat în zece luni ceea ce mai greu ar fi fost pentru noi să o deslușim. In alte ţâri Plebiscitul din Germana D-1 Severing, ministrul de interne al Germaniei, luând cuvântul la o Întrunire electorală, a spus că iniţiativa lui Hugenberg tinde la diminuarea forţelor vii ale naţiunii germane. D. Severing a precizat că eşecul plebiscitului este absolut sigur. In ce priveşte restricţiunile luate Împotriva asociaţiei „Casca de oţel“, ministrul de interne al Germaniei, a declarat că prin manifestările ei militare această asociaţie tinde a se substitui armatei şi poliţiei ceea ce constitue o primejdie pentru existenţa republicii. S-l SEVERING ăcut! Un mijloc nou de rezolvare a chestiilor când eşti ministru. Fugi lahai, şi totul e în regulă. Dacă la stoarcere, găseşti lucrurile rezolvite altfel decât doreai, de ce să te superi. Am fost la Cluj! Abilităţi cari ne arată până unde poate să se ridice inteligenţa unui om ajuns ministru, plecând dela bolile de stomac. * S’au scos dela poştă toţi funcţionarii superiori. Desigur că serviciile publice nu pot decât să fie în câştig, dându-se afară cei mai pricepuţi. Joc cu pregătirea! Să trăiască nepriceperea pretutindeni! ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia clarului, Strada R. Poincare 17 fi la toata Agenţiile de Publicitate Manuscrisele republicate se dttmift \* 3 LEI EZ. in TARA 6 LEI EX. în STRĂINĂTATE Priceperea guvernanţilor Preţul cerealelor atârnă de D-zeu (Din a 100 scrisoare a d-lui Mihalache) D. LăMlHALA*CHE SP-Jtvefll Ir credere în f ai^e^l^PREl'uR^ °"ZEU €âi£Va scrisori rugându-i sa va ajute la preturi. Corpul ..auxiliar Guvernul a hotărât să arunce pe drumuri mai multe mii de funcţionari. O face fără nici o lege, fără să ţină seamă de drepturile câştigate, fără să se desbrace de politicianismul mărunt care străbate in toate actele ce le săvârşeşte, încadrările şi economiile, au fost cele două pretexte sub care guvernul voit să-şi plaseze partizanii in principale funcţiuni, în Capitală ca şi în provincie, înlăturând pe slujbaşii de carieră. O comisiune de partizani, secretari generali ai ministerelor deci demnitari cu caracter trecător şi politic au hotărât de soarta slujbaşilor de carieră, al căror reprezentant nici n’au fost consultaţi. Dar s’a crezut totuşi că procedarea n’a fost destul de pătimaşă. De aceea d. Madgearu, cel mai odios politician al guvernului, a fost însărcinat să „revizuiască“ încadrările, pentru a proceda la o mai categorică „purificare” a cadrelor funcţionăreşti. Astfel zeci de mii de funcţionari vor rămâne pe drumuri, după ce patru mii au fost deja pensionaţi pe nedrept într’o singură zi. Alţi zeci de mii de funcţionari vor fi retrogradaţi şi vor primi un salariu mai mic. In schimb creaturile regimului îşi vor găsi locuri în slujbele Statului şi vor fi puse să conducă servicii şi instituţii de care n’au habar! Astfel pe de o parte se dezorganizează serviciile publice, pe de alta sa calcă in picioare toate drepturile câştigate de funcţionari, descurajându-se toate elementele cinstite şi muncii oar® şi dându-se o primă de incurajare lichelismului şi incorectitudinii. Domnul Maniu cu aerul cel mai serios, anunţă că, că corpul funcţionarilor „definitiv“ de d. Madgearu, se craiază din slujbaşii aruncaţi pe drumuri, un... corp auxiliar, din care se vor recruta viitorii slujbaşi ce vor fi eventual necesari! Deci... paşte murguie iarbă verde, pentru că guvernului nu-i convine să spună adevărul, ci stăruie în formulele unui iezuitism ridicul. Corpul „auxiliar“ sau corpul slujbaşilor cari mor de foame. Ce poate fi mai frumos pentru un guvern care a promis salarii aur ! Timpul glumelor a trecut insă. D. Maniu care n’a cunoscut Încă ce e mânie populară, va şti să o cunoască de acum Înainte. Nici paravanul d-lui Madgearu nici derbedeii bandelor de voinici pe care-i aduce azi in locul funcţionarilor de carieră, nu vor salva regimul 99 Politica Externă — In Comisia dela Paris. Ungaria pretinde despăgubiri de război României şi Iugoslaviei — Toată presa străină este preocupată de atitudinea bătăioasă şi intransigentă a Ungariei în comisiunea reparaţiunilor orientale. Ungaria dualităţei Horthy-Bethlen s’a înţepenit cu încăpăţânare în formule din care nu vrea cu nici un preţ să iasă, astfel ca să-şi păstreze un prilej permanent de a fi continuu la ordinea zilei discuţiunilor internaţionale. Atitudinea de azi a Ungariei este mai puţin inspirata din convingerea că ar fi tratată cu nedreptate şi comisiunea dela Paris, — care are sarcina să lichideze rămăşiţele războiului şi în părţile europene unde ne găsim,—dar este mai ales inspirată din dorinţa de a menţine o atmosferă de agitaţie ,în jurul pretenţiunilor ei totdeauna nemăsurate. Comisiunea dela Paris nu se poate călăuzi în aranjamentele ce face de nici-un fel de intenţiune nedreaptă faţă de Ungaria, cum nu s’a călăuzit nici faţa de Austria şi Bulgaria, spre pilda, cu cari s’a ajuns la soluţiuni complecte şi definitive. Austria şi Bulgaria şi-au înţeles situaţiunea de învinşi ai războiului, pe care Ungaria recalcitrantă nu vrea s’o priceapă. Conducătorii dela Budapesta pretind pentru tara lor tratamentul la care, în asemenea situatiuni, au dreptul numai învingătorii din marele războiu, dar nu şi foştii inamici cari au să imparta cu Germania nu numai răspunderile materiale, ci în acelaş timp şi răspunderea morală mai mare încă pentru măcelul care patru ani de-a răndul a însângerat omenirea. Ungaria se prezintă lumei internaţionale în victimă a unui război, pe care Va aranjat în bună parte tocmai politica invariabil provocatoare a contelui Ştefan Tisza in De data aceasta, însă, tactica Budapestei a produs un efect cu totul contrar aşteptărilor ungare. A reuşit să indispună chiar şi pe cei mai binevoitori dintre aliaţi, la cari Ungaria spera să găsească un sprijin in atitudinea ei intransigentă faţă de comisiune. In adevăr, iată cum prezintă o telegramă a agenţiei „Reuter“ impresia făcută în Anglia de atitudinea delegaţiei maghiare: Londra, 30 (Rador). — Agenţia Reuter anunţă: «Corespondentul diplomatic al ziarului «Daily Telegraph», comentând primejdia eşuarea conferinţei reparaţiilor orientale din Paris, scrie că în împrejurările actuale, Ungaria e ameninţată să piardă ,din cauza atitudinei ei intratabile, anumita simpatie pe care cercurile oficiale britanice o arătau până acum pentru reduce tovârne orbilor din cancelarilen» ”**1'»"'!«:, “t'S.lK.'S de pe Balplatz, cari refuzau sa vadă realităţile internaţionale. Prin toleranţa inexplicabilă a unora dintre aliaţi şi prin încurajările suspecte ale altora, Ungaria încearcă de ani de zile la Geneva nu numai să-şi refacă atmosfera ostilă creiată de răspunderile războiului, dar să se transforme chiar în acuzatoarea unora dintre învingători. Problema optanţilor i-a fost pretextul, pe care se osteneşti: prin toate mijloacele să-l menţină nesoluţionat la ordinea zilei, ori câte tratative s’au făcut şi se vor mai face încă unul ungar va fi bine inspirat dacă va cerceta din nou poziția sa în lumina faptului neîndoelnic că este foarte aproape de pierderea părerei bune a cercurilor oficiale britanice». In acelaş timp d. Albert Julien în „Petit Parisien“ scrie: «Această atitudine nu face decât să sporească răspunderea guvernului din Budapesta care se arată în acastă împrejurare mai intratabil decât Germania, şi care singur între toţi cei interesaţi, prin indiscreţiile făcute presei, a In lucrările comisiunei reparaţiunilor orientale, Ungaria a crezut să găsească al doilea pretext de a face sgomot in jurul ei cu nădejdea de a-şi creia o atmosferă favorabilă mai ales în vederea politicei revizioniste. Revizuirea preocupă desigur mult mai mult în realitate lumea conducătoare de la Budapesta decât chestiunea reparaţiunilor orientale, fiindcă se ştie de mai înainte că ea se va soluţiona până în cele din urmă cu sau fără voia Ungariei. De aceia faţă de lucrările comisiunei de la Paris conducătorii maghiari au adoptata o politică de rezistenţă, care fără îndoială că nu cadrează cu situaţia de învins în raporturile cu învingătorii, atunci când se soluţionează probleme în legătură cu războiul general, menţinut de la începerea negocierilor din Paris, o regretabilă agitaţie în Ungaria». Politica aceasta de permanentă provocaţiune şi agitaţie a Budapestei era fatal să ducă până în cele din urmă la asemenea rezultate. Lumea occidentală începe să-i cunoască în sfârşit în adevărata lor lumină. Pentru lămurirea, insă, şi mai bine a opiniei publice româneşti asupra pretenţiunilor maghiare la Paris, câteva cifre după „Le Matin“ vor fi edificatoare pentru a caracteriza imposibilele pretenţiuni ale contelui Bethlen, cari au exasperat unanimitatea comisiunei reparaţiunilor orientale. Guvernul dela Budapesta a cerut, — pe lângă anularea întregei datorii de război a Ungariei datorite pe baza tratatelor, — să i se acorde în acelaşi timp un miliard şi patru sute de milioane franci aur din partea Jugoslaviei şi 100 milde franci aur din partea Romăniei. Cu alte cuvinte statele invingătoare Iugoslavia şi România în loc să primească despăgubiri de războiu de la Ungaria, ar urma să plătească ele statului maghiar, intervertindu-se astfel rolurile prin transformarea învingătorilor în învinşi. Indrăsneala maghiară începe să treacă limitele de la cari înainte asemenea pretenţiuni au o altă calificare. Era firesc ca asemenea absurde pretenţiuni să provoace revolta legitimă nu numai a celor interesaţi direct in despăgubirile maghiare, dar si a tuturor celorlalte state participante în comisiunea de la Paris. Dealtfel este sigur că Germania însăşi este cea dintâi nemulţumită de atitudinea Ungariei, care împiedică încheerea lucrărilor pentru aplicarea cu un ceas mai repede a planului Young. De aceia este probabil că Germania va fi alături de aliaţi , ca să readucă Ungaria la, realitate. In tot cazul ceia ce Budapesta nu va înţelege, i se va impune, apucându-i-se, aşa cum este şi firesc, tratamentul învinşilor in raporturile cu învingătorii pentru ca lichidarea rămăşiţelor războiului să fie astfel un fapt împlinit pentru toţi. Vineri ! Infitualitate BANALITĂŢI Supărătoare Nimic nu oglindeşte mai evident dureros şi descurajator pitoresc etic. Limba noastră dispune de o surprinzătoare bogăţie de termeni pentru a exprima chiulul, învârteala, ungerea osiei, mişcarea din ureche, părleala sau ciupeala. Compromisul administrativ şi noţiunea de amânare se bucură de aceiaşi abondenţă de locuţiuni zilnice, cu puterea unor formule. In faţa unui birou, dintr’o administraţie românească, auzi: „Mai treci pe-aici“.....Să vedem!“.. „Las'o pe mâine Zilele astea“.. „Văzând şi făcând“... „Domol nu dă Turcii“... „Treci peste-o zidouă“.. şi aşa mai departe, dar nunumai expresii de amânare, de fugă de promptitudine şi exactitate în soluţii, de tărăgăneală — care stărue încă a fi caracteristica biurocraţiei şi paperaseriei noastre naţionale. Conversaţia noastră nu e mai puţin ferită de expresii care vădesc relaţiuni incerte între cetăţeni: „Aşa şi-aşa“... „Pe ici pe colo“.. „Mai mult sau mai puţin“......Nici prea-prea, nici foarte-foarte“.. „învârteşte-o şi tu“f... Dar întrebuinţarea particolei „cam“ f... Am CAM greşit, am CAM făcut-o fiartă, am CAM dat pe lături, am CAM ciupit etc., etc. Moravurile noastre evoluează în jurul acestor compromisuri. Vulgarul şi trivialul înlocueşte spiritul, iar satira, anecdota şi revista de spectacol, nu fac decât să reediteze mahalagisme ruginite şi beteşuguri lingvistice administrative. Negreşit, trebue o reacţiune. Trebue să ne scuturăm de obiceiuri şi expresii parazitare. încetul cu încetul, prin şcoala nouă, printr’o stăruitoare educaţie a maselor, vom izbuti să schimbăm mentalitatea lui „dă-nui şi mie!“ în vigoarea şi cinstealui „munceşte!“ c. m. psihologia unui popor decât limba, vocabularul şi sintaxa sa specifică. Limba engleză a ajuns la o desvoltare atât de matură, încât e capabilă de a exprima, printr’un minimum de silabe, cele mai subtile nuanţe ale cugetării, ritmuri sufleteşti adânci, oscilaţiunile ideilor şi jocurile capricioase ale timpilor care creiază simfonia intelectului. Limba românească, în deosebire de limbile popoarelor din apus, cu o cultură, mult mai veche, este o limbă descriptivă, în care substantivele şi adjectivele abundă, în detrimentul verbelor, al căror număr îl găsim într-o proporţie redusă. Literatura noastră, atât de tânără, n’a eşit încă pe deplin din faza descriptivă. Romanul, teatrul şi filosofia abia îşi fac drum, graţie eforturilor strălucite ale unei generaţii de scriitori dintre care cei mai mulţi n’au trecut de patruzeci de ani Limba românească, cu tot tezaurul ei de substantive şi adjective, nu este limba unui popor de acţiune. Este o limbă descriptivă, contemplativă, mărturisind adesea ori o mentalitate orientală, un amestec de pasivitate şi misticism, un spirit mai puţin ştiinţific decât poetic, cu alte cuvinte psihologia unui popor tânăr, şovăitor încă, dar cu energie proaspătă, nesecată, şi indirect cu un viitor netăgăduit. „Românul e născut poet“, însă trebue să se facă inginer !... îmi spunea un prieten străin. Civilizaţia şi cultura nu poate avea altă temelie, decât ştiinţa. Pe pilieri de beton ai datelor pozitive, de pe lân- P°t ancora ornamentaţiile artei, încadraţi ale literaturii şi filosofiei. ■ Aplicând acum axioma că limba este oglinda psihologiei unui popor, vom descoperi în vocabularul nostru actual nenumărate irizaţii care vădesc o mentalitate de in Comunităţii ASUPRA CONSTRUCŢIUNII unui ferm-Boat. Hitre Giurgiu şi Rusciuk UMBBBBBMnBMRmcMHBnRMMBnRacrmiMBnMmr Oficiosul „Argus“, după succesul în timpul războiului, dobândit în chestiunea poeticului Nu voim să discutăm preţul de 40 canal navigabil Bucureşti-Dunăre, mii. lei al costului unui asemenea ne aduce ştirea punerii la cale, a Ferry-boat, la care ajunge îndrăzniei alte lucrări tot aşa plină de netul calculator, care lansează asepoesie, ca şi faimosul canal de caremenea idee, căci el are la bază acene-am ocupat în coloanele ziarului leaşi socoteli, ca şi acelea din ariinostru. I colele pentru valorificarea cereale-Guvernul, prin capacităţile tech- lor, şi pe cari cu drept cuvânt, legice de care dispune, lansează ideia contestă un cerealist chiar în coconstrucţiunea unui Ferry-boat în Ioanele aceluiaşi jurnal. Noi socotim un asemenea cost cu mult mai ridicat, pentru a avea o lucrare de care nu ne putem servi decât cu intermitenţă, cu vizic şi absolut în dezacord cu scopul urmărit. Soluţiunea după noi, ar fi aceia care a mai fost studiată altădată cu competinţa cunoscută a răposatului Saligny. Un pod peste Dunăre tre Giurgiu şi Rusciuk. Dacă nu ar exista la bază concepţiuni greşite, şi mai multă îndrăsneală decât capacitate, nu ne-am fi ocupat de acest proect care ca şi acela al canalului navigabil, păcătueşte atât prin concepţie, cât şi prin încâlcitele soluţiuni ce se lansează. Ideia genială (!) a construcţiunii acestui Ferry-boat porneşte de la faptul că în timpul războiului şi pentru trebuinţele războiului, nemţii ar fi realizat continuarea căilor ferate de dincoace de Dunăre, cu căile ferate bulgare, prin ajutorul unor vase plutitoare numite Ferryboat, prevăzute cu sine pe ele, astfel ca să poată suporta vagoane încărcate cu mărfuri. Autorul lansării acestei idei, scapă din vedere că, ceia ce urmăresc polonezii, nu este construcţiunea unui aparat improvizat, ca cel din timpul războiului, care să funcţioneze cu intermitenţă, cu care să transporte greutăţi relativ mici, cu riscuri mari şi în timp îndelungat, ei o construcţiune care să le asigure o continuitate de tranzit permanentă, în orice timp şi fără rizicuri. Ce nu ştie „specialistul** de la industrie Fiindcă specialistul ministerului de comunicaţii, găseşte de cuviinţă ca pe cale de reclamă jurnalistică, să intre in oarecari consideraţiuni technice, să ne fie îngăduit să-i spunem că nu mai este în curent cu soluţiunile moderne pentru realizarea unui asemenea proect, căci nu prin ajutorul ascensoarelor, azi aproape înlăturate, se poate obţine funcţionarea Ferry-boatului la diferite nivele ale apei, ci prin alte dispozitive, de care se vede că specialistul lansării unor astfel de idei, nu are cunoştinţă. Dar nu despre detalii de construcţiuni voim să vorbim, ci despre soluţiunea cea mai raţională, care ar trebui adoptată în asemenea cazuri, căci ar fi o idee greşită ca peste un fluviu ca Dunărea care înghiară iarna, pe care curg gheţuri atât la îngheţ cât şi la desgheţ, pe care se produc valuri considerabile, ca pe mare, se poate gândi cineva la soluţionarea chestiunii prin Ferry-boat. Ferry-boat-ul de peste Borcea La noi s’a construit un asemenea Ferry-boat, peste braţul Borcea, la Feteşti, care a funcţionat cu mari greutăţi, cu mari rizicuri şi în condiţiuni defavorabile, până s’a refăcut podul ce fusese distrus Va trebui ca, de comun acord, România, Bulgaria şi Polonia, să studieze amplasamentul, cel mai convenabil, al unui pod definitiv, peste Dunăre, într’un loc unde fundaţiile să nu coste prea mult, unde lărgimea să nu fie prea mare, unde interesele strategice să concorde cu cele economice, şi unde punctul terminus să fie cel mai apropiat, cu privire la tranzitul dorit de poloni. Costul podului ar fi suportat deopotrivă de cele 3 State. In acest sens ar fi trebuit privită chestiunea, iar nu cu cârpeli şi cu soluţiuni de felul faimosului canal navigabil Bucureşti-Dunăre, în concepţiunea căruia şi-a făcut loc mai mult poezia decât tehnica. A I ECOURI , ultimul timp a izbucnit în Rusia sovietică o nouă luptă pe „frontul alcoolismului“. De astă dată taberile adverse nu sunt consumatorii şi Statul ci producătorii de spirt şi organizaţile antialcoolice, sprijinite şi de o parte , a presei. Nu de mult partidul comunist şi guvernul sovietic au aprobat un plan pe 5 ani asupra desvoltării economiei naţionale, în care au prevăzut îngrădirea treptată a producţiei şi desfacerii de spirtoase în ţară. După acest plan producţia din 1929/30 trebue să fie redusă la 41 milioane vedre ( o vadră este egală cu 15 litri) faţă de 43 milioane vedre în 1928/29. In prezent însă Comisariatul de Finanţe şi „Centospirt“ (Direcţiunea Întreprinderilor pentru fabricarea spirtului) insistă pentru depăşirea aestui plan, deoarece după noul buget, e nevoe de a se acoperi deficitul bugetar. Un incident senzaţional s-a întâmplat în diplomaţia europeană. Dispariţia misterioasă a unui cod diplomatic secret al ambasadei Italiei la Berlin, a hotărât pe d. Mussolini să ordone o anchetă şi să demită din postul său pe contele Aldovandi Marescotti şi întreg personalul ambasadei. ■in «M»n— ’