Viitorul, noiembrie 1929 (Anul 21, nr. 6518-6543)

1929-11-01 / nr. 6518

Viitorul La Bârlad s-a ţinut Duminică 27 octombrie, congresul organizaţiei Partidului Naţional-liberal din judeţul Tutova, în mijlocul unei însufleţiri de nedescris. încă de dimineaţă, coloane compacte de cetăţeni se îndreptau spre teatrul Carol, iar la orele 9 nu se mai găsea un singur loc în sală. A fost nevoe să se fie o a doua întrunire tot aşa de populată în curtea teatrului, unde au vorbit toţi fruntaşii, cari au luat cuvântul în sală. Asistă delegaţiuni din judeţele vecine în frunte cu preşedinţii organizaţiunilor. Sosirea fruntaşilor partidului, este salutată cu ovaţiuni şi aplauze prelungite. Intr’o atmosferă de cald entussiasm, d. N. Simionescu a deschisi congresul. 11 Aducându-vă aci salutul organizaţiei naţional liberale din Iaşi, îmi fac o plăcută datorie de-a exprima întâi în numele ei mulţumiri călduroase preşedintelui acestei frumoase şi însufleţite adunări, luptătorului încercat şi strălucitului fruntaş al partidului nostru, d-lui Nicolae Simionescu, ce mi-a făcut deosebita cinste să mă cheme în mijlocul d-voastră. II mulţumesc pentru prilejul ce mi-l dă de-a afirma odată mai mult legăturile noastre neînfrânte de solidaritate, în aceste clipe în care partidul naţional liberal îşi strânge iarăşi rândurile pentru acţiune şi pentru luptă. Legăturile trainice între aceste părţi ale Moldovei şi vechea ei capitală sunt ţesute din amintirile unui trecut glorios, dar totodată din realităţile presentulu şi din nevoile viitorului. In vremurile de înflorire ale negoţului, care a revărsat altădată nesfârşite bogăţii asupra acestor ţinuturi, laşul nostru şi Bârladul d-voastră au fost etape fireşti ale drumului din Galiţia spre Dunăre şi mare. Mâine, o chibzuită îndrumare a politicii comunicaţiilor poate redeschide acest izvor de bogăţii şi aduce Moldovii înflorirea ei economică de odinioară, în cadrul firesc al desvoltării ţării noastre întregite, legată de aceaa Poloniei, aliata noastră statornică dela Miază Noapte. Vorbeam dăunăzi la Vaslui de trecutul Moldovei şi aminteam la Târgovişte pe acel al Munteniei. Numele aceste istorice nu sunt însă numai amintiri depărtate ale veacurilor apuse, ele înseamnă şi astăzi unităţi vii ale economiei naţionale. In această grija pentru nevoile vechilor noastre ţinuturi, pentru desvoltarea intensă a bogăţiilor şi a energiilor lor naturale, în această operă de armonizare a intereselor lor diverse cari se împletesc în problemele economice ale României Mari, este singurul regionalism sănătos, care urmăreşte să unească în trupultării puteri sporite, nu să despartă provincii slăbite şi izolate. Un moment de rătăcire al votului obştesc Lupta îndârjită pe care partidul nostru înţelege să o ducă până la capăt împotriva unei legi active primejdioase nu poate aduce izbânda unui centralism apăsător, ci va însemna o îndrumare înţeleaptă a economiei regionale şi a vieţii culturale proprii fiecărui ţinut, a acestor puteri ce sunt atâţia factori temeinici ai înfloririi şi ai propăşirii generale. Dar d-lor, pe lângă aceste legaturi ale amintirilor şi ale intereselor comune, în viaţa noastră politică organizaţiile de Iaşi şi de Tutova au stat alături în atâtea împrejurări însemnate : ele se regăsesc şi astăzi în primele rânduri, atunci când şeful partidului da semnalul luptei împotriva unui guvern care s’a putut pretinde exponentul unei majorităţi covârşitoare dar care astăzi, după un an de cârmuire, reprezintă cel mult un moment de rătăcire al votului obştesc. Aminteşte de lupta începută împotriva actualei guvernări, şi de motivele ce determină această acţiune, legea administrativă haotică şi starea atât de îngrijitoare a finanţelor ţării a gospodăriilor S3 testîl Urmăm această luptă pentru că „In împrejurările recente ale alegerii noului Regent, s’a văd ca D-l N. SIMIONESCU deschizând congresul, mulţumeşte cetăţenilor cari au răspuns în număr atât de mare la chemarea d-lui Vintilă Brătianu şeful iubit al partidului naţional-liberal. Prezenţa d-voastră în număr atât de impunător la acest congres — spune d. Simionescu — dovedeşte că este trează conştiinţa publică aşa cum trebue să fie în momentele acestea grele, prin care trece ţara. Salută delegaţiile naţional-liberale din judeţele Iaşi, Vaslui, Tecuci şi Fălciu, venite cu şefii lor în frunte, la congresul din Bârlad. D-sa în calitate de preşedinte al congresului, dă cuvântul d-lui George Brătianu şeful organizaţiei din Iaşi. D-l GEORGE I. BRATIANU este primit la tribună cu ovaţiuni, un spirit de aventură cârmuieşte destinele celei mai înalte instituţii. însuşirea prerogativelor regale n a însemnat numai suspendarea înalţilor Regenţi, ea a însemnat suspendarea ideii monarhice. Astfel la alegerea unui prim sfetnic al tronului într’o atmosferă de nesiguranţă şi de haos, s’a trecut peste tradiţia de jumătate de veac a Consiliului de Coroană, care a întrunit în ceasuri grele toate răspunderile şi toate părerile autorizate, s’a impus ţării prin surprindere hotărârea unei voinţe arbitrare, s’au provocat manifestări fără precedent în viaţa noastră constituţională şi s’a încercat să se coboare în patima luptelor politice factori ce trebuie să rămâie pururea deasupra lor. Partidul liberal, care s’a arătat întotdeauna faţă de coroană, cum a spus odată d. Duca, fără linguşire la guvern şi fără ameninţare în opoziţie, nu poate decât să-şi exprime desăvârşita indignare împotriva unor astfel de procedee şi să ceară cu tărie şi stăruinţă chezăşii pentru viitor; nu trebuie ca în perioada totdeauna critică a unei lungi minorităţi, pofte nelegiuite de stăpânire să ameninţe temelia însăşi a aşezămintelor noastre şi liniştita desvoltare a ţării, care aşteaptă cu încredere şi cu nădejde ceasul Domniei Regelui Mihai. Aminteşte de dimensiunile din sânul guvernului, disensiuni, cari nu-i sorocesc o lungă cârmuire. Opera constructivă a partidului naţional-liberal Cu atât mai mult se cuvine să ne pregătim să înfruntăm răspunderile ce ne aşteaptă. Opera noastră nu e numai o operă de negaţiune şi de critică a măsurilor guvernului; ea trebuie să fie şi va fi ca întotdeauna, o operă pozitivă şi constructivă de guvernare. La aceasta s-au gândit şeful nostru şi colaboratorii săi de seamă, când au deschis dăunăzi la Bucureşti activitatea Cercului de Studii. Ca întotdeauna, partidul nostru îşi pregăteşte temeinic programul pe care va şti să-l potrivească nevoilor vremii. In această elaborare ca şi în răspândirea ideilor cârmuitoare şi a îndrumărilor pe care ni le dau înţelepciunea şi încercata putere de muncă a şefului nostru şi a colaboratorilor săi, în acest contact permanent cu opinia publică este rostul unei activităţi intense a tineretului ; ea se încadrează în ritmul normal al evoluţiei partidului şi revendică dreptul pe care nimeni nu i l poate contesta : partea sa de jertfă şi de muncă. Strâns uniţi în acţiunea ce o desfăşurăm, care ca întotdeauna în viaţa partidului nostru confundă avântul şi experienţa generaţiilor diverse într-o comună înfăptuire, daţi-mi voie să văd în această frumoasă adunare o dovadă strălucită a răsunetului din ce în ce mai larg pe care îl are cuvântul Partidului Naţional liberal, o chezăşie mai mult a izbândei desăvârşită ce aşteaptă lupta noastră dreaptă. Salutul organizaţiilor vecina D-l N. TIRON şeful organizaţiei din Fălciu aduce congresului de la Tutova salutul acelei organizaţii!ui. Declară că pentru d-sa nu este nici un motiv de îndoială în izbânda finală şi mai cu seamă in D-l N. SIMIONESCU îşi începe cuvântarea, relipind mulţumirile pentru numărul mare în care au răspuns membrii partidului naţional-liberal din Tutova la chemarea conducătorilor lor. Adresează îndeosebi mulţumiri delegaţilor organizaţiunilor judeţelor vecine. Două înfrângeri politice, spune d. N. Simionescu, brutale şi nedrepte au împiedicat organizaţia noastră din judeţul Tutova să-şi trimeată reprezentanţi în Parlament. Am simţit o profundă nemulţumire, nu atât pentru mine, cât pentru d-voastră, cari aţi fost bătuţi, insultaţi ,şi vi s’au nesocotit drepturile cetăţeneşti. Prin prezenta d-voastră în număr atât de mare la congres, ati dovedit puterea partidului national-liberal din Tutova. Aţi dovedit că dacă bâtele v’au gonit dela urne, cu sufletul aţi rămas alături de noi. Noi nu ne temem de luptă pentru că toti cei ce s’au lovit de partidul national-liberal s’au spulberat ca pulberea în vânt. Aşa s’au spulberat partidele conservatoare aşa se vor spulbera şi curentele noui ivite după război. Din durerile şi suferinţele războiului speculând, nevoile unei ţări strivite şi ocupată de duşmani, s’au născut cele două curente de care v’am vorbit. Curentul averescan, foarte puternic, ca mase, dar fără o conducere pricepută, iar din abţinerea d-lui general Averescu dela alegerile de după război, s’a format curentul ţărănist. (Vă închipuiţi ce tărie poate avea un organism politic născut dintr’o abţinere). Partidul ţărănesc al d-lui Mihalache, s’a unit vremelnic în scop de a lua puterea cu partidul naţional condus de d. Maniu. Democraţie Şi naţionalism! Ce fericită împreunare de noţiuni, ce bogat câmp de activitate pentru un popor, tânăr, fiinţând şcoli şi posturi de învăţători, Inchee cu un apel la membrii partidului naţional-liberal să-şi strângă rândurile, pentru a dărâma acest guvern. D-l M. NEGURA, Manifestaţia de la Bârlad prin însufleţirea ei, arată că partidul naţional-liberal din Tutova, este gata de luptă. Solidaritatea dintre organizaţiile liberale şi avântul lor arată puterea lor de luptă. Mandatele cari vi s’au tâlhărit, n’au micşorat nici personalitatea reliefată a d-lui N. Simionescu, nici prestigiul organizaţiei ’noastre din Tutova. Felicită această organizaţie pentru reuşita congresului.In rândurile naţional-ţărăniştilor a început să domnească panica. Şi nu poate să fie altfel, când au batjocorit pe cetăţenii umiliţi, au nedreptăţit pe funcţionari, au copleşit cu dări pe contribuabilii prea împovăraţi, au nesocotit instituţiile cele mai de seamă ale statului şi au inaugurat un, regim de capitulare faţă de străini. Gestul înaltei Regente nu poate fi astăzi decât de acord cu ţara. Noi ne temem că vom fi chemaţi mai curând decât ne aşteptăm să luăm guvernul. Vom relua atunci firul activităţii noastre neîntrerupte, vom restabili ordinea în ţară şi liniştea în suflete. Alegerea comitetului preşedinte, N. Nestian, fost deputat, vicepreşedinte, D. Constandache fost deputat casier, L Guriţă, fost primar, secretar. D-nii: T. Buzescu, fost prefect, St. Galin, fost deputat, T. Zglimbea fost deputat, G. Mihalache, fost deputat, Al. Palade, fost deputat, V. D. Vasiliu, proprietar, I. Ursoiu, Paul Constantinescu, profesori, Cezar Ursu, profesor Horatiu Eremia proprietar, St. Gavăț, comersant, Al. Lalu, proprietar, C. loan, comersant, Mitică Carp mare proprietar, Ștefan Paneş, proprietar, Victor Stoenescu fost deputat, D. Mironescu, Gh. Nestian, profesori, Al. Chirac avocat, Petru Gavăt, proprietar, Doctor Wainer, Ioan Ionescu, fost deputat Gh. N. Gheorghiu, avocat, Eugen Bulbuc, profesor, Aristide Pantazi, avocat T. Doncu mare proprietar și Mitică Hristea, proprietari, ca al nostru! Dar o să vedem la ce se reduce în realitate naţionalismul ardelenilor ! Ei sunt astăzi beneficiarii unei munci, la care n’au contribuit decât cu gălăgie. Ei trebuiau să vie cu ramura de măslin a împăciuirii la fraţii din vechiul regat care-i aşteptau şi în loc de aceasta au respins cu un sectarism exclusivist care a împedicat pe Ion I. C. Brătianu, Tache Ionescu, N. Iorga şi general Averescu de a găsi câte un loc în Parlamentul ţării ca aleşi ai Ardealului, deşi luptaseră pentru desrobirea lui. Naţionalismul d-lui Maniu s’a manifestat la Alba-lulia contra Regelui erou şi martir, care prin încoronarea lui într’o apoteoză încheia idealul sfânt al unui neam întreg. Naţionalismul ardelenesc s’a manifestat întrun moment dureros şi plin de îngrijorare, prin contestarea în drept a autorităţii Regenţei, căreia în mod servil i s’au supus mai târziu, când au depus jurământul de credinţă ca membrii ai guvernului. In Dobrogea naţionalismul d-lui Maniu s’a manifestat prin persecutarea coloniştilor chemaţi la graniţa Dobrogeană nouă. Naţionalismul d-lui Maniu s’a manifestat de curând prin exportul de braţe de muncă, deşi ele erau necesare pentru prosperitatea ţarei. Asupra coroanei care trebue să fie la adăpost de intrigi, ură şi calomnie, partidul naţional-ţără ficesc a adus o umbră, procedând cum se ştie, la complectarea înaltei Regente. Naţionalismul ardelenesc, parfumat cu ceva din doctrina colegiului de propagandă din Roma, şi cu reminiscenţele oligarhiei ungureşti, s’a împerechiat cu democratismul d-lui Mihalache. Am avut ocaziunea să-l cunosc pe d. Mihalache — spune d. N. Simionescu — ca debutant autodidact in Parlament, îmi făcea impresiunea că reţine mai mult tabla de materii decât conţinutul cărţilor. Având adunat un bogat material didactic nesistematizat, credea pe atunci că democraţia însemnează luptă între sate şi oraşe, că satele trebuesc aruncate asupra oraşelor. Democratismul d-lui Mihalache se mărgineşte la rohatca satelor, şi se lovea de barierele oraşelor. Ţăranul este legat de pământul ţării el nu poate fi asemuit muncitorului industrial, internaţionalist, prin însăşi ocupaţiunea lui. Intre cele două democraţii: Mihalachiană şi Madgeariană (de rohatcă şi socialistă) plana spiritul de răzvrătire al d-lui C. Stere, revoluţionar prin naştere educaţie şi poate printr’un sentiment de răzbunare pentru cele suferite cândva aiurea. O doctrină democratică are totdeauna puncte de reazim în diferitele ei aspecte : politic, economic, financiar şi cultural. Aspectul politic al nouei democraţii naţional-ţărăniste s-a redus la violentarea alegerilor. Aspectul economic se rezumă la înlesnirea pe care d. Mihalache o face ţărănimei în sărăcie, de a-şi vinde loturile de pământ pe nimic. Încât dacă legea d-sale se aplica ţăranul chinuit de astăzi, va deveni sluga ghiftuiţilor — prin politica de mâine — sau al străinilor din provinciile alipite. In ce priveşte democratismul financiar al guvernului actual este deajuns — spune d. N. Simionescu — să arătăm că el nu-şi calculează veniturile pe baza sursei de venituri a contribuabililor ci pe golurile bugetare. Vor să acopere golurile bugetare cu golul concepţiei lor. Aspectul cultural al acestei democraţii noui, constă în desfiinţarea şcoalelor româneşti, mai cu seamă în ţinuturile unde elementul minoritar predomină. O democraţie sinceră trebue să se bazeze pe educaţia cinstită a poporului nu pe făgădueli deşarte. Ce a fost a doua expropriere decât confirmarea proverbului, că e mai uşor să vezi luna decât s’o strângi în braţe ! Ce a fost revizuirea împroprietăririi, decât dovedirea imposibilităţii de a lua pământul unuia şi a-l da altuia, când idealul ar fi să aibă toţi pământ. Au făgăduit ieftenirea vieţei tuturor şi au realizat uşurarea traficului. Cu ocaziunea desgropării osemintelor lui Andrei Bârseanu din cimitirul dela Sibiu spre a fi aşezate in locul de veşnică odihnă din cimitirul dela Braşov, d. profesor Alex. Lapedatu, fost ministru, a rostit următoarea cuvântare : Puteri mistice, chiamă rămăşiţile lui Andrei Bârseanu în pământul strămoşilor săi, la Braşov. Căci peste rânduiala lucrurilor omeneşti, planează destinul, pe care nici dorinţele, nici planurile, şi nici chiar voinţele noastre nu-l pot schimba. Un astfel de destin are negreşit şi mormântul fostului preşedinte al Asociaţiunii. Sibiul a ţinut să-l aibă aci, sub îngrijirea pioasă şi recunoscătoare a aşezământului căruia Andrei Bârseanu i-a închinat ultimii ani ai vieţii. Dar nu s’a putut. Chemarea gliei părinteşti e mai puternică decât cel mai ospitalier alt pământ. Glasul celor din mormânturi mai poruncitor, decât al celor vii. Astfel, după şapte ani de odihnă provizorie, rămăşiţele lui Andrei Bârseanu pornesc să-şi găsească aşezare definitivă, netulburată, sub poalele Tâmpei, peste care s’a înălţat şi avântat spiritul şi sufletul său o viaţă întreagă, în preajma şcolilor pe care le-a slujit cu iubire şi devotament incomparabil, lângă promenadele pe cari ani şi ani şi-a purtat gândurile şi simţirile, la un loc cu cei mai apropiaţi ai săi şi cu cei mai buni Braşoveni. Academia Română a ţinut să fie de faţă la solemnitatea acestei exhumări şi transportări cu aceleaşi sentimente de pietate cu care înalta instituţiune a onorat întotdeauna şi în toate împrejurările pe foştii ei membri. Ca reprezentant al ei, fie-mi îngăduit să relev cu acest prilej, ca omagiu adus memoriei lui Andrei Bârseanu, câteva din elementele de ordin moral ale vieţii sale, în cuvintele pe cari le scriam acum şapte ani, la moartea sa. Cine a fost omul Şi anume: o superioară conştiinţă a datoriilor faţă de societatea şi de neamul din care făcea parte,—o totală lipsă de prezumţie pentru ceea ce îndeplinea în folosul acestei societăţi şi acestui neam,—o exemplară seriozitate în toate lucrările sale, de la cele mai mari şi mai importante până la cele mai mărunte şi mai neînsemnate... Iată-l tânăr profesor, acum aproape cincizeci de ani, la Şcoalele noastre medii din Braşov. Cu frumoasa şi solida cultură pe care generaţia sa a avut parte să şi-o însuşească la liceul de sub direcţia lui Ioan Meşotă (unchiul său) şi la Universităţile germane, pe când nu erau încă în vigoare restricţiile maghiare,—cu darurile intelectuale şi sufleteşti, cu cari natura îl înzestrase din prisos,— cu farmecul ce răspândea in jurul persoanei sale, el devine, curând-curând, unul din cei mai distinşi, mai preţuiţi şi mai iubiţi dascăli ai tinerimii. Reputaţia sa, crescând an de an s’ar fi putut îndeajuns răzima, ca la mulţi alţii, numai pe această activitate profesională, dacă simţimântul datoriei de care aminteam nu i-ar fi impus, în mijlocul unei societăţi în care atâtea erau de făcut sub mai toate raporturile, nu i-ar fi impus, zic, cu imperiozitate tot felul de alte lucrări. Un profesor eminent A tradus şi prelucrat cărţi de lectură, bună şi aleasă, pentru tinerime, a reeditat şi întocmit însuşi manuale de şcoală, a cules şi publicat literatură populară selectă, a scris versuri lirice şi naţionale, pline de simţire şi de frumuseţe, a făcut studii literare, a redactat reviste de educaţie, a colaborat la gazete populare, a condus societăţi studenţeşti de lectură, a luat parte activă la lucrările corporaţiunilor şcolare şi bisericeşti. Ţara întreagă stă uimită astăzi între reacţionarismul de origină austriacă şi vântureala unei doctrine extremiste care nu prinde în creer ci trece pe deasupra capului acestui popor cuminte. Partidul liberal, ar fi dorit să vadă în partidul naţional-ţărănesc un partid de ordine, democrat cu care să se alterneze în opera de guvernare a ţării, asigurând bunul mers al treburilor, publice. In loc de aceasta adversarii se înfăţişează supuşi unei voinţe oarbe, şi cu un parlament de demisionaţi în alb. Forţa partidului liberal, alimentează şi mai mult ura naţional-ţărăniştilor. Din amărăciunea neputinţei de a guverna, nu poate isvorî decât ură împotriva acelora care au guvernat cu strălucire şi vor mai guverna această ţară. Noi nu le purtăm ură dar afirmăm, că pentru binele acestei ţări, guvernul de colaborare al d-lor Maniu şi Mihalache trebue să plece de la cârmă. Experienţa e prea dureroasă pentru ţară. Numărul mare de congresişti veniţi la Bârlad, dovedeşte tăria partidului nostru. Trecutul partidului naţional-liberal, trecut plin de fapte glorioase, este o garanţie pentru viitorul lui. In mai puţin de 60 de ani, acest partid a făcut din două mici principate o Românie Mare, înscriind in istoria ţării numele lui Ion Brătianu şi al lui Ion societăţilor culturale şi naţionale, nerefuzând nici un fel de serviciu şi lucrând, oriunde cu buna dispoziţie, cu încrederea şi entuziasmul ce-l caracterizau şi cari nu l-au părăsit niciodată, până la sfâşitul vieţii. A devenit, după zeci de ani de o astfel de devotată şi rodnică activitate, o ilustraţie a corpului profesoral de la şcoalele române din Braşov—a căror monumentală monografie a şi scris-o din prilejul serbării cincantenarului fondaţiunii lor—şi, în acelaş timp, o reputaţie solid stabilită şi general recunoscută, a societăţii române braşovene. Uşor i-ar fi fost deci să răzbată în lumea mare, în care alţii mai tineri, mai puţin valoroşi şi meritoşi de cât dânsul, răzbătuseră, dacă n’ar fi fost lipsit, cum ziceam, de totala prezumţie pentru ceea ce izbutise să înfăptuiască şi pentru ceia ce ajunsese să reprezinte, ca urmare a împlinirii conştiincioase a datoriilor ce-şi impusese. Toţi il vedeau şi-l socoteau mai presus decât dânşii. El nu se vedea şi socotea însă mai mult decât tovarăşii săi de lucru. De aceea a rămas locului, între ei, la acelaş post modest, de muncă şi de jertfă. La Academia Română iar când, în apogeul maturităţii şi activităţii sale, i-au venit recunoaşterile, mare şi onorătoare, pe care nu le-a căutat, dar a trebuit să le primească,—când Academia Română l-a ales membru activ în locul lui Ios. Vulcan (1908) şi când „Asociaţiunea“ —din al cărei despărţământ de la Braşov făcuse, ca conducător, un despărţământ model pentru întreaga Transilvanie—l-a chemat întâi la postul de vicepreşedinte (1905), apoi la acel de preşedinte (1911) în scaunul în care şezuse un Şaguna, un Cipariu, un Bariţiu—Andrei Bârseanu a rămas acelaş. Căci construcţia sa sufletească aşa de echilibrată şi concepţia sa etică aşa de solidă nu puteau fi alterate sub influenţa unor situaţiuni şi demnităţi, cari, în viaţa mult regretatul, defunct n’aveau să schimbe altceva decât doar locul noilor sale îndatoriri—Braşovul cu Sibiul. Pentru cultura Românească Ce fel şi-a îndeplinit Andrei Bârseanu postul de încredere pe care conaţionalii săi i-l impuseseră, o cunoaştem cu toţii. Modul cum organiza adunările generale ale „Asociaţiunii“ şi deştepta interesul public pentru ele, tactul şi seriozitatea cu care conducea dezbaterile, autoritatea şi avântul cu care îşi exprima convingerile şi sentimentele în cuvântările de tot felul ce trebuia să ţină cu astfel de ocazii, dădeau acestor adunări caracterul unor adevărate sărbători şi mari manifestaţii naţionale. Adunarea jubilară de la Blaj, din 1911, condusă de Andrei Bârseanu, va rămâne, în această privinţă, memorabilă pentru toate vremurile. Asemenea ultimele adunări prezidate de dânsul la Oradea-Mare şi Sighet, marcând începuturile nouei faze de reorganizare şi activitate a ,,Asociaţiunii“ de care numele său va fi legat pentru posteritate. A purtat aşadar sus, tot mai sus, steagul culturii române, ca demn şi vrednic urmaş al marilor săi precedesori, în rândul cărora Andrei Bârseanu s’a dus acum să-şi ia loc cuvenit şi binemeritat în Panteonul culturii noastre naţionale. Dar, deşi-şi dedicase activitatea ultimilor ani cu totul „Asociaţiunii“, când a venit, după zilele de entuziasm, şi mărire naţională ale Unirei, opera mare şi grea a înfăptuirii ordinei publice în noul Stat român, Andreiu Bârseanu, din acelaş sentiment conducător al întregei sale vieţi, a înţeles că e o datorie pentru dânsul să pună în serviciul organizării învăţământului naţional marea şi bogata sa autoritate şi experienţa didactică, I. C. Brătianu. Pe când ei n’au făcut decât sa-şi procure, emoluments, speze şi stipendii. D-l Vintilă Brătianu şeful partidului liberal, a arătat calea cea bună şi celor cât mai de sus şi celor cât mai de jos. Intr’o splendidă încheiere, d. N. Simionescu face apel la reprezentanţii Moldovei să caute să dea mai multă viaţă oraşelor şi satelor Moldovei. Banchetul La orele 1 a avut loo un banchet la cinematograful „Francez“. D-l N. SIMIONESCU , închină în sănătatea d-lui V. Brătianu, care la strălucitul nume pe care-l poartă adaogă valoarea personală. Cu un optimism sănătos în vigoarea neamului nostru printr’o muncă continuă, prin spiritul său desinteresat și apelul la munca tuturora, este educatorul moral al vieței noastre publice. D-l GEORGE BRATIANU salută pe d-nii Vintilă Brătianu şi I. G. Duca care prezidează congresele de la Argeş şi de la Botoşani. Mai vorbesc d-nii: N. Nestian, St. Galin, Anghel Mihăilescu, N Tiron, Victor Stoenescu, Ion Guriţă, Victor Iamandi, C. Toma, etc. La orele 5 d-na şi d. Paruş au oferit oaspeţilor un ceai. C. A. N a pretins pentru aceasta, posturi înalte, pe care negreşit le-ar fi putut avea, cum le-au avut atâţia din cei mai tineri, ci s’a mulţumit cu un loc mai modest, cu postul de director regional al învăţământului la Sibiu, post pe care l-a îndeplinit, ca tot ce a făcut în trudnica sa viaţă, cu aceiaşi conştiinciozitate şi devotament. N’a cruţat nimic, nici chiar sănătatea sa şubredă şi zdruncinată de multă vreme, ca să-şi facă şi aici datoria întreagă, spre a vedea cât mai curând învăţământul nostru organizat şi consolidat. A murit aşa cum a început cariera sa politică — ca dascăl în serviciul şcoalei române, ca luptător în ogorul culturii naţionale. Ultime omagii încheind aceste consideraţiuni şi aprecieri asupra operei lui Andreiu Bârseanu făcute spre a pune în evidenţă, cum ziceam câteva din elementele de ordin moral pe care s’a clădit şi susţinut această operă, nu ne putem opri să nu scoatem la iveală constatarea ce se desprinde, în chipul cel mai firesc din ea, pentru toţi cei ce o cunosc mai deaproape. Arareori bărbat, care să se fi ridicat, nu, mai şi numai prin muncă stăruitoare şi onestă şi prin merite reale şi unanim recunoscute, la posturile şi demnităţile cele mai mari şi mai însemnate fără să le fi căutat, fără să le fi râvnit măcar. Şi iarăşi, arareori om, care, ajuns o dată la astfel de posturi şi demnităţi să le fi ştiut purta şi reprezenta cu mai multă râvnă şi conştiinciozitate, cu mai multă jertfă de sine şi devotament, cu mai multă podoabă şi cinste. Fie această constatare, pentru societatea noastră de azi, pentru tinerime în deosebi un memento, care s’o ducă la concepţii de viaţă mai ideală şi mai serioasă, asemenea aceleia a bărbatului ilustru şi bine meritat, ale cărui rămăşiţe, tocmai pentru aceasta le însoţim astăzi cu sentimente şi cuvinte de sinceră iubire şi adâncă recuştinţă, la locaşul său veşnic din Braşov unde, lângă mormântul nemuritorului bard al imnului nostru revoluţionar de la 1848, îşi ia acum loc şi poetul care a răscolit, înălţat şi entuziasmat sufletul generaţiilor dinaintea răsboiului Unităţii noastre naţionale cu al său plin de avânt. Pe-al nostru steag- Cuvântarea d-lui Gheorghe Brătianu succesul organizaţiei de Tutova cetate inexpugnabilă a liberalismului. Până în cele din urmă va birui adevărul asupra minciunei. Guvernul actual a minţit faţă de ideia naţională pe care pretinde că o reprezintă, a minţit faţă de ţărănime, a minţit şi faţă de el însuşi. Partidul care a dat acest guvern s’a născut dintr’o colaborare nesinceră şi consecinţa acestei colaborări nesincere sunt neînţelegerile din guvern. Un guvern are datoria să întărească siguranţa publică, să fie chivernisit în cheltueli şi să îmbunătăţească starea economică a ţării. Guvernul actual a făcut acte care primejduiesc existenţa statului. Ţara aşteaptă de la partidul naţional-liberal înlăturarea acestui guvern. D-l ANGHEL MIHĂILESCU şeful organizaţiei de la Tecuci, mulţumeşte d-lui N. Simionescu pentru cinstea ce i-a făcut de a-l invita la impunătoarea manifestaţie de la Bârlad. Judeţul Tutova a fost pentru judeţul Tecuci — spune d. Anghel Mihăilescu — o pildă de organizare politică puternică. S’a format un guvern aşa zis al democraţiei integrale, care s’a dovedit însă a fi guvernul demagogiei integrale. Acest guvern nu s’a supus niciodată unui examen de conştiinţă. Au întrebuinţat în opoziţie toate minciunile ca să înşele masele cinstite, credule şi harnice de ţărani cinstiţi. Toţi se aşteptau ca guvernarea naţional-ţărănistă să aducă a doua împroprietărire, adică să se scoată pământul,TM din pământ, ca recoltele să se vânză pe preţ mai mare D-l N. SIMIONESCU face expunerea activităţii organizaţiei, în judeţ, apoi adunarea procedează la alegerea comitetului, decât în trecut. In loc de toate a l N. Simionescu, preşedinte, I. Boncestea, d. Mihalache vă scrie scrileş, fost deputat, fost primar vicesori cum să lucraţi pământul sistematic dar fără să vă întrebe dacă aveţi cu ce să-l lucraţi. In loc de reformele pe care le-a făgăduit, guvernul naţional-ţărănist a venit cu reforma administrativă şi alte 250 legi, votate deavalma, în curs de 7 luni de guvernare. Ea vrea să dividă statul nostru până acum unitar. Vremurile au adus la cârma ţării partidul naţional-ţărănist. Experienţa va folosi, ca cel puţin pe viitor, să nu se mai îngădue asemenea experienţe dureroase pe seama ţării. Nu ne-am închipuit ca sub guvernul Maniu, ţăranul român să fie nesocotit în folosul străinilor. Marele merit al partidului naţional-liberal, este că n’a acceptat niciodată ca ţăranul nostru să recadă în iobăgie, şi că a dat ţării un imbold cultural, pe care actualul guvern caută să-l anihileze, des Cuvântarea d-lui N. Simionescu CONGRESUL PARTIDULUI NAŢIONAL - LIBERAL din TUTOVA Marea manifestaţie cetăţenească de la Bârlad Cuvântările d-lor: Gheorghe Brătianu, N. Simionescu, M. Negură, N. Tiron, Anghel Mihăilescu si altor fiiBtgji ai Partidului Liberal nss&ouBXitt MARI LUPTĂTORI CUVINTE pentru ANDREI BARSEANU D-l prof. GH. I. BRATIANU D-l N. TIRON D-l N. SIMIONESCU Tw jiH"Ciril~ ■" * j£f*& l Curtea de Argeş PUNEREA PIETREI FUNDAMENTALE A HALEI.— In ziua de 28 Octombrie s-a făcut cu deosebită solemnitate punerea pietrei fundamentale a primei hale de care, peşte şi zarzavaturi, a oraşului nostru. Slujba religioasă a fost oficiată de preoţii Şt. Dimitrescu, Dobrinescu şi N. Budescu, în prezenţa autorităţilor locale şi unui public numeros. Primarul oraşului, d. N. Gheorghiu, spune că a înfăptuit unul din primele puncte ale programului său. D. Nicolescu Lungu, deputat de Argeş, mulţumeşte edililor liberali cari au făcut exproprierea terenurilor halei precum şi celor prezenţi la solemnitate. Spune, că altă dată, pavaj, lumină electrică, hală, erau luate drept lux, astăzi însă un oraş nu mai poate trăi fără asemenea lucrări edilitare. Apoi cei prezenţi semnează actul comemorativ care se zideşte în temelia halei. NONU