Viitorul, februarie 1930 (Anul 22, nr. 6592-6615)
1930-02-01 / nr. 6592
Anultai doua zeci $1 doilea Ho. 6592 6 pagini sambătă 1 Februarie 1930 3 LEI EX. in TARA 6 LEI EX. în STRĂINĂTATE ABONAMENTE REDACŢIA------ADMINISTRAŢIA ANUNCIURI COMERCIALE D IN ŢARA In străinătate BUCUREŞTI Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada Un an----- 700 lei Un an----- 1400 lei STRADA EDGAR QUINET No. 2 || STRADA R. POINCARE No. 17 1 R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Şase luni----- 350 . Trei luni----- 200 . Şase luni----- 700 . Trei luni----- 400 . Telefoanele; Direcţia 351/23 ; Redacţia şi Administraţia 349/23şi 303/11 Manuscrisele nepublicate se distrug: 3 LEI EX. In ȚARA 6 LEI EX. In STRĂINĂTATE LUPTA PARTIDULUI Naţional-Liberalii—Hiiiiiiii IiiiiimiiiiimiiiiMiiiMiiwiiiiiiiiiii Campania electorală pentru alegerile judeţene a început şi se desfăşoară — după cum era şi de aşteptat — în afară de orice respect al legii şi sub o teroare pe care luptele politice din ţara noastră nu au cunoscut-o până acum. Legea se calcă pretutindeni cu o îndrăzneală nemaipomenită, iar organele administrative o „interpretează“, o modifică şi o complectează aşa cum cer interesele guvernului. Bibkrourile electorale resping sau admit listele de candidaţi după ordinele prefecţilor şi ale agenţilor regimului. Circumscripţiile de votare se schimbă dela o zi la alta potrivit intereselor şi situaţiimii electorale ale organizaţiunilor partdului naţional-ţărănist. Listele de alegători, în cea mai mare parte a judeţelor, nici n’au fost încă întocmite, iar cărţile de alegători, date spre distribuire — contrar legii — administraţiilor comunale, nu se dau decât partizanilor guvernului. Şi în timp ce guvernul şi organele lui, calcă în picioare orice dispoziţiune a legii, bandele naţional-ţărănisite, compuse din drojdia socială a satelor şi având în frunte pe primarii şi membrii comisiunilor interimare, deslănţite o teroare dintre cele mai sângeroase. Oricine îndrăzneşte să rostească un cuvânt împotriva guvernului, este arestat şi bătut până la sânge. Se semnalează cazuri când însăşi reprezentanţii autorităţilor au lovit alegătorii ostili guvernului. • Unele din aceste victime se găsesc azi în luptă cu moartea. E de prisos să mai adăugăm că propaganda partidelor de opoziţie este cu brutalitate împiedecată şi că unii prefecţi au instituit şi cenzura preventivă. Acestea sunt condiţiunile în care se pregăteşte consutaţiunea corpului electoral sub guvernul legalităţii şi al democraţiei integrale. Legalitatea a fost însă de multă vreme aruncată pe site bord de guvernul actual, iar democraţia a devenit, din prima zi de guvernare, un balast supărător. Guvernul naţional-ţărănist şi-a dat complet arama pe faţă: abuzul, violenţa şi bandele de bătăuşi au fost ridicate la rangul de instrumente şi metode mărturisite de guvernare a ţării. Pentru a masca aceste metode de banditism şi de cinică ilegalitate, guvernul a inventat o nerozie şi recurge la o ipocrizie. Nerozia, partidul naţional-liberal a organizat şi provoacă actele de banditism, pentru că el are interes să arunce tura în convulsiunile războiului civil! Nerozia e prea grosolană pentru a putea înşela pe cineva. Partidul naţional-liberal are un singur interes şi lupta lui un singur obiectiv: ca drepturile cetăţeneşti să fie respectate şi ca votul obştesc să se poată rosti în deplină libertate. Acest interes şi această năzuinţă ale lui au fost destul de categoric afirmate prin manifestul ■adresat ţării, pentru că partidul naţional-liberal înţelege şi astăzi, ca în toate împrejurările grele, să lege acţiunea de salvare a intereselor ţării de conştiinţa luminată a poporlui român. Pentru a-şi atinge acest obiectiv al luptei pe care o duce astăzi, partidul naţional-liberal a cerut organizaţiunilor lui ca, cu legea în mână şi cu neînfrântă energie să apere votul obştesc şi să impună respectarea drepturilor cetăţeneşti, ameninţate de abuzurile şi violenţele deslănţuite de guvernul actual. Cât despre ipocrizia guvernului, ea e mai grosolană chiar decât nerozia. La toate protestele ce i se adresează împotriva călcărilor de lege şi a violenţelor, ministerul de interne dă asigurări şi ordonă anchete... Trucul e cunoscut şi a fost demascat de mult. Protestele partidului naţionalliberal nu au alt scop decât acela de a semnala şi de a face să se reţină toate abuzurile şi brutalităţile săvârşite. In cadrul acestor directive şi pentru apărarea intereselor superioare ale ţării şi ale democraţiei, luptă astăzi partidul naţional-liberal. El luptă cu toată hotărârea şi cu întreaga convingere că aceste interese superioare vor birui cu sprijinul puternic al conştiinţei votului obştesc redeşteptat. NOTE CULTUL NATURII Logodna princiară de la Predeal a dezvăluit o latură frumoasă a generaţiei de azi, şi anume gustul ei pentru sporturi sănătoase în aerul tonifiant al munţilor. La Sinaia, pe văile Predealului, tineri şi tinere fac sporturi de iarnă, îşi întăresc plămânii, ozonifi■ căndu-i, şi îşi măresc energia musculară, ci loc de-a clanţa în săli închise, ori a face „jocuri de societate“ ca pe vremea bunicilor noastre. Generaţia de azi are cultul aerului, şi jocului liber în mijlocul naturei; are credinţa — ştiinţificeşte exactă — că apărarea de boli nu se face prin artificiale căptuşeli, cât prin întărirea organismului. Contra guturaiului nu servă la nimic căciula de blană, dar serveşte minunat aerul rece şi pieptul deprins a înfrunta asprimele. Duşuri, gimnastică, curăţenie corporală, exerciţii în aer liber, gustul aerului rece de munte, sunt atâtea nemerite mijloace de creştere a energiei vitale, şi de creare a mijloacelor de apărare contra bolilor şi contra morfei. Acum 30—40 de ani băeţi cu părinţi „cu trecere“ cereau şi obţineau dispense de la gimnastică. „Copilul meu nu se face acrobat“ ! Şi copiii, e adevărat că nu se făceau acrobaţi, dar nici nu cunoşteau deliciile sănătătii depline, şi nici nu ajungeau la „potpul“ admirabil care se chiamă, viaţă lungă. Lumea de azi, astfel o fi având multe defecte, dar trebue să i se recunoască această mentalitate nouă şi sănătoasă: mentalitatea iubirei de natură şi a exerciţiului curajos în aer liber. Dar această nouă şi fericită educaţie, mărturisim că are un cadru potrivit in ţara noastră, unde munţii şi marea se întrec pentru a da omului agremente şi aspecte înviorătoare. Sinaia — în primul rând şi aceasta am afirmat-o de multe ori aci — poate fi un minunat loc de sporturi de iarnă. Are oţeluri, şosele admirabile, poziţiuni estetice incomparabile; are apoi o climă ideală, cu aer curat, lipsit de curenţi , încât Sinaia poate fi o staţiune a cărei faimă să treacă dincolo de graniţă. PETRONIUS P. S.— In „Notele" de strecurat o eroare de tipar, care schimbă cu totul sensul susţinerilor noastre . N’am spus că la Barcelona am obţinut „unul din premiile cele mai mici“, ci din potrivă . ..Am obţinut premii nu din cele mai mici“. . ---------------------------------------.* ' D-l MACDONALD candidat la premiul Nobel Preşedintele partidului social-democrat suedez a propus pe d. MacDonald drept candidat la premiul Nobel pentru pace. Această propunere este bazată pe atitudinea d-lui MacDonald din timpul războiului şi pe munca depusă de dânsul în favoarea păcii după război (Danub.), D I MACDONALD zi cu zi ,Dreptatea“ adresându-se alegătorilor le spune : „Gândiţi-vă care ar fi situaţia ţării fără naţional-ţărănişti la putere !“ Dacă alegătorii vin la vot cu acest gând, e uşor de închipuit ce soartă îi aşteapta pe candidaţii naţional-ţărănişti. B., Motru, care e leaderul majorităţei din Senat, a arătat că erisa direcţia culturei poporului este o risipă de bani. Are dreptate. Numai că trebuia să mai adaoge. Atâta timp cât există „voinici“ cari lucrează pe terenul cultural, ce mai e nevoe de alte opere culturale . SEIS ASASINII De la bătăi şi răniri, au trecut la asasinat, era fatal. Şi nu sunt cazuri izolate, datorite unor partizani prea zeloşi, suntem în faţa unui cuvânt de ordine, unei dispoziţii venite de la centru. Se operează ca în codru cu puşca şi cu cuţitul. Fără deosebire de situaţia socială, foşti deputaţi, foşti miniştri sau simpli săteni, sunt culcaţi la pământ de către asasinii plătiţi ai guvernului de egalitatea democraţiei naţional-ţărăniste. Cuvântul de ordine spune: bateţi, schingiuiţi, ucideţi, împiedecaţi cu orice preţ de la vot pe adversari, terorizaţi pre cei slabi, falsificaţi voturile căci va veni amnistia. N’aveţi să vă temeţi deci de sancţiuni. Bandele de bătăuşi, de voinici şi de străjeri, comisiile interimare alese de ministerul de interne şi toţi partizanii se conformează ordinului. Guvernul, care a asasinat la Otupeni, asasinează azi în întreaga ţară. Măcelul este prezidat de d. Iuliu Maniu, şeful voinicilor. Ministrul justiţiei d. Gr. Dunian, salvatorul atâtor infractori guvernamentali, ii ajută astăzi prin presiuni asupra magistraturii, mâine prin amnistia cea mai largă. Fruntaşii opoziţiei se plâng. Dar cui ? D-lui Maniu, ministru de interne şi în acelaş timp şeful bandelor. D-lui Mirto omul care până şi pe prefectul Rosvany provocatorul măcelului de la Lupeni, i-a scos nevinovat. Rezultatele se văd : înaintea amnistiei vine amnezia acestor miniştri abuzivi. Uită crimele ce se comit, uită anchetele ce Ie promit. Ceea ce-i preocupă e numai rezultatul cifrelor. Voesc să-și dovedească popularitatea prin cifre, cât mai multe, cât mai mari. Nu Ie pasă dacă aceste cifre vor fi pătate de sânge, dacă nu vor reprezenta decât teroarea ce domneşte şi crimele ce se comit. . . Va veni aşa dar amnistia. Dar oricât s’ar plimba liberi criminalii plătiţi şi autorii morali, amnistia nu va face să fie uitaţi morţii nici schingiuiţii acestor alegeri democratice şi libere. Opinia publică nu va uita. Ura ei va fi cu atât mai mare, cu cât mai nepedepsiţi vor rămâne astăzi criminalii. Teroriştii de azi, cari văd cum s’a prăbuşit dictatura lui Primo de Rivera, să nu uite că cea mai grea sarcină pe care o are noul guvern spaniol, este să apere pe foştii dictatori de furia munimii. D. Maniu, voinicul dictator de azi, să ia aminte. &sm Analizând situaţia politică din Germania corespondentului „Debats“ scrie: Legile necesare pentru punerea în vigoare a noului plan de despăgubiri, vor fi votate de Reichstag fără entuziasm, dar cu siguranţă cu o mică majoritate. Dacă aceste legi ar trebui votate cu o majoritate de două treimi, ca unele măsuri legislative modificând Constituţia, acest pronostic afirmativ nu s’ar putea face. După vrearea acestor legi, adică pe la mijlocul lunei Februarie, guvernul german va începe a lucra la reforma financiară şi fiscală, sarcină destul de grea. Rămâne de văzut dacă actualul guvern compus din cinci partide mijlocii cari nu sunt de acord între ele asupra nici unui punct a acelor reforme, va putea reuşi să le execute. Se ştie ca in Decembrie moţiunea de încredere pe care a solicitat-o n’a fost decât cu greu obţinută. •* In ţările unde regimul parlamentar funcţionează normal, unde politica este altceva decât o succedare de compromise aritmetice între birourile de partid, cabinetul actual şi-ar fi dat demisia. In Germania însă, a rămas din cauză că nimeni n’ar putea spune prin care altă combinaţie ar putea fi înlocuit. Partidul naţionalist condus de Hugenberg a fost abandonat de doisprezece deputaţi conservatori moderaţi. Naţionaliştii se îndreaptă din ce în ce spre fascismul trepidant al „naţional-socialiştilor“. Acest partid nu ar mai putea grupa o coaliţie de dreapta cu sprijinul populiştilor şi catolicilor. Partidul ,,naţional-german“ prin radicalismul său, s-a îndepărtat, pe multă vreme de putere şi mai riscă să-şi vadă aderenţii trecând în grupul lui Hitler faimosul improvizator a „loviturilor de stat“ dar care se predă cu întregul arsenal, oameni şi bagaje la primele salve ale trupelor guvernamentale. „ Naţional - socialismul“ doctrină celebră mai ales fiindcă şefii nu au posibilitatea de a formula aspiraţiuni politice realiste, a înregistrat un succes în micul stat Saxo-Weimar, unde noul ministru al poliţiei este un fost locotenent a lui Hitler, condamnat pentru înaltă trădare laMünchen şi ca fost director al unei oficine de paşapoarte false. Prin demagogia lui „naţional-socialismul“ a reuşit să distrugă partidul rassist şi e pe cale să ruineze partidul naţionalist reducând astfel încetul cu încetul conservatismul german de la orice forţă de acţiune. In partidele dreptei este deci situaţia cea mai confuză, dar şi în extrema stângă situaţia nu e mai clară. Comuniştii se folosesc de sporirea şomajului, (numărul şomerilor trece de 2 milioane) pentru intensificarea propagandei lor provocând tulburări destul de serioase. Totuşi poliţia puternică şi disciplina sindicatelor socialiste asigură ţara contra oricărei tentative comuniste. Nu rămâne deci pentru a guverna decât combinaţia medie sub conducerea celui mai neutru dintre cancelari care e d. Müller. Socialiştii au pornit lupta contra d-rului Schacht preşedintele Reischsbăncei, inamovibil. Ei cer modificarea statutului băncei cu o stăruinţă ce ar putea naşte bănuiala că vor să se retragă din guvern. Dar cum se va realiza reforma fiscală ce sporeşte sarcinele contribuabililor dacă socialiştii vor fi în opoziţie. Partidele germane nesocialiste şi în special, reprezentanţii economiei private, sunt, toţi de partea lui Schacht care susţine că nu e destinat capitalul străin să uşureze afacerile electorale ale social-democraţiei germane. Aşa fiind, d-rul Schacht nu are adversari serioşi decât la socialişti şi situaţia lui nu va putea fi sdruncinată. După toate probabilităţile cabinetul Müller va continua să rămână la putere deoarece nici o altă combinaţiune politică nu ţine să provoace o criză ministerială insolubilă ce ar aduce disolvarea Reichstagului. Manite Republici Partidele politice din GERMANIA si GUVERNUL d-lui MUELLER Crizele diferitelor grupări smistice inlesenesc actyaBa gwerrcare D-l MUELLER Voinicii au greşit adresa... (D-l D. R. Ioaniţescu, pe când făcea propagandă pentru cerc, a fost confundat de voinici şi dezmierdat puţin. D. R. IOANIŢESCU. — AtsSeo ! cercuri verzi ! Iarăşi problemele culturale în discuţia Parlamentului. Guvernul tuturor refomelor, nu-şi putea găsi astâmpăr, până ce nu se înhăma şi la.... reforma culturală. Programul a fost repede fixat, s’a închiriat o casă, s’au comandat firme, tăbliţe, scaune şi birouri, apoi s’au angajat... specialişti. Aşadar reforma culturală a fost realizată pe hârtie. Am arătat greşeala desfiinţării ministerului de culte şi arte. Problemele ortodoxiei aveau nevoe de un departament, după cum şi celelalte culte cereau o instituţie superioară care să aibă rolul de armonizator. Dar Blajul, care ne guvernează astăzi, nu putea tolera preponderenţa celor neuniţi, şi a intrigat până la anihilarea indreptăţitei supremaţii ale bisericei oficiale. Pentru tânăra mişcare literară, artistică şi dramatică a ţării, ministerul artelor avea de îndeplinit rolul de animator şi regularizator, începuturile izbutite din ultimii ani, făgăduiau o activitate rodnică. Deşi cu un buget sărac şi cu perspective limitate, totuşi, un om priceput şi un bun gospodar, ştia să administreze mulţumitor setea exigenţelor morale şi culturale. Prin desfiinţarea departamentului, mişcarea sufletească a ţării a eşit, păgubită şi jignită. Am urmărit, în toate peripeţiile lui comice, procesul de lichidare al ministerului din str. Fântânei. Trei miniştri naţional-ţărănişti s’au ţigănit şi s’au lăcomit asupra resturilor moştenirei. D-l Costăchescu a ciupit câteva servicii, biurouri şi dosare, iar d-nii Răducanu şi Juliu Moldovanu au încărcat în camioane grosul atribuţiilor. Aşa de pildă dacă „Opera“ a trecut la ministerul moaşelor şi forcepsurilor, orchestra a fost uitată la direcţia învăţământului primar sau normal. Tot aşa a păţit-o şi „Salonul oficial“ care nu ştim dacă nu cumva a fost repartizat de d-l Costăchescu la direcţia şcoalelor de adulţi. Nici până astăzi d-nii Răducanu şi Iuliu Moldovean nu şi-au lămurit drepturile sau ambiţiile la ministerul pe care nu vor să şi-l împartă frăţeşte, potrivit dorinţei paterne a d-lui Iuliu Maniu. Tată, cum s’a distrus un minister şi chipul jalnic în care veselii moştenitori i’au lichidat. Aşa fac „oamenii noi“, întâi distrug, pentru ca aici să înceapă a cugeta la o posibilă refacere. Dar d-l Iuliu Maniu nu-şi spusese încă gândul. Premierul moşea în taină un „copil drag“ pe care la vădit poporului şi l-a botezat zilele trecute. Este vorba de proaspăta şi miraculoasa „direcţie a educaţiei poporului“. Organizarea noului aşezământ este desăvârşită. Toţi funcţionari au fost repartizaţi după scaune şi camere. Cum erau mai multe sca-,une de cât slujbaşi, s’au mai angajat de urgenţă vre-o două-zecitreizeci de diurnişti. Dar de data aceasta s’a întâmplat pe dos, numărul noilor colaboratori a depăşit prevederile, aşa că a trebuit să se mai cumpere scaune şi fotolii. Toate uşile au tăbliţe cu numele reformatorului şi rolul său covârşitor. Nu mai rămâne decât ca să apară şi hârtiile de rezolvat, precum şi marile reforme de executat. . Cunoaştem din discursurile de inaugurare şi , din replicele din Parlament, uriaşul program pe care va avea să-l realizeze noua instituţie. In două sautrei secole reforma va deveni o realitate, dacă guvernul va pune la îndemâna reformatorilor miliardele necesare. Dacă reforma culturală ar fi fost încredinţată ministerului instrucţiunei şi al cultelor, care dispune de circa 100.000 de învăţători şi preoţi, mecanismul ar fi fost mai facil, iar economiile în cheltueli de sigur surprinzătoare. Numai pornind dela aceast organism existent, s'ar putea lucra în masse şi bineînţeles numai prin mijlocirea agenţilor potrivite. E firească deci întrebarea cam sunt elementele prin care direcţia educaţiei poporului îşi va putea îndeplini propaganda şi va putea asigura reuşita programului în straturile cele mai de jos ! Răspunsul nu poate fi decât tot prin preoţi şi învăţători. Eroare. Cunoscute fiind duşmăniile dintre membrii actualului cabinet, dintre uniţi şi neuniţi, dintre naţionali şi ţărănişti, precum şi ostilitatea dintre ministerul muncii şi subsecretarul său de Stat, nici o comandă pornită nu va fi executată de alt departament. Armataînvăţătorilor nu va asculta decât de porunca d-lui Costachescu, iar acesta va refuza toate ordinele extra-departamentale mai cu seamă că pretenţiile d-sale asupra veselei moşteniri a ministemirii artelor sunt justificate. Babilonia culturală abia începe. Vom asista la un spectacol de un humor politic nebănuit, care, din fericire, va fi scurt, foarte scurt. In actualitate BABILONIE CULTURALA O altă Casă autonomă ? !Observatiuni asupra proectului de lege al pădurilor — """"" hei Ir, SonAntor eminentu. dia& în populaţiunile lipsite de alui barbat de Stat care este dom-ceste bunuri pentru totdeauna unul doctor Aurel Dobrescu, acum nncele şi exclusivele lor mijloace perfect specialist in ştiinţa silvi- de existentă. a culturii, la întocmit un proiect 3 „Aul la comercialâ este numai firmă de faţadă a proiectului, în realitate din întreaga economie a proiectului rezultă în mod evident că este o ficţiune, totul fiind lăsat la puterea discreţionară a ministrului. 4. Proiectul de lege nu precizează dacă funcţionarii casei autonome sunt sau nu funcţionari publici. Că funcţionarii regiei publice comerciale sunt funcţionari jublici credem că nu mai este nevoie să insistăm asupra acestei chestiuni, această indiscutabilă calitate de drept public derivând din serviciul public pe care îl îndeplinesc, ca din calitatea ce o aveau până la promulgarea legei, calitate ce nu poate fi anulată printr-un simplu act al puterei executive, statutul aprobat de Consiliul de miniștri și întărit prin Decret Regal, fără o gravă atingere a principiului separaţiunei puterilor în Stat. 5. Proiectul de lege prin art. 27* nu dă garanţii suficiente funcţionarilor că drepturile câştigate prin legile lor organice vor fi custricteţe menţinute, şi că situaţia lor în noua instituţie va fi îmbunătăţită ca o consecinţă firească a schimbărilor radicale ce se aduc serviciilor la care vor funcţiona, schimbări care cere şi mai multă muncă şi mai multă răspundere. 6. Se înfiinţează: Un consiliu de administraţie compus din 1 membri, un consiliu technic compus din 5 membri, un consiliu superior silvic compus din vre-o 50 membri, şi consilii regionale. Nu se precizează suficient atribuţiunile acestor numeroase şi costisitoare consilii, şi de aci conflicte de atribuţiuni, confuziuni etc., cari vor îngreuia mai mult chiar decât aparatul de stat mersul administraţiei casei autonome. 7. Prin art. 63 se prevede că timp de 10 ani Casa autonomă va fi scutită de dobânzile şi amortismentele socotite la valoarea investiţiilor de la 31 Decembrie 1930. Aceasta de ce? Ca să ajungă veniturile pentru jetoanele şi tantiemele atâtor consilii ? 8. Prin art. 2 al. 2 se aminteşte numai de observarea intereselor, economiei naţionale a Statului“ ; se ignorează — de dinadins s-ar părea —obligaţia „Casei Autonome“ de a se respecta cu stricteţe prevederile nodului silvic în vigoare şi celorlalte legiuiri posterioare codului silvic din 1910 de lege pentru înfiinţarea unei aşa zisă „Casă autonomă a pădurilor“, proiect prin care administrarea imensului domeniu forestier al ţării urmează a fi lăsată la discreţia şi competinţa miniştrilor şi clientelei politice naţional-ţărăniste. Vom examina aici câteva din absurdităţile acestei monumentale opere a d-lui silvicultor, doctor, Aurel Dobrescu .1. Prin art. 2 se prevede că, pentru administrarea şi exploatarea pădurilor statului pendinte de ministerul agriculturii şi domeniilor se înfiinţează o regie publică comercială, denumită „Casa Autonomă a pădurilor statului“, întreaga factură şi economie a proiectului au ca unică şi exclusivă bază, regia publică comercială, formă de exploatare — de altfel — cea mai potrivită în economia forestieră de stat, singura indicată de doctrina şi ştiinţa silvică. Totuşi, în cuprinsul proiectului se strecoară un articol, în care se statuează că: „Casa Autonomă poate pune în valoare patrimoniul său prin oricare din formele prevăzute în legea pentru organizarea şi administrarea pe baze comerciale a întreprinderilor şi avuţiilor publice“. In celelalte 65 articole ale proiectului nu se vorbeşte nimic, dar absolut nimic, de nici una din celelalte forme de exploatare, în afară de regia publică comercială, care, prin caracterul său special exclude celelalte forme. 2. In cazul regiei mixte — forma admisă de art. 4 — pădurile statului intrând în folosinţa unei societăţi anonime, care după legea comercializării întreprinderilor şi avuţiilor publice (art. 93, 94, 96, 100), are întreaga administraţie în mâna capitalului particular interesele generale ale economiei naţionale în legătură cu conservarea şi ameliorarea pădurilor vor fi periclitate, după cum periclitată va fi şi existenţa pădurilor exploatate de Societăţile anonime din forma regiei mixte, în proiectul de lege neprevăzându-se nimic cu privire la respectarea strictă a legiuirilor silvice existente, sancţiunile de aplicat, în caz de nerespectarea lor, etc., etc. Ne întoarcem pur şi simplu la sistemele dezastruoase de exploatarea pădurilor din trecut, când capitalul străin călcând sau eludând legile silvice, ne-a despădurit munţii, ducându-ne peste hotar, bogăţiile lor forestiere, lăsându-ne în schimb ruina unei părţi din pământul ţărei ai mizeria îii 1