Viitorul, mai 1930 (Anul 22, nr. 6666-6691)
1930-05-01 / nr. 6666
3 LEI EX. In TARA 6 LEI EX. în STRAINATATE ABONAM E. V» E IN TARA Un an----- 700 . Şase luni — — 350 . Trei luni — — 200 . In streinătate Un an — ~ 1400 lei ase lun! — —-1 700 , rel tani — — 400 .I REDACTIA»« administraţia BUCURESTI STRADA EDGAR QUINET No. 2 || STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23, Redacţia şi Administraţia 349/231303/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia Ilarului, Strada R. Poincaret7 şi la toate Agenfiile de Publicitate Manuscrisele nepublicat® se diatrug. 3 LEI ES. In TARA 6 LEI EX. In STRAINATATE Sărbătoarea Munciij IN ACTUALITATE In preajma Congresului Partidului Naţional Liberal Mâine, Joi 1 Mai, încep în Capitală lucrările Congresului general al partidului national-liberal. ... . Dacă în vremuri normale congresul general al unui partid de guvernământ ca acel national-liberal a cărui istorie se confunda cu însăşi istoria Renaşterii, Independenţei şi Intregirei României, este o manifesatiune politică importantă, apoi în actualele împrejurări politice ea dobândeşte o semnificare şi o însemnătate covârşitoare, ce depăşeşte cadrul problemelor interne ale vieţei de partid.. Din acest din urmă punct de vedere partidul naţional-liberal, care şi-a întins organizaţiile şi acţiunea de luminare a masselor votului obştesc şi de trezire a conştiinţei naţionale pe întregul cuprins al României Intregite, poate fi mulţumit de rezultatele actrinei sale. Ultimele alegeri judeţene si comunale, — cu toate fărădelegile, violentele şi fraudele săvârşite de un guvern caruia îi fuge pamantul popularitătei de sub picioare, — au dovedit neîndoios ca principiile de sănătos nationalism şi sinceră democraţie cari stau la temelia acţiunei sale de interes obştesc au avut un adânc răsunet în massele cetateneşti. Cu toată teroarea şi fraudele, aceste masse şi-au manifestat puternic încrederea în partidul nati°nakMţ®ra* şîm putinţa lui de a continua opera de consolidare a României Mari, începută tot de el, şi întreruptă de o guvernare nefastă si primejdioasa pentru interesele permanente si superioare ale tării. . . ’ Congresul, ale cărui lucrări încep mame, este chemat sa coordoneze organizaţia si activitatea viitoare a partidului national-liberal cu noile nevoi ale Statului român întregit şi cu împrejurările în cari această operă de consolidare şi unificare trebue continuata şi întărită Dacă în trecutul său glorios şi fecund pentru tara, partidul naţional-liberal a putut realiza prefaceri istorice şi reforme democratice fundamentale, cum sunt votul obştesc şi împroprietărirea, explicaţia stă în faptul că, de la întemeerea sa de către marea generaţie de patrioţi de la 1848, el a ştiut necontenit sa mearga in pasul vremurilor, evoluând si adaptându-se noilor nevoi ale tarii, dar pastrandu-şi intacte principiile nationale şi democratice, însuşi felul cum, în zilele ce vin, partidul naţional-liberal înţelege să-şi întocmească programul cel nou de guvernământ, cu colaborarea largă şi vie a tuturor forţelor lui, cu concursul armonic al reprezentanţilor tuturor organizaţiunilor sale din tot cuprinsul tarii întregite, — dovedeşte odată mai mult sincerul şi fecundul spirit democratic ce stă la temelia organizărei sale ^ Dar, cum am spus, în actualele împrejurări politice, in situaţia grea în care un guvern incapabil, antidemocratic şi care primejdueşte cele mai vitale şi superioare interese ale Statului a adus tara. Congresul general al partidului national-liberal dobândește și o alta semnificare, ce trece deasupra preocupărilor vietei de partid. Sunt în joc, nu interesele unui partid politic, ci acele ale Statului român, a cărui normală desvoltare şi propăşire sunt primejduite de un guvern, inconştient de îndatoririle sale, ce desvolta o activitate ruinătoare, nesocotită şi dezastruoasă. ... . Aşezămintele constituţionale şi democratice ale României sunt zdruncinate, libertăţile publice desfiinţate cu brutalitate, viaţa financiară si economică paralizată şi toate clasele sociale producătoare profund nemulţumite şi revoltate, patrimoniul Statului jefuit sau dat in concesii oneroase, morala publică pălmuită, aşezarea constituţionala vecinie ameninţată printr’o nenorocită politică de echivoc şi instarisit, însăşi unitatea Statului ameninţată printr’o vinovata politica regionalistă şi o inadmisibilă si neconstituţionala reforma administrate aceea partidul national-liberal, creatorul Statului român, cheamă întreaga opinie publică la o adevărată operă de salvare naţională, prin înlăturarea regimului nefast ce cârmueşte ţara. Puternicul instinct de conservare naţională de care poporul român a dat dovadă totdeauna, nu se va desminti nici de data aceasta. De aceea ţara aşteaptă cu încredere rezultatele marei manifestațilini politic© a© opinie |jubic&ce huiăe. SMOTE Polemica simbrelor intre Clemenceau şi Foch Iubitorii de memorii au cetit cu interes cea din urmă carte a lui Clemenceau, în care acest spirit agresiv şi acest temperament de luptă, îşi arată rancuna sa faţă de mareşalul Foch, care şi el la răndul lui, în Memorialul său, presenta pe Clemenceau ca un „bătrân plângător“, plecat în America să apere opera sa, cel care a fost un ,,învins al păcii“. Bătrânii nu s’au ertat şi nu s'au cruţat. Clemenceau este însă cel mai violent şi cartea sa „grandeur et miséres d’une victoire“ ne-o dovedeşte. Târâtă carte! Mai întâi ea nu va contribui să lege pe vechii Aliaţi. Dimpotrivă se arată mai ales armatele americane ca nişte amatoare de glorie eftină, cari au dat o lovitură de teatru cu câteva săptămâni înainte de a se fi sfârşit războiul! Cartea lui Clemenceau este apoi nesimpatică, pentru că vine să sdruncine admiraţia faţă de un erou, şi totdeauna popoarelor le foloseşte cultul unui om ilustru. Arătând pe Foch, ca un „arivist“ ce trimetea statuia sa cu dedicaţii la „oamenii Alei“ ca să fie făcut mareşal, desigur că memoria luptătorului e departe de a fi respectntă. Şi cui foloseşte această diminuare ? Foloseşte Franţei ? Nu. Foloseşte gloriei lui Clemenceau însuşi ! Dar când oare violenţa şi ura pot contribui la consolidarea unei glorii ! Dar marele spirit al lui Clemenceau era profund negativ, pornit spre luptă, aşa încât nu s’a putut stăpâni şi nu a putut să stea în atmosfera senină a olimpianului ce priveşte sub specie altemitatis oamenii şi lucrurile! Dar stilul însuşi al cărţei „Grandeur et miséres d’une victoire“ este lipsit de coloratura demnă de un scriitor ca Clemenceau.Stilul „heteké“ cum se numea acela în care Montesquieu îşi examina gândurile, este întrebuinţat şi de Clemenceau, dar frazată, este mai mult infirmă de Iapidară. In mica noastră Ute- Titu Maiorescu a scris o „e contimporană“ în care elera amestecat. Dar câtă softe de caracterisări, câtă trotubulă, chiar când critica lui nu e dreaptă! Suntem în faţa atalent pe care nu-l vedem în linile cartei ultimei nonagenari,ui francez care insă va rămâne istoria politică prin dragotea Profundă ce-o avea pentru ţara sa. IE singura iubire poate care a avut-o în viaţă. Dar cât de imensă, exclusivă şi profundă! * PETRONIUS Campania electorală în Polonia Aproape toate partidele poloneza au început pregătirile în vederea apropiatei campanii electorale. Ziarele constată că nouile alegeri vor fi un fel de plebiscite care se vor pronunţa pentru sau contra mareşalului Pilsudski. MAREŞALUL PILSUDSKI P ECOURI Bogătaşul italian Giuseppe Fiorini, care trăeşte de mai mulţi ani la München, a predat zilele acestea Primăriei din Cremona o colecţie de viori Stradivarius, împreună cu vioriie a predat şi un pachet de scrisori, formând o parte din corespondenţa familiei Stradivarius. Toate obiectele se află foarte bine păstrate. Colecţia era să fie vândută în America. Fiorini care este un violonist pasionat a reuşit să cumpere această colecţie pe care a donat-o apoi oraşului Cremona. Municipalitatea a hotărât înfiinţarea unui muzeu Stradivarius. Pentru anul 1931 Editura de Stat din Moscova pregătește tipărirea a 6.800.000 calendare de două tipuri: de 7 zile și de 5 zile. Calendarul de 7 va fi tipărit în 2.500.000 exemplare, iar cel de 5 zile în 2 mii. exemplare. Restul va fi format din calendare speciale, între cari calendare pe 5 ani. e o scenă de primul rang din Cambridge s’a reprezentat, roi Ă . • YoUr deosebit succes „O lună ia" la Jajoul fra^^e de Ivan Turghenieff. Tot timpul sSp- ~ tftmânii dela 15 până la 22 Aprilie s’a reprezentat această tiesăi Sala teatrului a fost mereu plină. (Intre democrația integrală și Inchiziția fiscală) D. V. MADGEARU - Fiecare cu „IML“ său .. . DRUMURI NOUI In impasul în care se găseşte tara, drumuri noui trebuesc deschise. Partidul naţional-ţărănesc, sub pretextul unor reforme menite să ducă neamul românesc către orizonturi mai largi şi mai fericite, a sfărâmat, a distrus tot ce preiase munca şi sacrificiile naţiunii. Astăzi, în mijlocul ruinelor ce pretutindeni ne înconjoară, toți s-au putut convinge că drumul pe care cârmuirea actuală l-a săpat, distrugând aşezările şi avuţiile ţării, merge spre prăpastie. Guvernul, ocupat cu vânzarea rămăşiţelor acestor vandalisme , nu observă primejdia. Opinia publică o vede şi descurajată, ostenită, îndurerată, se întreabă încotro trebuie să se îndrepte, spre a eşi la liman. Congresul partidului naţional liberal este marele sfat naţional în care se vor pune jaloanele acestor noui drumuri, ce se vor construi cu voinţă tenace şi cu energie, de către întreg neamul românesc. Va fi o muncă aprigă, ce se va începe cu repararea ruinelor şi cu înlăturarea acelora cari le-au provocat. Este însă sigur că, la capătul drumurilor noui ce se vor construi, naţiunea va găsi prosperitatea, şi liniştita desvoltare la care aspiră. Partidul naţional liberal a fost timp de şapte decenii un neobosit pionier. Idealurile lui au fost totdeauna acele ale întregului neam românesc; lupta lui a fost lupta tuturor şi pentru toţi. De aceea niciodată într’un răstimp atât de îndelungat, n’a merg.t pe un drunț greşi»I u'a freauit . năruiascâ nimic din cele ce clădise, n’a trebuit să renege nimic din credinţele sale. La guvern, şi-a îndeplinit întotdeauna in mod cinstit promisiunile, nepierzând niei-un moment din vedere programul său şi obligaţiile fată de tară. De aceea pare astăzi cu atât mai condamnabilă, întregei opinii publice, formidabila înşelătorie a partidului naţional-ţărănesc-In opoziţie, partidul liberal a urmărit totdeauna cu atenţie idealurile şi năzuinţele naţiunii, şi-a însuşit pe acele folositoare ţării, a luptat pentru ele cu îndărătnicie, izbutind să le îndeplinească. El a găsit totdeauna drumul cel mai scurt pentru marile realizări, pentru că necontenit a mers pe drumul drept. Astfel opinia publică deziluzionată, înşelată, călcată în picioare de un guvern care nu respectă nici libertăţile cetăţeneşti, nici Constituţia, nici jertfele războiului, nici munca şi avutul cetăţenilor, — vede în congresul partidului liberal, adunărea naţională, menită să statornicească aspiraţiile şi idealurile ţării, într’un program de realizări ce se va înfăptui, oricâte piedici i s’ar pune în cale. Timp de decenii, partidul liberal a dovedit că ştie a voi, că ştie a lupta, că ştie a persevera. Dacă au fost unii cari, rătăciţi, au crezut un moment că se pot încrede în politica de aventură a unor grupări politice noui şi neexperimentate, dezmeticirea a venit repede. Aceste grupări se nasc şi mor, fără a lăsa în urmă decât descurajarea şi desamăgirea naivilor cari au crezut în ele. Să sperăm însă că guvernarea de azi este ultima amăgire de acest fel. Votul obştesc şi-a făcut ucenicia. De-acum porneşte la marile înfăptuiri democratice, către cari este chemat. Partidul naţional liberal îi deschide calea, î-o luminează şi i-o netezeşte. El călăuzeşte neamul românesc la înfăptuirea noilor idealuri pe temeliile marilor realizări ale trecutului. Congresul care începe e centrul speranţelor şi gândirilor întregii tari. JEI va elabora programul activităţii viitoare a partidului, de la care se aşteaptă salvarea ţării din situaţiunea nenorocită de azi. Politica Externă — Germania şi organizarea băncii internaţionale, un ei au protestat împotriva alegerii unui francez neral al băncii — Sesiunea oficioasă a consiliului de administraţie al Băncii Internaţionale, care a avut loc de curând la Băle, a fost viu comentată în presa europeană, cu deosebire în cea germană. Se ştie că hotărârile luate nu vor avea un caracter oficial decât atunci când Italia şi Anglia vor fi ratificat la rândul lor planul Young, ceea ce se va produce după regularea definitivă a chestiei reparaţiilor orientale. Aceste hotărâri sunt însă definitive şi nu vor mai fi puse în discuţiune. Ele sunt capitale pentru organizarea şi funcţionarea Băncii, căreia planul Young îi asigură un rol aşa de considerabil în regularea reparaţiunilor şi care va exercita în fapt o influenţă preponderantă în politica financiară şi economică internaţioală. Din această pricină era inevitabil ca organizarea Băncii Internaţionale să dea loc la controverse vii şi la diferite competiţiuni. Lupte de influenţe au avut loc cu prilejul alegerei directorului general al acestei mari instituţiuni. Le Temps publică un articol hi această privinţă şi susţine că era natural şi logA ca direcţiunea generahh&B$nM&‘ă; fte încredinţată unui francezAmi^l'rece Franţa e mai interesaif^K orice altă putere la o cât mai bunfl executare a pia aceea, continuă flegerea d-lui. Pier- Junanimitate, — mai fprezentant'd or Gerpetir general, este limia publică, iker, representantul S ■ N Germaniei, a făcut o declaraţiune de protestare împotriva unei asemenea desemnări, chiar înainte de a se produce. Argumentul d-lui Luther, zice ziarul francez„ că alegerea d-lui Quesnay nu corespunde principiului egalităţii între Germania, unică debitoare şi Franţa, principală creditoare, nu stă în picioare. Ziarul francez crede că nu este vorba de o chestie de principiu, ci că prin protestarea d-lui Luther s’a dat satisfacţie acelei părţi din opinia publică germană care este — Reprezentanţii Germani postul de director ge sistematic contra intereselor franceze. Este absurd să se spună că prin faptul că directorul general al băncii va fi un francez, aceasta n’ar putea favoriza în toată măsuraposibilului o sinceră colaborare între Franţa şi Germania. Chiar desemnarea unui german, d-l Hülse, ca ajutor al directorului general al Băncii, n’a putut risipi reaua impresie produsă la Berlin de alegerea unui francez. Cei moderaţi constată că este regretabil că chiar dela prima adunare constitutivă a Băncii, s’a format o majoritate contra Germaniei. Ceea ce este şi mai descurajator, închee ziarul francez, este că chiar în faţa faptului împlinit, organele naţionaliste din Germania nu dezarmează, ci se încăpăţânează în recriminări absolut zadarnice. Astfel Germania, care e oficiosul centrului catolic, scrie că prin alegerea d-lui Pierre Quesnay, Banca regularilor internaţionale nu-şi va fi consolidat autoritatea■■ în Germania. Acest ziar adaugă că chiar dacă, este de aşteptat o colaborare absolut reală între reprezentanţii germani şi directorul general, Germania nu va putea renunţa sa-şi valorifice drepturile, îndată ce ocaziunea favorabilă se va prezenta. In fond însă, conchide Le Temps, nu e locul să se dea prea mare însemnătate recriminărilor presei germane. Totuşile cer atenţiune, căci cabinetul Brüning caută să guverneze cu sprijinul partidelor de dreapta, cari se dovedesc_ contra desvoltării unei largi politici de colaborare internaţională. re QuesnaA puţin maniei, ca aprobată Dar d-l ist D-l LUTHER lilffii iTwiBil FILMUL şi DOLARUL Rezerva de aur a Statelor Unite se cifrează la suma respectabilă de 3 miliarde dolari. De aci o tendinţă naturală de supremaţie economică. S-a spus cu drept cuvânt că dolarul a câştigat războiul în potriva tuturor monedelor europene de continent, aproape în toate statele care au desfăşurat steagurile, dolarul a acumulat proprietăţi, industrii, bănci şi afaceri comerciale. „Americanizarea“ e un termen obişnuit în presa franceză, care îl ţipă mereu ca un semnal de alarmă. Parisul în special se frământă statornic pentru a ocoli primejdia. Nenumărate teatre, cinematografe şi hoteluri aparţin dolarului, care tinde să acapareze deopotrivă şi uzinele de automobile de pe continent. După războiu, filmul şi automobilul, pe întreaga suprafaţă a globului, sunt mai mult de 75% americane. Puterea de neînvins a exportului de peste Ocean se reazimă mai întâi pe organizaţia capitalurilor uriaşe, şi al doilea, pe producţia în serie. Iată pentru ce Europa nu poate concura la preţ cu marfa americană. Ce folos că vechiul continent deţine calitatea şi estetica, elemente care în comerţul mondial nu pot fi răsplătite cu aur suficient !... Placa de gramophon şi aparatul de radio sunt deopotrivă transoceanicei din cauza eftinităţii preţului. Trustul telefonic, debarcat acum câţiva ani în Europa, ameninţă la fel reţelele statelor continentale, printre care şi ţara noastră. Filmul sonor, surprinzătoarea invenţie americană, stoarce vechiului continent sume fabuloase. Uzinele gigantice create la Los Angeles (Vest) au lăsat mult pe jos industria cinematografului mut din Est, în care au fost investite capitaluri americane tot atât de considerabile. Totuş, Europa nu se dă învinsă. Franţa, regina detronată a filmului, care şi-a transformat acum 15 ani, uzinele Rathe şi Gaumont în uzine de război, încearcă să redobândească ascendentul pierdut în industria cinematografică. Dacă din punct de vedere al cantităţii şi „Kolossalului*, partida e pierdută şi concurenţa imposibilă, totuşi rămân naţiunei franceze privilegiile atavice de fineţe, poezie şi artă. Americanii îşi dau seamă că nu se pot lua la întrecere cu urmaşii lui Ludovic XIV şi recurg la captarea directă a artiştilor parizieni şi la expatriarea lor temporară. Filmul francez a reînviat. Mai mult chiar, în ultimul timp a creat filmul sonor şi vorbit, şi a izbutit să întreacă simţitor eforturile de peste Ocean, care au o vechime de peste doi ani, capitaluri şi mijloace imense la diSpOziţie. Ne bucurăm pentru acest succes continental. Ne bucurăm nu atât din Solidaritate, cât pentru cucerirea unor culmi de estetică a cinematografiei. Nu ne îndoim că Italia, care ne-a dat cele mai grandioase reconstituiri istorice, va urma pilda vecinei sale și va reîncepe lucrul. Filmul german deasemeni nu se va da bătut, şi cunoscând perseverenţa metodică, arassei, putem să aşteptăm realizări superioare din partea industriei filmului berlinez. In acest mod civilizaţia continentală va şti să răspundă tendinţelor de americanizare, cu tendinţe contrarii, asigurând între cele două continente o osmoză și o endosmoză culturală normală, atât de necesară echilibrului, omenirei și civilizației mondiale. (Continuare în pag. 2a) O LEGE MONSTRUOASA Monopolul Gazului Metan Guvernul „Legalitatei“ prezintă parlamentului proectul de lege pentru înființarea Regiei monopolului de gaz metan. F v — i.vi.-'i ii—.T: ARe~-" rotind principiile elementare de dreptate si omenie cât si dispozitiunile categorice ale Constituţiei şi legilor în vigoare, a introdus în acest proect de lege dispozitiuni necunoscute în nici o ţară din lume, călcând în picioare justele drepturi ale societăţilor existente Intr’adevăr nu credem să existe calificare suficientă pentru a înfiera îndeajuns procedeul pe care vrea să-l inaugureze actualul guvern, de a expropria averile particulare fără respectarea normelor Constituției. Prin sus zisul proect, după ce se decretează exproprierea pentru utilitate publică a bunurilor societăţilor exploatatoare de gaz metan, se răstoarnă complect dispoziţiile procedurale ale legii de expropriere, menite tocmai să apere particularii de arbitrarul şi abuzul Statului. Rolul justiţiei care este covârşitor în înlăturarea nedreptăţilor şi apărarea drepturilor cetăţenilor, e redus până la inexistentă prin acest proect de lege. Constituţia prevede clar şi categoric că: „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică şi după o dreapta şi prealabilă despăgubire stabilită de justiţie“. De asemenea numai după ce cuantumul despăgubirei a fost stabilit definitiv de justiţie şi numai după ce ea a fost plătită valabil proprietarului, numai atunci poate avea loc trimiterea autorităţei expropriante în posesiunea bunurilor. „ Proectul de lege pentru înfiinţarea Regiei Monopolului de gaz metan, calcă flagrant toate aceste dispoziţiuni legale, hotărând ca — sub sancţiuni draconice — întreprinderile să predea statului avutul lor in termen de 40 zile dela promulgarea legii, iar dreapta şi prealabila despăgubire stabilită de justiţie, devine în proectul d-lui ministru de finanţe, o despăgubire ulterioară. Ceva mai mult. Punerea Statului în posesie, care nu poate avea loc decât după plata despăgubirei și numai pe calea justiției urmează să fie făcută după proectul de lege la expirarea celor 40 zile de la promulgarea legii, pe cale administrativă, adică cu jandarmi. Ceea ce revine la deposedarea particulariilor de averea lor, mai înainte ca despăgubirea să fie măcar stabilită, necum plătită. Alte dispoziţiuni arbitrar. Dar proectul are şi alte dispoziţiuni, cari nu sunt întru nimic mai prejos în arbitrar. El decretează exproprierea mobiliară şi de creanţă, ceea ce juridiceşte e de neconceput şi după aceiaş metodă cu plata ulterioară a despăgubirei. Atunci când se retrage o concesiune, drepturile mobiliare ale expropriatului nu pot face obiectul unei exproprieri silite ci numai ale unei răscumpărări. Cine zice răscumpărare zice înţelegere cu titularii drepturilor şi înţelege plata efectivă şi anterioară sau reglementată convenţional. Este o monstruozitate juridică să deposedezi pe cineva de averea lui cu forţa, pe cale administrativă şi apoi să-i fixezi despăgubirea. Aceasta echivalează cu o confiscare deghizată a averilor ceea ce Constituţia prin art. 15 opreşte. Iată dispoziţia constituţională: „Nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averilor“. Dar să ~ ,r(A„ p. ai da lege, pentru cazul când particularii deposedaţi samavolnic, ar îndrăzni macar să reziste urgiei administrative, ar voi să-şi apere drepturile lor sfinte garantate de Constituţia şi legile ţării. Ei bine, îi aşteaptă ani de puşcărie şi amenzi de milioane.. Art. 30 al proectului de lege stipulează că nepredarea zăcămintelor, conductelor, clădirilor, instalaţiunilor, materialelor, contractelor, registrelor şi actelor, în termen de 40 de zile se va pedepsi independent de orice rea credinţă, cu închisoarea dela 1—3 ani şi cu amendă 5—10 milioane lei. Pedepsele se vor aplica atât proprietarului sau întreprinderi, exploatatoare, cât şi directorului, administratoruluidelegat şi funcţionarilor însărcinaţi cu ţinerea registrelor sau oricărei alte persoane care reţine bunurile, valorile, registrele şi actele intreprinderea ... . Un delict special Simpla enunţare a acestor dispoziţiuni arată modul în care guvernul actual înţelege să calce în picioare cele mai elementare noţiuni de justiţie. Ce face proectul de lege ? Stabileşte că dacă întreprinderile nu se vor lăsa jefuite de buna voe şi vor înţelege să-şi apere drepturile lor garantate de Constituţie, nepredând Statului averea lor mai înainte de a li se plăti dreapta şi prealabila despăgubire, ele sunt delicvente. Proectul de lege crează un delict nou şi special, pedepsit cu ocna pe viaţa, căci dacă cei amendaţi cu milioane nu vor avea de unde să le plătească, amenzile se transformă în închisoare, socotindu-se 50 de lei o zi de închisoare. Şi guvernul edictează senin—3 ani închisoare, ori puşcărie pe viaţa, — dacă nu vor putea plăti — pentru funcţionarii însărcinaţi cu ţinerea registrelor şi pentru toţi ceilalţi ce înţeleg să-şi apere drepturile lor sfinte. Din punct de vedere juridic este o monstruozitate să pedepseşti pe cineva care-şi apără pe căile legale un drept şi încă un drept constituţional , căci societăţile sunt proprietare şi nu pot fi deposedate înainte de plata despăgubirilor. Sunt în aceste dispoziţiuni prevederi cari răstoarnă tot ceea ce doctrina penală a stabilit de decenii. Nu se poate face un delict din apararea unui drept. Aceiaş primejdioasă da magogie Demagogia naţională-ţărănistă, care în opoziţie instiga să nu se plătească impozite, instiga adică populaţia la călcarea unei prestaţiuni legalmente datorite, la nesocotirea unui drept al Statului, vine astăzi şi pedepseşte cu închisoare, legitima apărare a unor averi, pe care Statul vrea să le ia cu japca. Doctrina penală cere în stabilirea culpabilităţei penale la crime şi delicte elementul intentional .