Viitorul, mai 1930 (Anul 22, nr. 6666-6691)

1930-05-01 / nr. 6666

3 LEI EX. In TARA 6 LEI EX. în STRAINATATE A­BONAM E. V»­­ E IN TARA Un an----- 700 . Şase luni — — 350 . Trei luni — — 200 . In streinătate Un an — ~ 1400 lei ase lun! — —-1 700 , rel tani — — 400 .I R­EDACTIA»« administraţia BUCURESTI STRADA EDGAR QUINET No. 2 || STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23, Redacţia şi Administraţia 349/23­­1303/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia Ilarului, Strada R. Poincare­t7 şi la toate Agenfiile de Publicitate Manuscrisele nepublicat® se diatrug. 3 LEI ES. In TARA 6 LEI EX. In STRAINATATE Sărbătoarea Munciij IN ACTUALITATE In preajma Congresului Partid­ului Naţional Liberal Mâine, Joi 1 Mai, încep în Capitală lucrările Congresului general al partidului national-liberal. ... . Dacă în vremuri normale congresul general al unui partid de gu­vernământ ca acel national-liberal a cărui istorie se confunda cu în­săşi istoria Renaşterii, Independenţei şi Intregirei României, este o manifesatiune politică importantă,­­ apoi în actualele împrejurări politice ea dobândeşte o semnificare şi o însemnătate covârşitoare, ce depăşeşte cadrul problemelor interne ale vieţei de partid.. Din acest din urmă punct de vedere partidul naţional-liberal, care şi-a întins organizaţiile şi acţiunea de luminare a masselor votului obştesc şi de trezire a conştiinţei naţionale pe întregul cuprins al României­ Intregite, poate fi mulţumit de rezultatele actrinei sale. Ultimele alegeri judeţene si comunale, — cu toate fărădelegile, vio­lentele şi fraudele săvârşite de un guvern caruia îi fuge pamantul popularitătei de sub picioare, — au dovedit neîndoios ca principiile de sănătos nationalism şi sinceră democraţie cari stau la temelia acţiunei sale de interes obştesc au avut un adânc răsunet­­ în massele cetate­­neşti. Cu toată teroarea şi fraudele, aceste masse şi-au manifestat pu­­ternic încrederea în partidul nati°nakMţ®ra* şîm­ putinţa lui de a continua opera de consolidare a României­ Mari, începută tot de el, şi întreruptă de o guvernare nefastă si primejdioasa pentru interesele permanente si superioare ale tării. . . ’ Congresul, ale cărui lucrări încep mame, este chemat sa coordo­­neze organizaţia si activitatea viitoare a partidului national-liberal cu noile nevoi ale Statului român întregit şi cu împrejurările în cari această operă de consolidare şi unificare trebue continuata şi întărită Dacă în trecutul său glorios şi fecund pentru tara, partidul naţio­­nal-liberal a putut realiza prefaceri istorice şi reforme democratice fundamentale,­­ cum sunt votul obştesc şi împroprietărirea, expli­caţia stă în faptul că, de la întemeerea sa de către marea generaţie de patrioţi de la 1848, el a ştiut necontenit sa mearga in pasul vremurilor, evoluând si adaptându-se noilor nevoi ale tarii, dar pastrandu-şi in­tacte principiile nationale şi democratice, însuşi felul cum, în zilele ce vin, partidul naţional-liberal înţe­lege să-şi întocmească programul cel nou de guvernământ, cu cola­borarea largă şi vie a tuturor forţelor lui, cu concursul armonic al reprezentanţilor tuturor organizaţiunilor sale din tot cuprinsul tarii întregite, — dovedeşte odată mai m­ult sincerul şi fecundul spirit de­mocratic ce stă la temelia organizărei sale­ ^ Dar, cum am spus, în actualele împrejurări­­ politice, in­­ situaţia grea în care un guvern incapabil, antidemocratic şi care primejdue­­şte cele mai vitale şi superioare interese ale Statului a adus tara. Congresul general al partidului national-liberal dobândește și o alta semnificare, ce trece deasupra preocupărilor vietei de partid. Sunt în joc, nu interesele unui partid politic, ci acele ale Statului român, a cărui normală desvoltare şi propăşire sunt primejduite de un guvern, inconştient de îndatoririle sale, ce desvolta o activitate rui­nătoare, nesocotită şi dezastruoasă. ... . Aşezămintele constituţionale şi democratice ale României sunt zdruncinate, libertăţile publice desfiinţate cu brutalitate, viaţa finan­ciară si economică paralizată şi toate clasele sociale producătoare pro­fund nemulţumite şi revoltate, pat­rimoniul Statului jefuit sau dat in concesii oneroase, morala publică pălmuită,­­ aşezarea constituţionala vecinie ameninţată printr’o nenorocită politică de echivoc­ şi instari­sit, însăşi unitatea Statului ameninţată printr’o vinovata politica regionalistă şi o inadmisibilă si neconstituţionala reforma administra­te aceea partidul national-liberal, creatorul Statului român, cheamă întreaga opinie publică la o adevărată operă de salvare na­ţională,­­ prin înlăturarea regimului nefast ce cârmueşte ţara. Puternicul instinct de conservare naţională de care poporul ro­mân a dat dovadă totdeauna, nu se va desminti nici de data aceasta. De aceea ţara aşteaptă cu încredere rezultatele marei manifesta­­țilini politic© a© opinie |jubic&­ce hui­ăe. SMOTE Polemica simbrelor intre Clemenceau şi Foch Iubitorii de memorii au cetit cu interes cea din urmă carte a lui Clemenceau, în care acest spirit agresiv şi acest temperament de luptă, îşi arată rancuna sa faţă de mareşalul Foch­,­­ care şi el la răn­dul lui, în Memorialul său, pre­­senta pe Clemenceau ca un „bă­trân plângător“, plecat în America să apere oper­a sa, c­el care a fost un ,,învins al păcii­­“. Bătrânii nu s’au ertat şi nu s'au cruţat. Clemenceau este însă cel mai violent şi cartea sa „grandeur et misér­es d’une victoire“ ne-o do­vedeşte. Târâtă carte! Mai întâi ea nu va contribui să lege pe vechii Aliaţi. Dimpotrivă se arată mai ales ar­matele americane ca nişte ama­toare de glorie eftină, cari au dat o lovitură de teatru cu câteva săp­tămâni înainte de a se fi sfârşit războiul! Cartea lui Clemenceau este apoi nesimpatică, pentru că vine să sdruncine admiraţia faţă de un e­­rou, şi totdeauna popoarelor le f­o­loseşte cultul unui om ilustru. A­rătând pe Foch, ca un „arivist“ ce trimetea statuia sa cu dedicaţii la „oamenii Alei“ ca să fie făcut mareşal, desigur că memoria luptă­torului e departe de a fi respectntă. Şi cui foloseşte această dimi­nuare ? Foloseşte Franţei ? Nu. Fo­loseşte gloriei lui Clemenceau în­suşi ! Dar când oare violenţa şi ura pot contribui la consolidarea unei glorii ! Dar marele spirit al lui Clemenceau era profund nega­tiv, pornit spre luptă, aşa încât nu s’a putut stăpâni şi nu a putut să stea în atmosfera senină a olim­pianului ce priveşte sub specie al­­temitatis oamenii şi lucrurile! Dar stilul însuşi al cărţei „Grandeur et miséres d’une vic­toire“ este lipsit de coloratura demnă de un scriitor ca Clemen­ceau.­­Stilul „heteké“ cum se nu­mea acela în care Montesquieu îşi examina gândurile, este întrebuin­­­ţat şi de Clemenceau, dar fraza­­tă, este mai mult infirmă de­ Iapidară. In mica noastră Ute- Titu Maiorescu a scris o „e contimporană“ în care el­­era amestecat. Dar câtă so­fte de caracterisări, câtă tro­­tubu­lă, chiar când critica lui nu e dreaptă! Suntem în faţa a­­talent pe care nu-l vedem în linile cartei ultime­i nonagena­ri,ui francez care insă va rămâne istoria politică prin drag­otea Profundă ce-o avea pentru ţara sa. IE singura iubire poate care a a­­­vut-o în viaţă. Dar cât de imensă, exclusivă şi profundă! * PETRONIUS Campania electorală în Polonia Aproape toate partidele poloneza au început pregătirile în vederea a­propiatei campanii electorale. Ziarele constată că nouile alegeri vor fi un fel de plebiscite care se vor pronunţa pentru sau contra mareşa­lului Pilsudski. MAREŞALUL PILSUDSKI P­ ECOURI B­ogătaşul italian Giuseppe Fio­rini, care trăeşte de mai mulţi ani la München, a predat zilele acestea Primăriei din Cremona o co­lecţie de viori Stradivarius, îm­preună cu viorii­e a predat şi un pa­chet de scrisori, formând o parte din corespondenţa familiei Stradivarius. Toate obiectele se află foarte bine păstrate. Colecţia era să fie vândută în America. Fiorini care este un vio­lonist pasionat a reuşit să cumpere această colecţie pe care a donat-o apoi oraşului Cremona. Municipali­tatea a hotărât înfiinţarea unui mu­zeu Stradivarius. P­entru anul 1931 Editura de Stat din Moscova pregătește tipă­rirea a 6.800.000 calendare de două tipuri: de 7 zile și­ de 5 zile. Calendarul de 7 va fi tipărit în 2.500.000 exemplare, iar cel de 5 zile în 2 mii. exemplare. Restul va fi format din calendare speciale, între cari calendare pe 5 ani. e o scenă de primul rang din Cambridge s’a reprezentat, roi Ă . • YoUr deosebit succes „O lună ia" la Jajoul fra^^e de Ivan Turghenieff. Tot timpul sSp- ~ tftmânii dela 15 până la 22 Aprilie s’a reprezentat această ti­esăi Sala teatrului a fost mereu plină. (Intre democrația integrală și Inchiziția fiscală) D. V. MADGEARU - Fiecare cu „I­ML“ său .. . DRUMURI NO­UI In impasul în care se găseşte tara, drumuri noui trebuesc des­chise. Partidul naţional-ţărănesc,­ sub pretextul unor reforme menite să ducă neamul românesc către ori­zonturi mai largi şi mai fericite, a sfărâmat, a distrus tot ce preiase munca şi sacrificiile naţiunii. As­tăzi, în mijlocul ruinelor ce pretu­tindeni ne înconjoară, toți s-au pu­tut convinge că drumul pe care câr­muirea actuală l-a săpat, distru­gând aşezările şi avuţiile ţării, mer­ge spre prăpastie. Guvernul, ocupat cu vânzarea ră­măşiţelor acestor vandalisme , nu observă primejdia. Opinia publică o vede şi descurajată, ostenită, în­durerată, se întreabă încotro tre­­buie să se îndrepte, spre a eşi la li­man. Congresul partidului naţional li­beral este marele sfat naţional în care se vor pune jaloanele acestor noui drumuri, ce se vor construi cu voinţă tenace şi cu energie, de către întreg neamul românesc. Va fi o muncă aprigă, ce se va începe cu repararea ruinelor şi cu înlătu­rarea acelora cari le-au provocat. Este însă sigur că, la capătul dru­murilor noui ce se vor construi, naţiunea va găsi prosperitatea, şi liniştita desvoltare la care aspiră. Partidul naţional liberal a fost timp de şapte decenii un neobosit pionier. Idealurile lui­ au fost tot­deauna acele ale întregului neam românesc; lupta lui a fost lupta tuturor şi pentru toţi. De aceea niciodată într’un răstimp atât de în­delungat, n’a merg.­t pe un drunț greşi»I u'a freauit­­ . n­ăruiascâ ni­mic din cele ce clădise, n’a trebuit să renege nimic din credinţele sale. La guvern, şi-a îndeplinit întot­deauna in mod cinstit promisiunile, nepierzând niei-un moment din ve­dere programul său şi obligaţiile fată de tară. De aceea pare astăzi cu­ atât mai condamnabilă, întregei opinii publice, formidabila înşelă­torie a partidului naţional-ţărănesc-In­ opoziţie, partidul liberal a ur­mărit totdeauna cu atenţie idealu­rile şi năzuinţele naţiunii, şi-a în­suşit pe acele folositoare ţării, a luptat pentru ele cu îndărătnicie, izbutind să le îndeplinească. El a găsit totdeauna drumul cel mai scurt pentru marile realizări, pen­­tru că necontenit a mers pe drumul drept. Astfel opinia publică deziluzio­nată, înşelată, călcată în picioare de un guvern care nu respectă nici libertăţile cetăţeneşti, nici Consti­tuţia, nici jertfele războiului, nici munca şi avutul cetăţenilor, — vede în congresul partidului liberal, a­dunărea naţională, menită să sta­tornicească aspiraţiile şi idealurile ţării, într’un program de realizări ce se va înfăptui, oricâte piedici i s’ar pune în cale. Timp de decenii, partidul liberal a dovedit că ştie a voi, că ştie a lupta, că ştie a persevera. Dacă au fost unii cari, rătăciţi, au crezut un moment că se pot încrede în po­litica de aventură a unor grupări politice noui şi neexperimentate,­­ dezmeticirea a venit repede. A­ceste grupări se nasc şi mor, fără a lăsa în urmă decât descurajarea şi de­­samăgirea naivilor cari au crezut în ele. Să sperăm însă că guvernarea de azi este ultima amăgire de acest fel. Votul obştesc şi-a făcut uceni­cia. De-acum porneşte la marile în­făptuiri democratice, către cari este chemat. Partidul naţional liberal îi des­chide calea, î-o­ luminează şi i-o ne­tezeşte. El călăuzeşte neamul ro­mânesc la înfăptuirea noilor idea­luri pe temeliile marilor realizări ale trecutului. Congresul care începe e centrul speranţelor şi gândirilor întregii tari. JEI va­ elabora programul activi­tăţii viitoare a partidului, de la care se aşteaptă salvarea ţării din situaţiunea nenorocită de azi. Politica Externă — Germania şi organizarea băncii internaţionale, un ei au protestat împotriva alegerii unui francez neral al băncii — Sesiunea oficioasă a consiliului de administraţie al Băncii Inter­naţionale, care a avut loc de cu­rând la Băle, a fost viu comentată în presa europeană, cu deosebire în cea germană. Se ştie că hotărârile­­ luate nu vor avea un caracter oficial decât atunci când Italia şi Anglia vor fi ratificat la rândul lor planul Young, ceea ce se va produce după regularea definitivă a chestiei re­paraţiilor orientale. Aceste hotărâri sunt însă defini­tive şi nu vor mai fi puse în dis­­cuţiune. Ele sunt capitale pentru organizarea şi funcţionarea Băn­cii, căreia planul Young îi asi­gură un rol aşa de considerabil în regularea reparaţiunilor şi care va exercita în fapt o influenţă preponderantă în politica finan­ciară şi economică internaţioală. Din această pricină era inevita­bil ca organizarea Băncii Interna­ţionale să dea loc la controverse vii şi la diferite competiţiuni. Lupte de influenţe au avut loc cu prilejul alegerei directorului general al acestei mari institu­­ţiuni. Le Temps publică un articol hi această privinţă şi susţine că era natural şi logA ca direcţiunea ge­­nerahh&­B$nM&‘ă; fte încredinţată unui france­zAmi^l'rece Franţa e mai interesaif^K orice altă putere la o cât mai bunfl executare a pia aceea, continuă flegerea d-lui. Pier- Junanimitate, — mai fprezent­ant'd or Ger­­­petir general, este limia publică, iker, representantul S ■ N Germaniei, a făcut o declaraţiune de protestare împotriva unei ase­menea desemnări, chiar înainte de a se produce. Argumentul d-lui Luther, zice ziarul francez„ că ale­gerea d-lui Quesnay nu corespunde principiului egalităţii între Ger­mania, unică debitoare şi Franţa, principală creditoare, nu stă în picioare. Ziarul francez crede că nu este vorba de o chestie de principiu, ci că prin protestarea d-lui Luther s’a dat satisfacţie acelei părţi din opinia publică germană care este — Reprezentanţii Germa­ni postul de director ge­ sistematic contra intereselor fran­ceze. Este absurd să se spună că prin faptul că directorul general al băncii va fi un francez, aceasta n’ar putea favoriza în toată mă­sura­­posibilului o sinceră colabo­rare între Franţa şi Germania. Chiar desemnarea unui german, d-l Hülse, ca ajutor al directorului general al Băncii, n’a putut risipi reaua impresie produsă la Berlin de alegerea unui francez. Cei moderaţi constată că este re­gretabil că chiar dela prima adu­nare constitutivă a Băncii, s’a for­mat o majoritate contra Germa­niei. Ceea ce este şi mai descurajator, închee ziarul francez, este că chiar în faţa faptului împlinit, organele naţionaliste din Germania nu de­zarmează, ci se încăpăţânează în re­criminări absolut zadarnice. Astfel Germania, care e oficiosul centrului catolic, scrie că prin ale­gerea d-lui Pierre Quesnay, Banca regularilor internaţionale nu-şi va fi consolidat autoritatea■■ în Germa­nia. Acest ziar adaugă că chiar dacă, este de aşteptat o colaborare absolut reală între reprezentanţii germani şi directorul general, Ger­mania nu va putea renunţa sa-şi valorifice drepturile, îndată ce o­­caziunea favorabilă se va prezenta. In fond însă, conchide Le Temps, nu e locul să se dea prea mare în­semnătate recriminărilor presei germane. Totuş­ile cer atenţiune, căci cabinetul Brüning caută să gu­verneze cu sprijinul partidelor de dreapta, cari se dovedesc_ contra desvoltării unei largi politici de colaborare internaţională. re QuesnaA puţin maniei, ca aprobată Dar d-l ist D-l LUTHER lilffii iTwiBil FILMUL şi DOLARUL Rezerva de aur a Statelor Unite se cifrează la suma respectabilă de 3 miliarde dolari. De aci o tendin­ţă naturală de supremaţie econo­mică. S-a spus cu drept cuvânt că dolarul a câştigat războiul în po­triva tuturor monedelor europene de continent, aproape în toate sta­tele care au desfăşurat steagurile, dolarul a acumulat proprietăţi, industrii, bănci şi afaceri comer­ciale. „Americanizarea“ e un termen obişnuit în presa franceză, care îl ţipă mereu ca un semnal de alar­mă. Parisul în special se frământă statornic pentru a ocoli primejdia. Nenumărate teatre, cinematografe şi hoteluri aparţin dolarului, care tinde să acapareze deopotrivă şi uzinele de automobile de pe conti­nent. După războiu, filmul şi automo­bilul, pe întreaga suprafaţă a glo­bului, sunt mai mult de 75% ameri­cane. Puterea de neînvins a expor­tului de peste Ocean se reazimă mai întâi pe organizaţia capitalu­rilor uriaşe, şi al doilea, pe produc­ţia în serie. Iată pentru ce Europa nu poate concura la preţ cu marfa americană. Ce folos că vechiul con­tinent deţine calitatea şi estetica, elemente care în comerţul mondial nu pot fi răsplătite cu aur sufi­cient !... Placa de gramophon şi aparatul de radio sunt deopotrivă transocea­nicei din cauza eftinităţii preţului. Trustul telefonic, debarcat acum câţiva ani în Europa, ameninţă la fel reţelele statelor continentale, printre care şi ţara noastră. Filmul sonor, surprinzătoarea invenţie americană, stoarce vechiu­lui continent sume fabuloase. Uzinele gigantice create la Los Angeles (Vest) au lăsat mult pe jos industria cinematografului mut din Est, în care au fost investite capitaluri americane tot atât de considerabile. Totuş, Europa nu se dă învinsă. Franţa, regina detronată a fil­mului, care şi-a transformat acum 15 ani, uzinele Rathe şi Gaumont în uzine de război, încearcă să re­dobândească ascendentul pierdut în industria cinematografică. Dacă din punct de vedere al can­tităţii şi „Kolossalului*, partida e pierdută şi concurenţa imposibilă, totuş­­i rămân naţiunei franceze privilegiile atavice de fineţe, poe­zie şi artă. Americanii îşi dau seamă că nu se pot lua la întrecere cu urmaşii lui Ludovic XIV şi recurg la cap­tarea directă a artiştilor parizieni şi la expatriarea lor temporară. Filmul francez a reînviat. Mai mult chiar, în ultimul timp a creat filmul sonor şi­ vorbit, şi a izbutit să întreacă simţitor efor­turile de peste Ocean, care au o vechime de peste doi ani, capita­luri şi mijloace imense la diSpO­­ziţie. Ne bucurăm pentru acest succes continental. Ne bucurăm nu atât din Solida­ritate, cât pentru cucerirea unor culmi de estetică a cinematogra­fiei. Nu ne îndoim că Italia, care ne-a dat cele mai grandioase re­constituiri istorice, va urma pilda vecinei sale și va reîncepe lucrul. Filmul german deasemeni nu se va da bătut, şi cunoscând perse­verenţa metodică, arassei, putem să aşteptăm realizări superioare din partea industriei filmului berlinez. In acest mod civilizaţia conti­nentală va şti să răspundă tendin­­ţelor de americanizare, cu tendin­ţe contrarii, asigurând între cele două continente o osmoză și o en­­dosmoză culturală normală, atât de necesară echilibrului, omenirei și civilizației mondiale. (Continuare în pag. 2a­) O LEGE MONSTRUOASA Monopolul Gazului Metan Guvernul „Legalitatei“ prezintă parlamentului proectul de lege pen­tru înființarea Regiei m­onopolului de gaz metan. F v — i.vi.-'i ii—.T: ARe~-" ro­tind principiile elementare de dreptate si omenie cât si dispozi­­tiunile categorice ale Constituţiei şi legilor în vigoare, a introdus în acest proect de lege dispozitiuni necunoscute în nici o ţară din lu­me, călcând în picioare justele drepturi ale societăţilor existente Intr’adevăr nu credem să existe calificare suficientă pentru a în­fiera îndeajuns procedeul pe care vrea să-l inaugureze actualul gu­vern, de a expropria averile parti­­culare fără respectarea normelor Constituției. Prin sus zisul proect, după ce se decretează exproprierea pentru utilitate publică a bunuri­lor societăţilor exploatatoare de gaz metan, se răstoarnă complect dispoziţiile procedurale ale legii de expropriere, menite tocmai să a­­pere particularii de arbitrarul şi abuzul Statului. Rolul justiţiei care este covârşi­tor în înlăturarea nedreptăţilor şi apărarea drepturilor cetăţenilor, e redus până la inexistentă prin a­­cest proect de lege. Constituţia prevede clar şi cate­goric că: „nimeni nu poate fi ex­propriat decât pentru cauză de uti­litate publică şi după o dreapta şi prealabilă despăgubire stabilită de justiţie“. De asemenea numai după ce cuantum­ul despăgubirei a fost stabilit definitiv de justiţie şi nu­mai după ce ea a fost plătită va­labil proprietarului, numai atunci poate avea loc trimiterea autorită­­ţei expropriante în posesiunea bu­nurilor. „ Proectul de lege pentru înfiinţa­rea Regiei Monopolului de gaz me­tan, calcă flagrant toate aceste dis­poziţiuni legale, hotărând ca — sub sancţiuni draconice — întreprinde­rile să predea statului avutul lor in termen de 40 zile dela promulga­rea legii, iar dreapta şi prealabila despăgubire stabilită de justiţie, devine în proectul d-lui ministru de finanţe, o despăgubire ulteri­­oară. Ceva mai mult. Punerea Statu­lui în posesie, care nu poate avea loc decât după plata despăgubirei și numai pe calea justiției urmea­ză să fie făcută după proectul de lege la expirarea celor 40 zile de la promulgarea legii, pe cale admi­nistrativă, adică cu jandarmi. Ceea ce revine la deposedarea­ particu­­lariilor de averea lor, mai înainte ca despăgubirea să fie măcar sta­bilită, necum plătită. Alte dispoziţiuni arbitrar. Dar proectul are şi alte dispozi­ţiuni, cari nu sunt întru nimic mai prejos în arbitrar. El decretează exproprierea mo­biliară şi de creanţă, ceea ce juri­­diceşte e de neconceput şi după a­­ceiaş metodă cu plata ulterioară a despăgubirei. Atunci când se retrage o conce­siune, drepturile mobiliare ale ex­propriatului nu pot face obiectul unei exproprieri silite ci numai ale unei răscumpărări. Cine zice răs­cumpărare zice înţelegere cu titu­larii drepturilor şi înţelege plata efectivă şi anterioară sau regle­mentată convenţional. Este o mon­­struozitate juridică să deposedezi pe cineva de averea lui cu forţa, pe cale administrativă şi apoi să-i fixezi despăgubirea. Aceasta echivalează cu o confis­care deghizată a averilor ceea ce Constituţia prin art. 15 opreşte. Iată­­ dispoziţia constituţională: „Nici o lege nu poate înfiinţa pe­deapsa confiscării averilor“. Dar să ~ ,r(A„ p. ai da lege, pentru cazul când particularii de­posedaţi samavolnic, ar îndrăzni macar să reziste urgiei adminis­trative, ar voi să-şi apere dreptu­rile lor sfinte garantate de Consti­tuţia şi legile ţării. Ei bine, îi aş­teaptă ani de puşcărie şi amenzi de milioane.. Art. 30 al proectului de lege sti­pulează că nepredarea zăcăminte­­lor, conductelor, clădirilor, instala­ţiunilor, materialelor, contractelor, registrelor şi actelor, în termen de 40 de zile se va pedepsi indepen­dent de orice rea credinţă, cu în­­chis­oarea dela 1—3 ani şi cu amen­dă 5—10 milioane lei. Pedepsele se vor aplica atât proprietarului sau întreprinderi, exploatatoare, cât şi directorului, administratorului­­delegat şi funcţionarilor însărci­naţi cu ţinerea registrelor sau ori­cărei alte persoane care reţine bu­nurile, valorile, registrele şi actele intreprinderea ... . Un delict special Simpla enunţare a acestor dispo­­ziţiuni arată modul în care gu­vernul actual înţelege să calce în picioare cele mai elementare no­ţiuni de justiţie. Ce face proectul de lege ? Stabileşte că dacă între­prinderile nu se vor lăsa jefuite de buna voe şi vor înţelege să-şi ape­­re drepturile lor garantate de Con­stituţie, nepredând Statului ave­rea lor mai înainte de a li se plăti dreapta şi prealabila despăgubire, ele sunt delicvente. Proectul de lege crează un de­lict nou şi special, pedepsit cu ocna pe viaţa, căci dacă cei amendaţi cu milioane nu vor avea de unde să le plătească, am­enzile se transformă în închisoare, socotindu-se 50 de lei o zi de închisoare. Şi guvernul edictează senin­­—3 ani închisoare, ori puşcărie pe via­ţa, — dacă nu vor putea plăti — pentru funcţionarii însărcinaţi cu ţinerea registrelor şi pentru toţi ceilalţi ce înţeleg să-şi apere drep­turile lor sfinte. Din punct de vedere juridic este o monstruozitate să pedepseşti pe cineva care-şi apără pe căile legale un drept şi încă un drept constitu­ţional , căci societăţile sunt pro­prietare şi nu pot fi deposedate înainte de plata despăgubirilor. Sunt în aceste dispoziţiuni pre­vederi cari răstoarnă tot ceea ce doctrina penală a stabilit de de­cenii. Nu se poate face un delict din a­pararea unui drept. Aceiaş primejdioasă da­­­ magogie Demagogia naţională-ţărănistă, care în opoziţie instiga să nu se plătească impozite, instiga adică populaţia la călcarea unei presta­­ţiuni legalmente datorite, la neso­cotirea unui drept al Statului, vine astăzi şi pedepseşte cu închisoare, legitima apărare a unor averi, pe care Statul vrea să le ia cu japca. Doctrina penală cere în stabili­rea culpabilităţei penale la crime şi delicte elementul intentional .

Next