Viitorul, iunie 1930 (Anul 22, nr. 6692-6716)
1930-06-01 / nr. 6692
IntM* «9 douâ seci şi doilea No. 6692 fe 6 PAGINI 3 LEI EX. :n ŢARA 6 LEI EX. în STRĂINĂTATE ABONAME IN TARA Un aor— — 700 , Şase luni — — 350 , Trei luni — — 200 . In streinăc&te Uo «o — ■— 1400 lei Şase luni —*■ 700 , Trei luni------ 400 . REDACŢIA»- administraţia BUCUREŞTI STRADA EOBAR QUINET No. 2 H STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoana 16, Direcţia 351/23, Redacţia şi Administratia 349/23 şi 303/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia Ilarului, Strada R. Poincara 17 «I is toata Ageniile de Pubitate Manuscrisele nepublicate se distrug. 3 LEI 6 LEI EX. Duminică 1 Iunie 1930 , in ȚARA STRĂINĂTATE De la echivoc la AVENTURA Transiţia a fost făcută. Partidul naţional-ţărănist, în timpul opoziţiei, s’a menţinut continuu intr’o atitudine de echivoc faţă de actuala ordine constituţională. O singură dată a încercat să iasă din echivoc pentru a trece la aventură, la Alba-Iulia, când calculele i-au eşit prost şi aventura i-a eşuat. Nereuşita aventurii nu l-a învăţat minte, făcându-l, doar, să reintre în echivocul din care încercase să intre. Venit la guvern, pe temeiul legal al ordinei constituţionale actuale, unii au aşteptat ca, cel puţin de astădată, partidul naţional-ţărănist să părăsească atitudinea de echivoc, pentru a reintra pe drumul deschis şi cinstit al unei atitudini clare şi neîndoelnice faţă de o problemă care privea însăşi temeliile existenţei statului şi a Dinastiei. Cine a avut naivitatea să creadă acest lucru s’a înşelat guvernul naţional-ţărănist, în toate împrejurările şi faţă de toate somaţiunile ce i s’au adresat, a refuzat să iasă din echivocul constituţional. Mai mult de cât atât. Când a socotit că împrejurările i-ar putea fi prielnice, guvernul naţional-ţărănist a părăsit echivocul pentru a încerca reintrarea în aventură. Astăzi guvernul d-lui Maniu se găseşte din nou în plină aventură. Toate manifestaţiunile, toate declaraţiunile şi întreaga lui activitate dovedesc cu prisosinţă acest fapt. Ziarele lui au adus şi duc şi astăzi o campanie făţişă în favoarea aventurei carliste; fruntaşii naţional-ţărănişti şi mimiştrii din guvern uneltesc şi prezintă proectele de legi, spre aprobare fostului principe la Paris, membrii majorităţilor discută chestiunea în Parlament. O stare de nelinişte şi de nesiguranţă domneşte pretutindeni. Guvernul a fost somat să risipească această primejdioasă stare de spirit şi să-şi lămurească atitudinea. Cum a înţeles guvernul să-şi împlinească această îndatorire ? A declarat că astăzi stă pe temeiul actualei ordine constituţionale şi că e guvernul Regelui Mihai. O declaraţiune care afirmă o stare de fapt reală şi evidentă, dar care nu lămureşte şi nu precizează tocmai ceea ce are nevoe să fie lămurit şi precizat: care este atftunssâea guvernislii faţă de agentura carifstă? O aprobă sau o condamnă? O sprijină sau o combate. Asta e chestiunea asupra căreia guvernul a fost somat şi era dator să se pronunţe limpede, hotărât şi fără posibilitate de echivoc. Acest lucru guvernul a refuzat şi refuză să-l facă.Nici o măsură împotriva agenţilor aventurii carliste şi nici o desavoare măcar a linei asemenea criminale încercări. Aceasta este atitudinea guvernului national-țârânist. împotriva acestei atitudini condamnabile si primejdioase luptă Partidul National-Liberal. in această luptă Partidul National-Liberal este preocupat numai de grija intereselor superioare ale Statului si ale Dinastiei pentru care aventura carlistă — patronată şi sprijinită de guvern — constitue o primejdie evidentă şi cu urmări catastrofale. In declaraţiunile făcute acum câteva zile la Cameră de ministru de interne a spus că guvernul nu poate tolera ca tatăl Regelui și fratele Principelui Regent să fie „insultat* prin campania pe care o duce Partidul Național-Liberal. Invocând un asemenea argument de natură a sluji mai mult cauza aventurii carliste decât interesele adevărate ale Dinastiei, d. ministru de interne a scăpat din vedere faptul că nu poate fi vorba de o insultă fată ce un om care a renunțat singur de trei ori la Tron, care s*a exclus singur din sânul Familiei Regale $s care prin această repetată hotârâre a lui — consemnată in declaration* publîce și acte oficiale—s’a lepădat singur de calitatea de tată și de frate. Înţelegând să-si creeze o familie noua sub un nume nou, in aceste conditiuni nu poate fi vorba de o insultă ce s’sr aduce fostului principe, ci de reamintirea unor acte care s-au creat o situation© de fapt si de drept pe care nimeni nu o poate schimba. E vorba numai de apărarea unor interese, care privesc existența Statului și a Dinastiei. Aceste interese se reprezintă și se apără astăzi Partidul National-Liberal. PREMIERUL In DILEMA■■■ (D. Maniu manevrează și deraiază mereu) D. IULIU MANIU: intre ciocan şi nicovală, mai pot face vre-o scofală... GUVERNUL şi MANIFESTAŢIILE ANARHICE Un interview al d-lui Maniu, dat unei agenţii de presă străine şi... „bun pentru occident“, pune la ordinea zilei chestiunea manifestaţiilor anarhice din ţară. E drept că d. Maniu, prudent, nu se ocupă decât de tulburările antisemite; modul cum se face însă, ne sileşte pe noi să punem problema în întregul ei. Preşedintele Consiliului face afrmaţiuni false şi maşinaţiuni ce nu-i fac nici o cinste. Este fals că ,.guvernul a luat măsuri pentru preîntâmpinarea tulburărilor antisemite“, este fals că „aproape au încetat propaganda şi manifestaţiile antisemite“,-este fals că „s’au pedepsit culpabilii“, este fals că alegerea d-lui Cuza „n’a fost asigurată decât mulţumită coaliţiei propriilor sale trupe cu acelea ale opoziţiei, în special cu ale liberalilor“. Această din urmă afirmaţiune, făcută pentru a insinua peste hotare că partidul liberal ar sprijini tulburările antisemite, o găsim nedemnă pentru un președinte de consiliu, dar cu totul firească pentru politica iezuită a d-lui Iuliu Maniu, canonicul de la Blaj. Realitatea, desbrăcată de neadevărurile d-lui Maniu o cunosc prea bine şi evreii, şi străinătatea, pentru ca să poată fi cineva indus în eroare. Actualul regim nu dă nici evreilor, cum nu dă nici restului cetăţenilor, garanţia liniştei şi ordinei. Tulburările antisemite sunt în creştere, cum sunt toate manifestaţiile anarhice, începând cu acelea comuniste şi sfârşind cu cele carliste. Guvernul este nu numai incapabil de-a preîntâmpina prin măsuri de ordine turburările anarhice de tot felul, dar n’are nici autoritatea morală s’o facă. In adevăr, cum poate împiedeca d. Maniu şi d-l Vaida, ministrul d-sale de interne, formarea „gărzilor de fier“, bande turbulente antisemite, când primul este şeful bandelor de voinici iar al doilea şeful „străjerilor Regelui“ ? Cu ce autoritate morală poate lupta actualul preşedinte de Consiliu împotriva tulburărilor de stânga sau de dreapta, când în Parlament, a justificat acţiunea bandelor d-sale de voinici şi a îndemnat pe celelalte grupări politice, să procedeze la fel ? Ale tale dintru ale tale. D. Maniu culege azi, roadele politicei pe care o face de aproape doi ani. Iar aceste roade nu numai că pun în pericol zilele regimului d-sale, — pediferitelor ceeace n’ar fi mare lucru — dar rncieează şi existenta categorii de cetăţeni şi totodată anarhizează ţara. Când chiar organele guvernului recunosc că în Basarabia s’au descoperit numai în câteva zie,cincisprezece organizaţii comuniste, când evreii sunt maltrataţi în centrul Capitalei, când bandele de voinici operează în provincie împotriva opoziţiei şi au fost aduse chiar pe calea Victoriei de către preşedinţii comisiilor interimare ale d-lui Vaida, pentru a ataca pe vânzătorii de gazete, când turburătorii carlişti ultragiază nepedepsiţi autorităţile, cum s’a întâmplat la Târgovişte. — nu mai poate fi vorba de ordine în ţară. Trăim într’o criză de autoritate care prevesteşte grave turburări ce pot oricând izbucni, fără ca guvernul să le previe ei, dimpotrivă, făcând tot ce-i stă în putintă spre a le grăbi. Si de aceea în mod imperios se pune problema conlucrării tuturor factorilor de ordine din această tară, nu numai pentru a înlătura cât mai curând un guvern anarhic, dar si a preîntâmpina furtuna ce el o aduce asupra tării. HAOSUL in ADMINISTRAŢIILE STATULUI — Norile tarile ale Căilor Ferate — Ziarul „Argus” care şi-a luat delicata sarcină de alăuda activitatea d-lui Stan Vidrighin, din păcate director general al Căilor Ferate, ne anunţă că nababul acestei administrafiuni, s’a hotârît să-şi publice prin presă, expozeurile pe cari le face în faţa comisiunilor tarifare, presupunând că opinia publică, căreia i se adresează, este destul de naivă pentru ca să creadă că stuaţiunea tristă în care spune că se găseşte administraţiunea, se poate îndrepta numai cu vorbe goale, întocmai ca celebrele epistole agricole ale d-lui Michalache. Mai întâi, spune d-l Vidrighin e nevoie ca budgetul să fie buclat (!) apoi să păşească odată la soluţii practice (!) ? Mai ar trebui după d-sa ca tarifele căilor ferate să fie aplicate pe baza principiului de cărăuşie, întrucât monopolul Căilor Ferate a încetat. Cualte cuvinte, să se suprime orice fel de înlesniri acordate până acum unor anumite produse industriale naţionale, stabilindu-se o egalizare a sarcinilor şi avantajuilor pentru toate transporturile. D-l Vidrighin, care după cum se ştie, încasează regească remuneraţie de l milioane lei anual scapă din vedere faptul că i s’a dat pe mână să administreze o întreprindere, în care s’a, învestit de către contribuabilii ţării, un capital imens şi că dela buna şi inteligenta lui exploatare, depinde progresul şi rentabilitatea întreprinderii. Rolul unui bun administrator, nu este numai acela de a constata anumite dificite, după război, cari îşi au contravaloarea lor, înlocuirea sau reînoirea materialului distrus de război şi în preocuparea unui utilaj perfect, ci în ştiinţa şi în priceperea de a exploata acest material, aşa ca să poată producemult, pentru a amortiza acele dificile, cari în esenţă nu sunt decât nişte împrumuturi anticipate, ce trebuesc acoperite printr’o bună administraţie. Existenţa dar a dificilelor menţionate a căror explicaţie o dăm mai sus, nu justifică întru nimic nepriceperea d-lui Vidrighin de a nu fi ştiut să realizeze venituri cari să amortizeze acele dificite în loc ca ele să crească, cu toate însemnatele resurse ce i-au fost puse la dispoziţie prin împrumutul de stabilizare. Examinând celelalte cauze din expozeul d-lui Vidrighin, nu putem să nu observăm că înlesnirile acordate până acum de toate guvernele, industriei naţionale, prin acordarea unor reduceri de taxe pe Căile Ferate, nu reprezintă propriu- zis o sarcină pentru C. F. R. deoarece această administraţie nu este o instituţie de cărăuşie ordinară,um îi place d-lui Vidrighin să o considere, ci o instituţie de Stat, creiată cu capitalul contribuabililor ţării, şi ca atare are datoria ‘să facă toate înlesnirile posibile desvoltării industriei, spre a-i permite sporirea producţiunei şi a compensa prin activitatea transporturilor, micile reduceri ce li se vor face. Ce ar folosi d-l Vidrighin dacă industria tarii s’ar aduce în stare să-şi micşoreze transporturile pe C. F. R. ? Nu ar profita mai puţin Căile Ferate din transporturi putine fi scumpe decât din cele multe şi ieftine, după trista experienţă ce a făcut cu tarifele de călători ? Iată dar că şi în această privinţă specialistul d-lui Maniu, se înşală cu totul când atribuie regresul Căilor Ferate, înlesnirilor ce s’au făcut până acum industriei, şi pe cari le fac toate ţările vecine cu cari industria noastră să găseşte în concurenţă. * In fine, d-l Stan Vidrighin, fişează întreCauzele situaţiunei teribile a Căilor Ferate, cum o caracterizează d-şi pe nedrept, gratuităţile. Aceste gratuităţi reprezintă pentru d-l Vidrighin „la bStenoire“ contra căreia s’a ridicat întocmai ca un toreador, de slabă talie, pe care nu a a reuşit să o distrugă decăt în imaginaţia d-sale, sau mai bine zis pentru ochii lumii. Trebuie să recunoaştem că, sub motivul suprimării gratuităţilor, toată activitatea d-sale de când se află la Căile Ferate, s’a redus numai la şicanele neînchipuite pe cari le-a făcut publicului, funcţionarilor, instruţirilor şi autorităţilor, nenorociţilor invalizi, etc., atunci când toţi Bocii, Dobreşti, Moldovanii şi alţi partizani ai renimului, care l-a gratificat, cu 1 milioane lei pe an, se lăfăiau în cele mai luxoase vagoane speciale. Faţă de cele arătate mai sus şi de concepţiunile specialistului din capul administraţiunei noastre a Căilor Ferate mai e nevoie, să ne mirăm de ce această, administraţie merge aşa cum însuşi d-l Stan Vidrighin o arată în expozeurile sale ? * In actualitate MARELE APOLOGIST al BflSSEI NOfiSTPF — Cum ns-a judecat domnul de Saint-Aulaire, In timpuri grele — Presenter în mijlocul nostru , Contelui de Saint-Aulaire, ne evocă, în chip firesc, manifestările din trecut ale acestui mare suflet de latin, acestui nepreţuit prieten care ne-a înţeles, ne-a iubit, ne-a sprijinit şi ne-a întins o mână caldă şi prietenească în momentele când vitregia împrejurărilor ne făcea să ne simţim mai isolaţi şi mai singuri. Ceea ce apare luminos — din cuvintele şi gesturile acestui mare orator, literat, diplomat şi mai presus de toate mare francez, este devotamentul lui pentru causa românească, chiar atunci când inspiraţii venite de la cei ce el era timid să-l asculte, ar fi îndemnat să ne fie mai puţin prieten decât realmente ne-a fost. Iată o dovadă strălucită a independenţei sale de caracter ca şi a intuiţiei politice ce le puneau de Saint Aulalia în îndeplinirea misiunei sale la noi. Era la Budapesta. Se cunosc piedicele de tot felul ce ni se puneau atunci. El a trecut peste ele, pentru a fi cu noi, alături de noi şi pentru noi. La un banchet oferit de comandantul-şef al oştirei noastre din Pesta, el pronunţă aceste memorabile cuvinte, — ca nişte inscripţii pe-o piatră. ..Privind această faţă de masă albă unii zic că diplomaţia nu se face totdeauna în jurul unei mese verzi. In afară şi adeseo ctri deasupra cuvintelor diplomaţilor, pentru a le pregăti, a le sancţiona şi câteodată a le repara, este gestul soldatului... „Onoare vouă, cami singurii dintre toţi aliaţii, aţi făcut să fâlfâie, drapelul vostru pe capitala duşmanului ereditar, mulţumiri vouă cari aui dat astfel mai mult ca oriunde senzaţia izbânzii. „Dacă exemplul vostru ar fi fost imitat pretutindeni, pacea ar fi mai solidă şi mai fecund㔕 Şi mai departe...Onoare vouă a coror generisitate în izbândă a egalat curajul in luptă si care ati meritat recunoştinţa, chiar a duşmanilor voştri de om, scăpându-i din cea mai crudă tiranie. Aţi meritat mai ales recunoştinţa prietenilor voştri scutindu-i puţin, fără voia lor, de încurcături fără sfârşit şi servind cauza, sfântă în ochii lor, a ordinei şi civilizaţiei“. Dar ce plină de înţeles şi cât suflet... românesc este în sfârşitul discursului acestui mare francez: „Această recunoştinţă s’a exprimat ce e drept până acum, sub o formă neaşteptată. Sunt convins că nu trebue să acuzăm de cât insuficienţa serviciului telegrafic într’o perioadă de reorganizare. Deasupra diplomaţiei e dreptatea şi deasupra chiar, a Consiliului Sic prem e istoria”. ’ D. de Saint Aulaire, ne iubeşte pentru că ne-a cunoscut. Ne-a cunoscut în forma anonimă a soldatului român; ne-a cunoscut şi în exemplarele personalităţilor fruntaşe exponente ale rassei şi pe cei puşi la locul mare de comandă. . Pe Regele Ferdinand îl judecă şi-l aşează deapururi în istoria lumei cu această scurtă anecdotă istorică. Era la audienţa primă în iulie 1916 din care acela care trebuia să devină marele nostru prieten, îşi presenta scrisorile de acreditare. „Regele ca şi mine nu făcuse nici o aluzie la răsboiu, când plecai, îmi dete o strângere de mână atât de inimoasă, însoţită de o privire atât de dreaptă şi luminoasă, că venind de la El acest jurământ mut, preţuia cât toate semnăturile”. Iar despre sfetnicul Regelui Ferdinand, şi despre acela care şi-a înscris numele de apururi în cartea de aur a creărei Romăniei Mari, despre Ion I. C■ Brătianu, domnul, de Saint■ Aulaire a scris un portret istoric, în care istoricul este la înălţimea eroului, pentru a face din aceste pagini, fragmente de antologie clasică: „Ion Brătianu a prezidat acea metamorfoză aproape instantanee a României care şi-a dublat şi suprafaţa şi populaţia, şi-a întrevăzut momentul în care mulţumită fecundităţei neasemuite a pamântului şi a mamelor române, ea ar fi materialiceşte o mare Putere, precum este de pe acum moralmente prin măreţia originilor sale, prin sacrificiile sale şi prin idealul său. Ii urăm, în interesul Său şi în acel al Europei, să fie atunci guvelistă de oameni tot atât de mari ca aceia când era încă mică” D. de Saint Aulaire ne apare astfel ca un profet al viitorului nostru, precum a fost un excepţio unai cunoscător al presentulu românesc, iar prin felul cum s’a identificat cu noi în dureri, aspiraţii, decepţii şi izbânzi, a intr dea pururi în galeria puţin nuntă roasă, dar nu mai puţin ilustră, a celor mari francezi, cari şi-au legat numele de soarta ţărei noastre, şi au contribuit cu puteri Hotărâtoare la salvarea, consolidarea, și propăşirea ei,GR. T. (Continuare în pag 2-a) „Reorganizări“ demagogice PROECTUL de LEGE pentru Camerele de agricultură Spre o nouă risipă a fondurilor Statului de G. CIPRIANU Camerele de agricultură, înfiinţate pe baza legei din 1925, au făcut dovadă în timpul funcţionărei lor că sunt instituţiunî cari au adus netăgăduite foloase în viata economică a tarei. Create în scopul de a reprezintă si ocroti interesele agriculturii şi a colabora în mod intens cu ministerul la propăşirea ei, aceste institutiuni s’au împlinit chemarea în limita posibilităţilor financiare ce li s’au acordat şi a priceperei organelor de conducere ce au avut. Din experienţa celor 5 ani de funcţionare, am observat că dacă din punctul de vedere constitutiv şi administrativ ar trebui aduse uşoare modificări pentru ca ele să poată răspunde cât mai bine sarcinei economice ce li s’a atribuit . Din punct de vedere financiar însă, ar trebui neapărat asigurate prin lege o serie de măsuri, cari să le dea posibilitatea de a funcţiona şi a putea împlini atribuţiunile ce au. In adevăr cele 67 camere de agri cultură ce au funcţionat până acum au avut anual bugete de 1,7 milioane cu exceptiunea a trei camere cari au avut sub un milion fiecare iar alte trei între 7—14 milioane. Totalul bugetelor camerelor pe 1929 a fost de aproape 240 milioane iar al Uniunii de circa 25 milioane. Examinând bugetele în raport cu împlinirea sumară a atributiunilor economice ce au dela lege constatăm că, aproximativ jumătate din aceste institutiuni nu au veniturile suficiente pentru acoperirea cheltuelilor necesitate de executarea atributiunilor numai cu caracter local. In ceea ce priveste bugetul Uniunii el este mult prea redus pentru a putea împlini atributele sale cu caracter agricol general. Să vedem iar în ce măsură se acoperă aceste necesităţi prin noul proect de lege depus în adunarea deputaţilor. Sporirea cheltuelilor Din examinarea proectului constatăm mai întâi că cheltuelile acestor instituțiuni vor fi pe viitor foarte mult sporite prin înfiin- tarea a şapte camere regionale cari vor costa anual cel puţin 200 milioane, cheltueli ce se vor acoperi potrivit legei din bugetul camerelor judeţene. Vor consuma dlar aproape întreg bugetul camerelor judeţene pentru a împlini fiecare regională 1/7 din atribuţiunile ce a avut până acum Uniunea camerelor şi care prin noul profes este trecut la cadrul auxiliar adică pensionară. La aceste cheltueli se mai adaugă acele ale serviciilor agricole judeţene şi întreg aportul de propagandă şi învăţământ ambulant care se va ridica la aprox. alte 200 milioane, căci aceste servicii trec prin noul proect în sarcina camerelor judeţene. Peste jumătate miliard Viitorul buget al acestor instituţii dintre cari cele regionale sunt parazitare, se va cifra la aprox. 640 milioane lei. Se vor ridica pe viitor cheltuelile la aproape întreit ca în trecut, deci era logic ca noul proect al d-lui ministru Mihalache să prevadă și venituri noul pentru acoperirea acestui mare spor de cheltueli. Din examinarea acestui proect, după ce repetăm constatarea că veniturile pe trecut au fost prea mici, ceea ce a adus o stânjenire în activitatea acestor institutiuni, observăm următoarele: La veniturile prevăzute în legea Camerelor agricole din 1925, în actualul proect de lege se mai adaugă numai subventiunea din partea statului, dela asociatiuni si cotizatiuni din partea agricultorilor fără a se fixa o cotă sau cel puţin norma de urmat, pentruacoperirea celor aprox. 400 milioane cheltueli noui necesitate de noua organizare. In ceea ce priveşte subventiunile dela asociatiuni cu caracter agricol, este o mare eroare a ne închipui că ele pot da un ajutor serios. In urma crizei ce bantui de aproape doi ani, ele se găsesc într’o