Viitorul, august 1930 (Anul 22, nr. 6744-6770)

1930-08-01 / nr. 6744

* Şcoala sovietică şi eleviil ei. D-l I. MIHALACHE Se ştie felul cum a caracterisat Lenin, teoreticianul comunismu­lui, tactica de luptă şi mijloacele lui cele mai eficace de-a se reali­za în straturi largi. El a decla­rat, fără ruşine, reeditând tac­tica iesuitică, că în luptă cu ad­versarii minciuna, negarea reali­tăţii, mutilarea faptelor, sunt lucruri îngăduite. Scopul scuză mijloacele, a reeditat după mo­rala iesuitică, „sfântul“ de la Mos­cova, misticul şi periculosul cap f al curentelor de disoluţie socială.­­Trebue să recunoaştem că acea­stfi morală... imorală, care constă în a nu spune nici ce crezi, şi a denatura adevărul pentru nevoile oportunismului meschin, a fost înţeleasă, urmată şi aplicată la noi, de către partidul naţional­­carânesc. Dar meritul întreg re­vine nu la fruntaşii mărunţi, ci revine celor doi şefi — din care unul nu mai este — adică d-nul I. Maniu şi fostul şef, d. Mih­a­­lache. D. Maniu a făcut din iesuitism o armă şi un program. A făcut din negarea adevărului un crez al său propriu, cu care s’a iden­tificat, şi a mers în această di­recţie până la exagerarea cinică. Nu a afirmat de atâtea ori în parlament ceea ce ştia că nu va face? Nu a asvârlit legenda de­ficitelor fantastice bugetelor li­berale, pe când el era şeful unui guvern de inchisiţie fiscală, unit cu deficite sigure ! D. I. Mihalache a făcut, însă recent dovada că nu rămâne iso­­lat, şi că ştie să imite pe d. Ma­niu in ipocrizia şi denaturarea adevărului. Discursul recent de la Câmpulung a dovedit cu pri­sosinţă acest trist curaj şi acea­stă penibilă tendinţă. Astfel deşi ştie că chemăriştii sunt înfiinţaţi de partidul din care face parte, deşi ştie că găr­zile de voinici au de şef recunos­cut pe însuş şeful guvernului, deşi s-a dovedit că în cea mai strânsă apropiere a ministrului de interne, au trăit şi lucrat, a­­genţii tulburători, antisemiţi sau aşa zişi „străjeri ai Regelui“, to­tuş cu o impudieitate care a în­trecut pe acea manifestată de d-nul Maniu, fostul şef al parti­dului ţărănesc vine şi afirmă că partidul liberal este acela care a patronat, a ajutat şi susţinut cu­rentele şi organizaţiile anarhice. Nu s’a sfiit de-o atât de sfrun­tată negare a adevărului, nu s’a temut de reacţia opiniei publice revoltată contra aceluia care o înşeală; nimic nu a oprit astfel pe d. Mihalache de a afirma cele mai patente inexactităţi şi de a denatura adevărul. Ministrul agriculturei ştie că partidul care în opoziţie a păcu­­rat cu elementele comuniste, că partidul care a luat apărarea co­muniştilor în procesele ce li se in­tentase, şi că partidul care a patronat gărzile anarhice este a­­cel al cărui exponent este el în­suşi. Totuş aceasta nu-l împedi­­că a acuza partidul liberal, apă­rătorul de trei sferturi de veac al legalităţii şi ordinei în aceas­tă ţară, că este autorul curente­lor de disoluţie. Şcoala sovietică are deci un nou și eminent elev, care rivali­zează în ipocrizie și denaturarea adevărului cu d. Maniu : A ce’t­a e d-nul I. Mihalache I * anul al troua­ied­ei doilea no. 6744 3 LEI BL la TARA 6 LEI EX. In STRĂINĂTATE ABONAMENTE IN TARA UI I« — — 700 I Şase tem — — 350 Trei luni — — 200 In străinătate Ce un —­­ 1400 lei ase huri — «*■ 700 , re) luni — — 400 . Sir REDACŢIA» ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STRADA EDBAR QUINET No. 2 || STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoaneto: Direcţia 351/23, Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/13 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ilarului, Strada ft Polocari 17 gi te toate Argeaţilto de Pubatttate Maauecrlacte nepublicat­ea distrug. 3 LEI EX. Io TARA 6 LEI EL in STRAINATATE NOTE O propagandă şi o istorie trăită Comunismul îşi încearcă noro­cul După fiasco realizat la el a­­casă, caută să se întindă în lumea întreagă, pentru că întreagă să simtă binefacerile teoriilor lui Le­nin, Trotzki şi toți ceilalţi. Se înţelege că întrucât comunis­mul scos din cărţile lui Karl Marx Bakunin, ori Max Steiner, a dove­dit că poate îmbogăţi o clasă sau pe­ o serie de îndrăsneţi, propa­ganda lui se explică. Ea e făcută de profitorii unui regim, care au tot interesul personal aşi întinde sfera lor de acţiune rentabilă, şi profitabilă nu numai din punct de vedere etic superior, dar şi din acela mai terestru al bugetului in­dividual. Ceea ce, însă este de mirare, nu este faptul că profitorii de pe urma unei mărfi să caute a o ex­porta, ci că se mai pot găsi oa­meni cari să se lase convinşi de frumuseţile paradisiace ale unui regim care şi-a făcut probele de ceea ce poate da lumea. Atâta timp cât comunismul, ca şi socialismul integral şi radical, era scris în cărţi, el putea găsi admiratori. Cu imaginaţie se poate scrie multe, şi dialectica abilă a unui Karl Marx, ori Lasalle, pu­tea creia proseliţi. Insă din nefe­ricire, pentru teoreticiani desin­­teresaţi şi convinşi ai socialismu­lui integral şi al comunismului le­ninist, experienţa pe o scară vastă a arătat că dacă eşim din filele cărţilor, şi facem comunism real, efectiv şi concret, ajungem la si­tuaţia Rusiei de azi, adică: Preponderanţa unei clase atot­puternice de funcţionari, cari ro­besc milioanele celelalte de lo­cuitori; o boicotare şi o excludere a intelectualilor din sfera de con­ducere ; o întunecare a claselor so­ciale ; o sărăcie generală cauzată de neproductivitate; o mizerie, o teroare, o scădere morală care a­­jung la nivelul animalităţii. Dacă acesta e tabloul comunis­mului, aşa cum s’a însărcinat vasta experienţă sovietică să ni-l arate, atunci care mai este dementul care să vadă în introducerea şi răspân­direa lui o fericire şi o generală binefacere a cerului ! Să lăsăm lumea aşa cum e. Ne­­reformată. Căci reformând-o, ve­­idem unde ajungem ! — POLITICA ENGLEZA Intr’un discurs rostit la Brigh­­thon, fostul prim ministru bri­tanic a amintit că guvernul tra­vailist ar trebui să plece în cu­rând. D-l BALDWIN ZI CU ZI Guvernul are gărzi de voinici, gărzi financiare, gărzi de chemă­­rişti, gărzi de fier, etc., etc. Cu toate aceste gărzi el tot se pră­buşeşte ! Toţi cei cari n’au putut ajunge nimic în partidele politice de azi, s’au transformat în personalităţi afară de partide, şi ca atare mai mari decât ele. Inchipuiţi-vă, însă, ce valoare ar avea un candidat căzut la e­­xamen, care ar zice: „N’am nevoe de profesori cari sunt nişte ignoranţi. Eu sunt mai presus de iei, şi îi ignorez !“ Dar tot repetent ar rămâne ! « D. Dem. Dobrescu a vorbit de Snagovul-ciupercă. A dovedit că are astfel darul autobiogra­­fierei, într’un grad desvoltat. El vede în alte lucruri, imagina pro­priei lui vieţi. O ciupercă cres­cută după ploaie în băligarul fe­­cundant. „Dreptatea“ anunţă că guver­nul are cele mai bune intenţiuni faţă de funcţionari. Ei pot excla­ma : „Dă Doamne guvernului Maniu cele mai rele intenţiuni faţă de noi, căci atunci poate nu vom mai fi nenorociţi ca azi. Cu in­tenţiile bune de până acum, ajm­ cerut după gem rău de tot” î ■* Guvern de specialiști Standardizarea ouălor Ultima îndeletnicire a d-lui V. Madge­aru ZIUA ROSIE La mninisterul de interne o acti­vitate febrilă, cum numai în ajun de... alegeri se poate vedea. Până şi d. Vaida care este de obi­cei musafir şi vine doar pentru a afla ce mai este nou, sau pentru a asculta ghiduşiile lui Tăslăuanu, este de astădată la post, dând or­dine, ce i s’au trimis mai de sus, acordând intervieiuri şi dând asi­gurări că ordinea publică este a­­sigurată. Comuniştii au decretat ziua de 1 August, ziua roşie, pentru isbucni­­rea revoluţiei mondiale. Este nu ştim a câtea oară, de când comuniştii anunţă acest cata­clism mondial, care nu numai că nu se produce, dar care ne face do­­vada că epidemia bolşevismului rusesc s’a localizat în tara ei de o­­rigină. In ce priveşte tara noastră, este necesar să se ştie că, ne găsim în­­tr’o situaţie excepţională faţă de comunism. Aici nu este vorba de propaganda comunismului doctrinar, ci de o ac­ţiune specific bolşevică pentru a provoca tulburări în scopul înles­nirii operaţiunilor de revendicări, ce nu încetează să le formuleze bu­nii noştri vecini de peste Nistru. Este clar vorba de o acţiune cu caracter eminamente subversiv, în­treţinută cu enorme sacrificii bă­neşti, de care au fost tentaţi câ­teva mii de ticăloşi ce s’au anga­jat ca mercenari ai bolşevismului rusesc. Pe acest teren, acţiunea Bolşe­vică s’a găsit în bună companie cu iredentismul elementelor străine şi cu toţi musafirii poftiţi şi nepof­tiţi cari sălăşluesc pe pământul ţării româneşti. Aşa fiind, este bine să se ştie că răţcelile la cari asistăm în preaj­ma aşa ziselor ziie roşii, manife­stele incendiare ce se lansează cu sutele de mii, bombele ce se desco­păr totdeauna înainte de a exploda, sunt ale mercenarilor bolşevici in­digeni, sau veniţi special de peste Nistru pentru organizarea acestor festivităţi... Ei speculează întotdeauna ne­mulţumirile ce se semnalează şi-i găseşti în primele rânduri ale agi­tatorilor, fie ei de extremă stângă, sau de extremă dreaptă. Motivele nu-i importă. Scandal să iasă. Sub actualul guvern, aceşti tul­burători ai ordinei publice, bucu­­rându-se de un regim excepţional, de un menajament criminal, au pu­tut să-şi facă propaganda în li­nişte, simţindu-se de multe ori ca la ei acasă. Doar în preajma anunţării zile­lor roşii se mai observă puţină în­grijorare în rândurile celor însăr­cinaţi cu paza ordinei publice. De astădată însă, se pare că mi­nistrul de interne a fost chemat la realitate şi de aceea s’a hotărât să lase gluma la o parte, luând mă­surile de rigoare. In orice caz, dacă pe ziua de mâine nu se va petrece nimic deo­sebit, e bine să se ştie că nu măsu­rilor d-lui Vaida se datoreşte, ci sănătăţii sufleteşti a poporului ro­mân, de care nu se prinde micro­bul ucigător al bolşevismului. Dela război încoace, sovietele au utilizat toate mijloacele lor diabo­lice pentru a tulbura ordinea în ţara noastră şi nu s’au dat înlături dela nici un sacrificiu. N’au isbutit şi nu vor isbuti să ri­­dice însă niciodată massele, pen­trucă peste toate necazurile şi su­ferinţele ce le stăpânesc, planează o conştiinţă naţională. De lucruri acesta pare că s’au convins vecinii de peste Nistru, dar totuş nu vor să... ne scoată de pe program. Revolta pe fată a rândurile Laburiştilor Fapta de deunăzi a unui deputat socialist, care smulgând buzduga­nul sau sceptrul regal de pe tri­bună in Camera Comunelor si a că­utat să fugă, cu el, are urmări cu mult mai serioase de cât s’a cre­zut la început — a produs disen­siune în partidul laburist. Un re­­chisitor judicios al situaţiei îl face ,,Daily Telegraph“, într’un articol de fond, publicat imediat după rea­pariţia în parlament a domnului Beckett, deputatul care lovise cu deliberare in demnitatea­ Camerei . De când cu spectacolul oferit de d-l Beckett, a cărui, grosolănie nu poate fi scuzată nici de copilăria ac­tului, d-sa a primit, destule advertismente, şi la multe din ele nu era chemat să răspundă. Insă au fost, între altele şi două decla­raţii — exprimarea a două opinii — cari merită să aibă atenţia orică­rui deputat mai puţin sigur de su­perioritatea sa față de rânduelile obişnuite a unei purtări civilizate. Şeful partidului său, vorbind în calitate de Prim Ministru în Ca­mera Comunelor, a spus Lunia tre­cută că: ...sunt încredinţat că şi Ca­mera se poate aştepta de la ono­ratul membru în chestiune, ca să ofere din propria, sa iniţiativă scu­zele pe cari datoreşte Camerei“. Două zile mai târziu, la o întru­nire a parlamentarilor partidului laburist, s-a aprobat cu mare ma­joritate o rezoluţie propusă de co­mitetul consultativ al partidului, prin care se declară că acţiunea deputatului a discreditat partidul și că trebuie să se ceară scuze Camerei Comunelor. D-l Beckett însă are propriile sale vederi, pe care nu crede de cu­viinţă să le modifice numai pentru simplul motiv că atât şeful parti­dului cât și majoritatea colegilor săi consideră că purtarea sa, a fost de,­ neiertat. D-sa a declarat in pu­blic că ,,o va face din nou“ si că nu-şi va cere scuze. Şi nici nu le-a revenirea sa, atrăgând­­atenţia asupra prezenţei sale la­­Cameră prin a pune o întrebare suplimentară care nu avea nici un rost. Cu toate acestea demnitatea Ca­merei Comunelor va supraveţui şi demonstraţiei de supărare a d-lui Beckett. Ceeace a fost­ mai impor­tant în spectacolul oferit de d-sa — şi după cum s’a arătat dei timpi în „Daily Telegraph — a fost că actul d-sale constituia, o repudiere inso­lentă a autorităţii propriilor săi şefi politici, opunându-se hotă­rârii acestora contra unei desba­­teri a chestiei Indiei în acea zi. Ceea ce este mai trist este că sunt destui pe băncile socialiste cari să fie de aceea.o părere cu d-l Beckett, cu toate că manifestarea lor iau forme mai puțin teatrale. In istoria tuturor partidelor de guvernământ din această ţară nu s’a mai po­menit vre-un caz ca acesta de ne­­disciplină şi revoltă cum e în sânul partidului condus de d-nul MacDonald. Cea din urmă manifestare, deşi, nu cea mai isbitoare, a acestui fapt, s’a petrecut deunăzi dimi­neaţă în Camera Comunelor în timpul discuţiei proectului de lege a împrumutului pentru lucrările publice, când s’a propus pentru a doua oară ștergerea numelui lor­dului Himnsdon de pe lista comisa­rilor. De astă dată era present d-l Snowden şi nu s’a mai repetat actul de slăbiciune de acum­­ două săptămâni când d-l Peltrich­ La­­wrance a­ fugit din faţa aceleaşi propuneri. D-l Snowden s’a revoltat contra nebuniei de-a refuza serviciile fără viaţă ale unui expert financiar de înaltă autoritate numai, pentrucă acesta ar fi întrebuinţat acum patru ani într’un moment de a­­prindere linele cuvinte despre care şi-a exprimat regretele sale mai târziu. Dar rebela, din lagărul lor, n’au voit să asculte de cuminţenia, d-lui Snowden. Deşi ei î­nsuşi aparţin unui partid cu un record neîntrecut de­ insulte şi abuzuri, au încercat prin strigăte să oprească de-a vorbi de propriul lor cancelar şi au votat în număr de 63 contra propriului lor guvern. Trist lucru, mai ales că lumea începuse a se obişnui, cu ideea că, partidul socialist va ajunge cu timpul să înţeleagă importanţa practică, ca şi decenţa de toate zilele, de a se stăpâni şi a fi disci­plinat în conducerea treburilor pu­blice, dar şefii acestui partid mai au încă, de ţinut socoteala prea multor incapabili de la natură ca să hiveţe lecţiile ce li se dau. D-l SNOWDEN Vineri­­ august 1950 PARLAMENTUL UNGAR -- 0 statistică asupra alcătuirei Corpurilor legiuitoare ungare.— Parlamentari numiţi şi parlamentari aleşi - Zilele acestea a apărut la Bu­dapesta o statistică asupra al­cătuirii corpurilor legiuitoare cehoslovace, din care reese că această alcătuire este pur de­mocratică, profesorii, ziariştii, funcţionarii, agricultorii şi munci­torii formând partea covârşitoare. Această împrejurare n’a scăpat a­­tenţiei cercurilor politice şi opi­niei publice ungare, unde a produs o mirare şi chiar şi o invidie as­cunsă. In legătură cu aceasta este interesant a se aminti şi alcătui­rea corpurilor legiuitoare ungare. Parlamentul ungar are 484 mem­bri, dintre cari 238 senatori şi 246 deputaţi. Dintre cei 238 senatori ajung în parlament prin alegeri numai 110 membri, restul fiind nu­miţi. Printre cei numiţi se află 4 arhiduci din familia de Habsburg, 18 episcopi catolici şi greco-cato­­lici, 11 înalţi demnitari protestanţi, 1 episcop greco-oriental, 2 şefi-ra­bini, 3 păzitori ai steagului naţio­nal şi ai obiectelor de încoronare, 5 reprezentanţi ai Curţii superioa­re de justiţie, comandantul suprem al Honvezilor, şeful Statului Ma­jor, care formal nu e permis de tratatul de la Trianon, guvernato­rul Băncii Naţionale, etc. O parte formează membrii de drept, iar o parte este numită (43 membri) de către Regentul Horthy. In actua­lul senat se află 18 foşti miniştri, dintre cari numai unul este activ, 29 membri cari au ocupat înalte funcţiuni în administraţia de Stat, 19 directori de bancă, 3 foşti amba­sadori, 5 industriaşi. Numărul a­­gricultorilor este de 4, cel al medi­cilor numai de 2, cel al ingineri­lor numai de 2, cel al scriitorilor numai de 1. Ungaria este o ţară a titlurilor In senat 4 arhiduci habsburgici au titlul de „Alteţă regală“, 2 duci ai titlul de „alteţă“, 57 membri au ti­tlul de excelenţă, 134 au drept la titlul de „înălţimea voastră“. In afară de membrii familiei habs­­burgice se află 60 aristocraţi, din­tre cari 42 conţi şi 18 baroni. In camera deputaţilor se află 36 membri cari au drept la titlul de „excelenţă“, iar 112 cari au drep­tul la titlul de „înălţimea voastră“ şi al căror nume este însoţit pen­tru modestie, numai de un „de“. Printre membrii Camerei se află 20 miniştri foşti şi activi. După pro­fesie deputaţii se împărţesc după cum urmează: 7 medici, 31 avocaţi, 37 moşieri, 15 subsecretari de Stat, foşti şi activi, 15 demnitari biseri­ceşti, 57 funcţionari de Stat, 3 di­rectori de fabrici, 12 ofiţeri în re­zervă, 9 profesori universitari, 9 ingineri, 10 mici agricultori, 5 mari latifundiari, 2 învăţători, 2 scrii­tori, 3 judecători, 6 foşti ziarişti 5 directori de bancă, 1 farmacist, 2 morari, 1 comerciant, 3 zeţari, 1 tâmplar, o muncitoare secretara social-democraţilor, etc. Poarte caracteristic este faptul că între cei 484 membri ai parla­mentului ungar se află numai 14 mici agricultori, deşi actualul re­gim guvernamental al lui Bethlen se sprijină pe un partid care se numeşte oficial „al micilor agri­cultori“ şi care are 180 deputaţi. În schimb se află în parlament 131 moşieri şi mari latifundiari, fără­ a se mai socoti demnitarii biseri­cești, cari deasemenea, conduc i­­mense latifundii. (Ceps). a­pi­iraRFfi BUGETULUI ANULUI 1930 Bugetul propriu zis al Statului pe anul 1939 a fost fixat la cifra de 37.400 milioane lei. La această cifră trebue adăugat: 1) lei 5.000.000.000 bugetele regiilor publice; 2) lei 16.251.000.000 bugetele C. F. R. și P. T. T. și alte case au­tonome cari toate urcă bugetul to­tal al serviciilor publice, la suma enormă de 58.761 milioane lei. Faţă de bugetul anului 1929, a­­ceastă din urmă cifră reprezintă un spor peste 5.800 milioane lei. Cum încasările efective ale exer­ciţiului 192­8 au fost de 32.700 mi­lioane lei, rezultă că actualul gu­vern a umflat bugetul propriu zis al Statului şi al regiilor autonome, fără C. F. R. şi P. T. T. în cei doi ani de guvernare, cu circa 10 mi­liarde lei, faţă de încasări şi cu lei 1 miliard faţă de prevederile bu­getului anului 1928. Ca să echilibreze bugetul de chel­­tueli, guvernul Maniu a supra-e­­valuat veniturile din diferite im­pozite, a exagerat încasările din ră­măşiţele de impozite anterioare a­­nului 1928 (trecând în buget la a­­cest articol 675 milioane lei în 1930), a exagerat încasările din venituri excepţionale (evaluare­a produce 1.246 milioane lei) şi în fine a scomp­tat ameliorarea situaţiunii econo­mice şi financiare în anul 1930. Prevederile însă nu s’au realizat. Astfel dacă cercetăm încasările pe primele luni ale anului 1930 până la 1 Iulie 1930, constatăm că s’au în­casat . Din venituri ordinare şi excep­ţionale lei 15.000.000.000. Deoarece însă din acest total al încasărilor, 2 miliarde lei, aparţin lunilor complimentare ale exerciţii­­lor 1929, rezultă că încasările pe primul semestru al anului 1930 se ridică la 13 miliarde numai. Or, în prima jumătate a anului bugetar 1930, urma să se încaseze 18.725 milioane lei, pentru că cu în­ceperea acestui an bugetar au fost suprimate lunile complimentare. Guvernul susţine că va acoperi în al doilea semestru al anului pre­vederile bugetare, aducând urmă­toarele argumente: 1) In ultimele luni ale unui an bugtar, experienţa trecutului o do­vedeşte, intrările în casele Statului se măresc, comparativ cu primele luni. 2) Noua lege a spirtoaselor şi sporirea taxelor pe consumaţia u­­nor articole alimentare, votate în ultima lună, şi care n’au fost luate în consideraţie la alcătuirea buge­tului general al Statului, va aco­peri deficitul. 3) Bugetul de cheltueli va fi re­dus cu 2 și jumătate miliarde lei. Pentru că să se acopere deficitul primului semestru al anului 1930 de 6.750 milioane lei, și să se reali­zeze în întregime prevederile bu­getare ale semestrului al doilea, ar trebui ca în fiecare lună ce rămâne până la 1 ianuarie 1931, să se înca­seze 4000 milioane lei, ceea ce este exclus, pentru că, dacă se pot forţa încasările la contribuţiuni directe, este imposibil să se sporească în­casările la contribuţiunile indi­recte, fiind dată situaţia precară economică în care se găseşte con­sumatorul român, în special ţă­ranul. Or, contribuţiunile directe nu re­prezintă decât 30 la sută din ve­niturile Statului. Deasemenea, în al doilea seme­stru al anului 1929 s’au încasat cu 42 la sută mai mult ca în primul semestru, din cauză că s’au sporit toate impozitele cu 10 la sută. Admiţând că se va menţine a­­o°eaş cotă de 42 la sută, — ceea ce este foarte puţin probabil, fiind dat că anul acesta depresiunea econo­mică este mai accentuată decât în 1929 şi nu a intervenit nici un spor general de impozite — se vor în­casa în al doilea semestru 18 mi­liarde lei. Rămâne totul de acope­rit deficitul de 5.750 milioane lei din primul semestru. 2. __ Noua lege a spirtoaselor nu poate avea ca efect sporirea consu­mului de spirt Industrial la 500 va­goane, în al doilea semestru al anu­lui 1930. înşişi fabricanţii de spirt au decla­rat că noua lege nu va spori consu­mul decât cu cel mult 250 de va­goane pe ultimul semestru al anului 1930, ceea ce reprezintă pentru stat un venit în plus de 300 milioane lei. Acest plus de încasări însă nu va acoperi nici măcar prevederile bu­getare ale articolului respectiv, care sunt de 880 milioane iei, dat fiind că în primele şase luni ale anului taxa pe spirt a dat un deficit de 192 mi­lioane lei, necum să fie întrebuinţate la acoperirea deficitelor a altor ar­ticole bugetare. Pe de altă parte, garda financiară va înghiţi pe 6 luni cel puţin 80 mi­lioane iei din acel plus de încasări. Urcarea taxelor de consumaţie pe zahăr, lămâi, untdelemn, curmale­­etc., nu va contribui la acoperirea golului bugetar general, întrucât sunt destinate a compensa golul ce lasă în buget reducerea taxelor de export la cereale, care reducere­­a urcă la minimum 500 milioane lei. Sporurile mai însemnate de altfel s-au adus fructelor exotice, al cărui consum este redus şi se va reduce prin efectul taxelor şi mai mult. De altfel, consumaţia acestor fructe în­cepe de-abia în iarnă, deci şi preve­derile sporite la încasări se vor pu­tea obţine eventual la iarnă, adică în bugetul anului viitor. In orice caz, prevederea bugetară este numai de 225 milioane lei şi­ nu s-a acoperit cota-parte a primelor şase luni, aşa că plusul în cazul cel mai bun, va servi la acoperirea go­lului bugetar de la acest articol. Cât priveşte taxa pe zahăr, urcată dela 7 la 10 lei, fiind dat consumul redus al acestui aliment şi umflarea evaluărilor dela 450 milioane lei in 1929, la 900 milioane lei în 1930, sur­plusul de încasări este foarte proble- ■ m­atic, dată fiind consumaţiunea­ re­dusă, după cum o dovedesc încasă-­­ rile din primele şase luni, care se ri­dică la 300 milioane lei numai. 3) Nu vedem cum se va reduce bu­getul cu 2 juri. miliarde lei de ac­tualul guvern. Nu există nici un in­diciu de voinţă fermă de a stăvili cheltuelile de personal mai ales. Dovadă că articolele 98 şi 101 din care se plătesc indemnităţi şi diurne la ministerul de finanţe a fost epui­zat încă din luna Aprilie, iar acum guvernul trimite la congresul inter­parlamentar din Londra 45 de depu­taţi şi senatori. Dar chiar dacă în mod real guver­nul ar rectifica bugetul, reducându-l cu 2 jum. miliarde lei, deficitul nu va putea fi înlăturat. In primul rând pentru că deficitul de încasări al întregului an 1930 este evaluat, după o statistică secretă, ce mi-am putut procura chiar de la ofi­ciul de studiu al ministerului de fi­nanțe, la peste 5 miliarde lei, defi- Continuarea în pag. 2-a

Next