Viitorul, octombrie 1930 (Anul 22, nr. 6795-6822)
1930-10-01 / nr. 6795
Anul al douăzeci şi doilea No. 6795 6 PACINI In streinătate Un an — — 1400 lei BUCUREŞTI STRADA EDGAR QUINET No. 2) STRADA R. POINCARE No. 17 Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate 6 LEI EX. în STRĂINĂTATE Şase luni — — 350 , Trei luni----- 200 „ 3 LEI IX. In TARA ABONAMENTE REDACTA == ADMINISTRATIA ANUNCIURI COMERCIALE IN TARA Un an — — 700 Iei Şase luni — — 700 , Trei luni------ 400 „ Telefoanele: Direcţia 351/23, Redactir şi Administraţia 349/23 şi 303/11 Manuscrisele nepublicate se distrug.4 NOTE iarna—la mare şi la munte Ţara noastră este una din cele mai privilegiate. Are o situaţiune care îi permite să ofere aspectele alpine, regiunea dealurilor fecunde în fructe şi spectacolul mărei. Putem astfel să beneficiem de ceea ce Dumnezeu ne-a dat, dacă punem în darurile venite de sus, priceperea noastră, creând staţiuni de întremare fisică şi de liniştire sufletească, în regiunile acestea privilegiate, la munte, şi la mare. De obiceiu, însă, vilegiatura românească durează două luni, şi aşa se şi explică scumpetea traiului la băi, pentru că antreprenorii de tot felul sunt ţinuţi a scoate în două luni cheltueli, cari să acopere cele zece luni de inacţiune. Pe când în staţiunile de mare din Franţa şi Italia, „sezonul” este neîntrerupt; pe când Vichy, de exemplu, este accesibil şi iarna visitatorilor, bolnavi, ori iubitori de recreaţie, noi nu avem la Călimăneşti, de exemplu, unde e o climă atât de meridională, o staţiune deschisă şi iarna. Par’că bolnavii de rinichi ori ficat nu au crize decât vara! Sinaia de asemeni, cu hotelurile ei moderne, cu aspectul de oraş (farmacie, cofetării, şcoli, spitale, etc.) poate rămâne şi iarna o staţiune cercetată, şi de aceea salutăm cu satisfacţie moda sporturilor cari dau viaţă admirabilei cetăţi regeşti. La Sinaia, de altfel, cum am arătat de multe ori, clima iernei este superioară celei de vară, unde umiditatea prea multă e neplăcută, pe când iarna aerul e uscat şi de o puritate absolută, precum se observă şi o absenţă decurenţi. Avem deci, o staţiune de iarnă admirabilă, cu o climă dulce şi constantă, care ar putea concura cu oricare altă staţiune celebră din străinătate. Deasemeni la mare s’ar putea creia un curent de visitare iarna. Constanţa e oraş mare şi frumos, are hoteluri moderne şi confortabile. De ce nu ne-am duce şi iarna la Constanţa ca şi vara ! Ştim că sunt uneori vânturi, şi alteor frig puternic, dar aceste zile nu sunt permanente. Nici la Nice, nu e totdeauna soare! In zilele urâte, visitatorii pot sta în hotel, cum stau călătorii din Elveţia, în staţiunile de altitudine, când bat vânturi puternice şi sunt aduşi lămeţi de zăpadă. Pentru această '’gr cere numai ca hotelul iernatic, să aibă in interiorul lui agrementele ce se găsesc in marile hoteluri elveţiene: Sală de lectură, de dans grădină de iarnă, masă bună, concerte alese. Călătorii găzduiţi într’un astfel de Palace, trăesc ca pe un mare vapor transoceanic au toate distracţiile la interior dar privesc pe marile verande feeria naturei din afară. Ce plăcut ar fi să stăm, la Constanţa sau la Balcic, într’un hotel de acestea, plin de toată solicitudinea şi înzestrat cu tot confortul, şi să avem zilnic feeria mărei! Puţină dragoste de natură, şi ceva mai mult spirit gospodăresc ne-ar înveseli mult viaţa, şi ne-ar creia şi câştiguri materiale. Curaj ! Iar cât priveşte căile ferate ar putea începe curentul folositor al vilegiaturei iarna, la noi, menţinând reducerea la jumătate pentru transportul la Sinaia şi Constanţa. Aceasta ar da un îndemn ca să prelungim vilegiatura şi dincolo de data fatală. 1 Septembrie! PSTRONIUS ECOURI n localitatea Beloncio din Spania s‘a ivit o puternică epidemie de gripă infecţioasă infantilă, cu un caracter foarte grav. Până acum s’au declarat peste 60 de cazuri, producându-se şi câteva decese. Expediţia Academiei sovietice din Leningrad, care se ocupă cu săpături la vechile morminte din Carelia, în regiunea râurilor Oiata şi Siasa, a descoperit multe obiecte din timpurile când ţinutul a fost locut de Normanzi. Au fost găsite arme, săbii artistic împodobite, ornamente de bronz şi obiecte de folosinţa casnică provenind din secolul X şi XI, jF cele acestea au început în Estonia, manevrele de toamnă ale ESt, armatei estoniene. In anul acesta manevrele au loc în regiunile Juriev şi Taps. La manevre asistă şi delegaţii militare din Letonia şi Finlanda în frunte cu ofiţeri superiori. Vor avea loc deasemenea şi manevre aeriene, la care vor sosi şi două escadrile aeriene din Finlanda şi Efîton.“ Oc*-' éjt - ■ - I Ut 32. Regimul violentării libertăţilor GUVERNUL MANIU este ne guvern românesc ? Guvernul Maniu, eşit din demagogia opoziţiei de zece ani, a căutat să dovedească cu prisosinţă, cât de făţarnice au fost toate declaraţiunile şi făgăduelile făcute numai cu intenţiunea de a ajunge la putere. Ajunşi la putere, democraţii de altădată, palavragii cari ameţise lumea cu formula stereotipă: „Vrem alegeri libere“ au făcut alegeri pătate de cele mai infame păcate. Dacă parlamentul actual este aşa cum este, o pată neagră pe paginile ce se vor scrie despre regimul constituţional în aceşti din urmă două ani la noi, aceasta se datoreşte şi obârşiei ruşinoase ale alegerilor samavolnice. Dar „democraţii“ pasionaţi, aceea cari se prezintau ca apărători fervenţi „garda ultimă a democraţiei române“ curând-curând au trecut şi la alte fapte cari să arate ipocrizia lor fundamentală. Au creiat sistemul demisiei parlamentarilor pentru a transforma parlamentul — ei, „democraţii“ — în adunarea de robi, precum au înecat în sânge acele manifestaţiuni muncitoreşti, cari erau produsul campaniei lor din opoziţie. Libertăţile publice au continuat, apoi, să fie mereu şi de rând violate. Ziarele au fost confiscate şi redacţiile ruşinos molestate (cazul recent al „Gazetei Bucovinei“), libertatea întrunirilor, reglementată pe căi poliţieneşti şi manifestaţiile paşnice, disolvate. Iubitorii fanatici ai libertăţilor publice, linguşitorii mulţimei din opoziţie, „garda democratică“ s-a dovedit, la guvern, cât de siniştri mincinoşi au fost şi cum au ştiut să-şi bată joc de toate libertăţile constituţionale. Sunt două, însă, împrejurările în care lips, de orice respect pentru libertăţile înscrise în Cnstituţia ţării, s’au dublat de neruşinarea mijloacelor şi de odiosul intenţiei. Aceste două împrejurări au fost maltratarea invalizilor şi acum de curând a macedonenilor. Intre manifestaţiile unora şi altora, dintre jumătăţile de trup ce au creiat trupul întreg al României Mari şi a macedonenilor colonişti din Dobrogea sunt asemănări. Şi o manifestaţie şi alta erau produsul unei nemulţumiri adânci, erau expresia sinceră a doleanţelor unor grupe de români, cari meritau să fie ascultate. Ştim cum au fost maltrataţi invalizii; ne aducem aminte ruşinosul spectacol al asvârlirei cu paturile de puşcă şi al inundărei cu apă a acelora, cari în orice ţară din lume, se consideră ca fiinţe vrednice de recunoştinţe, neţărmuită a poporului. Cei cari au făcut războiul de întregire şi de desrobire — în timp ce alţii se ascundeau de pericolul urmărilor, ori se adăposteau sub cutele armatei vrăjmaşe — au fost maltrataţi, loviţi, înjosiţi, pentru că îndrăsnise să ceară de la guvernul tuturor risipelor, puţină grijă şi de trupurile lor istovite şi de viaţa lor jertfită. Iar macedonenii, veniţi în ţară pentru a trăi sub cerul liber al României, muncind cum numai ei ştiu să muncească pentru economia naţională pentru că au voit să îşi arate solidaritatea lor cu steagul ţării şi cu idealul românesc, din care trebue să fie exclusă laşitatea concesiilor electorale şi nedemnitatea persecuţiei fraţilor români, au cunoscut cordoanele de poliţişti şi interdicţia de a se strânge în palatul Ateneului, adică într’o sală clădită din obolul public. Au cunoscut toate vexaţiunile şi toate insultele, ei, cari n’aveau şi n’au altă vină decât românismul lor sincer cari îi însufleţeşte. Guvernul de azi interoreant, persecutor al tuturor libertăţilor publice constituţionale, a dovedit astfel prin modul cum a reacţionat faţă de manifestaţiunile invalizilor şi de ale macedonenilor că lipsit de orice autoritate de guvernare, străin de orice consideraţie morală, este şi incapabil a simţi la fel cu opinia publică românească. In guvernanţii de azi, poporul român nu are exponenţii sufletului său. Sunt înstrăinaţii a căror inimă nu pulsează la fel cu inimile româneşti. Un guvern de aventură imorală, împlântat la locurile ce nu le merită, pentru a teroriza conştiinţele româneşti. Acesta e guvernul „canonicului de la Blaj.“ Pompierul culturii D. COSTACHEESCU — Nu chinuiesc de doi ani să sting TORȚA CULTURII și până azi n’aști izbutit D. VAIDA-VOEVOD — Utilizează „MINIMAX-URILE“ mele. Casele autonome Dela început casele autonome, genfii clubului național-ţărănist, creiate de actualul guvern erau sortite să devie isvoare de risipă, jaf şi necinste. Oricine a văzut legile şi regulamentele lor, oricine a văzut numirile exclusiv politicianiste ce s’au făcut şi conducerea detestabilă ce li s-a dat, — nu mai putea avea nici o îndoială. „Miroase a parchet“, aceasta era exclamaţia tuturor acelor cari vedeau întronându-se în consiliile de administraţie ale unor instituţii cu averi de miliarde, agenţii obscuri şi flămânzi ai clubului naţionalţărănist, sau devotaţii personali ai d-lui Madgearu. Iar dacă parchetul n’a făcut până azi decât timide incursiuni, pricina o înţelege oricine . D. Maniu e încă la putere şi dosarele sunt finute sub cheie. * In acest timp administraţiile zecilor de case autonome înfiinţate reuşesc prin „strădania“ lor, să obţină două rezultate, deopotrivă de triste. Intâiu, nu numai că budgetul statului nu are nici un venit de la imensele averi administrate de adar acest budget trebue să suporte enormele deficite ale acestor case. Administrate prădalnic, ele nu mai pot funcţiona fără subvenţii bugetare, ceea ce înseamnă că contribuabilul român suportă o nouă greutate. Şi încă ori, d. Madgearu tuna de la tribuna Camerei că, graţie administraţiilor autonome, aceste case vor veni din ajutorul contribuabilului, vărsând mari venituri tezaurului şi permiţând scăderea impozitelor. Ce farseur ! Al doilea rezultat al administraţiilor autonome este risipirea unor averi de zeci de miliarde, strânse, cu mare trudă, de multe generaţii. Şi e cu atât mai dureros, cu cât în situaţia de azi, avuţiile risipite nu vor putea fi refăcute, oricâtă bunăvoinţă s’ar pune de viitoarele guverne. Şi acum să dăm o pildă, spre a vedea şi cititorii cât de mare este o vână de aur prin care se scurge apetitul agenţilor puşi în fruntea I însăşi viaţa ţării, iar pulsaţiile deacestor case. Luăm la întâmplare vin tot mai rare, până când inima „casa autonomă a drumurilor“. Ca ei se va opri. f rezultate are la activul ei contra- * Atunci d. Maniu va demisiona actul Stewart. Cum i-a fost plătită această enormă sforţare? Consiliul de administraţie compus din 12 membri are jetoane de prezenţă, indemnizaţie lunară, cheltueli de deplasare şi jetoane duble în acest caz. Comitetul de direcfie are jetoane şi indemnizaţii triple. Acum facefi socoteala: jetonul este 1000 de lei de şedință iar indemnizaţia 15.000 kmai. Cine i a avut cutaAtalia să facă acest calcul a descoperit că fiecărui membru revine 3100 lei ora de lucru şi fecărui director 8000 lei ora ! Orice comentariu e de prisos. Exemplul este edificator. El nu redă însă afacerile ascunse şi jafurile cu furniturile ce se petrec la unele case autonome şi nici înstrăinările de avuţii, contractele oneroase și vânzările ascunse, ce se săvârșesc la altele. Miliardele continuă să curgă. Relaţiile Poloniei cu STRĂINĂTATEA Eminentul politician şi publicist polonez Stanislaw Stronski, care se ocupă de mai mulţi ani cu studierea chestiunilor externe şi care e cunscut ca unul din cei mai buni specialişti în domeniul politicei externe în Seimul polonez, a publicat■ zilele acestea în ziarul „Polonia” un interesant articol asupra situaţiei internaţionale a Poloniei, pe care-l redăm în rezumat. Autorul constată în primul rând că Germania, prin o coincidenţă de împrejurări, a început să-şi recâştige locul ei dinainte imediat după revoluţia din Mai din Polonia. In anul 1918—1925 Polonia s’a apropiat pas cu pas de poziţiiunea de mare putere. Germania încă n’a avut nici pe departe influenţa ei de acum. In ^ Martie 1923 Germania a încercat în zadar să câştige un loc permanent în Consiliul Ligii Naţiunilor. Nu se poate însă uita că în sesiunea ur- mătoare, în zilele de 10—15 Mai 1926, adică tocmai când au sosit ştiri din Polonia despre lovitura de stat, cari n’au putut decât zdruncina credinţa în desvoltarea liniştită a statului polonez, Polonia a pierdut locul ei permanent in consiliu. In Septembrie 1926 Germania a câştigat un loc permanent la Liga Naţiunilor, Polonia însă nu. O oarecare compensaţie formează posibilitatea de realegere a Poloniei. Precumpănirea germană s’a valorificat apoi rapid. In Decembrie 1927 s’a desfiinţat comisiunea interaliată de control asupra înarmării orientale germane. In Septembrie 1928 6 mari puteri s’au hotărât pentru evacuarea Renaniei, dar Polonia n’a fost admisă între statele cari s’au ocupat cu această chestiune, aceasta in opoziție cu prevederile art. 129 al tratatului dela Versailles.La consfătuirile dela Haga s’a decis in urma negocierilor politice, evacuarea Renaniei, fără a se acorda Poloniei garanţii în Răsărit, despre cariea Septembrie 1928. Polonia a fost apoi silită să facă Germaniei mari concesiuni. In tratatul semnat în 31 Octombrie 1929, Polonia a renunţat la lichidarea averii supuşilor germani din Pomerania, Polonia Mare şi Silezia, precum şi la dreptul de a răscumpăra terenul de la 11.000 colonişti germani. Prin tratatul comercial din 17 Martie 1930, Polonia a acordat Germaniei mari prilejii de colonizare şi navigaţie. Polonia a sperat binenţeles că aceste concesiuni vor fi începutul unei concilieri din partea Germanianiei. Dar după câteva săptămâni germanii au respins tratatul şi au lăsat să se înţeleagă că starea de nesiguranţă în relaţiile cu Polonia, este pentru Garmania mai avantajoasă. In acelaş timp au început atacuri violente din partea germană împotriva graniţei polone, şi aceasta şi din locuri oficiale. In Mai 1929, reprezentantul Băncii Reichului, Schacht, pune în legătură, la Paris, plăţile reparaţiilor cu recâştigarea teritoriilor în Răsărit. In Iulie 1930, în răspunsul la memorandul Briand, Germania reclamă necesitatea reviziei. In August 1930 ministrul Treviranus, prieten personal şi om de încredere al preşedintelui german, lansează deschis în public, lozinca revizuirii graniţelor în partea orientală a Germaniei, pe care o consideră ca cel mai apropiat scop al politicei externe germane. Alegerile din 11 Septembrie, când propagatorii revanșei iau 107 mandate în locul celor 12, arată clar care poate fi atitudinea viitoare a Germaniei. ?#M 4$ , i , 0 xr Referindu-se la raporturile franco-germane, deputatul Stronski scrie că pericolul german nu este împiedecat de colaborare sur • - ' * ’ Stronski își închee prin următoarele cuvinte, articolul său din ziarul „Polonia” : Actuala noastră politică internă nu este favorabilă unei bune desvoltări politice externe deoarece nu poate da străinătăţii impresia indispensabilă, că suntem o naţiune de o unitate perfectă. Exclusivitatea de la noi nu găseşte comprehensiune în străinătate, care nu poate considera ca bun, ceea ce ea însăşi nu doreşte la ea acasă. (Ceps). A vorbit în rezoluţia dinficienţă intre Franţa şi Polonia. Din partea franceză nu s’au sprijinit în August 1929 la conferinţa dela Haga, tendinţele poloneze pentru a se obţine garanţii în Răsărit. In 30 August 1929 s‘a publicat o declaraţie solemnă a d-lor Briand şi Zaleski despre o mai strânsă colaborare politică şi financiară între Franţa şi Polonia, dar această declaraţie a rămas literă moartă. Deasemenea şi politica poloneză, faţă de cei mai apropiaţi vecini nu este din cele mai fericite şi nu întăreşte poziţiunea Poloniei. Europa e convinsă că Polonia poate uşor fi atacată şi din partea orientală, Germania contează pe această atacare, precum se vede din memoriul generalului Groener publicat în ianuarie 1929. Stronski caracterizează situaţia politică externă a Poloniei ca neîmbucurătoare. Polonia are în faţa ei probleme foarte grele. Aceste probleme nu sunt însă de natură de a nu putea fi învinse, deoarece Polonia are baze solide şi sigure pentru o poziţiune puternică în Europa dacă politica externă a ţării va fi la înălţimea misiunii istorice a poporului polonez. Miercuri 1 Octombrie 1930 $1 BRONZUL poate trezi ura... Un mare romancier povesteşte într’una din operele sale, episodul de răsbunare al unui dement în potriva unei statui. Clientul ospiciilor suferea, de mania persecuţiei pe care o concentrase în obsesia unui singur personagiu. Nu putea să sufere rostirea în faţa sa a numelui unui om politic mort de curând, pe care, deşi nu-l cunoscuse, îl ura violent, îl acuza de dezastrul vieţei sale, îl întruchipase în stafia reală a duşmanului său de toate zilele. Când cetăţenii unui anumit oraş au ridicat o splendidă statuă de bronz gloriosului dispărut, nebunul a socotit c’a venit ora supremei răzbunări. A luat îndată Denul, a descălecat în oraşul noului omagiu, s’a pus la pândă în piaţa publică, în apropierea monumentului, şi când i s’a părut clipa potrivită, s’a căţărat pe soclu şi sub privirile curioase ale mulţimei adunate, a tras o palmă bronzului nemuritor. Spectatorii au subliniat cu hohote de râs şi aplauze gestul nebunului, care, satisfăcut, solemn ca un erou de teatru, s-a înclinat în faţa publicului scăldat în ilaritate. Povestirea simbolică de mai sus îşi găseşte tălmăcire în toate vremurile şi în toate ţările, şi mai ales la noi. Vă amintiţi de desgustătoarea păţanie de la Făgăraş, unde politicianii de duzină închinaţi Blajului, au încercat să dea jos de pe „bulevardul Ion I. C. Brătianu” placardele care indicau acest nume, şi să le înlocuească prin „bulevardul Muswany adică prin numele unui maghiar, fost primar pe vremuri în oraş, care neputând suferi tovărăşia „porcilor de valahi“, s’a retras la Budapesta. Ticăloşia n’a putut izbuti, deoarece tineretul din Făgăraş a rostit energic patrioticul „veto” al demnităţii naţionale. Cazul s’a repetat, sub altă formă, la Câmpulung, judeţul lui Ion Prătiriu, unde marele făuritor de ţară îşi doarme somnul de veci în mausoleul de la Florica. Câmpulungenii îl înălţaseră un bust, pe care însă oamenii actualului regim, invocând argumente edilitare, l’au mutat din „piaţa publică“ a oraşului pe o... pajişte retrasă. Fieful d-lui Mihalache vrea s’o curme pentru totdeauna cu astfel de omagii supărătoare. Sunt idoli naţionali cari nici morţi, nici turnaţi în bronz, nu pot fi iertaţi de actuala păcătoşenie omenească.— Ura politică a demagogiei nu cunoaşte margini în mocirla sufletelor , acidulate şi tulburi, ci se răsfrânge chiar şi asupra rugăciunei creştineşti, rostită de urmaşi, la mausoleul slăvitului patriot. Astfel, câmpulungenii socotind de a lor pioasă datorie, înălţarea în oraşul lor a unui monument marelui Ion I. C. Brătianu, au hotărât lansarea unor liste de subscripţie în care nu vor fi primite decât danii între 1 leu şi cel mult100 de lei, toate aşezămintele publice sau private fiind escluse de la subscriere.Prefectura naţional-ţărănistă a „îndrumat“ cererea comitetului de iniţiativă la ministerul sănătăţii „spre a da autorizaţie“... Dar ministerul naţional-ţărănist atât de generos în aprobarea celor mai suspecte, loterii sau colecte pe stradă, atât de aprig susţinător al libertatii ...jocurilor de noroc şi al despoerei ştiinţifice a cetăţenilor, atât de prietenos pentru bula şi bacaraua de la cazinourile din Sinaia, Constanţa, Slănica etc., a studiat timp de patru luni cererea comitetului din Câmpulung şi a respins-o ca... imorală sau primejdioasă ordinei publice. Nu putem bănui alte motive, deoarece ministerul refuză să se explice. Gest oficial dezonorant și descurajator pentru bunul simţ public, care va rămânea de pomină'^ ca și păţania alienatului terorizat de obsesia unui bronz. .tui»..... .«lUX.»» ’■ * (Continuarea în pag. 2 a) Zilele acestea va avea loc înmormântarea lui Andrée şi a unuia din tovarăşii săi, Strindberg în pământul patriei lor. . Cadavrul celuilalt explorator, Knut Fraenkel, n’a putut fi găsit până în prezent. Ziua de 28 Septembrie a fost în Suedia o zi de doliu naţional. Cum însă o personalitate ca Andrée nu aparţine numai patriei sale, ci întregei umanităţi, la doliul mare al Suediei au luat parte toate popoarele civilizate ale lumii. Să dăm timpul îndărăt cu 33 de ani. La 10 Mai 1897 s’a înapoiat dintr’o călătorie de studii în Asia celebrul explorator Sven Heddin. La 13 Mai inginerul Andrée, primul laureat al premiului Nobel, dădu un banchet în cinstea savantului geograf, la care au luat parte numai 6 persoane. Exploratorii, oameni puţini comunicativi, nu iubesc nici zgomotul nici mulţimea. Cei 6 oameni strânşi la un pahar de vin în jurul unor hărţi şi şi globuri geografice se numeau : Andrée, Nansen, Amundsen, Sven Heddin, Strindberg şi Fraenkel. Andreea invidia pe Sven Heddin care terminase marea sa călătorie de-a lungul şi de-a curmezişul Asiei spre a se odinbi până la adânci bătrâneţe şi el trebuia să pornească abia, peste două luni, în ţinuturi de ghiaţă, pe drumurile Aerului, spre Necunoscut. Sven Heddin mărturiseşte că Andrée era trist în acea zi. La 15 Mai 1897 Andree, Strindberg şi Fraenkel părăsiră capitala Suediei pentru totdeauna. Ei au plecat la Tromsö în cel mai strict incognito, fără a se anunţa în ziare, fiind conduşi la gară numai de câţiva prieteni. Pe Insula Daneză După o călătorie de două săptămâni pe Oceanul Arctic, cei trei exploratori ajunseră în Insula Daneză din arhipelagul Spitzberg, unde era hangarul balonului polar „Gemen" (Vulturul). Activitatea începu pe această insulă în preajma solstiţiului de vară. Ziua era aci atât de mare încât soarele nu mai apunea niciodată şi descria cercuri tot mai mari în jurul Cerului. Se ştie că în ţinuturile polare nu există zile şi nopţi ca la noi, ci numai o singură zi de şase luni şi o noapte de şase luni. La 1 iulie 1897 „Dernen” umflat cu 4.500 metri cubi de hidrogen era gata de pornire. Andrée aştepta doar un vânt cât de slab dela sud, or măcar dela sud-vest. Vântul bătea însă neregulat din toate direcţiunile şi în curând se deslănţuiră furtuni. Timpul nefiind favorabil plecarea la Pol ar fi trebuit iar amânată, cum au făcut la 1896. „Dernen” se învârtia în interiorul hangarului după jocul vânturilor. La un moment dat ancorei a păreau a se rupe fiind solicitate de forţe din ce în ce mai mari de tracţiune. Pregătirile au continuat totuş cu mare febrilitate şi pe timp rău. Exploratorii nu voiau să piardă nici-o o oră, dar zilele treceau şi de astădată fără nici-o nădejde ca şi anul trecut. Ultimele provizii fură îmbarcate în nacelă la 10 Iulie. Ridicarea „Vulturului“ în aer In noaptea de 10 spre 11 iulie 1897 furtunile se potoliră şi valuri miei liniştite, începură să se arate pe oceanul îngheţat din direcţiunea spre miază-zi. Era vântul aşteptat de doi ani de zile. Anemometrele arătară creşterea tot mai favorabilă a intensităţii curentului de aer. Cum însă direcţiunea vântului se schimbă curând de la SV spre NE, ea nu mai era atât de încurajatoare. Sosi şi ziua de 11 Iulie 1897. Vântul de SW devenind tot mai pu Duci 33 ani Andrée — Zilele acestea vor fi înmormântata rămăşiţele pământeşti ale nefericitului explorator — ANDREE