Viitorul, octombrie 1931 (Anul 23, nr. 7098-7124)
1931-10-01 / nr. 7098
ftwui cTcuâ-jefi fi treilea rí©, 7B§8 4 Pagini torul 3 LI! KL tn TARA 6 LEI EX. in STMIHATITE ABONAMENTE IN TARA Ua «o — — 700 te* Şase luni —• — 350 » Trei luni — — 200 , In străinătate Uo an — — 1400 lat Şase lun) — — 700 , Trei lun! — — 400 . REDACTIA — ADMINSSTRATIA BUCURESTI StRADA EDO AR QUINET «p. 2 || STRADA H POINCARE Ho. 17 Telefoanele; Direcţia 351/23 ; Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/11 ■SvBavaaMeMMWBaHwswr^waainw ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia statului, Strada A Poincare 17 ţi la toate Agenţiile de Publicitete Mamtirfeefe nepubficate se distra*, ~ ■nrwiiBiniiri mT T/Jjjjjgfi' [iii/jjJí|ÍJÍWSHBM8JÍBBÍSi 3 LEI SZ. la TARA 6 LEI EX. IR STRĂINĂTATE I HOTE 6 armată mercenară, în SERVICIUL PĂCII ?n march' mecanism al organizafiei pacifiste, cu sediul la Geneva, lipseşte o mică rotiţă pentru ca funcţionarea să fie perfecta,, fi. anume lipseşte puterea reală care să aducă la, îndeplinire rezo-' luţiunile luate de noul stat moral al lumei, cu numele de. ..Societatea NaţiunilorS’a propus ca Liaza Naţiunilor să aibă o pr piaţă a ser proprie susţinută din cotizaţiunile tuturor statelor. Evident, că această, latură financiară, ar fi uşor de îndeplinit, pentru că oricât de importantă, ar fi cota respectivă, ca în orice caz va fi mult mai■ mică decât cheltuelile fantastice iile înarmărilor de astăzi. Dar acolo unde încep dificultăţile este şi realitatea compunerei unei oştiri ascultătoare, căci marea forţa a armatelor permanente de astăzi, stă in disciplina de fier, în obligativitatea serviciului militar, primit ca o sarcină divină, fără discuţie, fără punere de condiţii, fără contract bilateral. Scoateţi acest caracter obligatoriu, aproape divin, al oştirei şi atunci oştirea va deveni... va deveni ceeace ne-a dovedit că poate fi flota engleză de azi, care a stat la tocmeală, cu amiralitatea engleză, asupra lumiiumului de primit! Prin imaginaţie ne putem închipui ce-ar fi o armată de mercenari, în serviciul Ligei Naţiunilor, ar fi o mare grupă de funcţionari cari ar cere majorarea de salarii, ar cere omul o favoare când alta, nu pune la condiţii la nevoe. Poftim atunci de mai regulează soartaEuropei, când oştirea internaţio-* nală se va pune in grevă, sau nu-i va conveni prezentă la Marele Stat Major, al eî. a. d-lui Titulescu, ori va. d-lui .Briandi .Rămâne, atunci, ca armă a pacei, altceva decât armata. Nu se vindecă un rău. Ei răul ce voeşti a-l combate. Pacea se va întrona în lume atunci când popoarele se vor convinge, şi vor trebui să se convingă, că sistemul naţiunei armate duce la catastrofă, cum răsboiul trecut a dovedit-o. Când popoarele se luptau trimiţând oştirile lor, răsboiul putea să dureze. Cunoaştem doară „războiul de o sută de ani“ . Iar azi când, în război, intră toate puterile vii ale unei naţiuni, se înţelege că şi victoria şi învingerea duc aproape la acelaşi rezultat tragic: istovirea până la paralizie a puterilor fiecărui stat în parte. Această tristă perspectivă să nu fie ea destul de suficientă, ca, să o ■prească spiritul răsboinic ? Să nu fi învăţat popoarele rănite mortal azi, nimic din marea experienţă a războiului trecut ? Ar fi să presupunem că fiinţa inteligentă ce se chiamă omul, încetează de-a avea această calitate, atunci când se unește la un loc în societate, in parlament, in guverne! Iată, de ce, armata mercenară nu poate fi un ajutător al păcei, care așteaptă de la sufletul omenesc înfăptuirea ei.... Și acest suflet este azi pregătit ca să cântărească binefacerile păcei, față de câștigul eventualei victorii — FETRONIUS MacDonald _Un popor întreg în plină furtuna ţi un om In fruntea acestui popor: iată situaţia Angliei în ceasul de fata, unde John Ramsay MacDonald are răspunderea guvernului. Interesele, aflate în joc sunt formidabile; curentele de opinie, ferme, categorice, dârze; fiecare cetăţean este o moleculă vie a unui organism ce-şi trăeşte viaţa de fiecare clipă, de secole întregi şi în cadrul unei planete. O sinecronicitate de simţăminte şi totuşi o luptă surdă de interese. O perfectă unitate prin tradiţia multiseculară şi în ţara ei o profundă deosebire de mentalitate, datorită luptei de clasă. Pe un vechiu drum, bine bătut, precis jalonat, se deschide brusc o manşă prăpastie şi o naţiune întreagă se opreşte, se reculege şiişi aşteaptă o cale nouă. Ce s’a putut petrece în mintea şi miletul lui John Ramsay MacDonald când a înţeles situaţia, sunt acum câteva săptămâni! Oricât de dureroasă şi neaşteptată a fost sinrisca, mintea a rămas rece şi liniştită. Nu se punea problema unui guvern şi mai puj şi cariera unui om ; era vorba de o problemă de viaţă pentru ui stat şi pentru o naţiune. Pe un alstfel de plan se punea chestiunea, ăj odată liniă de rhdune precizată, gândirea trebuia iă*și arate măsura ei. El, învățătorul şi creatorul' Tini»! sistem si al unei doctrine polkicosoeiale, el slujitorul convins şi dezinteresat a unei întregi clăse socîale, MacDonald era în ceasul ce! greu al patriei lui,înainte de orice şi pe deasupra oricăror interese, un britanic. Ceva mai mult, cel dintâi britanic din moment ce se găsea în fruntea'guvernului'Constituţional al Maiestăţii Sale. Conducătorul Internaţionale a II-a şi sincer iubitor al umanităţii sociale- se simţea, mai mult ca oricând legat de tradiţia---şi imensa forţă economică şi financiară engleză,pus la locul «le cinste- ca să-i apere interesele şi ea să-î călăuzească destinele. Orice s’ar fi întâmplat, aceăsta îi era datoria. Şi şi-a îndeplinit-o întreagă. Ce era mai firesc, intr’o asemenea răscruce a vremurilor, decât să ceară sfat dela tovarăşii de luptă şi dela credincioşii unei vieţi întregi. I-a chemat, le-a arătat situaţia, le-a indicat drumul de salvare şi Ie-a cerut curajul de a merge înainte, I s’a răspuns că interesele clasei muncitoreşti sunt primejduite. Aceasta mi-l mai preocupa. El dădea soluţiile necesare pentru salvarea naţiunii şi a statului ; tovarăşii lui vorbeau de interesele unei clase, MacDonald gândea în om de stat. în patriot, un britanic, tovarăşii lui răspundeau ca oameni de clasă, ca reprezentanţi ai unor sindicate profesionale, egoiste şi limitate. MacDonald cerea deja toţi sacrificiul necesar pentru salvarea unei naţiuni, ceilalţi se considerau înainte de toate mandatarii unor interese strâmt concepute şi brutal exprimate. MacDonald înțelegea atunci prăpastia ideilor şi desigur simţea până în adâncul sufletului drama ce începea. Mintea a rămas însă rece, luminată numai de flacăra datoriei. A rămas singur, dar a rămas intreg. Cu Snowden şi Thomas, dintre atâţia care l-au înconjurat o viaţă de om, el a pornit pe drumul ce îi indica răspunderea dar luai ales conştiinţa, că oricât de înalt poate fi fanatizmul unei doctrine, el nu poate atinge niciodată înălţimile unui adevărat patriotism. Tovarăşii lui rămâneau sclavii unei tiranii anonime; el îşi conserva independenţa de spirit. Dacă interesele colective pot fi o forţă cutremurătoare, înălţimile ideilor nu sunt atinse de cât ele puţini alese, — şi ele conduc şi prin ele umanitatea merge înainte. Cu alţi oameni, dar in slujba unor idei mai înalte, MacDonald îşi reia sarcina cotidiană, strivitoare ca răspundere, dar admirabilă ca ţintă. Britanicul învingea sindicalistul ; omul de stat învingea omul de clasă, ori câte despărţiri dureroase impunea noua orientare, ori câte adversităţi i se pregăteau din chiar lagărul foştilor săi tovarăşi. Iar în momentul grav, când in noaptea de 21 Septembrie, Camera Comunelor vota suspendarea convertibilităţii livrei, ce gânduri a putut trece prin mintea lui MacDonald, afini în capul băncii ministeriale, ascultând pe Henderson, aşezat în fruntea băncii opoziţiei, care declara că aprobă hotărârea luată. Henderson părăsise ■cu două săptămâni pe MacDonald, pentru a rămâne sindicalist nestrămutat, MacDonald sfărâmase cercul unor interese limitate, pentru ca delji vechiul lui loc de măre răspundere, să rămână un mare britanic. Suferinţele de conştiinţă prepară satisfacţion nebănuite. Pentru istoria politică şi pentru glorioasa tradiţie engleză, MacDonald va rămâne ca un exemplar de rară valoare morală, pentru faptul de a fi ştiut să uite tot, să treacă peste orice, când era vorba să-şi servească ţara. Când o naţie poate pune în fruntea c ei astfel de oameni, poate aştepta în linişte desfăşurarea evenimentelor. Se poate opri un moment, se poate reculege, dar tot înainte merge. VICTOR SLAVESCU, D-l M AL DONALD O nouă o nouă problemă, şi nu dintre cele mai mici, se pune în viaţa economică a ţării, faţă de suspendarea neaşteptată a etalonului aur, în Anglia şi a marei scăderi a lirei sterline, întreg exportul nostru este deocamdată paralizat. Dispărând metrida internaţională în care se făceau trasacţiunile şi totodată toate valutele tari Fiind ima în discuţie, piaţa este extrem de rezervată în transacţiunile ei. Dar această situaţie se va ameliora de la sine de ’ndată ce se vor linişti bursele de la New York şi Paris. Ceea ce ne preocupă însă ui mod cu totul special este p rob?na contractelor încheiate în lire sterline, pentru exportul de cereal? Am avut nenorocirea ca măsura luată de Anglia să coincidă cu timpul în care se execută contractele exportatorilor noștri de cereale, făcute, toate în lire sterline. De pe urma acestui fapt pierd enorm exportatorii şi tara. „Se ştie că preturile la cari s’au vândut anul acesta cerealele noastre în occident au fost atât de scăzute încât România a fost învinuită de ..dumping'“. Azi prin scăderea vertiginoasă a lirei sterline, preturile s’au micşorat automat încă cu 15—20 la sută, ceea ce la cele 30.000—40.000 vagoane de cereale ce urmează să le trimitem peste hotare pe baza contractelor în curs de executare,— constitue o pierdere colosală. E uşor de prevăzut, care va fi soarta exportatorilor de cereale, loviţi direct de catastrofala scădere a lirei şi nevoiţi să-şi execute angajamentele luate anterior, când nu puteau avea nici o îndoială asupra monedei în care au contractat. Guvernul nu s-a ocupat până acum de această problemă. De ase ma menea d-l ministru de finanţe a omis-o în recentele declaraţiuni şi nu a căutat o soluţie. De aceia exportatorii se agită, propunând diverse măsuri. Ele trebuesc din vreme examinate de către guvern pentru a nu se înregistra pierderi cari se vor repercuta şi asupra producătorilor a căror situaţie este destul de tragică. Odată mai mult se dovedeşte cu acest prilej necesitatea modificării legii valorificării cerealelor, pentru ca prima de producţie să intre direct în mâna agricultorilor. Dar în acelaş timp exportatorii, în situaţia actuală trebuesc puşi în măsură de a se înţelege cu contractanţii străini, exominându-se cu bunăvoinţă noul aspect al pieţei. Un arbitraj ar putea da bune rezultate pentru ambele părţi, spre a evita pierderi şi insolvabilităţi periculoase. Școala lui Mihalache — D-le ministru, de ce să nu semănăm grâu3-D. SISEȘTI: — Păi, nu-i destul că eu sunt SPECIALIST și semăn, vorbe! Politica Externă «——1——1—*1———m Spre o înţelegere Franco-Americana Invitaţia adresată de preşedintele Statelor Unite d. Hoover, către preşedintele guvernului francez, d. Pierre Laval, pentru a veni la Washington, este un eveniment politic de o deosebită importanţă. Invitaţia, este, oficială şi opinia franceză o apreciază la justa e valuare — scrie „Le Temps". Nu pentru prima oară un şef de guvern se duce în Statele-Unite pentru a lua contact cu diriguitorii amricani. In 1029 d. Ramsay Mac Donald, a fost în Statele-Unite pe când se prepara un acord in principiu între Londra şi Washington şi chestiunea navală Dar pentru prima oară un şef de guvern din Europa va pleca oficialmente în Statele Unite ca oaspe al preşedintelui american, şi vederea examinărei marilor probleme politice ce stau în faţa lumei civilizate. Astfel, se confirmă din nou amiciţia tradiţională dintre ambele naţiuni intre cari istoria a creiat legături puternice: astfel se afirmă în mod strălucit rolul ce-l define Franţa în marile prefaceri ale epocei actuale. Preşedintele Statelor-Unite care asumă , după cum se ştie complecta răspundere a politicei ţarei lui, consideră evident că să învinge dificultăţile actuale, pentru a remedia criza,, mondială, pentru a face să renască, încrederea şipentru o solidă asigurare a păcei generale, primul lucru ce trebue făcut este de a stabili contactul direct între Washington şi Paris. * Este cert că, Statele Unite şi Franţa, singurele două puteri ale căror mijloace sunt intacte, pot face mult în această ordine de idei; o acţiune franco-americană poate deschide voui cărări spre o cooperare internaţională mult satisfăcătoare — adaugă organul parizian. Invitaţia oficială a preşedintelui american către preşedintele consiliului francez confirmă acest lucru. Se dovedeşte cel puţin că după cum francezii socot că nu se poate face nimic durabil pe terenul cooperărei internaţionale şi organizarei păcei fără con- cursul permanent al Statelor Unite, tot aşa şi americanii, consideră că nu se poate face nimi solid î această direcţie, fără ajutorul Franţei. zdruncinul zilelor de faţă, ele creiază oarecum o atmosferă nouă şi constitue timpul elemeid de litere, dere de la care cu adevărat se poate aştepta salvarea tuturor. . Este prea timpuriu, bineînţeles ca să se poată face o cercetare a nouilor chestiuni ce se vor discuta între preşedintele Americei şi şeful guvernului francez, dacă va accepta definitiv invitaţia cordială a d-lui Hoover ~~ conchide „Le Temps". Faptul ce rămâne însemnat este în fond invitaţia oficială care poate marca începutul unei mari politici noue. Conlucrarea Franţei cu Anglia a fost şi este cea mai sigură garanţie a păcei din Europa. O colaborare solidă între Statele Unite şi Europa este cea mai bună garanţie pentru consolidarea păcei generale şi prosperitatea lumei civilizate împrejurările determinate de o politică prudentă şi iscusită, fac ca în ceasul acesta decisiv Statele Unite şi Franţa să fie cdndit cut oarele mişcărilor universale şi cum ambele puteri sunt, animate de acelaş spiritar a fi dornic de pace, ele tind, deşi prin metode deosebite spre ţeluri similare. Ambele aceste naţiuni dispun de mijloacele de a realiza speranţele tuturor ţărilor ameninţate de diverse crize şi ar însemna ca ele să nu-şi îndeplinească misiunea ce le-a rezervat Istoria, ca şi datoria lor faţă de omenire dacă nu şi-ar uni sforţările tntr’o colaborare atât de importantă pentru întreaga lume. Principalele ziare americane îşi exprimă încrederea tntr’o nouă eră politică de cooperare internatională. Si presa americană ca şi ziarele franceze se arată foarte rezervate asupra celor ce se vor discuta între preşedintele Hoover şi şeful guvernului francez, dar fără îndoială că problemele europene vortimise în discuţie dacă va cerea d. Traval. . . -„New-York, Tribune** şi "..Baltimor-Sun“ exprimă aceleaşi idei indicând ca subiect principal cheiniţiativa în favoarea amânatei pentru un an, a datoriilor interguvernamentale, cu speranţa de a, înlătura debactul financiar al Germaniei, a fost greşită, părerea, că a voit să lucreze fără Franţa, în chestiunea în care ea era cea mai interesată. Reprezentantul Franţei la Washington a fost cel dintâi înşiinţat de intenţiile d-lui Hoover care de la început proectase o acţiune franco-americană, şi numai în faţa primejdiei urgente ce se ivise la Berlin, a recurs la o intervenţie bruscată. Evenimentele următoare cari au luat uneori, un aspect tragic, au confirmat diriguitorilor americani convingerea că, o acţiune unită a Franţei şi Americei era absolut, necesară pentru reuşita îmbunată firei situaţiei internaţionale. Această acţiune a început în mod efectiv prin ajutorul adus spontan de Statele Unite şi Franţa, Angliei în luptă cu grave dificultăfi financiare. Solidaritatea franco-britanică și solidaritatea anglo-americană afirmându-se pa-\. . ralel au putut înpiedicci criza cea\ Ştiunea dezarmaret. mai urca $, se poate spune că f-«. , ----------— Când preşedintele Hoover a luat D-l HOOVER « * (tfiminuare în pag- 2 a) CONSFĂTUIREA de la organizaţia Na|tonal-S,p fo erată din nnfiettl Vlaşca — Expunerea d-lui D. Duca la ziua de 27 Septembrie curent, în sala de şedinţe a clubului din oraşul Giurgiu, au fost convocaţi membrii comitetului executiv, inspectorii, şefii de sectoare şi membrii comitetului orăşenesc ai partiduluinaţional-liberal de Vlaşca, spre a se examina situaţia din judeţ şi oraş a organizaţiei şi a se da noui instrucţiuni. D-l D. IUCA, şeful organizaţiei care prezidează consfătuirea, ia cel dintâi cuvântul şi face o amplă expunere a situaţiunii generale politice din ţară accentând asupra greşelilor cari s’au făcut in guvernarea naţional-tărăbistă, greşeli cari se continuă şi de actuala cârmuire. Astăzi, situaţia partidului naţional-liberal, In faţa masselor înşelate de demagogia celor ce ne-au condus în ultimii doi ani şi jumătate, apare atât, de bună încât toţi cu toţii dela noi aşteaptă nu numai îndreptarea, dar şi mântuirea. Partidul nostru şi-a făcut întreaga datorie şi cu drept cuvânt organizaţia noastră care s’a purtat atât de brav în toate alegerile parţiale şi generale şi-a binemeritat epitetul de cetate inespugnabilă liberală, aşa cum a afirmat-o însuşi iubitul nostru şef, d-l T. G. Duca. (întreaga asistentă ovaţionează pe d-l Duca). Experienţa, ce s’a făcut cu actualul guvern de specialişti, a dat greş. Când actualul guvern a luat «conducerea ţării, două mari probleme erau la ordinea zilei: proH«ma «-agricolă şi cea administrativă. Reprezentanţii noştri în parlament, d-l Dinu Bratianu a prezentat soluţii din cele mai eficace asupra problemei agricole. Acceptate au fost aceste soluţii de însuşi d-l ministru Argetoianu, dar pentru că să nu se piardă coeziunea dintre membrii guvernului, in care se găsesc specialişti, propunerile d-lui Dinu Brătianu n’au fost primite aşa cum erau enunţate. Deci, noi nu avem nicio vină şi ascultăm cu multă părere de rău plângerile agricultorilor. Noi ne-am făcut pe deplin datoria şi una din vina noastră asistăm astăzi la nemulţumirile ce au de suportat toţi agricultorii din ţară. Reforma administrativă înfăptuită de partidul naţional-liberal în 1925, era singura care corespundea intereselor ţării noastre, atât din punct de vedere naţional, cât şi financiar. ..... Ne-am spus cuvântul hotărât şi destul de clar în parlamentul naţional-ţărănesc care a făurit o nouă administraţie a ţării, şi care s’a văzut din primele zile că « inaplicabilă, că nu e naţională, că da loc la complicaţiuni şi atât de imari şi inutile cheltueli. însuşi , făuritorii acestei reforme şi-au dat seama de haosul în care au dus administraţia ţării şi chiar ei au început s’o amputeze, să-i facă operaţiuni, din cari, la un moment dat, nu mai ştiau nici ei care parte trebuie aplicabilă şi care nu nicăeri nu se aplica la fel. Am declarat că vom abroga aceasta lege. Actualul guvern a suprimat înparte legea, naţional-ţărănistă şi a făcut un început ce reformă administrativă tot cu nemulţumiri şi n’a repus în funcţiune comunele cari existau în 1923. Făcându-se o altă împărţire, avem azi prilejul să vedem cum sătenii fac câte 15 km, pentru a ajunge la primării ca să scoată un bilet de vânzare de vite, sau un buletin de naştere. Noi ne luăm angajamentul de a veni la împărţirea comunelor aşa cum era în reforma administrativă dată ţării de guvernul naţional liberal, singura care corespundea interesului general al ţării, singura care se acomoda şi cu bugetul La Primăria din Giurgiu Trecând la situaţia locală, d-l Iuca arată cum s’a format comisia interimară judeţeană, comisia interimară a oraşului Giurgiu, di n-l o. Luca Comitetele locale şi comitetul central de revizuire au fost obiectul unor vii şi întemeiate critici încă de la elaborarea ahieproectului legii administrative naţional- ţărăniste. S-a arătat atunci că aceste pseudo-instanţe nu-şi justificau, din nici un punct de vedere,rostul în viaţa noastră administrativă. Cei aproape doi ani de funcţionare au avut darul să convingă chiar şi pe autorii reformei de imunitatea lor. Totuşi guvernul actual, deşi a făcut să se abroge o bună parte din dispoziţiunile legii administraţilinei locale, a socotit nu ştim din ce motive, să menţină comitetele de revizuire. Nădăjduim cel puţin, că termenul de graţie acordat, cu atâta risipă de largheţă, acestor excrescenţe bugetare nu va fi prelungit prea mult şi că la toamnă se va decide definitiv asupra soartei lor.Prin organizarea comitetelor locale şi a comitetului central de revizuire legiuitorul naţional-ţărănist a urmărit un dublu scop: să încercecrearea unei justiţii administrative speciale şi să facă, în acelaş timp, din aceste instanţe, organe tutelare. Ideea unei justiţii administrative a întâmpinat însă obiecţiuni, unele de ordin constitutional, altele de ordin bugetar. Dar dacă obiectiunile de ordin constitutional sunt, poate, discutabile, dacă necesitatea unei justiţii administrative este o realitate, obiectiunile de ordin bugetar primează. Intr’adevăr, crearea unei justiţii administrative necesită creltueli formidabile ceea ce ar constitui în aceste vremuri de nenorocită uşurinţă din partea oricărui guvern. In ţările însă unde instanţele administrative există alături de instanţele judiciare, în Franţa de pildă, justiţii administrativă nu este o jurisdicţie de excepţiune. Justiţia administrativă are organele ei deosebite, competinţa ei bine delimitată, rolul ei precis, definit. Ea constitue jurisdicţia de comun a litigiilor ce se produc în funcţionarea serviciilor publice Principiul deminuat şi esenţial al conteciosului administrativ francez este separatitatea complectă dintre organele administrative şi cele judiciare. La noi autorii reformei din 1929 au încercat un compromis intra aceste idei şi principiul constituţional prin care justiţia aparţine exclusiv instanţelor judiciare. Am proclamat astfel necesitatea organizărei unei justiţii administrative dar au lăsat să funcţioneze alături şi contenciosul administrativ încredinţat prin legea din 1925 a instanţelor noastre judiciare superioare. Curtea de apei, înalta Curte de Casaţie. Mai mult , legea administraţiunei locale a lăsat justiţiabilului latitudinea să opteze între aceste două categorii de instanţe—ceea ce a provocat pe deo parte o confuzie foarte explicabilă—pe de altă parte a condamnat dela început — instituţiunile abia create. Confuzia a fost agravată şi din lipsa complectă de preciziune a leguitorului în ce priveşte natura deriziunilor comitetelor de revizuire. Aceasta a făcut Ca să nu se ştie mult timp dacă deriziunea comitetului central de revizuire este un act jurisdicţional şi deci atacabil cu recurs în fata Curţii de Casaţie, sau un act administrativ, de autoritate, şi în acest caz atacabil, ca atare, în faţa Curţii de Apel. Menținând două categorii de instante pentru contenciosul administrativ era fatal ca, si problema competintii acestor instante să rămâe nerezolvată, să nu se ştie, după doi ani de practică, care este sfera jurisdicţionalăa comitetelor de revizuire. Prin desfiinţarea comitetelor de revizuire, guvernul va realiza deci nu numai o descongestionare bugetară, degrevând bugetul nostru şi aşa cumplit de pustiit de criza generală, dar si o descongestionare administrativă. PETRE AIEXANDRESCU Cronica administrativă Comitetele de revizuire jo! 1 ödembri« - *4*, 1Í31