Viitorul, octombrie 1931 (Anul 23, nr. 7098-7124)

1931-10-01 / nr. 7098

ftwui cTcuâ-jefi fi treilea rí©, 7B§8 4 Pagini t­orul 3 LI! KL tn TARA 6 LEI EX. in STMIHATITE ABONAMENTE IN TARA Ua «o — — 700 te* Şase luni —• — 350 » Trei luni — — 200 , In străinătate Uo an — — 1400 lat Şase lun) — — 700 , Trei lun! — — 400 . REDACTIA — ADMINSSTRATIA BUCURESTI St­RADA EDO AR QUINET «p. 2 || STRADA H POINCARE Ho. 17 Telefoanele; Direcţia 351/23 ; Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/11 ■SvBavaaMeMMWBaHwswr^waainw ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia statului, Strada A Poincare 17 ţi la toate Agenţiile de Publicitete Mamti­rfeefe nepubficate se distra*, ~ ■nrwiiBiniiri mT T/Jjjjjgfi' [iii/jjJí|ÍJÍWSHBM8JÍBBÍSi 3 LEI SZ. la TARA 6 LEI EX. IR STRĂINĂTATE I­ HOTE 6 armată mercenară, în SERVICIUL PĂCII ?n march' mecanism al organi­­zafiei pacifiste, cu sediul la Ge­neva, lipseşte o mică rotiţă pen­­tru ca funcţionarea să fie perfecta,, fi. anume lipseşte puterea reală care­ să aducă la, îndeplinire rezo-' luţiunile­­ luate de noul stat moral al lumei, cu numele de. ..Societa­tea NaţiunilorS’a propus ca Lia­za Naţiunilor să aibă o pr piaţă a ser proprie susţinută din cotizaţ­iu­nile tuturor statelor. Evident, că această, latură financiară, ar fi u­şor de îndeplinit, pentru că oricât de importantă, ar fi cota respec­­ti­vă, ca în orice caz va f­i mult mai­­■ mică decât cheltuelile fantastice iile înarmărilor de astăzi. Dar acolo unde încep dificultă­ţile este şi realitatea compunerei unei oştiri ascultătoare, căci ma­rea forţa a armatelor permanente de astăzi, stă in disciplina de f­ier, în­ obligativitatea serviciului mili­tar, primit ca o sarcină divină, fără discuţie, fără­ punere de con­diţii, fără contract bilateral. Scoa­teţi acest caracter obligatoriu, a­­proape divin, al oştirei şi atunci oştirea va deveni... va deveni ceea­ce ne-a­ dovedit că poate fi flota engleză de azi, care a stat la toc­meală, cu amiralitatea engleză, a­­supra l­um­ii­um­­ulu­i de primit! Prin imaginaţie ne putem în­chipui ce-ar fi o armată de merce­nari, în serviciul Ligei Naţiunilor, ar fi o mare grupă de funcţionari cari ar cere majorarea de salarii, ar cere omul o favoare când alta, nu pune la condiţii la nev­oe. Pof­tim atunci de mai regulează soarta­­Europei, când oştirea inter­naţio-* nală se va pune in grevă, sau nu-i va conveni prezentă la Marele Stat Major, al eî. a. d-lui Titulescu, ori va. d-lui .Briandi .­­Rămâne, atunci, ca armă a pa­cei, altceva decât armata. Nu se vindecă un rău. E­i răul ce voeşti a-l combate. Pacea se va întrona în lume atunci când popoarele se vor convinge, şi vor trebui să se convingă, că sistemul naţiunei ar­mate duce la catastrofă, cum răs­boiul trecut a dovedit-o. Când po­poarele se luptau trimiţând oştirile lor, răsboiul putea să dureze. Cu­noaştem doară „războiul de o sută de ani­­“ . Iar azi când, în război, intră toate puterile­­ vii ale unei naţiuni, se înţelege că şi victoria şi învingerea duc aproape la ace­laşi rezultat tragic: istovirea pâ­nă la paralizie a puterilor fiecărui stat în parte. Această tristă perspectivă să nu fie ea destul de suficientă, ca, să o ■prească spiritul răsboinic ? Să nu fi învăţat popoarele rănite mortal azi, nimic din marea experienţă a războiului trecut ? Ar fi să presu­punem că fiinţa inteligentă ce se chiamă omul, încetează de-a avea această calitate, atunci când se u­­nește la un loc în societate, in par­lament, in guverne! Iată, de ce, ar­mata mercenară nu poate fi un a­­jutător al păcei, care așteaptă de la sufletul omenesc înfăptuirea ei.... Și acest suflet este azi pregătit ca să cântărească binefacerile păcei, față de câștigul eventualei vic­torii — FETRONIUS M­acDonald _Un popor întreg în plină furtuna ţi un om In fruntea acestui popor: iată situaţia Angliei în ceasul de fata, unde John Ramsay MacDo­nald are răspunderea guvernului. Interesele, aflate în joc sunt for­midabile; curentele de opinie, fer­me, categorice, dârze; fiecare cetă­ţean este o moleculă vie a unui or­­ganism ce-şi trăeşte viaţa de fie­care clipă, de secole întregi şi în cadrul­ unei planete. O sinecronici­­tate de simţăminte şi totuşi o luptă s­urdă de interese. O perfectă unitate prin tradiţia multiseculară şi în ţ­a­­ra ei o profundă deosebire de men­talitate, datorită luptei de clasă. Pe un vechiu drum, bine bătut, pre­cis jalonat, se deschide brusc o­­ manşă prăpastie şi o naţiune în­treagă se opreşte, se reculege şi­­işi aşteaptă o cale nouă. Ce s’a putut petrece­ în mintea şi miletul lui John Ramsay MacDo­nald când a înţeles situaţia, sunt acum câteva săptămâni! Oricât de dureroasă şi neaşteptată a fost sin­­­risca, mintea a rămas rece şi liniş­­tită. Nu se punea problema unui guvern­ şi mai puj şi cariera unui om ; era vorba de o problemă de viaţă pentru ui stat şi pentru o naţiune. Pe un alstfel de plan se punea­ chestiunea, ăj odată liniă de rhdune precizată, gândirea trebuia iă*și arate măsura ei. El, învățătorul şi creatorul' Tini»! sistem si al unei doctrine polkico­­soeiale, el slujitorul convins şi de­zinteresat a unei întregi clăse so­­cîale, MacDonald era în ceasul ce! greu al patriei lui,­înainte de ori­ce şi pe deasupra oricăror interese, un britanic. Ceva mai mult, cel dintâi britanic din moment ce se găsea în fruntea'guvernului'Cons­tituţional al Maiestăţii Sale. Con­ducătorul Internaţionale­ a II-a şi sincer iubitor al umanităţii socia­le­- se­ simţea, mai mult ca oricând legat de tradiţia---şi imensa forţă economică şi financiară engleză,­­pus la locul «le cinste- ca să-i apere interesele şi ea să-î călăuzească de­stinele. Orice s’ar fi întâmplat, a­­ceăsta îi era datoria. Şi şi-a înde­­plinit-o întreagă. Ce era mai firesc­, intr’o aseme­nea răscruce a vremurilor, decât să ceară sfat dela tovarăşii de lup­tă şi dela credincioşii unei vieţi întregi. I-a chemat, le-a arătat si­tuaţia, le-a indicat drumul de sal­vare şi Ie-a cerut curajul de a mer­ge înainte, I s’a răspuns că inte­resele clasei muncitoreşti sunt pri­mejduite. Aceasta mi-l mai preo­cupa. El dădea soluţiile necesare pentru salvarea naţiunii şi a sta­tului ; tovarăşii lui vorbeau de in­teresele unei clase, MacDonald gân­dea în om de stat. în patriot, un britanic, tovarăşii lui răspundeau ca oameni de clasă, ca reprezen­tanţi ai unor sindicate profesiona­le, egoiste şi limitate. MacDonald cerea deja toţi sacrificiul necesar pentru salvarea unei naţiuni, cei­lalţi se considerau înainte de toa­te mandatarii unor interese strâmt concepute şi brutal exprimate. Mac­Donald înțelegea atunci prăpastia ideilor şi desigur simţea până în adâncul sufletului drama ce înce­­pea. Mintea a rămas însă rece, lu­minată numai de flacăra datoriei. A rămas singur, dar a rămas in­­treg. Cu Snowden şi Thomas, din­tre atâţia care l-au înconjurat o viaţă de om, el a pornit pe drumul ce îi indica răspunderea dar luai ales conştiinţa, că oricât de înalt poate fi fanatizmu­l unei doctrine, el nu poate atinge nici­odată înăl­ţimile unui adevărat patriotism. Tovarăşii lui rămâneau sclavii u­­nei tiranii anonime; el îşi conser­va independenţa de spirit. Dacă interesele colective pot fi o forţă cutremurătoare, înălţimile ideilor nu sunt atinse de cât ele puţini a­­lese, — şi ele conduc şi prin ele u­­manitatea merge înainte. Cu alţi oameni, dar in slujba u­­nor idei mai înalte, MacDonald îşi reia sarcina cotidiană, strivitoare ca răspundere, dar admirabilă ca ţintă. Britanicul învingea sindica­listul ; omul de stat învingea omul de clasă, ori câte despărţiri dure­roase impunea noua orientare, ori câte adversităţi i se pregăteau din chiar lagărul foştilor săi tovarăşi. Iar în momentul grav, când in noaptea de 21 Septembrie, Camera Comunelor vota suspendarea con­vertibilităţii livrei, ce gânduri a putut trece prin mintea lui Mac­Donald, afini în capul băncii mi­nisteriale, ascultând pe Hender­son, aşezat în fruntea băncii opo­ziţiei, care declara că aprobă ho­tărârea luată. Henderson părăsise ■cu două săptămâni pe MacDonald, pentru a rămâne sindicalist nestră­mutat, MacDonald sfărâmase cer­cul unor interese limitate, pentru ca delji vechiul lui loc de măre răspundere, să rămână un mare britanic. Suferinţele de conştiinţă prepară satisfacţion­ nebănuite. Pentru is­toria politică şi pentru glorioasa tradiţie engleză, MacDonald va ră­mâne ca un exemplar de rară va­loare morală, pentru faptul d­e a fi ştiut să uite tot, să treacă peste orice, când era vorba să-şi serveas­că ţara. Când o naţie poate pune în fruntea c ei astfel­­ de oameni, poate aştepta în linişte desfăşura­rea evenimentelor. Se poate opri un moment, se poate reculege, dar tot înainte merge. VICTOR SLAVESCU, D-l M AL DONALD O nouă o nouă problemă, şi nu dintre cele mai mici, se pune în viaţa economică a ţării, faţă de suspen­darea neaşteptată a etalonului aur, în Anglia şi a marei scăderi a lirei sterline, întreg exportul nostru este de­ocamdată paralizat. Dispărând me­trida internaţională în care se fă­ceau trasacţiunile şi totodată toate valutele tari Fiind im­a în discuţie,­­ piaţa este extrem de rezervată în transacţ­iu­nile ei. Dar această situaţie se va ameliora de la sine de ’ndată ce se vor linişti bursele de la New York şi Paris. Ceea ce ne preocupă însă ui mod cu totul special este p rob­?­na con­trac­telor încheiate în lire sterline, pen­tru exportul de cereal? Am avut nenorocirea ca măsura luată de Anglia să coincidă cu tim­pul în care se execută contractele exportatorilor noștri de cereale, făcute, toate în lire sterline. De pe urma acestui fapt pierd enorm exportatorii şi tara. „Se ştie că preturile la cari s’au vândut anul acesta cerealele noastre în occident au fost atât de scăzute încât Româ­nia a fost învinuită de ..dumping'“. Azi prin scăderea vertiginoasă a lirei sterline, preturile s’au mic­şorat automat încă cu 15—20 la sută, ceea ce la cele 30.000—40.000 vagoane de cereale ce urm­ează să le trimitem peste hotare pe baza contractelor în curs de executare,— constitue o pierdere colosală. E uşor de prevăzut, care va fi soarta exportatorilor de cereale, loviţi di­rect de catastrofala scădere a li­rei şi nevoiţi să-şi execute anga­jamentele luate anterior, când nu puteau avea nici o îndoială asu­pra monedei în care au contractat. Guvernul nu s-a ocupat până a­­cum de această problemă. De ase­­ ­ma­ menea d-l ministru de finanţe a om­is-o în recentele declaraţiuni şi nu a căutat o soluţie. De aceia ex­portatorii se agită, propunând di­verse măsuri. Ele trebuesc din vre­me examinate de către guvern pentru a­ nu se înregistra pierderi cari se vor repercuta şi asupra pro­ducătorilor a căror situaţie este destul de tragică. Odată mai mult se dovedeşte cu acest prilej nece­sitatea modificării legii valorifică­rii cerealelor, pentru ca prima de producţie să intre direct în mâna agricultorilor. Dar în acelaş timp exportatorii, în situaţia actuală trebuesc puşi în măsură de­ a se înţelege cu contractanţii străini, ex­ominându-se cu bunăvoinţă noul aspect al pieţei. Un arbitraj ar putea da bune re­zultate pentru ambele părţi, spre a e­vit­a pierderi şi insolvabilităţi periculoase. Școala lui Mihalache — D-le ministru, de ce să nu semănăm grâu3-D.­­ SISEȘTI: — Păi, nu-i destul că eu sunt SPECIALIST și semăn, vorbe! Politica Externă «——1——1—*1———m Spre o înţelegere Franco-Americana Invitaţia adresată de preşedin­tele Statelor­ Unite d. Hoover, că­tre preşedintele guvernului fran­cez, d. Pierre Laval, pentru a veni la Washington, este un eveniment politic de o deosebită importanţă. Invitaţia, este, oficială şi opinia franceză o apreciază la justa e valuare — scrie „Le Temps". Nu pentru prima oară un şef de gu­vern se duce în Statele-Unite pen­tru a lua contact cu diriguitorii amricani. In 1029 d. Ramsay Mac Donald, a fost în Statele-Unite pe când se prepara un acord in principiu între Londra şi Wa­shington şi chestiunea navală Dar pentru prima oară un şef de guvern din Europa va pleca ofi­cialmente în Statele­ Unite ca oas­­pe al preşedintelui american, şi vederea examinărei marilor pro­bleme politice ce stau în faţa lu­mei civilizate. Astfel, se confirmă din nou amiciţia tradiţională din­tre ambele naţiuni intre cari is­to­ria a creiat legături puternice: astfel se afirmă în mod strălucit rolul ce-l define Franţa în ma­rile prefaceri ale epocei actuale. Preşedintele­ Statelor-Unite care asumă , după cum se ştie com­plecta răspundere a politicei ţarei lui, consideră evident că să învinge dificultăţile actuale, pentru a re­media criza,, mondială, pentru a face să renască, încrederea şi­­pen­tru o solidă asigurare a păcei ge­nerale, primul lucru ce trebue fă­cut este de a stabili contactul di­rect între Washington şi Paris. * Este cert că, Statele­ Unite şi Franţa, singurele două­ puteri ale căror mijloace sunt intacte, pot face mult în această ordine de idei; o acţiune franco-americană poate deschide voui cărări spre o cooperare internaţională mult sa­tisfăcătoare — adaugă organul parizian. Invitaţia oficială a pre­şedintelui american către preşe­dintele consiliului francez confir­mă acest lucru. Se dovedeşte cel puţin că după cum francezii socot că nu se poate face nimic durabil pe terenul cooperărei internaţio­nale şi organizarei păcei fără con-­ cursul permanent al Statelor­ U­ni­te, tot aşa şi americanii, consideră­­ că nu se poate face nimi solid î­­ această direcţie, fără ajutorul Franţei. zdruncinul zilelor de faţă, ele creia­ză oarecum o atmosferă nouă şi constitue tim­pul elemeid de litere, dere de la care cu adevărat se poate aştepta salvarea tuturor. . Este prea timpuriu, bine­înţeles ca să se poată face o cercetare a nouilor chestiuni ce se vor di­scu­ta între preşedintele Americei şi şeful guvernului francez, dacă va accepta definitiv invita­ţia cordia­lă a d-lui Hoover ~~ conchide „Le Temps". Faptul ce rămâne însem­nat este în fond invitaţia oficială care poate marca începutul unei mari politici noue. Conlucrarea Franţei cu Anglia a fost şi este cea mai sigură ga­ranţie a păcei d­in Europa. O colaborare solidă între Statele Unite şi Europa este cea mai bună garanţie pentru consolidarea pă­cei generale şi prosperitatea lu­­mei civilizate împrejurările determinate de o politică prudentă şi iscusită, fac ca în ceasul acesta decisiv Sta­tele­ Unite şi­ Franţa să fie cdndit cut oarele mişcărilor universale şi cum ambele puteri sunt, animate de acelaş spirit­­ar a fi dornic de pace, ele tind, deşi prin metode deosebite spre ţeluri similare. Ambele aceste naţiuni dispun de mijloacele de a realiza speranţele tuturor ţărilor ameninţate de di­­verse crize şi ar însemna ca ele să nu-şi îndeplinească misiunea ce le-a rezervat Istoria, ca şi dato­ria lor faţă de omenire dacă nu şi-ar uni sforţările tntr’o colabo­rare atât de importantă pentru în­treaga lume. Principalele ziare americane îşi exprimă încrederea tntr’o nouă eră politică de cooperare interna­­tională. Si presa americană ca şi ziarele franceze se arată foarte rezervate asupra celor ce se vor discuta în­tre preşedintele Hoover şi şeful guvernului francez, dar fără în­doială că problemele europene vor­ti­­mise în discuţie dacă va cerea d. Traval. . . -„New-York, Tribune** şi "..Balti­­mor-Sun“ exprimă aceleaşi idei in­dicând ca subiect principal che­iniţiativa în favoarea amânatei pentru un an, a datoriilor inter­­guvernamentale, cu speranţa de a, înlătura debactul financiar al Germaniei, a fost greşită, părerea, că a voit să lucreze fără Franţa, în chestiunea în care ea era cea mai interesată. Reprezentantul Franţei­ la Washington a fost cel dintâi înşiinţat de intenţiile d-lui Hoover care de la început proec­tase o acţiune franco-americană, şi numai în faţa primejdiei urgente ce se ivise la Berlin, a recurs la o intervenţie bruscată. Evenimentele următoare cari au luat uneori, un aspect tragic, au confirmat diriguitorilor americani convingerea că, o acţiune unită a Franţei şi Americei era absolut, necesară pentru reuşita îmbunată firei situaţiei internaţionale. Această acţiune a început în mod efectiv prin ajutorul adus spontan de Statele­ Unite şi Fran­ţa, Angliei în luptă cu grave difi­cultăfi financiare. Solidaritatea franco-britanică și solidaritatea anglo-americană afirmându-se pa-\. . ralel au putut înpiedicci criza­ cea\ Ştiunea dezarmaret. mai urca $, se poate spune că f-«. , ----------— Când preşedintele Hoover a luat D-l HOOVER « * (tfim­inuare în pag- 2­ a) CONSFĂTUIREA de la organizaţia Na|tonal-S,p fo e­­rată din nnfiett­l Vlaşca — Expunerea d-lui D. Duca la ziua­ de 27 Septembrie curent, în­ sala de şedinţe a clubului din oraşul Giurgiu, au fost convocaţi membrii comitetului executiv, in­spectorii, şefii de sectoare şi mem­brii comitetului orăşenesc ai par­tidului­­naţional-liberal de Vlaşca, spre a se examina situaţia din ju­deţ şi oraş a organizaţiei şi a se da noui instrucţiuni. D-l D. IUCA, şeful organizaţiei care prezidează consfătuirea, ia cel dintâi cuvântul şi face o amplă expunere a situaţiunii generale politice din­ ţară accentând asupra greşelilor cari s’au făcut in guver­narea naţional-tărăb­istă, greşeli cari se continuă şi de actuala câr­muire. Astăzi, situaţia partidului naţio­nal-liberal, In faţa masselor înşe­late de demagogia celor ce ne-au condus în ultimii doi ani şi jumă­tate, apare atât, de bună încât toţi cu toţii dela noi aşteaptă nu nu­mai îndreptarea, dar şi mântuirea. Partidul nostru şi-a făcut în­treaga datorie şi cu drept cuvânt organizaţia noastră care s’a pur­tat atât de brav în toate alegerile parţiale şi generale şi-a binemeri­tat epitetul de cetate inespugna­­bilă liberală, aşa cum a afirmat-o însuşi iubitul nostru şef, d-l T. G. Duca. (întreaga asistentă ovaţio­nează pe d-l Duca). Experienţa, ce s’a făcut cu ac­tualul guvern de specialişti, a dat greş. Când actualul guvern a luat «con­ducerea ţării, două mari probleme erau la ordinea zilei: proH«ma «-a­gricolă şi cea administrativă. Re­prezentanţii noştri în parlament, d-l Dinu Bratianu a prezentat so­luţii din cele mai eficace asupra problemei agricole. Acceptate au fost aceste soluţii de însuşi d-l mi­nistru Argetoianu, dar pentru că să nu se piardă coeziunea dintre membrii guvernului, in care se gă­sesc specialişti, propunerile d-lui Dinu Brătianu n’au fost primite aşa cum erau enunţate. Deci, noi nu avem nicio vină şi ascultăm cu multă părere de rău plângerile agricultorilor. Noi ne-am făcut pe deplin datoria şi una din vina noastră asistăm astăzi la­ nemul­ţumirile ce au de­ suportat toţi a­­gricultorii din ţară. Reforma administrativă înfăp­tuită de partidul naţional-liberal în­ 1925, era singura care corespun­dea intereselor ţării noastre, atât din punct de vedere naţional, cât şi financiar. ..... Ne-am spus cuvântul hotărât şi destul de clar în parlamentul na­­ţional-ţărănesc care a făurit o nouă administraţie a ţării, şi­ care s’a văzut din primele zile că « inaplicabilă, că nu e naţională, că da loc la complicaţiuni şi atât de imari şi inutile cheltueli. însuşi , făuritorii acestei reforme şi-au dat seama de haosul în care au dus­ administraţia ţării şi chiar ei au început s’o amputeze, să-i facă operaţiuni, din cari, la un moment dat, nu mai ştiau nici ei care par­te trebuie aplicabilă şi care nu nicăeri nu se aplica la fel. Am declarat că vom abroga a­­ceasta lege. Actualul guvern a suprimat în­­parte legea, naţional-ţărănistă şi a făcut un început c­e reformă admi­nistrativă tot cu nemulţumiri şi n’a repus în funcţiune comunele cari existau în 1923. Făcându-se o altă împărţire, a­­vem azi prilejul să vedem cum să­tenii fac câte 15 km, pentru a a­­junge la primării ca să scoată un bilet de vânzare de vite, sau un buletin de naştere. Noi ne­ luăm angajamentul de a veni la împărţirea comunelor aşa cum era în reforma administrati­vă dată ţării de guvernul naţional liberal, singura care corespundea interesului general al ţării, sin­gura care se acomoda şi cu buge­tul La Primăria din Giurgiu Trecând la situaţia locală, d-l Iuca arată cum s’a format comi­sia interimară judeţeană, com­isia interimară a oraşului Giurgiu, di­­ n­-l o. Luca Comitetele locale şi comitetul central de revizuire au fost obiec­tul unor vii şi întemeiate critici încă­ de la elaborarea ahieproectu­­lui legii administrative naţional- ţărăniste. S-a arătat atunci că aceste pseu­­do-instanţe nu-şi justificau, din nici un punct de vedere,­­rostul în viaţa noastră administrativă. Cei aproape­ doi ani de­ funcţio­nare au avut darul să convingă chiar şi pe autorii reform­ei d­e imu­nitatea lor. Totuşi guvernul actual, deşi a fă­cut să se abroge o bună parte din dispoziţiunile legii administraţili­nei locale, a socotit nu ştim­ din ce motive, să menţină comitetele de revizuire. Nădăjduim cel puţin, că terme­nul de graţie acordat, cu atâta ri­sipă de largheţă, acestor excres­cenţe bugetare nu va fi prelungit prea mult şi că la toamnă se va decide definitiv asupra soartei lor.­Prin organizarea comitetelor lo­cale şi a comitetului central de re­vizuire legiuitorul naţional-ţără­­n­ist a urmărit un dublu scop: să încerce­­crearea unei justiţii admi­nistrative speciale şi să facă, în acelaş timp, din aceste instanţe, organe tutelare. Ideea unei justiţii administrative a întâmpinat însă obiecţiuni, unele de ordin constitutional, altele de ordin bugetar. Dar dacă obiectiunile de ordin constitutional sunt, poate, discuta­bile, dacă necesitatea unei justiţii administrative este o realitate, o­­biectiunile de ordin bugetar pri­mează. I­ntr’adevăr, crearea unei justiţii administrative necesită creltueli formidabile ceea ce ar constitui în aceste vremuri de ne­norocită uşurinţă din partea ori­cărui guvern. In ţările însă unde instanţele ad­ministrative există alături de in­stanţele judiciare, în Franţa de pildă, justiţii­ administrativă nu este o jurisdicţie de excepţiune. Justiţia administrativă are orga­nele ei deosebite, competinţa ei bine delimitată, rolul ei precis, definit. Ea constitue jurisdicţia de­­ comun a litigiilor ce se produc în­ funcţionarea serviciilor publice Principiul deminuat şi esenţial al conteciosului administrativ fran­cez este separatitatea complectă dintre organele administrative şi cele judiciare. La noi autorii reformei din 1929 au încercat un compromis intra a­­ceste idei şi principiul constituţio­nal prin care justiţia aparţine ex­clusiv instanţelor judiciare. Am proclamat astfel necesitatea organizărei unei justiţii admini­strative dar au lăsat să funcţio­neze alături şi contenciosul admi­nistrativ încredinţat prin legea din 1925 a instanţelor noastre ju­diciare superioare. Curtea de apei, înalta Curte de Casaţie. Mai mult ,­ legea administraţiu­­nei locale a lăsat justiţiabilului latitudinea să opteze între aceste două categorii de instanţe—ceea ce a provocat pe deo parte o confuzie foarte explicabilă—pe de altă par­te a condamnat dela început — in­­stituţiunile abia create. Confuzia a fost agravată şi din lipsa complectă de preciziune a leguitorului în ce priveşte natura deriziunilor comitetelor de revi­zuire. Aceasta a făcut Ca­ să nu se ştie mult timp dacă deriziunea comitetului central de revizuire este un act jurisdicţional şi deci atacabil cu recurs în fata Curţii de Casaţie, sau un act admini­strativ, de autoritate, şi în­ acest caz atacabil, ca atare, în faţa Curţii de Apel. Menținând două categorii de in­stante pentru contenciosul admi­nistrativ era fatal ca, si problema competintii acestor instante să ră­­mâe nerezolvată, să nu se ştie, după doi ani de practică, care este sfera jurisdicţională­­a comitete­lor de revizuire. Prin desfiinţarea comitetelor de revizuire, guvernul va realiza deci nu numai o descongestionare bu­getară, degrevând bugetul nostru şi aşa cumplit de pustiit de criza generală, dar­ si o descongestiona­re­ administrativă. PETRE AI­EXANDRESCU Cronica administrativă Comitetele de revizuire jo! 1 ödembri« - *4*, 1Í31

Next