Viitorul, august 1932 (Anul 24, nr. 7354-7376)
1932-08-04 / nr. 7354
unul al douazeci ai patrulea No. 7354 BUCUREŞTI REDACŢIA I ADMINISTRAŢIA STRADA EDGAR QUINET No. 8 STRADA R. POINCARE No. 8 Telefoanele: Direcţia 3-58.17; Redacţia şi Administraţia 3-40.23 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada I. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele republicate se distrug A 3 IN ZARA Un an.......... 600 lei 1 Trei luni___150 lei Şase luni......300 „ | Un exemplar 2 „ Instituţiuni publice şi particulare 1000 iei anual Joi 4 August 1932 U m STMEINATATE Un an..........4400 lei 1 Trei luni .....400 iei Șase luni ... 700 „ ! Un exemplrfp... .? m EXPLOATATORII ŢĂRĂNISMULUI — Descoperirea ci-ior Maniu şi Mihalache — in consfătuirea de eri a parlamentarilor naţional-ţărănişti d-1 Maniu a rostit un discurs de inaugurare a şefiei reluate. In acest discurs şeful revenit al partidului naţional-ţărănist, dacă n’a putut să vorbească despre vreun program sau despre vreo soluţie concretă, a vorbit în schimb despre ideologia“ partidului naţional-ţărănist pe care o vrea „ţărănistă“ întrucât cei din fruntea acestui partid şi-ar avea originea în „opinia română“. Foarte frumos, foarte pitoresc şi mai cu seamă foarte consecvent cu „statul ţărănist“ pe care l-a anunţat d-l Mihalache. Intre alte urmări ale binecuvântatei reveniri se cuvine aşadar să înregistrăm şi această ultimă convertire a d-lui Maniu la teoriile statului ţărănist. Vom avea, totuşi, de precizat unele realităţi şi de reamintit unele fapte pe care le nesocotesc cu prea îndrăsneaţă desinvoltură teoreticianii de ocazie ai statului ţărănist Emnil Maniu şi Mihalache au aflat de abea acum, în anul mântuirei 1932, în atmosfera încărcată şi desorientată a unei stranii şi intempestive aduceri la guvern, că în ţara românească există o ţărănime şi o opincă românească. w . __ „ . , _ A Acum au descoperit, conducătorii de eri şi de azi ai partidului naţional-ţaranist caracterul ţarinesc şi agrar al României şi că ideologia şi programul acestui partid trebue să se conformeze acestui caracter fundamental al structurei noastre economice şi sociale. Pentru un partid cu firmă şi pretenţiuni ţărăniste, descoperirea este într’adevăr senzaţională. Deşi ţărănismul şi exploatatorii lui sunt de dată şi de provenienţă postbelică, totuşi, ar fi putut afla că: e x . , „ . . . ........ . . ..... ... Acum treizeci de ani partidul Naţional-Liberal a întemeiat Casa Rurală pentru a înlesni trecerea pământului din mana marei proprietăţi in stapanirea ţărănească. Acelaşi partid Naţional-Liberal a înfăptuit în 1918 marea reformă a exproprierii şi a împroprietărirei sătenilor. Acelaşi partid Naţional-Liberal a înfăptuit emanciparea politică a ţărănimei prin votul obştesc. Pentru consolidarea economică a ţărănimei tot partidul Naţional-Liberal a întemeiat şi organizat Cooperaţia, iar pentru ridicarea morală a satelor acelaşi partid a realizat marea operă culturală a învăţământului rural. Şi după toată această operă ţărănistă realizată de alţii în folosul ţărănimei, sa trezit şi d-1 Maniu cu ideologia ţărănistă, iar d-1 Mihalache cu statul ţărănist! Sunt farse care nu mai prind. Sunt înşelătorii cari nu mai pot face victime. . . . .. Ţărănismul s’a dovedit a fi o farsă demagogică în opoziţie şi o forţa distrugătoare la guvern. Ţărănimea n’a suferit dezamăgiri mai crude şi lovituri mai grele de cât acele ce i le-a dat demagogia ţărănistă de opoziţie şi acţiunile distrugătoare ale Ţărănimea e condamnată la un nou calvar: Calvarul celei de-a doua guvernări ţărăniste.___________________________________ DECLARAŢIILE d-lui MANIU După un an de cugetare politică D. Maniu a reintrat în arenă. D. Maniu a vorbit majorităţilor. După un an de tăcere toată lumea aştepta să vadă desfăşurându-se cugetarea politică a celui retras la Bădăcin. După luni de zile de mister prelungit şi de teatrală pustnicie, opinia publică voia să cunoască ceva măcar din gândurile mocnite în surghiunul voluntar. Curiozitatea publică a fost satisfăcută. D. Maniu s’a grăbit singur să spulbere toate iluziile: d. Maniu a vorbit. Ce a vorbit și cum a vorbit, e penibil. In cuvântarea d-lui Maniu nu regăsim nimic din frământarea marilor probleme actuale, nimic din îngrijorarea prezentului, nimic din preocupările de viitor. Nici cel puţin o precizare faţă de problema practicilor constituţionale al cărui monopol de înţelegere şi de deslegare d. Maniu îl reclamase. Nimic decât o banală înşiruire de idei inofensive, refrene care puteau fi rostite oricând, oricum şi oriunde. Nici un cuvânt despre actualitatea vibrantă. Nici o silabă despre gravele probleme politice şi economice ale zilei de azi. Cuvântarea d-lui Maniu încetează de a fi banală numai prin nedibăcia umoristică a câtorva pasagii în care, preşedintele partidului naţionalţărănesc — încearcă să escamoteze realităţiie defavorabile fcăcia verbală trăiului care vrea piuri nejustificapildă d. Maniu egen libere, vern neutru,rietenii noşpoştri“ să? Chiar şi minunată insă din prietenii noştri“ îl duce pe d. Maniu la concluziuni fenomenale, din încurcătura cărora nu-l poate scoate nici dialectica sa iezuitică, nici candoarea privirilor sale inocente. D-sa spune că „nu ne-am putut folosi nici de mijloacele uzuale ale opoziţiei, nici de binefacerile prietenii. Noi, zice d. Maniu, nu am fost nici în opoziţie, nici la guvern. “ Iată o poziţiune ciudată pe care nimeni n’a auzit-o până azi în politică şi desigur un un punct pe care nici un geometru nu l’ar putea descoperi. O casă nu poate fi decât ori deschisă ori închisă. Un partid nu poate fi decât ori în opoziţie, ori la guvern. D-l Maniu descoperă o nouă formulă : nici la guvern, nici în opoziţie. Dar unde e atunci partidul d-sale ? Iată la ce limite de ridicol duce o mare şi odioasă ipocrizie. Pe lângă toate aceste exerciţii de penibilă cazuistică d. Maniu declară că are şi program „în trei puncte“. D-sa urmăreşte: 1) Binele comun al ţării 2) Ideologia 3) şi realizările de făcut conform ideologiei. In ceea ce priveşte „binele comun al ţării“, sunt câteva anunţuri la „Mica publicitate“ care asigură zilnic pe oameni că-şi pot găsi — în schimbul câtorva mărci poştale — o „fericire totală“. E şi acesta program? In ceia ce priveşte, „ideologia“ să ne ierte D-zeu, dar n’am prea auzit de ea. O fi clericalismul de la Blaj ? O fi Statul ţărănesc de la Topoloveni ? O fi inflaţia de la Tg. Jiu ? O fi stabilizarea d-lui Mironescu ? O fi „lupta contra oraşelor“ a d-lui Madgearu ? Sau o fi pur şi de simplu celebrul „nu mă dlar“ al d-l Boilă. La sfârşitul discursului său , d-l Maniu constată că suntem ţară ţărănească, dar că binevoieşte să cruţe oraşele de furia ideologilor d-sale. Oraşele desigur se vor simţi foarte bine sub protecţia tutelară a omului de la Rădăcini. Ne întrebăm ce vor deveni Bucureştii care se obicinuise atât de bine cu regimul „bombardamentului de la Blaj ?“ Viaţa Capitalei va deveni monotonă. Din declaraţiile d-lui Maniu se desprinde, pentru cititor, o notă de profundă dezamăgire : e tot ce a frământat gândirea politică a d-lui Maniu într’un an de pustnicie. E pur și simplu derizoriu! reptatea“ si fruntaşii national- ţărănişti — D-l Vaida la rând — Se pare că „Dreptatea“ a pus sfâmt rău tuturor fruntaşilor national-ţărănişti. După d-l Manin — pe care l-a maltratat ori — a venit astăzi rândul d-lui Vaida ale cărui însuşiri oratorice oficiosul national-ţărănist la fixează pentru viitoarele antologii. Cităm câteva nevle din caracterizarea discursului rostit eri de dl Vaida la Cameră: „S’a produs prin glasul, plin de autoritate, al d-lui prim-ministru, care, într’un DISCURS MINUNAT, INSPIRAT DE PATETISM ŞI SPIRIT OFENSIV DE UMOR ŞI DUIOŞIE, a fixat, şi definitive trăsături, cadrul strâmt ■Şi meschin, în care se mişcă etc. etc“. Intr’adevăr, inspiraţia de „patetism cu spirit ofensiv de umor şi pe deasupra cu „duioşie" — este ceva care se vede rar într’un discurs de prim-ministru şi mai rar în coloanele unui oficios de partid ! E cazul de a constata însă, că la așa discurs așa caracterizare. NOTE MUSICA ROMANEASCA la „RADIO” Urmăresc totdeauna acea „Poştă a amatorilor“ de la Radio, cu interesul aceluia care voeşte, în afarăde, delectarea, formei în care ea se face, să aibă o documentare şi o informaţie asupra gustului şi mentalităţei publicului mare. Şi-am auzit de multe ori, cum abonaţii de la „Radio” — nu toţi, fireşte ! — se arată dornici de-a asculta şi mai multă musică românească decât se aude actualmente la postul nostru de „Radio“ Dar dă Doamne bine, ni se pare că gustăm ore întregi şi toată musica românească de pe discurile de pathefon, şi pe toţi Fănică Luca, şi toate bandele de lăutari! Ce mai voesc oare aceşti naţionalişti ai muzică, aceşti fanatici ai, , chindiei" şi ai ,,bătutei”, să nu mai auzim altceva decât musică românească, şi iar musică românească ? Dar cine suntem noi, sfinte cel, puternic ? suntem poporul cel mai musicalit de pe faţa pământului, pentru ca producţiile noastre primitive să dea singure materia unor concerte exclusiv româneşti ? Este curios cum aceşti dornici de musică românească, nu au făcut reflexia simplă, că şi musica are grade evolutive, şi ca dacă din când în când e bine să ascultăm o doină, nu îseamnă că toată opera genială a unui Beethoven ori Wagner, să o aruncăm la coş, pentru că suntem români! După acelaşi calapod de judecată, n’ar trebui să mai cetim nici un clasic străin, ci să ne mulţumim de dimineaţă până seara, cu lectura basmelor ! Audiţiile de „Radio”, nu sunt, numai o distracţie, sunt şi-o şcoală un amvon cultural, şi de aceea, cei ce le ascultă trebue să-şi dea seama că ar fi păcat dacă marea descoperire a captărei undelor herziene, nu ar avea drept rezultat practic decât o putea asculta, o musică de jazz, ca să dansăm fără întrerupere ! PETRONIUS Majorităţile bâtei ori majorităţile stoarse de d. Vaida de la un corp electoral terorizat au dat pe deplin dovadă că sunt şi MAJORITĂŢILE BÂTEI. De-o calitate mult inferioară chiar foştilor majoritari naţional ţărănişti, nouii aleşi ai d-lui Vaida îţi produc mila. Streini de problemele care agită acum ţara, neavând nici un program de apărat, nici un principiu de susţinut, majoritarii, complect incapabili şi anarhizaţi, se mulţumesc să tulbure şedinţele cu scandalurile lor lipsite de orice temeiu. SUNT MAJORITĂŢILE BATEI, ALE BANDELOR DE BATAI SL ŞI SE MANIFESTA IN CONSECINŢA. SUNT MAJORITĂŢILE PARTIDULUI NATIONAL ŢĂRĂNESC, ANARHIZAT, FARA CONDUCERE, FARA PROGRAM ŞI AU ADUS IN PARLAMENT ATMOSFERA DE DEBANDADA A CLUBURILOR DE CARE AU FOST TRIMIŞI.Ţara zdruncinata, în temeliile ei de criză şi rea guvernare, îi priveşte cu dezgust. Aceştia nu sunt oamenii cari pot aduce o alinare suferinţelor ei, aceştia nu sunt oamenii muncei constructive de refacere, ci uneltele oarbe ale distrugerii şi disoluţiei totale. * Spectacolul dat ori de aleşii d-lui Vaida a fost sub cea mai rea aşteptare. Ei provoacă opoziţia, fac obstrucţie, urlă, ameninţă, ies din bănci, insultă. Pentru ce? Pentru că în termeni urbani li s’a amintit de oratorul fin şi civilizat care este d. Gh. Tătărescu adevărul că „sunt o majoritate parlamentară, dar o minoritate electorate“. Beneficiarii primei graţie unei fracţiuni de 36 sutimi, adică de 9000 voturi pe întreaga ţară, — nu pot asculta adevărul, il doare cu atât mai mult cu cât decăderea lor, în faţa opiniei publice, a fost mai rapidă. li doare pentru că simt că dacă greşalele trecutului le-au plătit atât de greu, — acele ale prezentului le vor plăti cu moartea lor politică. Dar violenţele n’au servit niciodată la nimic. Expoziţia le poate răspunde la fel şi dacă până acum n*a făcut-o, este pentru că se ingrijeşte mai mult decât guvernanţii de greaua situaţie in care se găseşte ţara. Majoritarii d-lui Vaida sunt lăsaţi să „lucreze“. Dacă fac singuri obstrucţie şi scandal, singuri vor purta răspuderea consecinţelor atitudinea lor. La un aşa guvern, aşa majoritaţi. Ţara vede cele ce se petrec, ţara vede violenţele, insultele şi ameninţările la cari se dedau, chiar în incinta parlamentului şi ea gândeşte la fel cu d. Gh. Tătărescu care, în faţa acestei hoarde de o nepotolită ură şi furie, a spus : „PRIVIŢI-!! DACA AICI SUNT AŞA, VA ÎNCHIPUIŢI CUM AU FOST IN ALEGERI »“ Am scris înadins cuvântul cu literă mică pentru a-i evidenţia sensul real. „Olimpiadă“, în antica vorbire greacă, reprezintă intervalul de tip scurs între data ţinerii jocurilor olimpice, şi aceste jocuri, în trecerea vremii, reprezentau puncte de demarcaţie importantă, etape, începeri şi încheeri de epoci. Dacă timpul lor sosise, orice razboi în curs se suspenda pentru că, uniţi în strângerea de mână a unui alt soiu de întrecere, camaraderească şi paşnică de astă dată, adversarii de eri să se întâlnească în cuprinsul simbolic unitar al stadionului unei aceleaşi credinţi. Pentru noi ar fi un vis (de amabilă utopie, desigur, dar de reală aparenţă pacificatoare) ca Olimpiadele epocei noastre să capete sensul şi importanţa lor antică. Ar fi prilejul binecuvântat al unei mai de aproape cunoaşteri între naţii, săvârşită pe pajiştea verde a câmpului de sport. Dealtfel importanţa luată de aceste jocuri cam din patru în patru ani, frământă forţele vii ale omenirei, e un bun pas pe acest drum. E până acum cel mai fericit prilej de a stimula vigoarea raselor şi a potenţa tot ceea ce în ele e fibră de calitate superioară : energie fizică, şi morală, tenacitate, nobilă ambiţie, vigoare Şi omagiul pe care naţiunile die mare succesiv să fie gazde îl primesc de la oaspeţii veniţi din toate colţurile lumei. — omagiul apoi pe care naţiile şi-l aduc una alteia, proslăvind ţara care a avut norocul şi darul de a zămisli un învingător, — o spiţă din cea mai strălucită linie a rasei umane — sunt deja tot atâtea câştiguri pe un teren încă fertil în posiblităţi de viitor. Iată de ce am dori ca, la trecerea olimpiadei care va începe după săvârşirea jocurilor de acum de la Los Angeles, România să fi ajuns într’un grad de împlinire sportivă şi într’o încrucişare de împrejurări cari să-i îngădue să fie reprezentată, cu strălucire cuvenită unei rase tinere şi viguroase, în marea întrecere în care azi sunt reprezentate 39 de naţiuni cu peste 1600 de concurenţi şi în care Ungaria a trimes 53 de oameni să-i poarte culorile... - i. i. c. - COMENTARII*O nouă „olimpiadă Un succes al guvernului — Achitarea Ini Sever Boem — Debutul guvernului in materie de aplicare a principiilor de etică şi justiţie a fost încununat de succes, cu ocazia judecărei procesului penal intentat Ini Sever Boen, pentru delictele prevăzute în ordonanţa definitivă a magistratului instructor de pe lângă tribunalul Timișoara. Afacerea este arhicunoscută. Rechizitoriul parchetului așează pe Sever Bocu printre infractorii de rând, având în phis o resperisabilitate cu atât mai mare cu cât faptele au fost patronate în calitate de director regional al Banatului. In faţa acestei situaţiuni guvernul a înţeles să fie consecvent cu principiile de morală care îi călăuzesc acţiunile şi a încercat un ultim mijloc pentru salvarea inculpatului... Procedeul s’a redus la o intervenţiune telefonică a ministeruui de finanţe, pe lângă avocatul tatului, căruia i s’a pus în vedere ă nu se constitue parte civilă şi să nu atace pe nici o cale sentinţaribunalului. In felul acesta, fiind vorba de lelapidare de bani publici şi deturnări de fonduri, delictul însuţi este inexistent din momentul ce statul face declaraţiunea că nu a fost prejudiciat băneşte. Aceasta este explicaţiunea ordinului dat de ministerul de finanţe avocatului statului. In lipsa unei părţi civile, as prul dar obiectivul rechizitoriu al parchetului n’a mai putut duce la concluziunea firească a problemei de drept penal ce se punea tribunalului. Şi Sever Bocu a fost achitat. Iar achitarea constitue un prin şi mare succes al guvernului care şi-a putut salva un partizan căruia rigorile legilor penale iar fi deschis altfel tragice perspective. Salvarea se datoreşte absenţei statului de la obligaţiunile lui elementare de a şi susţine drepturile ca parte civilă în proces. Si astfel, la regimul lui ,,nu mă declar“ se adaugă acest trist canitoliu care debutează guver. ""'a între,Weye id 111,1 V* ° taU x , striga suferiu,8 pe toate , morală. Ca,Ie Și vrea puriîl-Căit ® I 1 _________