Viitorul, august 1932 (Anul 24, nr. 7354-7376)

1932-08-04 / nr. 7354

unul al doua­zeci ai patrulea No. 7354 BUCUREŞTI REDACŢIA I ADMINISTRAŢIA STRADA EDGAR QUINET No.­­ 8 STRADA R. POINCARE No. 8 Telefoanele: Direcţia 3-58.17; Redacţia şi Administraţia 3-40.23 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada I. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele republicate se distrug A 3 IN ZARA Un an.......... 600 lei 1 Trei luni___150 lei Şase luni......300 „ | Un exemplar 2 „ Instituţiuni publice şi particulare 1000 iei anual Joi 4 August 1932 U­­ m STMEINATATE Un an..........4400 lei 1 Trei luni .....400 iei Șase luni ... 700 „ ! Un exemplrfp... .? m EXPLOATATORII ŢĂRĂNISMULUI — Descoperirea ci-ior Maniu şi Mihalache — in consfătuirea de eri a parlamentarilor naţional-ţărănişti d-1 Maniu a rostit un discurs de inaugurare a şefiei reluate. In acest discurs şeful revenit al partidului naţional-ţărănist, dacă n’a putut să vorbească despre vreun program sau despre vreo soluţie concretă, a vorbit în schimb despre ideologia“ partidului naţional-ţărănist pe care o vrea „ţărănistă“ întrucât cei din fruntea acestui partid şi-ar avea originea în „opinia română“. Foarte frumos, foarte pitoresc şi mai cu seamă foarte consecvent cu „statul ţărănist“ pe care l-a anunţat d-l Mihalache. Intre alte urmări ale binecuvântatei reveniri se cuvine aşa­dar să înregistrăm şi această ultimă convertire a d-lui Maniu la teoriile statului ţărănist. Vom avea, totuşi, de precizat unele realităţi şi de reamintit unele fapte pe care le nesocotesc cu prea îndrăsneaţă desinvoltură teoreticianii de ocazie ai statului ţărănist Em­nil Maniu şi Mihalache au aflat de abea acum, în anul mântuirei 1932, în atmosfera încărcată şi desorientată a unei stranii şi intempestive aduceri la guvern, că în ţara românească există o ţărănime şi o opincă românească. w . __ „ . , _ A Acum au descoperit, conducătorii de eri şi de azi ai partidului naţional-ţaranist caracterul ţarinesc şi agrar al României şi că ideologia şi programul acestui partid trebue să se conformeze acestui caracter fundamental al structurei noastre economice şi sociale. Pentru un partid cu firmă şi pretenţiuni ţărăniste, descoperirea este într’adevăr senzaţională. Deşi ţărănismul şi exploatatorii lui sunt de dată şi de provenienţă postbelică, totuşi, ar fi putut afla că: e x . , „ . . . ........ . . ..... ... Acum treizeci de ani partidul Naţional-Liberal a întemeiat Casa Rurală pentru a înlesni trecerea pământului din mana marei proprietăţi in stapanirea ţărănească. Acelaşi partid Naţional-Liberal a înfăptuit în 1918 marea reformă a exproprierii şi a împroprietărirei sătenilor. Acelaşi partid Naţional-Liberal a înfăptuit emanciparea politică a ţărănimei prin votul obştesc. Pentru consolidarea economică a ţărănimei tot partidul Naţional-Liberal a întemeiat şi organizat Cooperaţia, iar pentru ridicarea morală a satelor acelaşi partid a realizat marea operă culturală a învăţământului rural. Şi după toată această operă ţărănistă realizată de alţii în folosul ţărănimei, sa trezit şi d-1 Maniu cu ideologia ţărănistă, iar d-1 Mihalache cu statul ţărănist! Sunt farse care nu mai prind. Sunt înşelătorii cari nu mai pot face victime. . .­­ . .. Ţărănismul s’a dovedit a fi o farsă demagogică în opoziţie şi o forţa distrugătoare la guvern. Ţărănimea n’a suferit dezamăgiri mai crude şi lovituri mai grele de cât acele ce i le-a dat demagogia ţărănistă de opoziţie şi acţiunile distrugătoare ale Ţărănimea e condamnată la un nou calvar: Calvarul celei de-a doua guvernări ţărăniste.___________________________________ DECLARAŢIILE d-lui MANIU După un an de cugetare politică D. Maniu a reintrat în arenă. D. Maniu a vorbit majorită­ţilor. După un an de tăcere toată lumea aştepta să vadă desfă­­şurându-se cugetarea politică a celui retras la Bădăcin. După luni de zile de mister prelun­git şi de teatrală pustnicie, opinia publică voia să cu­noască ceva măcar din gân­durile mocnite în surghiunul voluntar. Curiozitatea publică a fost satisfăcută. D. Maniu s’a grăbit singur să spulbere toate iluziile: d. Maniu a vorbit. Ce a vorbit și cum a vorbit, e penibil. In cuvântarea d-lui Maniu nu regăsim nimic din frământarea marilor probleme actuale, nimic din îngrijorarea prezentului, nimic din preocu­pările de viitor. Nici cel puţin o precizare faţă de problema practicilor constituţionale al cărui monopol de înţelegere şi de deslegare d. Maniu îl recla­mase. Nimic decât o banală înşiruire de idei inofensive, refrene care puteau fi rostite oricând, oricum şi oriunde. Nici un cuvânt despre actuali­tatea vibrantă. Nici o silabă despre gravele probleme poli­tice şi economice ale zilei de azi. Cuvântarea d-lui Maniu în­cetează de a fi banală numai prin nedibăcia umoristică a câtor­va pasagii în care, pre­şedintele partidului naţional­­ţărănesc — încearcă să esca­moteze realităţiie defavorabile fcăcia verbală tră­­iului care vrea pi­uri nejustifica­­pildă d. Maniu egen libere, vern neutru,­rietenii noş­poştri“ să­­? Chiar şi minunată­­ insă din prietenii noştri“ îl duce pe d. Maniu la concluziuni fenome­nale, din încurcătura cărora nu-l poate scoate nici dialectica sa iezuitică, nici candoarea pri­virilor sale inocente. D-sa spune că „nu ne-am putut folosi nici de mijloacele uzuale ale opo­ziţiei, nici de binefacerile prietenii. Noi, zice d. Maniu, nu am fost nici în opoziţie, nici la guvern. “ Iată o poziţiune ciudată pe care nimeni n’a auzit-o până azi în politică şi desigur un un punct pe care nici un geo­metru nu l’ar putea descoperi. O casă nu poate fi decât ori deschisă ori închisă. Un par­tid nu poate fi decât ori în opoziţie, ori la guvern. D-l Maniu descoperă o nouă for­mulă : nici la guvern, nici în opoziţie. Dar unde e atunci partidul d-sale ? Iată la ce limite de ridicol duce o mare şi odioasă ipo­crizie. Pe lângă toate aceste exer­ciţii de penibilă cazuistică d. Maniu declară că are şi pro­­gram „în trei puncte“. D-sa urmăreşte: 1) Binele comun al ţării 2) Ideologia 3) şi realizările de făcut conform ideologiei. In ceea ce priveşte „binele comun al ţării“, sunt câteva anunţuri la „Mica publicitate“ care asigură zilnic pe oameni că-şi pot găsi — în schimbul câtorva mărci poştale — o „fericire totală“. E şi acesta program? In ceia ce priveşte, „ideolo­gia“ să ne ierte D-zeu, dar n’am prea auzit de ea. O fi clericalismul de la Blaj ? O fi Statul ţărănesc de la Topoloveni ? O fi inflaţia de la Tg. Jiu ? O fi stabili­zarea d-lui Mironescu ? O fi „lupta contra oraşelor“ a d-lui Madgearu ? Sau o fi pur şi de­ simplu celebrul „nu mă dlar“ al d-l Boilă. La sfârşitul discursului său , d-l Maniu constată că suntem ţară ţărănească, dar că bine­voieşte să cruţe ora­şele de furia ideologilor d-sale. Oraşele desigur se vor simţi foarte bine sub protecţia tute­lară a omului de la Rădăcini. Ne întrebăm ce vor deveni Bucureştii care se obicinuise atât de bine cu regimul „bom­bardamentului de la Blaj ?“ Viaţa Capitalei va deveni monotonă. Din declaraţiile d-lui Maniu se desprinde, pentru cititor, o notă de profundă dezamăgire : e tot ce a frământat gândirea politică a d-lui Maniu într’un an de pustnicie. E pur și simplu derizoriu! reptatea“ si fruntaşii national- ţărănişti — D-l Vaida la rând — Se pare că „Dreptatea“ a pus sfâmt rău tuturor fruntaşilor na­­­tional-ţărănişti. După d-l Manin —­ pe care l-a maltratat ori — a venit astăzi rân­dul d-lui Vaida ale cărui însuşiri oratorice oficiosul national-ţără­­nist la fixează pentru viitoarele an­­tologii. Cităm câteva nevle din caracte­rizarea discursului rostit eri de d­l Vaida la Cameră: „S’a produs prin glasul, plin de autoritate, al d-lui prim-mi­­nistru, care, într’un DISCURS MI­NUNAT, INSPIRAT DE PATE­TISM ŞI SPIRIT OFENSIV DE UMOR ŞI DUIOŞIE, a fixat, şi definitive trăsături, cadrul strâmt ■Şi meschin, în care se mişcă etc. etc“. Intr’adevăr, inspiraţia de „pa­­tetism cu spirit ofensiv de umor şi pe deasupra cu „duioşie" — este ceva care se vede rar într’un dis­curs de prim-ministru şi mai rar în coloanele unui oficios de par­tid ! E cazul de a constata însă, că la așa discurs așa caracterizare. NOTE MUS­ICA ROMANEASCA la „RADIO” Urmăresc totdeauna acea „Poştă a amatorilor“ de la Radio, cu in­teresul aceluia care voeşte, în a­­fară­­de, delectarea, formei în care ea se face, să aibă o documentare şi­ o informaţie asupra gustului şi mentalităţei publicului mare. Şi-am auzit de multe ori, cum a­­bonaţii de la „Radio” — nu toţi, fi­reşte ! — se arată dornici de-a as­culta şi mai multă musică româ­nească de­cât se aude actualmente la postul nostru de „Radio“­ Dar dă Doamne bine, ni se pare că gu­stăm ore întregi şi toată musica românească de pe discurile de pa­­thefon, şi pe toţi Fănică Luca, şi toate bandele de lăutari! Ce mai voesc oare aceşti naţionalişti ai muzică, aceşti fanatici ai, , chin­diei" şi ai ,,bătutei”, să nu mai­ auzim altceva decât musică româ­nească, şi iar musică românească ? Dar cine suntem noi, sfinte cel, puternic ? suntem poporul cel mai musicalit de pe faţa pământului, pentru­ ca producţiile noastre pri­mitive să dea singure materia u­­nor concerte exclusiv româneşti ? Este curios cum aceşti dornici de musică românească, nu au fă­cut reflexia simplă, că şi musica are grade evolutive, şi ca dacă din când în când e bine să as­cultăm o doină, nu îseamnă că toată opera genială a unui Beet­ho­­ven ori Wagner, să o aruncăm la coş, pentru că suntem români! După acelaşi calapod de jude­cată, n’ar trebui să mai cetim nici un clasic străin, ci să ne mulţu­mim de dimineaţă până seara, cu lectura basmelor ! Audiţiile de „Radio”, nu­ sunt, nu­mai o distracţie, sunt şi-o şcoală un amvon cultural, şi de aceea, cei ce le ascultă trebue să-şi dea seama că ar fi păcat dacă marea descoperire a captărei undelor her­­ziene, nu ar avea drept rezultat practic decât o putea asculta, o musică de jazz, ca să dansăm fără întrerupere ! PETRONIUS Majorităţile bâtei ori majorităţile stoarse de d. Vaida de la un corp electoral te­rorizat au dat pe deplin dovadă că sunt şi MAJORITĂŢILE B­TEI. De-o calitate mult inferioară chiar foştilor majoritari naţional ţărănişti,­­ nouii aleşi ai d-lui Vaida îţi produc mila. Streini de problemele care agită acum ţara, neavând nici un program de apă­rat, nici un principiu de susţinut,­­ majoritarii, complect incapa­bili şi anarhizaţi, se mulţumesc să tulbure şedinţele c­u scandalu­rile lor lipsite de orice temeiu. SUNT MAJORITĂŢILE BA­­TEI, ALE BANDELOR DE BA­­TAI SL ŞI SE MANIFESTA IN CONSECINŢA. SUNT MAJORITĂŢILE PAR­TIDULUI NATIONAL ŢĂRĂ­NESC, ANARHIZAT, FARA CONDUCERE, FARA PROGRAM ŞI AU ADUS IN PARLAMENT ATMOSFERA DE DEBANDA­DA A CLUBURILOR DE CARE AU FOST TRIMIŞI.­­Ţara zdruncinata, în te­meliile ei de criză şi rea guvernare,­­ îi priveşte cu dezgust. Aceştia nu sunt oamenii cari pot a­­duce o alinare suferinţe­lor ei, aceştia nu sunt oa­menii muncei construc­tive de refacere, ci unel­tele oarbe ale distrugerii şi disoluţiei totale. * Spectacolul dat ori de aleşii d-lui Vaida a fost sub cea mai rea aştep­tare. Ei provoacă opoziţia, fac ob­strucţie, urlă, ameninţă, ies din bănci, insultă. Pentru ce? Pentru că în ter­meni urbani li s’a amintit de orato­rul fin şi civilizat care este d. Gh. Tătărescu adevărul că „sunt o majoritate parlamentară, dar o minoritate electo­rate“. Beneficiarii primei graţie unei fracţiuni de 36 sutimi, adică de 9000 voturi pe întreaga ţară, — nu pot asculta adevărul, il doare cu atât mai mult cu cât decăderea lor, în faţa opiniei publice, a fost mai ra­pidă. li doare pentru că simt că dacă greşalele trecutului le-au plătit atât de greu, — acele ale prezentului le vor plăti cu moartea lor politică. Dar violenţele n’au ser­vit niciodată la nimic. Ex­poziţia le poate răspunde la fel şi dacă până acum n*a făcut-o, este pentru că se ingrijeşte mai mult de­cât guvernanţii de greaua situaţie in care se găseşte ţara. Majoritarii d-lui Vai­da sunt lăsaţi să „lucre­ze“. Dacă fac singuri ob­strucţie şi scandal,­­ sin­guri vor purta răspude­­rea consecinţelor atitudi­nea lor. La un aşa guvern, aşa majoritaţi. Ţara vede cele ce se pe­trec, ţara vede violenţele, insultele şi ameninţările la cari se dedau, chiar în incinta parlamentului şi ea gândeşte la fel cu d. Gh. Tătărescu care, în faţa acestei hoarde de o nepotolită ură şi furie, a spus : „PRIVIŢI-!! DACA AICI SUNT AŞA, VA ÎNCHI­PUIŢI CUM AU FOST IN ALEGERI »“ Am scris înadins cuvântul cu literă mică pentru a-i evidenţia sensul real. „Olimpiadă“, în antica vorbire greacă, reprezintă intervalul de tip scurs între data ţinerii jocu­rilor olimpice, şi aceste jocuri, în trecerea vremii, reprezentau punc­te de demarcaţie importantă, eta­pe, începeri şi încheeri de epoci. Dacă timpul lor sosise, orice raz­boi în curs se suspenda pentru că, uniţi în strângerea de mână a unui alt soiu de întrecere, camara­derească şi paşnică de astă dată, adversarii de eri să se întâlnească în cuprinsul simbolic unitar al stadionului unei aceleaşi credinţi. Pentru noi ar fi un vis (de ama­bilă utopie, desigur, dar de reală aparenţă pacificatoare) ca Olim­piadele epocei noastre să capete sensul şi importanţa lor antică. Ar fi prilejul binecuvântat al unei mai de aproape cunoaşteri între naţii, săvârşită pe pajiştea verde a câmpului de sport. Dealtfel importanţa luată de a­­ceste jocuri cam­ din patru în pa­tru ani, frământă forţele vii ale omenirei, e un bun pas pe acest drum. E până acum cel mai fericit prilej de a stimula vigoarea rase­lor şi a potenţa tot ceea ce în ele e fibră de calitate superioară : e­­nergie fizică, şi morală, tenacitate, nobilă ambiţie, vigoare Şi omagiul pe care naţiunile die mare succesiv să fie gazde îl pri­mesc de la oaspeţii veniţi din toate colţurile lumei. — omagiul­ apoi pe care naţiile şi-l aduc una alteia, proslăvind ţara care a avut norocul şi darul de a zămisli un învingător, — o spiţă din cea mai strălucită linie a ra­sei umane — sunt deja tot atâtea câştiguri pe un teren încă fertil în posiblităţi de viitor. Iată de ce am dori ca, la trecerea olimpiadei care va începe după săvârşirea jocurilor de acum de la Los­­ Angeles, România să fi ajuns într’un grad de împlinire sportivă şi într’o încrucişare de împreju­rări cari să-i îngădue să fie repre­zentată, cu strălucire cuvenită unei rase tinere şi viguroase, în marea întrecere în care azi sunt reprezentate 39 de naţiuni cu peste 1600 de concurenţi şi în care Un­garia a trimes 53 de oameni să-i poarte culorile... - i. i. c. - COMENTARII­­*O nouă „olimpiadă Un succes al guvernului — Achitarea Ini Sever Boem — Debutul guvernului in materie de aplicare a principiilor de etică şi justiţie a fost încununat de suc­ces, cu ocazia judecărei procesului penal intentat Ini Sever Boen, pentru delictele prevăzute în or­donanţa definitivă a magistratu­lui instructor de pe lângă tribu­­n­alul Timișoara. Afacerea este arhi­cunoscută. Rechizitoriul parchetului așea­ză pe Sever Bocu printre infrac­torii de rând, având în phis o res­­perisabilitate cu atât mai mare cu cât faptele au fost patronate în calitate de director regional al Banatului. In faţa acestei situaţiuni gu­vernul a înţeles să fie consecvent cu principiile de morală care îi călăuzesc acţiunile şi a încercat un ultim mijloc pentru salvarea inculpatului... Procedeul s’a redus la o inter­­venţiune telefonică a ministeru­­ui de finanţe, pe lângă avocatul tatului, căruia i s’a pus în vedere ă nu se constitue parte civilă şi să nu atace pe nici o cale sentinţa­ribunalului. In felul acesta, fiind vorba de lelapidare de bani publici şi de­turnări de fonduri, delictul însuţi este inexistent din momentul ce statul face declaraţiunea că nu a fost prejudiciat băneşte. Aceasta este explicaţiunea ordinului dat de ministerul de finanţe avoca­­tului statului. In lipsa unei părţi civile, as prul dar obiectivul rechizitoriu al parchetului n’a mai putut duce la concluziunea firească a pro­blemei de drept penal ce se pu­nea tribunalului. Şi Sever Bocu a fost achitat. Iar achitarea constitue un prin şi mare succes al guvernului ca­re şi-a putut salva un partizan căruia rigorile legilor penale iar fi deschis altfel tragice perspec­tive. Salvarea se datoreşte absen­ţei statului de la obligaţiunile lui elementare de a şi susţine dreptu­rile ca parte civilă în proces. Si astfel, la regimul lui ,,nu mă declar“ se adaugă acest trist canitoliu care debutează guver. ""'a între,Weye id 111,1 V* ° taU x , striga suferiu­,8 pe toate , morală. Ca,Ie Și vrea puriîl-Căit ® I 1 _________

Next