Viitorul, septembrie 1932 (Anul 24, nr. 7377-7402)

1932-09-01 / nr. 7377

Anul al crong­iecl al patrulea Ho. 7377 BUCUREŞTI REDACŢIA şl ADMINISTRAŢIA STRADA EDGAR QUINET No. 1 S STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 3-58.17 ; Redacţia şi Administraţia 3-49.23 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug.­­ ------ A B IN TARA Un an........... 600 lei I Trei luni.......150 lei Şase luni....... 300 „ | Un exemplar 2 „ Instituţiuni publice fi particulare 1000 lei anual O N A M E N T E IN STREINATATE Un an...........4400 lei | Trei luni .......400 lei 1 Un exemplar... 6 „ Șase luni ... 700 Ce-au făcut demagogii pentru ţărani D. Maniu, care vorbeşte pe larg în chestii ce nu le cunoaşte şi nu sufla nici­ un cuvânt în chestiile în care e dator să se pronunţe, a avut curajul de-a nega partidului liberal, dragostea pentru ţărănime şi-a afirma că partidul naţional-ţărănesc a fost singurul depozitar al dragostei pentru ţărani, şi singurul care i-a ajutat. Dar gloria partidului liberal şi marile lui dovezi de ceiace a făcut pentru pătura rurală, nu pot fi umbrite de discursurile celui ce nici n’a luat parte la înfăptuirea marilor reforme agrare, şi nici n’a contribuit cu nimic la desrobirea politică şi economică a ţăranilor. Partidul naţional-țarǎnesc este el însuşi un beneficiar al reformelor date de partidul liberal. El a venit în viaţa publică a ţării, după ce ţărănimea căpătase prin exproprierea moşiilor mari şi prin votul obştesc, consolidarea economică şi libertatea politică. Ce-au mai putut da ţăranilor, aceşti beneficiari ai reformelor făcute de liberali, şi cu ce au mai contribuit ei la opera de ajutorare, de promovare a ţărănimei p­e căile economice, culturale şi politice? Da, partidul naţional-ţărănesc, a dat ceva ţărănimei, şi anume făgăduelile demagogice, din „scrisorile“ ridicole ale d-lui Mihalache. Dar afară de această „operă“, partidul naţional-ţărănesc a distrus „creditul agricol“, a compromis cooperaţia, creiată de sufletele marilor înaintaşi ai partidului liberal, a robit ţărănimea pe timp de generaţii întregi, pentru că cele 34 de miliarde de lei împrumutaţi vor fi plătite din tată în fiu de către ţărani. Iată ce a făcut partidul naţional-ţărănesc pentru ţărănime, pentru ţărănimea înşelată de agenţii acestui partid, pentru țărănimea considerată ca massă electorală pentru beneficiarii bugetului acestei țări. Partidul national-ţărănesc, care a înşelat ţărănimea prin făgădueli demagogice, partidul, care a distrus creditul, fără de care munca ţăranilor este imposibilă; partidul, care în plină criză agricolă s’a mulţumit a da ţăranilor „epistolele“ ridicole ale d-lui Mihalache; partidul, care a considerat pe ţărani numai ca o massă electorală, îndrăzneşte a se prezenta ca apărătorul, sprijinitorul şi iubitorul ţărănimei! D. Maniu care nu cunoaşte nimic din luptele şi jertfele făcute înainte de război, pentru ridicarea ţărănimei, şi d-l Mihalache, care n’are legături cu ţărănimea, "decât prin costumul de carnaval, cred că pot avea autoritatea morală şi politică de a nega marea operă a partidului liberal pentru apărarea păturei rurale. Ţara, însă, şi ţărănimea în special, cunoaşte pe marii negustori de vorbe, pe falşii ei apărători, pe cei ce mor de dragostea ţărănimei, dar îi distrug mijloa­cele de trai şi-o robesc prin dări rânduite pe serii întregi de generaţii. Falşii apărători ai ţărănimei — la o parte! S’a dus vremea minciunilor şi falselor aere de democraţie vicleană. PARLAMENT ACTIV... De astăzi parlamentar va ţine câte două şedinţe pe zi iar, în cu­rând, câte trei. In schimb, până acum, timp de O LUNA, nu s’a lucrat nimic. Cauzele se cunosc: certurile dintre miniştrii naţionali şi cei ţărănişti asupra alcătuirei pro­­ectelor ce trebuesc votate. Aceste proecte, începând cu mo­dificarea comversiunii, se vor dis­cuta aşadar în grabă şi fără a se da posibilitate parlamentului de­ a aduce vreo modificare serioasă. Constituţionalismul şi parlamen­­tarismul d-lor Maniu şi Vaida se împacă perfect cu transformarea Corpurilor legiuitoare intr’un bi­rou de înregistrare. Contradicţii­le flagrante din întreaga activi­tate a maţional-ţărăniştilor se ma­nifestă şi în această chestiune. Dar ele interesează mai puţin de­cât efectele ce le au asupra ţării. Cu o astfel de legiferare „tran­­sacţională,“ între cele două gru­pări care ne guvernează, sub nu­mele de „partid naţional-ţără­­nesc“, ajungem nu nu­mai la fa­limentul economic dar şi la cel administrativ. Guvernului îi convine perfect să discute în grabă, sub presiu­nea închiderii seziunii, proecte importante ca controlul averilor, conversiunea datoriilor agricole, modificarea concordatului pre­ventiv, abrogarea lichidării judi­ciare şi cele 2—3 proecte financi­are ce urmează a se depune. Chiar dacă seziunea ext­raordina­­ră ar fine până la 15 Septembrie, tot nu va fi timp pentru o amplă discuţie care, dacă n’ar putea schimba proectele depuse cu ..or­din“ de votare, — ar putea totuşi ţine în curent opinia publică cu greşalele ce le săvârşeşte guver­nul în această pripită legiferare. Aşa dar totul trebue să se pe­treacă repede, în câte trei şedinţi pe zi, ca majoritarii să se zăpă­cească, să nu mai ştie pe ce lume sunt, să voteze în grabă şi să ple­ce acasă liniştiţi. La nevoe se va vota închiderea discuţiei, dacă vor îi prea mulţi oratori şi aşa, cu căluşul în gură, majorităţile îşi vor face „datoria“, de-a vota cu guvernul. Opinia publică tre­bue şi ea să admire constitutiona­ Iasm­ul și parlamentarismul gu­vernului, fără să poată pricepe nimic din sinistra comedie ce se joacă. Ei bine, dacă ne este indiferent ceia ce vor pricepe majoritarii din proectele pripite ale guvernului, — nu tot așa eredent în ce pri­vește opinia publică. Oricâtă gra­bă va pune guvernul spre a vota un proect al „controlului averi­lor“, care în realitate este făcut pentru apărarea fraudatorilor şi pedepsirea denunţătorilor,­­ vom face ca opinia publică să fie de­plin lămurită asupra farsei ce se joacă. De asemenea în chestia­­conversiunei, un proect insufi­cient şi dăunător economiei şi a­­griculturei, nu va putea trece în grabă, fără ca ţara să nu-şi dea seamă de ceia ce se petrece. Vom demasca „activitatea“ par­lamentului pus umil în serviciul unui guvern incapabil. Vom de­masca „opera“ de legiferare a u­­nor oameni cari nu cunosc nici nevoile ţării, nici mijloacele de­­a-i veni în ajutor. Ţara va şti că ceiace se petrece azi nu e legiferare ci o sinistră comedie, ce nu­ poate să aducă nici o ameliorare în grava criză de care suferă. .­­ ! * NOTE 0 generaţie în convulsii Istoria universală, şi străbuna l­ui preistorie, se îndeletnicesc cu etichetări resumative. Ea a stator­nicit un veac al aburului, ori unul al electricităţei, după cum­­înainte de lumea­­ istorică, a existat o e­­pocă de piatră ori de fier■ Lumea noastră de azi va trebui să poarte şi ea un epitet, şi cel mai potrivit ar fi epoca trepidaţiei convulsive a picioarelor. A existat un secol al lui Pericles ori a lui Ludovic XIV-lea. Va trebui să se înumere şi secolul delirului cotidian şi per­manent al dansului. Se dansează de dimineaţă şi du­pă prânz, seara şi noaptea, iarna şi vara, în localuri închise, în sa­loanele familiei, în parcuri pu­blice, în localuri de consumaţie se­lecte, ori de la periferie. Lumea de azi e în cadenţă. Şi-a perdut mer­sul obişnuit. Trebue să se petreacă ceva în glanda pineală, acolo unde Descartes socotea că stă sufletul, ceva anormal, pentru ca tinerimea întreagă să nu mai facă altceva decât să vibreze fără întrerupere­ o maşină, fabricată din materiale solide, şi se defectează când este mereu pusă în funcţie. Cum vor rămâne intacţi nervii şi muşchii cari nu mai fac altceva decât să se mişte în cadenţa „rumbei'''' ? Birlaşii puneau altădată în vă­zul trecătorilor, anunţul: „Aci re­numiţii mititei“, ori „grătar, spe­cial“. rAcum orice cârciumă afi­şează. , ,­Aci se dansează“. Şi ade­vărat că se dansează oriunde, pe orice loc, pe un fund de pahar, ori pe unul de butoi. Trebue atât de puţin loc pentru o alipire de cor­puri, şi o mişcare oscilantă a pi­cioarelor ? Un morocănos misantrop ar pu­tea face reflexia. Dacă toată tine­rimea aceasta — care fireşte va fi clasa conducătoare de mâine— nu are altceva decât dinamismul con­­vulsiv al picioarelor, unde mai este şi cultura minţei ? Fireşte distracţia are rolul ei în viaţă, dar să fie alternată cu ocu­paţia serioasă, cu gândul matur. Când, însă, o generaţie întreagă nu face decât îşi leagănă trupul, ne întrebăm dacă acest delir perma­nent, nu va aduce şi o oare­care schimbare în suflet ? Dar singura mângâiere şi spe­ranţă este că şi , rumba“ şi toate „fox-trolurile“ vor deveni, pun forţa obişnuinţei, plicticoase, şi poate că atunci o generaţie care dansează, inventând mişcarea per­petuă, va găsi că în viaţă este şi altceva, mai bun, mai frumos şi mai util decât mişcarea picioare­lor în sunetul jazz-urilor, care au fost născocite pentru a omorî mu­zica I . PETRONIUS th.m­i? IN JURUL DICUUlfiTIIlOg lui ROTHERMERE —• Legitimiştii maghiari contra ,,ne­gustorilor“ Coroanei Sf. Ştefan Declaraţiile lordului Rotherme­­re, că unii patrioţi unguri i-au propus acum 4 ani, coroana Sfân­tului Ştefan şi tronul din Buda­pesta, a pricinuit o adevărată pa­nică în cercurile legitimiştilor ma­­ghiari. In presa legitimista au a­­părut foarte multe articole, inspi­rate din anumite cercuri aristo­cratice, care conţin atacuri violen­te împotriva, iniţiatorilor acestei „încercări ticăloase“. Legitimiştii spun că e vorba de o mistificare a polticianilor. Negustorii cu coroa­na regală — scriu ziarele legiti­miste — și-au pus la gând să vân­dă coroana Sf. Stefan pentru lire engleze. (Cens). L. ROTHERMERE ECOURI L­a Paris, — scrie un ziar francez, — sunt consumate 600 milioane ouă anual, iar în întreaga Fran­ţă consumaţia ar fi aproximativ de şase miliarde ouă pe an. Exportul ouălor în Anglia a fost în 1929 de 82.969 chintale, dar de atunci a mai scăzut din cauza crizei survenite. O nouă invenţie se va face în do­meniul cinematografului: „filme pentru cei surdo-muţi“., Prin­­tr-o aranjare specială aceştia vor pu­tea „citi“ cuvintele actorilor. Se vede că aceste filme vor contribui la o educare a acestor infirmi pentru felul lor de a se înţelege între ei. D­ouă canoniere americane au ter­minat după trei ani călătoriile făcute pentru căutarea şi distru­gerea vaselor naufragiate rătăcitoa­re pe mări, adevărate vase fantome, foarte primejdioase navigaţiei. Presa engleză notează că au fost distruse de canonierele americane, peste 15 aparate foarte vechi și to­­tu încă rezistente­­ din apele­­ Califor­niei, Australiei, Indiilor, etc. Pentru bucureşteanul plecat pen­tru o lună de vacanţă, reîntoarce­rea în urbea sa natală e mai tot­deauna fertilă în surprize. Neas­tâmpărul distrugător şi transfor­mator al d-lui Term, Dobroson, pri­marul cu care ne-a fericit Dumne­zeu, născoceşte neîncetate ocazii de a uimi chiar şi mintea cea mai indulgentă. Setea sa de reclamă simte neîncetat nevoia de „idei“ care să-i dea aparenţa că „acti­vează“. Plecasem, astfel, din Bucureşti asupra ultimei sale manifestări, chestia luxos tipărită, despre „Ur­banismul pacific“ (î !). Când am trecut câteva zile prin Bucureşti o nouă ispravă se săvârşise. Sna­­govul, celebra sa creaţie, fusese transformat într’un fel de Enghien bucureştean prin organizarea unei bule şi a altor jocuri de noroc şi despuiere. Braziliana putea înflori tihnită la umbra mănăstire­ lui Vlad Ţepeş, care nu prevăzuse asta. Ce-i drept, inaugurarea jocu­rilor coincisese cu întecul unui om, din lipsa unei echipe de sal­vare. Sunt perfecţionări şi perfec­ţionări, şi însuşi d-l Dem­ nu se poate gândi la toate. Acum, revenit în Bucureşti, am văzut înflorind cu uimire şi dezo­lare, în mijlocul său, ultima is­pravă a „primarului“. Cei cari suspinau după ,,le bon vieux temps“ COMENTARII De la „Braun" la „Diana“ dinainte de război şi chiar mai demult pot fi fericiţi. Panorama Braun retrăeşte zilele ei de glorie, pe acelaş loc din faţă Universita­tea unde ne reamintim să fi văzut venerabila ruină în vremurile co­pilăriei. Pe acelaş loc, care aştepta zadarnic Palatul, spornic în con­cesiuni, al Primăriei, se lucra (îna­­inte de a fi plecat din Bucureşti) conducătoare la o pergolă destul de reuşită Spe­ram că e făcută cu intenţia de a masca locul viran, şi aşteptam să o vedem terminată, ca să ne feli­cităm edilul­ Dar reîntoarcerea ne-a dat, vai! o deziluzie. In dosul pergo­lei a apărut un fel de cilin­dru cu moţ, de unde es tot felul de sgomote şi în jurul căruia vu­­eşte larma Moşilor mutată la cen­tru. Azi avem bâlciul în faţa Uni­versitatei Mâine i se vor adăuga,— ni se făgădueşte, — şi, alte „atrac­ţii“. Mititei, turtă dulce, muzicuţe şi un şarpe Boa. De acum încolo pe acest loc, numit „parcul Diana“ vor exista, — spunea un afiş, — tot felul de distracţii şi o mare organizaţie de bâlciu oriental. Ci­vilizaţia va fi săvâriştă până în 10 luni. Domnul Dem. vede departe în viitor. Şi bucureştenii, înmărmu­riţi, pot urmări, în faţa­­Zidului Morţii“, debutul delicios al operei sale de regenerare şi civilizare­.. . 1 a­ni. „REGIMUL AFACERILOR NECORECTE, al sinecu­rilor şi al risipei“ — Aşa califică guvernarea actuală organul oficios al tineretului naţional-ţărănist — Există un tineret naţional-ţără­nist, al cărui şef este deputat prin graţia rudeniei sale cu d. Ion Mihalache. Tineretul, cu chestia are şi un organ oficios: „Flamura verde“, — nume inspirat probabil de fos­tele gărzi verzi pe care acest par­tid 1© preconiza. In ultimul său număr, „Flamu­ra verde“ atacă violent guvernul şi regimul naţional-ţărănist. Spicuim următoarele rânduri caracteristice: „Să micşoreze numărul — inutil de mare — al subsecretarilor. ,Să dispară iureşul oamenilor de afaceri de prin anticamerele cabi­netelor. „Să reducă numărul secretarilor generali aşa cum prevede legea, la unul de fiecare departament. „Să aplice tutulor legea cumu­lului, pe care s’o întindă şi pe la primăriile Capitalei, unde sunt consilieri — tip Garabet Aslan — care încasează peste 150M0 (una sută cinci zeci mH) lei lunar. Să înceteze batjocura, numirilor ilegale şi sfidarea tuturor neche­maţilor din maşinile statului, multe, peste măsură de multe pe aceste vremuri. „Să înceteze risipa „Să înceapă răspunderile. »Au fost — ţi­­mi ^ tynetisfleri pasibili de pedepse pentru abateri grave. ..S’au făcut anchete Să vină sancţiuni „Le cere — le pretinde — nevoia restaurării spiritului de încredere în viaţa publică a acestei ţări“. Observaţiile organului tinere­tului naţional-ţărănist sunt foar­te juste. ! ! Insă tocmai pentru că sunt atât de drepte şi se cere o ţară întrea­gă, nu se potrivesc cu regimul naţional-ţărănist. Ce-ar face acest regim fără oa­meni de afaceri cari se îmbulzesc prin cabinetele miniştrilor? Ce-ar face acest regim fără bat­­jocura numirilor ilegale şi sfida­rea tuturor nechemaţilor ? Ce-ar face acest regim dacă ar aplica sancţiunile, băgând în puş­cărie o bună parte din partizanii sai ? N’ar avea raţiune de a exista ! Guvernul afacerilor, al sinecu­rilor şi al risipei, — aşa a fost în trecuta cârmuire, aşa este azi. Intre timp dezastrul economic şi financiar se desăvârşeşte, spre disperarea populaţiunei îngrijo­rate şi sărăcite. „I ’4­1 Piaţa Teatrului Naţional (Piaţa Unirei) Cu toate îmbunătăţirile locale şi sim­et, de estetică a Municipiului temporare ce i s’a adus în timpul să reflecteze şi să găsească soluţia din urmă, prin lărgiera circulaţiei logică a sistematizărei capitalei în în faţa Teatrului, prin amenaja­ această zonă, şi călcând peste re­­rea şi decorarea celor două subsp-, gulamentele în vigoare, cum şi luni dela capetele străzilor M. Milic, peste logica bunului simţ — con­­şi Câmpineanu, precum şi cu re-­sacrat prin legile clasice ale Îm­părăţiile vechei clădiri a Teatru-­ moşului — s’a încuviinţat clădirea lui Naţional, totuşi, această piaţă unui palat din oţel şi piatră de a rămas tot mică şi lipsită de pro­porţia unei pieţe Centrale de mare frequenţă pietonică şi vehiculară, având un aspect perspectiv, sub cele mai modeste exigenţe de es­tetică. Ce puţin acum, cu ocazia clădi­­rei Palatului Telefoanelor s’ar fi putut face un studiu mai amplu de sistematizare, ca în decursul anilor să se poată, realiza treptat „modernizarea“ acestei pieţe.Căci, aşa cum s’a aşezat Palatul Telefonelor, s’a oprit pentru tot­deauna desvoltarea pieţei în acea parte, constituind o „strangulare“ a Căei Victoriei, tocmai în locul unde aceasta face o curbă intrândă astupând astfel vederea liberă spre Bulevard. La un examen sumar al Planului Capitalei în zona Pieţei Teatrului — Piaţa Unirei — şi la verificarea lui la faţa locului se vede că solu­ţionarea aşezărei Palatului Telef., este complect greşită, întrucât în­gustează Calea Victoriei pe o por­ţiune a ei unde ar fi putut fi lăr­gită, dacă s’ar fi luat cu aliniere direcţiunea dintre faţada Teatrului Naţional şi clădirea din colţul str. Sărindar. Această „strâmtoare“ este cu atât mai evidenţiată, cu cât turnul Palatului Telei­, s’a aşezat în faţă, strivind prin proporţia lui uriaşe celelalte clădiri dimprejur, când el ar fi putut fi plasat spre fund cam în direcţia faţadei Teatrului Naţional, dându-se clădirei telei­, pe calea Victoriei, înălţimea re­glementată pe această stradă. In studiul de sistematizare al Pieţei Teatrului Naţional s’ar fi putut găsi soluţionarea lărgirei chiar peste str. M. Milo, cum şi cu o arteră­­ axială Teatrului, crein­­du-se ca la Paris „avenue de l’Opera“, care în cazul nostru ar fi prelungirea str- Biserica Enei, înlocuindu-se astfel Pasagiul En­­glich-Vechiu, întunecos și insalu­bru, cu o stradă de primul ordin. Dar,­ presiunile momentane se vede că au fost atât de mari, încât nu s’a dat răgazul necesar corni­ION D. TRAJANESCU, Arhitect - prof­esor proporţiuni îndrăzneţe, fără nici o posibilitate de îndreptare. Poate că la această oportunitate de soluţii pripite, contribue şi faptul că planul de sistematizare al capitalei, nu este încă învestit cu forma legală , în­cât diversele variante ale acestui plan, neavând caracterul definitiv şi obligatoriu, se mlădie de la caz la caz, la stă­ruinţele asidui ale celor interesaţi. In această stare de lucruri, ca­pitala ţării, mai ales în părţile centrale, va rămâne de­ a pururi un oraş înghesuit, fără aer, fă­ră lu­mină, fără circulaţie, ■i preocu­pări ale urbanisticei moderne — iar în Piaţa Teatrului, fără să aibă justificarea unor monumente istorice, cari, pentru respectul tre­cutului ar trebui păstrate în forma şi situaţia lor, şi ar împiedeca, pre­­tarea de m­oi artere, cerută de o circulaţie din ce în ce mai intensă. Astăzi, când avem un corp de arhitecţi de elită, proveniţi din Academia de arhitectură din Bu­cureşti, sau din şcoli superioare similare din străinătate, această si­tuaţie îngrijitoare pentru viitorul capitalei României Mari, nu mai poate dăinui­ Pentru sistematizarea diverselor centre ale capitalei, să fie chemat Corpul arhitecţilor români, să ia parte la concursuri publice, să­ so­luţioneze diversele cazuri propuse de municipiu, sub raportul urba­nistic şi estetic, obţinându-se pe a­­ceastă cale publică, un concurs de idei folositoare şi artei în general şi oraşului Bucureşti în special. Iar, după îndemnul Capitalei, toate oraşele din provincie, târgu­rile şi localităţile balneare şi cli­materice să obţină pe cale de con­cursuri publice, sistematizarea lor raţională. DICTA­TUR AIMpi ZIPSTENN - Fostul comunist s'a substituit d-lui Hsu­ppa - Partidul national-ţărănesc în complectă descompunere în Basa­rabia unde de­direa a obţinut im procent de 22 la sută din voturi şi alegerile generale — nu mai poate da azi cel, puţin un conducător pen­tru nefericita provincie de peste ■Prut. In lipsa oricărei directive şi a oricărei personalităţi cu autori­tate, lipsită până şi de pretenţiile ale d-lui Halippa sau de veleităţile d-lui Bogos Basarabia a ajuns, sub regimul naţional-ţărănist o simplă guber­nie încăpută pe mâna fostului a­­gitator comunist şi om de­ afaceri burgheze, celebrul senator Zip­stein. Personajul acesta exercită azi o adevărată dictatură. Autoritatea lui se manifestă în primul rând împotriva funcţionarilor care îşi fac datoria românească. Lăsând la o parte pomelnicul micilor sluj­başi persecutaţi de dânsul, vom re­ţine numele celor care au vina pre­cisă de a fi combătut acţiunea a­­gitatorilor comunişti, mai toşi prieteni personali ai lui Zipstein­ Astfel au fost mutaţi procurorul­­V­icolae Lascu, comisarul Serghii Florescu, căp. de jandarmi George Veleanu şi revizorul şcolar D. Na­dă, care au comis marele păcat de a duce, în domeniul activităţii lor, războiul cuvenit comuniştilor. Zipstein — deşi naţional-ţără­­nist — continuă acţiunea sa dublă de protejare a urg Sitelor moscovite E destul de trist ca un partid de guvernământ să nu găsească pen­tru această provincie un conducă­­tor. Dar cu ce a greșit biata Ba­sarabie ca să ajungă sub dictatura unui Zipstein?

Next