Viitorul, octombrie 1932 (Anul 24, nr. 7403-7429)

1932-10-01 / nr. 7403

fri! ?! «'rrf-veri fi prfrules Fo. 7403 BUCUREŞTI ADMINISTRAŢIA STRADA R. POINCARE No. II Telefoanele: Direcţia 3—58.17; Redacţia şi Administraţia 3—49.23 R­EDACŢIA STRADA EDGAR QUINET No. ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug •%**­. % A B O IN TARA Un an.......... 600 lei I Trei luni.......150 lei Şase luni.......300 M­­ Un exemplar 2 M instituţiuni publice şi particulare 1000 lei anual IN STREINATATE Un an..........1400 Iei I Trei luni .......400 lei Șase luni ... 700 „ | Un exemplar... 6 „ sâmbâtâ i Octombrie 1932 .iStimr-N AME N T E Haosul conversiunei şi atitudinea partidului Liberal Partidul national-liberal îmcă din 1930 a înscris în programul său de revendicări sociale, con­cepţia conversiunei datoriilor a­­griicole.­­ Nevoia conversiunei datoriilor agricole, desigur ca se resimte de către orice om conştient de greutăţile vremei, şi de rolul preponderent ce-l joacă în econo­mia ţarei, agricultura. Criza economică şi întregul cor­tegiu al greutăţilor ce le-a adus războiul mondial, a făcut« ca si­tuaţia debitorilor agricoli să fie mult îngreuiată,­­ iar aceasta are drept urmare o scădere a pro­ductivităţei muncei agricole, prin c­up»a de credit:­­ « Din toate punctele de vedere, deci se impunea o intervenţie e­­nergică şi urgentă a statului pen­tm a însănătoşi economia, a asa­na raporturile dintre creditori şi debitorii agricoli, şi­ a face ca ramura principală a bogăţiei ţa­rei, agricultura, să se consolideze cât mai mult. Concepţia partidului naţional­­liberal, în ceea ce priveşte conver­siunea datoriilor agricole, pornea de la cunoaşterea realităţilor, şi era insuflată de dorinţa unei în­sănătoşiri chibzuit® a agricultu­rei noastre.­­ Ce-a făcut guvernarea trecută din proectul conversiunei, se ştie. A­ prezentat un proect confuz şi nestudiat, ceea ce a silit pe parti­duul nostru a fac® o declaraţiune principială, francă şi limpede. Această declaraţiune era formu­lată pe scurt astfel:­­ „Admitem conversiunea pentru că ea este o necesitate recunoscu­tă înainte de toate celelalte par­tide, de partidul naţional-liberal. Dar nu putem admite, modalită­ţile de amănunt din proectul gu­vernului, care aduce confi­sie, şi haos, într’o problemă de care de­pinde viitorul economic al ţărei“. Legea conversiunei votată sub guvernarea trecută cerea deci o modificare pricepută, pentru a o face echitabilă, la adăpost de ori­ce influență părtinitoare, de ori­ce interes personal, şi, în primul r­­înd aplicabilă şi utilă. Dar guvernul actual, care şi-a căpătat pe deplin caracteristica de incapabil, aduce modificări cam­ nu numai că nu îmbunătă­ţesc legea votată în­ trecut, dar o fac haotică şi absurdă Din lip­sa oricărui principiu conducător, guvernul după ce scoate din fo­loasele conversiunei datoriilor a­gricole, pe agricultori cu proprie­tăţi mai mici de 10 hectare, în­­locueşte conversiunea pentru to­a­te categoriile, printr’un­ morato­riu de 18 luni, fără să se preci­zeze care va fi la expirarea aces­tui termen, situaţia debitorilor. Ne aflăm, astfel în faţa unui proect de lege, care venit să solu­ţioneze cea mai gravă problemă economică şi financiară a ţărei, bâjbâe în întunerec, se contra­zice, desfăşoară toată intrigăria, toate intestinele neînţelegeri din­tre naţional-ţărănişti şi dă ţărei spectacolul unei guvernări pe cât de incapabilă, pe atât de odi­oasă, prin spiritul ei sectar, şi prin interesele personale ce sin­gure îl insuflă. Legea conversiunei, nu prevede nici un mijloc de a acoperi pa­gubele lor, resultând din faptul că orice plată făcută în cursul celor 18 luni se socoteşte ca în­doită.­­ Să notăm că legea conversiu­nea nu salvează cooperaţia dân­­du-i o lovitură nouă, după ce printr’o practică constantă de gu­vernare naţional-ţărănistă, ma­rea mişcare cooperatistă fusese minată de un, politicianism ra­pace. Nu trebue uitat, şi aceasta o afirmă precis partidul naţional­­liberal în declaraţiunea ce-a fă­cut-o în Cameră, ca legea conver­siunei nu prevede nici un mijloc eficace pentru finanţarea conver­siunei, aşa că ea devine o lege inoperantă. Suntem în faţa unei legi inco­­herente, inoperante, plină de con­traziceri, şi care în locul unei soluţii definitive, vine cu un pro­ect de temporizare,­­ dovada strălucită a incapacităţei guver­nului de azi. Partidul naţional-liberal îşi în­deplineşte şi de data aceasta, o­­bligaţia ce-o are faţă de ţară, de a se pronunţa cu energie contra legei conversiunei care nu rezol­vă nimic, nu aduce nici o soluţie de viitor, şi nu face de­cot să adaoge haosul în tulburatele vre­muri prin care trecem. NOTE CAPODOPERE FILOSOFICE în ROMANESTE „Societatea Română de Filoso­­fie“ a luat ințiativa ca sub ocroti­rea ei să facă a apare traduceri din capodoperile filosofice. Este o lăudabilă măsură care va servi cultura noastră. Prima lucrare este traducerea Principiilor cunoştinţei omeneşti“ a filosofului George Berkeley, făcută din engleză de d. S. Căţea­­nu cu o introducere de N- Bagdo­­sor. Utilitatea acestor traduceri este necontestată, căci se pune la înde­mâna morelul public acele lucrări ce nu pot fi cetite în original. Se va obiecta, poate, că acela care se preocupă de problemele filosofice, trebue să cunoască o mare limbă europeană. Da, este adevărat, cu rezerva, însă, că dacă va cunoaşte o limbă străină, nu va cunoaşte pe celelalte. Credem că nu afirmăm ceva prea hazardat dacă admitem că nici jumătate din cei­ cei cunosc franceza, şi citesc, fireşte, în origi­nal pe Comte, şi pe Boutroux, nu cunosc limba lui Mici, lui Spencer, lui Darwin. Şi atunci nu e mai preferabil a ceti pe Spencer în tra­ducere română de­cât în franceză? La noi în afară de traducerile lui T. Maiorescu (din aforismele lui Schopenhauer) ori de traducerea d-lui Motru, din Nietzche, și din Kant (in traducerea unui domn profesor, căruia îi cer scuze dacă acum nu pot controla numele său în bibliotecă), nu am avut nici-o transpunere a capodoperilor filoso­fice. Traducerea recentă a lui George Berkeley, este astfel perfect de o­­portună, căci ea pune in calapo­dul limbei noastre, cugetarea idea­listului cel mai pur şi mai intran­sigent din agitata istorie filosofi­că. După Berkeley, lumea se redu­ce la observaţia subiectivă. Dinco­lo de cer, nu e nimic, şi dacă am scoate substanţialitatea activă a spiritului, lumea ar fi oarbă şi mută. Aceste opinii strânse în cadrul Şi în lumina unei dialectici pro­funde şi subtile, sunt o frumuseţe spirituală, un deliciu al mintei, care ne poate despăgubi de toate plictiselile financiare, fiscale, ori economice ale vremii noastre. Cu Berkeley uităm de percepţii, de dări... şi de conversiune. PETRONIUS POLITICIANIZAREA învăţământului la toate gradele — Stand­­ul numirilor,­­Masărilor şi transferărilor în învăţământ — De la venirea actualului guvern la ministerul de instrucţie se petrece un adevărat scandal, degra­dant pentru învăţământ şi umilitor pentru corpul didactic. In acest departament s’a instalat teroarea clu­burilor naţional-ţărăniste şi a şefilor de organizaţii guvernamentale provin­ciale . Din tot ce se petrece la acest minister, reese că delegatul clubului central naţional-ţărănist e d. P. Andrei, subsecretar de stat, pus anume să politi­­cianizeze şi să compro­mită învăţământul. Până în prezent patru deputaţi naţional-liberali au anunţat interpelări a­­supra abuzurilor de tot felul dela acest minister­, iar în total s’au adresat zece interpelări în Came­ră pe aceiaş chestiune. D -nii I. Purcăreanu, I. Pillat, D. Luca şi R. Roşcu­­leţ deputaţi naţional-libe­rali au cerut acte şi do­sare pentru a denunţa a­­buzurile şi ilegalităţile. Intr-adevăr, nu se face nici o numire, transferare sau detaşare fără reco­mandarea clubului guver­namental. Mai mult, hârtiile peti­ţionarilor nu merg pe ca­lea legală spre rezolvare ci prin intermediul agen­ţilor electorali. Nu se ţine seamă din nici un evit eri­o l egal şi de nici o dispoziţie regulamen­tară. L­egea a fost înlocuită cu biletul de recomandare I sau de prezenţa abuzivă I a şefului de organizaţie naţional-ţărănistă. Toţi candidaţii la pos­turi cu notări excelente sau diplome cu menţiuni bune, sunt ţinuţi zile dea­­răndul în mijlocul străzii Spiru­ Isaret şi supuşi la brutalităţile uşierilor mi­­nister­ului. Până şi recrutarea cor­pului profesoral pentru diferite examene se face tot după aceleaşi criterii fie club spre ruşinea şi de­căderea învăţământului. In ultimul timp se abu­zează şi la numirile licen­ţiaţilor universitari în po­sturile de suplinitori. După suprimări de şcoli şi taxe de jaf patronate de guvernul actual s-a des­­lănţuit şi această operă de demoralizare a corpu-­­ lui didactic și dezorgani­zare a învățământului. Pentru menţinerea tratatulor de pace — întărir­ea frontului faţă de Germania SIR JOHN SIMON PARIS, 29. — Din Geneva se anunţă: D. Herriot şi reprezentanţii Po­loniei şi ai statelor Micii înţele­geri au avut eri o consfătuire spre a se realiza întărirea fron­tului unic între Franţa şi aliaţii ei din est faţă de Germania. In, acelaş timp s’a fixat calea pent­ru respingerea tuturor pro­punerilor de compromis engleze. „Matin“ spune că această con­sfătuire a avut ca scop fixarea acţiunei comune pentru respin­gerea cererilor Germaniei. Ziarul acuză Anglia de a fi provocat căderea protocolului de la Geneva. S’a discutat asu­pra respingerii propunerilor lui sir John Simon, care vrea să înlocuiască statul militar german cu o convenţie de desarmare.­­­­ Această convenţie însă, după punctul de vedere francez, ar in­­semna revizuirea indirectă a tra­tatului de la Versailles. D Herriot a respins net acea­stă propunere şi a cerut ca mai întâi să se facă o anchetă inter­naţională, dacă Germania a res­pectat cu stricteţe dispoziţiunile tratatului de la Versailles în pri­vinţa armatei germane. Sir John Simon a mai cerut, ca Franţa să facă primul pas spre împăcare cu Germania. După cum arată ziarul, d. Her­riot a respins și această propu­nere.­ ­131. « R ir Propaganda prin teatru de PAUL I. PROPAN De câte ori este vorba d’a se face o reducere bugetară, primul gând se îndreaptă împotriva teatrelor, ignorând par’că înadins că nu poate fi un agent de propagandă mai puternic și mai activ ca tea­trul. Cea mai evidentă dovadă a a­­cestei afirma­tiuni am avut’o în timpul marelui război, când Ger­mania s’a servit de toate mijloace­le de propagandă şi mai cu seamă de teatru, pentru influenţarea po­­pulaţiunilor din teritoriile ocupate. Dintr’un articol publicat mai de mult de marele şi reputatul nostru prieteni Robert de Flers, intitulat ,,Propaganda prin teatru“, îmi a­­mintesc un epizod care ne intere­sează, în special pe noi, fiindcă ceea ce scria acela care ne cunos­cuse țara atât de bine se petrecea tocmai în București, vremelnic o­­cupat de armatele lui Mackensen. Când armatele austro-ungare s’au instalat în Bucureşti, au gă­sit o populaţie exaltată şi înfrigu­rată, care nu pierduse o clipă nă­dejdea în victoria aliaţilor. Atun­ci când Germanii erau siliţi să re­curgă la cele mai slabe unităţi pen­tru a împiedeca ruperea frontului occidental, ei au trebuit să lase în România şapte divizii, pentru a împiedica o răscoală în Regatul danubian. Neliniştea mareşalului Macken­sen era mare. El a ordonat redes­chiderea tuturor sălilor de teatru, cu menţiunea specială de a se juca numai piese nemţeşti. Sălile de teatru erau aproape pustii. Mac­kensen a chemat la dânsul pe şe­ful biroului politic şi i-a exprimat teama pe care i-o inspira atitudi­nea unei populaţiuni, de obicei foarte amatoare de teatru şi care deodată devenise atât de potrivni­că faţă de acest gen de spectacole. — Sunt de părerea d-voa­stră, domnule mareşal, îi răspunse con­silierul politic. Simptomul e alarmant. — Dacă am micşora­ preţul locu­rilor ? propune mareşalul. — Iată ideia de mare şef, răs­punse consilierul. Mâine vom micşora preţurile. Măsura s’a aplicat imediat. Ta­riful a fost schimbat, dar rezulta­tul a rămas acelaş. Sălile mai pustii şi mareşalul mai supărat. — Vreau cu orice preţ să distrez spiritele, să îndulcesc amarul bie­ţilor oameni. Vom juca în faţa să­lilor goale. E colosal ! Ce să joc ? — Ași găsi eu o modalitate, dom­nule mareşal, îi răspunse consilie­rul. Mi-e teamă numai, ca Exce­lenta Voastră să nu se supere. Să jucăm piese franţuzeşti. Mareşalul, după oarecare ezitare, şi-a da­t consimţământul. .S’au pu­s în repetiţie piese franţuzeşti. Tea­trele din Bucureşti au fost pline­ La Bruxelles s’a întâmplat ace­laş lucru. S’a jucat între altele şi „Gra­dina lui Dumnezeu“, trecută fireş­te, sub ochii cenzurei şi corectată după înţelesul nemţesc. Aşa de pildă, un personagiu din piesă, tre­bue să exclame la un moment dat: „Cutare are şicul englez“. Excla­marea nu convenea deloc nemţilor. S’a înlocuit pe inamicul d’atunci, cu un neutru, aşa că personagiul a exclamat: „Cutare are şicul o­­landez“. (Ceea ce fireşte nu avea a­­ceaşi însemnătate). Aparenţa era însă salvată­ Timp de cinci ani, cât a durat războiul, propaganda germană a manifestat sforţarea cea mai for­midabilă. Acum, însă e vorba de cucerirea în timp de pace — de cucerire nu prin arme, ci prin mijloace cultu­rale. In toate ţările din Europa, una din preocupările de seamă ale oamenilor cu răspundere este de a da maximum de interes patrimo­­niulu­i intelectual.. . " E vorba de opera vie, care are nevoe şi de ordine, dar mai cu seamă de entuziasm şi care nu are altă ţintă decât de răspândirea cul­turei româneşti în România între­gită­ Nu există diplomat mai ex­perimentat, mijloc de acţiune mai direct şi mai puternic, agent de propagandă mai destoinic, decât teatrul. E drept că în ultimii ani, echipe d’ale Teatrului Naţional, sub con­ducerea unui fruntaş al primei noastre scene, au cutreerat ţara în lung şi’n lat. Succesul turneelor acestora a fost mare- Iniţiativele i­­zolate, întreprinderile particulare trebuesc întocmite după un sistem de propagandă organizat. Şi bine a făcut directorul primei noastre scene ca să nu mai per­mită descomplectarea ansambluri­lor Teatrului Naţional din Bucu­reşti. Conservatorul, Academia regală de muzică şi declamaţie, ar trebui să se ocupe mai se­rios de clasele de dramă şi come­die, dată fiind contribuţia ce ar putea-o cu folos aduce, elevii cei ibuni, în formarea ansamblului tru­pei care pleacă în turneu- S’a constituit la Paris, un „Ser­viciu de studii a a­cţiunei artistice- De ce nu s’ar forma şi la noi o societate de expansiune artistică, care ar grupa la un loc, pe toţi a­­cei, cari prin inteligenţă sau cu a­­verea lor, ar ajuta la o difuziune intelectuală ? S’ar deschide o fereastră, pe un­de ar putea intra lumină. Ca o asemenea Societate de ex­pansiune să aibă toată puterea, ar trebui să servească şi teatrul şi muzica şi artele plastice. Trebue făcut apel la toate muzele, fără ca vreuna să fie uitată. O muză neglijată, se poate răz­buna crâncen. Eclectismul cel mai larg ar trebui să prezideze la, acest ansamblu de sforţări, de unde nici o competenţă să nu fie înlăturată. Artişti, critici, amatori luminaţi ar avea de jucat un rol important, iar pentru oamenii avuţi — tot s’ar mai găsi — ar fi o ocazie u­­nică d’a se manifesta. „ DREPTATEA SCBOFITIRILOR PENSIONARI Marşul forţat al subofiţerilor pen­sionari, cu incidentele cari au urmat la Arenele Române: sechestrarea preşedintelui congresului, forţele po­liţieneşti desfăşurate de guvern, mo­bilizarea pe loc a congresiştilor şi începutul de grevă a­ foamei, s’a îni­cheiat ori, cu un succes pentru cei cari îşi strigaseră suferinţele şi ne­dreptăţile îndurate. Li s-a dat oamenilor asigurarea că vor fi împroprietăriţi în judeţele res­pective şi că dacă se găsesc lo­curi disponi­bile se va da câte 14 po­goane în judeţele învecinate fără o­­bligaţia pentru împroprietăriţi de a se conforma legii colonizărei. Cât priveşte subofiţerii pensionari din Ardeal ei vor fi puşi pe picior de egartate cu cei din vechiul regat. In chestia pensiilor guvernul a fă­găduit că subofiţerii pensionari vor fi trataţi la fel cu pensionarii civilii, cu ocaziunea Întocmire! legii de ar­monizare aplicabilă dela X Ianua­rie 1933. In sfârşit Ii s’a mai făgăduit că li se vor acorda aceleaş drepturi in ce priveşte călătoria pe c.f.r. Şi astfel, o cauză dreapta a trium­fat sub tenacitatea afirmare! şi sub presiunea executată de opinia publi­că şi de presă asupra guvernului, care, în alte împrejurări — in piaţa Cercului Militar spre exemplu, unde a schînguit pe invalizi, văduve şi or­fani de război — a procedat fără mă­sură şi fără a-şi fi dat osteneala să afle cauzele unor paşnice demon­­straţiuni. Rămâne de văzut numai dacă gu­vernul va pune tot atâta grabă in satisfacerea dreptelor doleanţe ale subofiţerilor, cât a pus in făgă­­duelile făcute. D. MIHALACHE ironizat de ,,Dreptatea“ „Dreptatea“ publică un articol intitulat „D. Ion Mihalache la In­terne“- După maltratarea recentă, în stil de galimaţie sociologică a d-lui Maniu, oficiosul naţional-ţă­­rănesc ia la rând azi pe titularul de la interne- o ia pe departe. Aşa de departe că trebue să se fi cu­tremurat şi învăţătorul de la To­­poloveni. Portretistul „Dreptăţii“ cheamă în ajutor pe Karl Mannheim. Nici mai mult nici mai puţin. Aşa­dar citim că acest. ..Karl Mannheim într’o recentă carte, care a făcut oarecare vâlvă în Germania, intitulată „Ideologie şi utopie“, unde m­arjează problem­­ele cele mai arzătoare ale vea­cului şi criza structurală a vieţii publice, vorbea de tipurile admi­nistrative dintr’un stat astăzi în schimbare. Intr’adevăr... Ministerul de interne al Vala­­hiei, acolo unde tronau protago­niştii aristocraţi ai conservatoris­mului şi plutocraţii liberalismului este astăzi ocupat de d. Ion Miha­lache, exponent al ţărănimei, băr­bat de stat, ponderat, chibzuit şi radical nou“. Chestia e ce face d. Mihalache, „cel ponderat, chibzuit şi radical nou“ la departamentul internelor ? Tot „Dreptatea“ îşi ia sarcina să ne lămurească: ,,Pe nesimţite şi pe tăcute se în­­făptueşte la interne, de la venirea d-lui Ion Mihalache o transfor­mare cu urmări nebănuite. Nume­le şi înfăţişarea sa sunt simbo­luri, pentru acest popor ţărănesc-Moravurile îndărătnice balcan­­fanariote sunt prompt sancţionate de acest spărgător în înţelenitul ogor administrativ“. Iată dar, pe­­ Mihalache făcând lucruri metri pe „nesimţite­ şi tă­cute“. Modestia aceasta în fond este o metodă profesională deoarece — ne lămureşte portretistul — e vorba de un „spărgător“. Mai com­plicat pentru înţelegerea noastră metaforică e faptul că d. Mihalache în loc de-a sparge geamuri, uşi sau ziduri, se apucă să „spargă“ o­­goare înţelenite. Când e vorba de precizări aflăm în ce constă această epică şi epi­­colă activitate reformatoare, tex­tual. „Fapte mici, ca suspendarea te­legrafică a unui consilier comu­nal în Muscel care a bătut doi cetă­ţeni, mutarea unui şef de jan­darmi, arată cadrul în care se mişcă ministrul de interne, din ac­tualul guvern naţional-ţărănesc“­Intr-adevăr e formidabil. Sunt fapte care vor, rămâne desigur in istoria politică şi de progres a ţă­rii. Dar ce să mai spunem noi des­pre d- Mihalache, când oficiosul d-sale „Dreptatea“ nu găseşte alt­­ce­va de spus ? Legile naţional-ţăriniştfi ■BRB—MWMBBBMM—IMMBIHWTO1M——Bwr« Reforma administrativă este inaplicabili Legea administrativă a fost din nou modificată. Guvernul naţional-ţărănist prin modificarea făcută­, caută săi în­drepte în parte greşelile ce a comis faţă de ţară prin legea pentru or­ganizarea administraţiunei locale din 1929 In primul rând modificările sunt făcute numai pentru a se putea reîntoarce în mod definitiv, la îm­părţirea administrativă din 1925 fă­cută prin legea partidului naţional­liberal şi a se desfiinţa complect împărţelile hibride administrative făcute prin legea din 1929. In al doilea rând prin modifică­­­rile făcute, se revine şi în ceea ce priveşte alegerile administrative şi în cea mai mare parte, tot la dis­­poziţiunile legei din 1925. Autorii nouei modificări aduse legei administrative, au dat dovadă însă, şi de data aceasta, de completa lor lipsă de pregătire,, ca şi de de­plina lor incapacitate. . . Texte de lege care se contrazic „Procedura de judecată este ce­a prevăzută de art 14 din­ Legea elec­torală. Puse faţă în faţă, a­cest text de lege cu cel din art­ I şi cu situaţiunea de fapt creiată prin înprejurarea că legea modifica­toare a fost promulgată abia la 21 Septembrie, nepregătirea și inca­pacitatea celor cari au întocmit textele legei modificatoare, rees în mod evident, întocmirea listelor elap­­torate In adevăr din cele expuse mai sus s© vede clar că faţă cu radi­cala modificare a împărţirilor ad­ministrative — în Argeş din 79 co­mune, se fac 175 — pentru alegerile comunale nu mai poate fi vorba de o revizuie a listelor electorale, ci de o adevărată bună întocmire a listelor. Cum noua arondare a comune­lor în cel mai fericit pas, după cum am arătat mai sus, nu poate intra în vigoare de­cât cel m­ai de­vreme la 3 Octombrie, ce sens și ce posibilitate de aplicare mai poate avea dispozițiunea din art. VIII, revizuirea (?) listelor electo­rale să se facă în cursul lunei Septembrie ? ! Care liste să se revizuiască ? Ale comunelor cari s’au desființat? Ce interes mai prezintă ? Ale noi­lor comune acum create ! Dar în aceste noi comune, urmează ca mai întâi să se întocmească listele elec­torale, întrucât ele nu le au­ In tot caizul fie întocmirea din nou, fie revizuirea, cum se poate face în cursul lunei Septembrie, când este vorba de listele electorale alle unor comune cari abia de la 3 Octombrie înainte îşi capătă fiinţă legală ? Atât întocmirile de noi liste, cât şi revizuirile celor vechi, trebue să se facă de­­organele administrative, competente după noua arondare. Recursuri tardive Mai departe legea trimite pentru procedură la art 14 din legea elec­torală. Ori­cetind acest articol se poate vedea­, că pentru revizuirea liste­lor se cer următoarele termene : O lună pentru afișare, 15 zile termen de recurs. Dacă la aceste termene se a­da­­ogă și timpul necesar pentru ca tribunalele să judece eventualele recursuri şi timpul necesar spre a s­e comunica hotărârile primă­riilor respective pentru a se opera în liste, trecem peste termenul de 3 luni, maximum în care colegiile trebuesc convocate pentru alegeri. Ce să mai­ zicem de dispoziţiur­­ile ministerului conform cărora­ s’au liberat carnete de alegători după listele actualelor comisiuni, alegătorilor cari după noua aron­dare aparţin la alte comisiuni . Aceasta este situaţia de fapt core­­lată în viaţa administratvă ru­rală de noile modificări ale legiei administrative făcute şi de măsu­rile luate de nepricepuţii condu­cători ai ministerului de Internei HONORIU BANESCU Fost deputat, senator, fost secretar g­ral la ministerul de interna ECOURI S’au votat texte de lege, cari se contrazic, de alte texte de legi pe cari ar urma să se întemeeze, iar altele cari sunt inaplicabile prin însăşi felul în care au fost redac­tate. Pentru a dovedi aceste afirma­­ţiuni, mă voiu ocupa aci de dispo­­ziţiunile privind modificările esen­ţiale urmărite şi anume: 1. Noua arondare a comunelor şi 2- măsurile referitoare la nouile alegeri admi­nistrative. La art. 1 se dispune ca prefectul de judeţ, pe cale de decisiune, să facă, noua arondare a comunelor şi ca, decisiunea­ să fie afişată timp de 10 zile în fiecare sat din judeţ. In cazul judeţului Argeş — şi a­­celaş lucru este în toate judeţele — decisiunea d-lui prefect s’a dat pe ziua de 22 Septembrie 1932 și nici nu se putea da mai curând, de­oa­rece legea a fost promulgată abia în ziua de 21 Septembrie. Prin această deriziune numărul comunelor rurale din județ au spo­rit dela 79 lai 175. Această deriziune în cazul cel mai fericit — al ipotezei că nimeni nu va face apel contra ei ■ — rămâne definitivă la 3 octombrie 1932. Deci nouile împărţiri administrat­­ive, nu pot intra în vigoare decât după această dată. Tot art. 1 dispune că : „în fruntea comunelor rurale astfel constituite se vor numi comisiuni interimare“. Mai departe ocupându-se de ale­gerile administrative, ce trebuesc C­­elebrat pictor Jules Ohgret, a de­cedat la Nissa fiind în vârstă de 97 ani. Se ştie că acest mare virtuos al culorilor, era orb de mulţi ani. D­upă ultimele statistici populaţia Japoniei continuă a spori cu 850.000 în medie anual. Anul ____ ____________ , tr­ecut numărul nașterilor a fost de să se facă, legea prin art. VI dis­ 2-102.006, al deceselor de 1.240.472, a­pune următoarele „In termen de cel mult trei luni de la promulgarea legei se va con­voca corpul electoral pentru a pro­ceda la alegerea consiliilor admi­nistrative comunale şi judeţene. In mod excepţional revizuirea liste­lor electorale pentru comune şi ju­deţe se va face în anul acesta în cursul lunei Septembrie“­a­dică un excedent de 861.534 naşteri. P­apa a primit în audienţă de bine­cuvântare un grup de 100 com­batanţi din război, francezi şi văduve din război, sosite la Roma sub conducerea profesorului Bone­­do, profesor la universitatea din I­uile. ------------------------------------­ D-l HONORTU BANESCU

Next