Viitorul, iunie 1933 (Anul 25, nr. 7604-7628)

1933-06-01 / nr. 7604

Anul şi două sesi si eîneilsa No. 7604 BUCUREŞTI REDACŢIA­­ administraţia STRADA EDGAR QUINET No. I­II STRADA R. POINCARE No. 11 Telefoanele: Direcţia 3—58.17; Redacţia şi Administraţia 3—49.23 ANUNCIURI COMERCIALE se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug. A I 9 N TARA Un an........... 600 lei I Trei luni.......150 lei Şase luni....... 300 „ | Un exemplar 2 „ instituţiim­ publice şi particulara tflOO M anual Un an...........1400 lei I Trei luni ......400 lei Şase luni ... 700 „ I Un exemplar... 6 „ Joi 1­urile 1933 O N A M E N T E IN STREINATATE ţii PARTIDELE POLITICE şi Nouile generaţii. Manifestaţiunea politică a ti­neretului ardelean care a avut loc la Cluj sub prezidenţia d-lui Duca a dat loc la vii comenta­rii în presa politică. Un ziar de seară, comentând această întrunire, pune proble­ma tinerilor generaţii pe u­n plan care depăşeşte graniţele parti­dului în jurul căruia s-a produs impresionanta manifestare tine­rească din Ardeal. Ziarul de seară face un reproş tuturor partidelor serioase şi de ordine care nu se îngrijesc în destul şi nu formulează puncte de atracţie mai captivante pen­tru tinerile generaţii care, în vâltoarea greutăţilor economice de astăzi, fatal sunt aruncate spre curentele extremiste fie­ de stânga, fie de dreapta, ceia ce constitue o pagubă pentru viaţa publică de mâine şi chiar o pri­mejdie pentru normala desfăşu­rare a vieţei de stat. P­roblema privită din acest punct de vedere prezintă, fără îndoială, o însemnătate deose­bită, dar nici mustrarea adresa­tă partidelor, nu este în totul justificată şi nici primejdia pre­­zenţei tineretului în mişcările extremiste nu are caracterul şi proporţiile ce i se atribu©. In ceia ce priveşte atitudinea partidelor politice faţă de tine­ret, vom evoca metodele şi con­cepţiile care au orientat politica partidului naţional-liberal faţă de nouile generaţii cari bat la poarta vieţei publice, partidul naţional-liberal prin structura lui democratică, prin programul lui generos şi prin autoritatea ce i-au dat-o marile lui înfăptuiri istorice, a consti­tuit întotdeauna un factor de a­­tracţie pentru generaţiile tinere care în mod permanent i-au fali­­mentat cadrele şi împrospătat energiile.­­ Istoria e martoră, în aceasta privinţă, de la originele partidu­lui naţional-liberal până astăzi, când problema nouilor generaţii tot se pune cu un caracter ce nu-l vei avea întotdeauna în trecut. Astăzi sunt, într’adevăr, orga­­nizaţiuni extremiste care atrag o parte din tineretul nostru, cu deosebire din tineretul universi­tar. In rândurile extremismului de stânga acest tineret, când nu e complect absent, se găseşte foar­te rar. Din acest punct de ve­dere, problema nici nu se poate pune. In schimb, tineretul este atras spre extremismul de dreapta. Aici însă trebuesc făcute două distincţiuni. Prima: imensa majoritate a tineretului universitar rămâne streină de organizaţiile şi agita­ţiile extremismului de dreapta. Turbulenţa minoritatei care se agită nu-i sporeşte nici numărul, nici însemnătatea. A doua distincţie. Prezenţa a­­cestei minorităţi în organizaţiile extremiste a avut întotdeauna un caracter trecător. Acestea fiind realităţile, pro­blema trebue redusa la propor­ţiile ei adevărate. Revenind la partidul naţional­­liberal trebue să relevăm că ti­nerile generaţii se îndreaptă spre acest partid — astăzi mai mult de cât ori — tocmai ca o reac­­ţiune sănătoasă împotriva ten­dinţelor maladive ce se semna­­lează în rândurile unei părţi a tineretului de astăzi. Atât în Capitală, unde organi­zaţiile tineretului constitue o forţă plină de entusiasm şi de nădejdi îndrituite, cât şi în res­tul ţarei şi în Ardeal, unde or­ganizaţia tineretului a avut o manifestare atât de impresionan­tă şi de promiţătoare,­­ parti­dul naţional-liberal a făcut do­vada că se preocupă de proble­ma orientărei nouilor generaţii car­ şi astăzi ca­ şi altă dată —■ astăzi poate mai mult chiar de­cât altă dată — găsesc în struc­tura şi în ideologia acestui par­tid o îndrumare sigură şi sănă­toasă pentru năzuinţele lor ge­neroase. I­­ 1 * NOTE O fortăreaţă culturală: .­Ateneul Român In această încurajatoare şi pro­miţătoare intensificare a culturei la noi, care se face cu puteri re­marcabile şi în afara de şcoala o­­ficială, ar fi o nedreptate sa nu cităm, cu cinstea cuvenită, activi­tatea unei instituţii independente, a Ateneului Român, care a făcut şi face enorm de mult pentru pro­movarea spiritualităţei româneşti. Desigur nu într’uli scurt ar­ticol de ziar s’ar putea indica trep­tele evolutive prin care a trecut Ateneul Român, dela începutul modest al cladirei improprii — o aripă a vechiului Tribunal, unde acum e Teatrul Liric — la mărea­ţa clădire de azi, opera bunului­­ Exarhu, care a ridicat un templu demn de cultură şi demn de ţara noastră. Putem, însă, afirma că azi „Ateneul Român“ condus de d. dr. C. Angelescu, a ajuns o mare instituţie de promovare artistica, ştiinţifică şi literară. Azi Ateneul are săli de expoziţie, admirabil luminate, are săli de cinema — ce ant dori să fie rezervate filmului cultural — are o bibliotecă bogată, a organizat o universitate liberă, condusă cu pricepere şi căldură ,devotată de d. Ştefan Ioan, pre­cum a adăpostit expoziţii de pic­tură, ori a dat putinţa audierei marilor concerte. „Ateneul Ro­mân“ reprezintă astfel în o ade­vărată fortăreaţă culturală, o ce­tate înaintată şi puternică de apă­rare şi susţinere a mişcărilor in­telectuale româneşti. Şi aceste rezultate, atât de fru­moase sunt datorate numai pute­rilor proprii şi sufletului ce sau pus conducătorii Ateneului Ro­mân, pentru că după cum edifi­carea minunatei capodopere arhi­tectonice, opera excepţionalului Exarhu, (Cel cu „daţi un leu, pen­tru­­Ateneu“ /, este datorită obo­lului public, tot asemenea întreţi­nerea marei clădiri şi susţinerea operei sale de propagandă se spri­jină pe micile sale venituri pro­prii. Iată de ce anunţarea ce-a făcut-o în sânul adunărei generale, d. Tr. Djuvara, care a adus la cunoştinţă legatul de un milion ce-l va lăsa ateneului Român, a produs prin­tre atenei şli un justificat senti­ment de admiraţie şi recunoştinţă. Dar şi clauza ce­ a pus-o acest cărturar­ şi cultural, arată o pre­ţioasă indicaţie. D. Djuvara a fost de părere că din venitul acestui fond să se plătească oratorii dis­tinşi cari ar conferenţia la Ate­neu. Ideia în sine e colorată de mult simţ şi de­ o cunoaştere a rea­lităţilor. Nu se mai cer azi sacri­ficii de timp, neretribuite, şi mai ales nu trebue să se creadă că munca cea mai valoroasă, munca creerului se poate oricând oferi ca o marfă fără clienţi. D. Djuvara, cita cazuri, de ora­tori oameni celebri, cam­ azi în Franţa, şi când sunt chemaţi aiu­rea, primesc bani pentru contri­buţia lor ca conferenţiari. D. Her­­riot primea, se pare 5000 franci, pentru o conferinţă la Nice. De ce n’am face şi noi,­­ neu­tru rarii şi excepţionalii confe­renţiari acelaş lucrul Ateneul Ro­mân ar fi şi din punctul acesta o instituţie de curajoasă iniţiativă. In orice caz însă pe răbojul vre­mei, activitatea Ateneului Român, merită să fie salutată de cronica­rul zilelor. O facem cu sentimen­tul îndeplinirei unei datorii faţă de cultura românească. PETRONIUS IA De la SKODA la ARENE Guvernările partidului naţional-tur’unui jaf scandalos pe seama ţărănesc simt sortite să aibă vi-o banului public, izbucneşte alt totdeauna câte un scandal care să facă obiectul preocupărilor de opi­nie publică. Această situaţie se datoreşte faptului că partidul este numai o firmă în dosul căreia se ascunde o vastă asociaţie de ex­ploatare a ţarei, iar programul un mijloc de surprindere a bunei credinţe a maselor, fiindcă adevă­ratul program îl constituesc mij­loacele de istovire a avuţiilor pu­blice în folosul partizanilor. Nu trec nici două luni dela, o afacere la alta, iar scandalurile se succed parcă după un plan di­nainte stabilit menit să distrugă întreaga autoritate morală a ţa­rei. Când nici nu s’au terminat bine cercetările cabinetelor de instruc­ţie asupra administraţiei rapace a fondurilor publice de către vr'un fost ministru sau înalt demnitar, iese la iveală vr'un contract one­ros pentru care s’au plătit comi­sioane și cota-parte la Casa par­id­ului, d­u Când abia se fac anchete asupra scandal de conrupere și spionaj. Guvernul este silit să închidă în pripă sesiunile parlamentare pen­tru ca ţara să nu cunoască ade­vărul, ca în afacerea Skoda în care au fost bănuiţi miniştri, înalţi demnitari şi apropiaţii lor indicaţi ca simbriaşi a unei ofi­cine de trafic a intereselor de a­­părare naţională. Mocirla Skodei ameninţă să înece un întreg partid şi o pleiadă de „eroi“ ai şantajului politic în viaţa noastră publică. Uri orga­nism politic pus la discreţia unui spion-samsar care convoca se­siuni extraordinare, n­u mai are prestigiul de a impune altora spi­ritul de autoritate, oricâte sfor­ţări de muşamalizare s’ar face. Cei vizaţi, în loc să faciliteze an­cheta în afacerea Skoda şi să facă publice concluziile­ cât mai neîn­târziat, utilizează sistemul perma­­nentizării, crezând că pot obosi atenţia opiniei publice şi să pro­fite de uitarea tuturor.­­ Ba încă se încearcă diversiuni­ care costă statul zeci de milioane. „Eroii" Skodei, organizează mas­carade inducând în eroare mase­le prin pretextul campaniilor an­tirevizioniste, şi aduc în Capitala ţării coloane de manifestanţi ca să demonstreze. Ce ? Că ţara e a­­lături de partidul naţional-ţără­nesc ? Cheltuelile din banul pu­blic de peste 50 milioane ca şi în­drăzneala organizatorilor, au pro­vocat indignarea întregei ţări. Cine a crezut că mascarada de la Arene poate acoperi mocirla Sko­dei, s’a înşelat. Una a sporit e­­fectele celeilalte şi un profund timenit de desgust se manifestă în toate categoriile sociale împotri­va profitorilor din comisioanele Skodei ca şi în contra lefegiilor oficinei de spionaj. Drumurile care duc la Skoda, la Arene sau la cabinetele de instruc­ţie sunt căile bătătorite de repre­­zintanţii partidului naţional-ţă­rănesc în intensa lor activitate de spoliere a unei tari sărăcite, pen­tru a se îmbogăți casa partidului și membrii ei. LA 4 IUNIE Protestul ţării împotriva regimului naţional-ţărinist Pentru ziua de 4 Iunie, — ţara pot fi adunări tic prote­­întreagă a fixat rechizitorul regi- stare ale întregii ţări îm­m­ului naţional-ţărănist In toate oraşele începând cu Capitala. — se vor tine mari adu­nări publice, convocate de parti­potriva regimului n­aţio­­nal-ţărănist, care a dus-o la capitulafiunile de la dul national-liberal, pentru a se freneva, care a compro­­examina grava situaţiune politică, mj8.0 afacerea Skoda, economică si financiara Si a se m­ , j f , f­lătura primejdia ce ne ameninţa,]­. F \ " T srai ea "c­asF prin înlăturarea actualului regim, din şi reprimările sange- In toate capitalele de judeţ, — se roase, dezordinea şi anar vor aduna laolaltă orăşenii şi ta­­j hia, agitaţiile tulburători­­ranii spre a cere eliberarea ţării re­­j­, dreapta şi de stan­de sub regimul de ocupaţie de azi., Este răspunsul demn şi hotărât ce 9a* c® c J'(t arfors^ i inna se aduce manifestaţiei din Capi-1 morala matermia tală a naţional-ţărăniştilor car! 1 ,s— ------—5 infima minoritate ce cât*' mueşte prin corupţie şi teroare, ţara va manifes­­sta la 4 furte cu acea e­­ttergie vijelioasă căreia nimic nu i se poate o­­pune. Partidul naţional-liberal va arăta incrcdiată că este instrumentul de realizare a voinţei unanime a ţării şi că, unitar şi disciplinat, formează acea armată de cetăţeni conştienţi a că-Cu hotărârea neinfrân-jror acţiune poate oricând­­ de a învinge, cu con-!mătura regi ştiinţa forţei ei faţă de parte de azi. — împotriva expensiunei germane — intre Austria şi Ungaria O Intelegere cu mercenari plătiţi din banii Sta- îă de a învinge, cu con-! mătura regimul de ocu­­tului, voesc sa se menţină la • - •- s cârmă. Partizanii şi prietenii noştri vor manifesta în aceiaşi zi, la aceiaşi oră, împotriva guvernului,­­ în toate colţurile ţării, — ADUŞI NU CU FORŢ­A, NU CU BANI, NU CU ÎNŞELĂCIUNI, CI NUMAI CU GRIJA DE INTERESELE PRIMEJDUITE ALE TAREI. CU GRIJA EXISTENŢEI LOR PE­RICLITATE. CU GRIJA DEZA­STRULUI MORAL ŞI MATE­RIAL CE AMENINŢĂ STATUL CA ŞI PE TOŢI CETĂŢENII. # In faţa ţării se va des­­bate la 4 iunie întregul proces al acestui regim, instalat la cârmă prin a­­legeri falsificate, în care a obţinut abea o minimă parte a sufragiilor. In­ lanţul politicei, de r­i­­sipă şi jaf, distrugerea vieţei economice, distru­gerea producătorilor, dis­trugerea contribuabililor prin sarcini fiscale exas­perate, distrugerea func­ţionarilor, distrugerea ad­ministraţiei, sunt tot atâ­tea capete de acuzaţie ce se vor desbate în faţa o­­piniei publice,­­ pentru ca condamnarea să vină din massele adânci ale poporului. La 4 iunie adunările li­berale vor trece dincolo de cadrul unui partid. Cancelarul Dollfuss pleacă din nou la Roma, spre a semna acolo con­cordatul cu Vaticanul. In acelaş timp va sosi la Roma­ şi primul ministru ungar, d. Goem­boss. Cu această ocazie d-nii Dollfuss şi Goemboes vor discuta cu d. Mus­­s­olini, măsurile de luat atât în Au­stria, cât şi Ungaria pentru lupta eficace contra Anschluss-ului şi con­tra expasiunii germane spre Balcani şi mai departe către Orientul apro­piat. D-l DOLLFUSS ­ ■ ■ .......... - ECOURI­ u rile conferinţei internaţionale TM a îngrăşămintei artificiale. La această conferinţă participă repre­zentanţi ai marelor organe interna­ţionale ale industriei ingrăşămintei, precum şi ai organizaţiei ştiinţifice interesate. A cademia de ştiinţe a ales eri ca membru. In secţiunea mecani­că, pe prinţul Louis de Broglie, în locul lui Mesnager, decedat de curând. Ai citit zilele trecute o infor­­maţie foarte edificatoare. Era vor­ba de o întâmplare a cunoscutei actriţe ispano-­franceze Raquel Meller. Se pare că Raquel Meller a făcut odată cadou unei colege o fotografie ca autograful ei. Care nu i-a fost însă surpriza vă­zând într’o zi într’un mare ziar reproducerea acelei fotografii şi autograful ei, precedat însă de o frază pe care o mână străină o adăugase deasupra iscăliturei şi în care fără ştirea ei, Raquell Meller lăuda un cosmetic care face să dispară sbârciturile. Bine­înţeles actriţa a protestat că nu întrebuinţează, asemenea cosmetic fiindcă nu are sbârcituri şi a dat şi judecată pentru fals şi abuz de încredere şi pe prietena care vân­­duse fotografia autograf­iată şi pe negustorul care adăugase auto­grafului fraza cu pricina. Nu ştiu care o să fie rezultatul procesului dar întâmplarea este interesantă fiindcă asistăm aci la un proces de descompunere şi al­terare, la un proces patologic al unui obiceiu foarte modern. Şi fiindcă procesele patologice pot servi ca să studiezi normalul, în­tâmplarea aceasta este edificatoa­re asupra procedeului însăşi de care vorbim. Se fie în ce constă el. Este un certificat pe care personalităţi proeminente şi cu trecere faţă de marile public 51 dau unui produs oare care, de a cărui adevărată calitate adeseaori nici n’au cuno­ştinţă. Căci adevăratele motive cari îi îndeamnă s’o facă sunt şi propria lor nevoie de reclamă. Ir- adevăr recomandaţia unui om de vază, campion sportiv sau auro­­celebru este o reclamă pentru produs, dar faptul că acel actor sau campion a fost­ solicitat să dea un asemenea certificat, este şi pentru el o reclamă, este şi pen­tru el un certificat al popularită­ţii sale. Aşa că cel care solicita şi cel care dă certificatul sunt de fapt deopotrivă conduşi de norme care nu depăşesc, sunt deopotrivă subordonaţi capriciilor şi psiholo­giei marelui public. Este un fel de cerc care semnifică subordona­­rea individului la normele colec­tivului. De bună seamă însă această subordonare trebue să aibă, cel puţin o condiţie, să fie voluntară. Să realizeze acest compromis de libertate care este robia acceptată şi benevolă. Singurul postulat al acestui procedeu de reclamă este un definitiv numai acesta. Şi re­volta lui Raquell Meller se în­dreaptă tocmai împotriva călcării acestui postulat. Este un fel de revoltă a individului care nu se vrea supus colectivului decât printr’o abdicare voluntară. Şi este semnificativ pentru abdica­rea generală a epocii noastre dela normele individuale, faptul că și atunci când se întâmplă o revoltă din numele acestor norme, revolta ia forme alterate și ele de un a­­semenea compromis. , 1.­­ I. —­a Comentări ÎNȚELESURILE RECLAMEI PRĂBUŞIREA INDUSTRIEI de APARARE NAŢIONALA — Intre declaraţiile miraistrului de râs­­boi de eri şi procedarea condamraa­bilâ de astâzi ■■ wan Cele ce se petrec, de un timp, în legătură cu industria noastră de războiu, sunt de natură a re­gvolta şi temperamentul cel mai impasibil. .După ce, cu atâtea grele sacri­ficii, această industrie de războiu a intrat cu hotărîre pe calea­ în­­făptuirei, ea a devenit ţinta celor mai perfide şi nejustificate ăta­-f curi, a celor mai vinovate lovi­turi, tocmai de acolo de unde tre­buia să-i vină ajutor şi încuraja­re pentru a-şi putea împlini imen­sul ei rol în apărarea noastră na­ţională. Sunt destul de cunoscute faptele care au dus la părăsirea planului Foeh în legătură cu crearea, î­n ţară, a unei puternice industrii de războiu. Se ştie acum precis cum am ajuns, în această privinţă, tri­butarii industriei străine, când pu­team să ne acoperim singuri ne­voile armatei. Ca şi cum prigoa­na, sălbatecă şi acţiunea, nefastă de distrugere dusă cu atâta culpabilă îndârjire n’ar fi fost de ajuns pentru paralizarea oricărui efort menit să ne pună la adăpost de pericol, guvernul actual continuă acţiunea sa de distrugere, dând ul­timele şi decisivele lovituri fabri­cilor de armament pe care le mai avem. I­NtP In adevăr, Statul are actualmen­­apum au trecut două luni si­te, faţă de Soc. Cugir-Copşa Mică.I­CTM?1 nu sa plătit nimic acestea în care el este principalul acţio-iîntreprinderi. Statul a refuzat su­nar cu 60% din capital, considera- 15 trateze la fel cu ceilalţi eredi­■ —" - • ton achitaţi prin bonuri de tezau, aducând-o prin aceasta într’o situ­aţie desperată. Acum, în loc de bonurile de te­zaur,­ministerul de finanţe propun­ne plata în Bonuri de impozite, hârtii condamnate de la început şi pe care nu le primeşte nimeni. Cursul acestor hârtii este derizo­riu aşa că acceptarea lor ar fi chivalentă cu repudierea datoriei pe care o are Statul faţă de acea­stă întreprindere. In faţa acestei situaţiuni neno­rocite, reprezentanţii legali ai Sor­bile obligaţiuni. El datorează ace­stei întreprinderi sume mari de bani, alături de faptul că, prin le­ge este obligat să-i dea toate co­menzile de armament de care ar­mata are nevoie. Nu numai că aceste comenzi au luat drumul străinătăţii, dar, în duşmănia oarbă faţă de industria noastră de războiu, guvernul a mers până la refuzul categoric de a plăti măcar ceea ce datorează a­­cestei întreprinderi. încă din luna Septembrie 1932, când ministru de finanţe era d. Mironescu, în faţa apelurilor desperate făcute de Soc. Cugir, s’a promis formaal lichida­­rea datoriilor Statului faţă de a­­ceastă întreprindere prin bonuri de tezaur. Nu era o lichidare formală. Totuşi întreprinderea s’ar fi putut salva. In Noembrie 1932 delegaţia econo­mică a guvernului a aprobat ca ministerul de finanţe să acorde în­­trepri­niderei bonuri de tezaur pen­tru lichidarea obligaţiunilor pe care Statul Ie avea. După cinci luni, la 28 Martie 1933, s’a semnat un jurnal al Consiliului de miniş­tri Nr. 307 prin care se a­proba e­­misiunea de către ministerul de fi­nanţe a unui stoc de­ bonuri de te­zaur pentru o valoare nominală de 125180.000 lei, necesar la plata da­toriilor Statului faţă de Soc. Copşa Mică-Cugir. Aceste bonuri de tezaur urmau să fie remise la începutul lunei A­­prilie, aşci cum­ s’a făcut pentru marea majoritate a creditorilor Statului. Ca şi cum ar fi fost vorba nu de o întreprindere de apărare naţiona­lă şi în care Statul este principa­lul acţionar, ei de cine ştie ce a­­­facere veroasă sau dăunătoare ir­­tereselor ţârei, Soc. Copşa Mică- Cugir, a fost singura exclusă de la plata prin aceste bonuri de te­­zaur ! De la începutul lui Aprilie şi pâ (Continuare în pagina 2-a) (Continuare în pag. 2-a) EXPOZIŢIA BIBLIOTECII ION I. C. BRATIAHU iMijfckii—üikimiAiiiiiigMiinnii 11 ihm ii niw I ii ni RMii ui iiiiiimiii — Privitoare la istoria şi arta din Extremul­ Orient O foarte interesantă expoziţie­­­tice, aparţinând este organizată de către „Biblio r­ent­­eca Ion I. C. Brătianu“ Ea coin­cide cu săptămâna cărţii; de aceia s’a şi născut confuzia că ar fi de­­asemenea dedicată cărţii literare româneşti. Este necesar prin urmare ca din primul moment să fie puse lucru­rile la punct, prin înlăturarea a­­cestei păreri. Astfel vizitatorul va avea inevi­tabil o surpriză. Expoziţia, departe de a fi desti­nată literaturei crescute pe me­leagurile noastre, este, din contra, organizata din elemente cari ne ţgninent om de inimă, precum site oglindesc - civilizaţii cu totul exo­­ de AL. I. DRAGHICI Extremului-O-Până acum deja au mai fost or­ganizate două expoziţii speciale în acelaşi gen ; astfel a fost­ anul trecut una referitoare numai la Ţările Române iar acum câteva luni alta relativă la Rusia. Se pregăteşte pentru la toamnă o expoziţie asupra Ungariei, că­reia îi va urma una privitoare la Polonia şi după aceia alta relati­vă la slavii din sud-estul euro­pean. Fiindcă această operă de orga­nizare se face cu multă muncă și cu multă pricepere, este ge Fotino, directorul acestei bi­blioteci, un bun organizator, care merită, evident, toate elogiile pen­tru această activitate. S­tând despre ultimile descoperiri cretane, miceniene — e drept, a­­st­a nu prea înseamnă „Extrem O­­rient'1 — scoţând la lumina zilei civilizaţii demult apuse, cu palate îngropate nu de veacuri ci de mi­lenii, în cari înflorea o artă de un gust aproape rafinat. Intre ele ai putinţa — ca varia­ţie — să admiri minunatele înflo­rituri ale vechilor covoare, deţi­nute de diferite mari muzee din străinătate. Şi deasemenea poţi admira felul în care sunt legate unele cărţi noi şi vechi, printre cari se află exem­plare care-ţi scoboară o undă de respect în suflet când afli fie ve­chimea lor, fie provenienţa, întâmplarea m’a făcut să dau chiar în colţul din dreapta de la intrare de „Călătoriile şi misiu­nile abatelui de Rhodes în China şi în alte regate din Orient“, ti­păritură din 1653, cu armele Prin­cipelui Eugeniu de Savoia, din a cărui bibliotecă făcuse mai târziu parte! Şi tot aşa, poţi să dai aici, în­tr’o carte, de un desen Korean, nespus de interesant prin tot ce-ţi relevă cât şi prin puritatea şi per­fecţiunea liniilor, dincolo de o sti­lizată lucrare în ceramică, interesante —­ însă — sub acest raport sunt dese­­nurile japoneze. Intre acestea sunt de relevat cele datorite lui Hiros­hige care a trăit între anii 1797- 1858, lui Utamaro între 1754-1806 şi lui Hokusai, 1760-1848. Hiroshige excelează în delicioa­se desenuri de păsări cărora un amănunt decorativ — un mac roşu, o crenguţă înflorită — le dă acea fineţe care caracterizează, în­deobşte plastica japoneză. Este natural ca la un astfel de artist, cu astfel de predilecţii, li­nia şi în special coloritul să fie surprinzător, să aibă un rol prin­cipal. Hiroshige are încă şi peisagii — acele peisagii caracteristice ar­tei Extremului Orient şi in spe­cial Japoniei — de o minunată e­­xecuţie şi de o netăgăduită va­loare. Utamaro în schimb are o vădi­ta şi fericită aplecare spre chipu­rile de femei, pe cari le desenea­ză cu o delicateţă neînchipuită, li­nia la el fiind de o eleganţă şi de o puritate neîntrecută, împrumu­tând figurilor realizate de el un aer de fineţe şi aristocratism în adevăr nipone. Iar dacă venim la Hokusai — căruia se pare că-i plăcea să-şi zică singur „bătrânul nebun după desemn — vom găsi în tipurile lui atât de caracteristice şi în peisa­giile lui animate atâta acţiune atâta viaţă, în­cât cu siguranţă că oricine va rămâne impresio­nat de puternica lui personalitate plastică. Dar în această expoziţie sunt multe, multe, de văzut; ochiul va întâlni incomparabilul colorit a lacurilor de Coromandel, modelele pline de fantezie şi interesante prin insăşi primitivismul lor­al al tapiseriilor copte, broderiile chineze iar in vitrina alăturată — ca o invitaţie pentru vizitator ci să facă singur deosebirile even­tuale — broderiile japoneze de un colorit mai pur, într’o ţinută mai clară în general şi de un desen mai stilizat. Evident, o astfel de expoziţii nu se poate reda; se poate cel mult vorbi despre dânsa dar chiar atunci — cât timp n’a fost văzută —, vorbele nu pot­ spune nimic o­chiului şi nici spiritului. Şi desigur — deşi nu are bogă­ţia expoziţiilor similare din occi­dent, nu este mai puţin adevărat că este totuşi extrem de intere­santă pentru ferestrele de lumină Revenind acum la expoziţia ele astăzi, destinată Extremu­lui-O­­rifint, trebue spus că ea este ab­solut interesantă şi binevenită şi aceasta pentru două motive: pe deoparte civilizaţiile îndepărtate la cari se referă reprezintă pen­tru noi tot ce poate fi mai exotic şi mai interesant iar pe de altă parte materialul pe care bibliote­ca îl posedă este — din fericire — cât se poate de preţios, cuprin­zând nenumărate cărţi, estampe japoneze, albume, desenuri, etc . Perindarea prin faţa vitrinelor în cari ele sunt expuse este suficient pentru a te face să între­vezi hotare şi orizonturi nori, ci­vilizaţii diferite, altă sensibilitate a popoarelor, alte lumi. Un eclectism — desigur voit — face ca fiecare pas să însemne altceva, variat, o nouă surpriză, fără putinţă de monotonie. Acum întâlneşti un volum d­e etnografie descriind moravuri şi obiceiuri necunoscute şi totuşi contimporane, dincolo un album cu reproduceri de obiecte de artă, necesar ____________ ______________________________ săi fie menţionat numele­­ d-lui Geor mai departe găsegti o carte tra- Dintre cele mai

Next