Viitorul, iunie 1933 (Anul 25, nr. 7604-7628)
1933-06-01 / nr. 7604
Anul şi două sesi si eîneilsa No. 7604 BUCUREŞTI REDACŢIA administraţia STRADA EDGAR QUINET No. III STRADA R. POINCARE No. 11 Telefoanele: Direcţia 3—58.17; Redacţia şi Administraţia 3—49.23 ANUNCIURI COMERCIALE se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug. A I 9 N TARA Un an........... 600 lei I Trei luni.......150 lei Şase luni....... 300 „ | Un exemplar 2 „ instituţiim publice şi particulara tflOO M anual Un an...........1400 lei I Trei luni ......400 lei Şase luni ... 700 „ I Un exemplar... 6 „ Joi 1urile 1933 O N A M E N T E IN STREINATATE ţii PARTIDELE POLITICE şi Nouile generaţii. Manifestaţiunea politică a tineretului ardelean care a avut loc la Cluj sub prezidenţia d-lui Duca a dat loc la vii comentarii în presa politică. Un ziar de seară, comentând această întrunire, pune problema tinerilor generaţii pe un plan care depăşeşte graniţele partidului în jurul căruia s-a produs impresionanta manifestare tinerească din Ardeal. Ziarul de seară face un reproş tuturor partidelor serioase şi de ordine care nu se îngrijesc în destul şi nu formulează puncte de atracţie mai captivante pentru tinerile generaţii care, în vâltoarea greutăţilor economice de astăzi, fatal sunt aruncate spre curentele extremiste fie de stânga, fie de dreapta, ceia ce constitue o pagubă pentru viaţa publică de mâine şi chiar o primejdie pentru normala desfăşurare a vieţei de stat. Problema privită din acest punct de vedere prezintă, fără îndoială, o însemnătate deosebită, dar nici mustrarea adresată partidelor, nu este în totul justificată şi nici primejdia prezenţei tineretului în mişcările extremiste nu are caracterul şi proporţiile ce i se atribu©. In ceia ce priveşte atitudinea partidelor politice faţă de tineret, vom evoca metodele şi concepţiile care au orientat politica partidului naţional-liberal faţă de nouile generaţii cari bat la poarta vieţei publice, partidul naţional-liberal prin structura lui democratică, prin programul lui generos şi prin autoritatea ce i-au dat-o marile lui înfăptuiri istorice, a constituit întotdeauna un factor de atracţie pentru generaţiile tinere care în mod permanent i-au falimentat cadrele şi împrospătat energiile. Istoria e martoră, în aceasta privinţă, de la originele partidului naţional-liberal până astăzi, când problema nouilor generaţii tot se pune cu un caracter ce nu-l vei avea întotdeauna în trecut. Astăzi sunt, într’adevăr, organizaţiuni extremiste care atrag o parte din tineretul nostru, cu deosebire din tineretul universitar. In rândurile extremismului de stânga acest tineret, când nu e complect absent, se găseşte foarte rar. Din acest punct de vedere, problema nici nu se poate pune. In schimb, tineretul este atras spre extremismul de dreapta. Aici însă trebuesc făcute două distincţiuni. Prima: imensa majoritate a tineretului universitar rămâne streină de organizaţiile şi agitaţiile extremismului de dreapta. Turbulenţa minoritatei care se agită nu-i sporeşte nici numărul, nici însemnătatea. A doua distincţie. Prezenţa acestei minorităţi în organizaţiile extremiste a avut întotdeauna un caracter trecător. Acestea fiind realităţile, problema trebue redusa la proporţiile ei adevărate. Revenind la partidul naţionalliberal trebue să relevăm că tinerile generaţii se îndreaptă spre acest partid — astăzi mai mult de cât ori — tocmai ca o reacţiune sănătoasă împotriva tendinţelor maladive ce se semnalează în rândurile unei părţi a tineretului de astăzi. Atât în Capitală, unde organizaţiile tineretului constitue o forţă plină de entusiasm şi de nădejdi îndrituite, cât şi în restul ţarei şi în Ardeal, unde organizaţia tineretului a avut o manifestare atât de impresionantă şi de promiţătoare, partidul naţional-liberal a făcut dovada că se preocupă de problema orientărei nouilor generaţii car şi astăzi ca şi altă dată —■ astăzi poate mai mult chiar decât altă dată — găsesc în structura şi în ideologia acestui partid o îndrumare sigură şi sănătoasă pentru năzuinţele lor generoase. I 1 * NOTE O fortăreaţă culturală: .Ateneul Român In această încurajatoare şi promiţătoare intensificare a culturei la noi, care se face cu puteri remarcabile şi în afara de şcoala oficială, ar fi o nedreptate sa nu cităm, cu cinstea cuvenită, activitatea unei instituţii independente, a Ateneului Român, care a făcut şi face enorm de mult pentru promovarea spiritualităţei româneşti. Desigur nu într’uli scurt articol de ziar s’ar putea indica treptele evolutive prin care a trecut Ateneul Român, dela începutul modest al cladirei improprii — o aripă a vechiului Tribunal, unde acum e Teatrul Liric — la măreaţa clădire de azi, opera bunului Exarhu, care a ridicat un templu demn de cultură şi demn de ţara noastră. Putem, însă, afirma că azi „Ateneul Român“ condus de d. dr. C. Angelescu, a ajuns o mare instituţie de promovare artistica, ştiinţifică şi literară. Azi Ateneul are săli de expoziţie, admirabil luminate, are săli de cinema — ce ant dori să fie rezervate filmului cultural — are o bibliotecă bogată, a organizat o universitate liberă, condusă cu pricepere şi căldură ,devotată de d. Ştefan Ioan, precum a adăpostit expoziţii de pictură, ori a dat putinţa audierei marilor concerte. „Ateneul Român“ reprezintă astfel în o adevărată fortăreaţă culturală, o cetate înaintată şi puternică de apărare şi susţinere a mişcărilor intelectuale româneşti. Şi aceste rezultate, atât de frumoase sunt datorate numai puterilor proprii şi sufletului ce sau pus conducătorii Ateneului Român, pentru că după cum edificarea minunatei capodopere arhitectonice, opera excepţionalului Exarhu, (Cel cu „daţi un leu, pentruAteneu“ /, este datorită obolului public, tot asemenea întreţinerea marei clădiri şi susţinerea operei sale de propagandă se sprijină pe micile sale venituri proprii. Iată de ce anunţarea ce-a făcut-o în sânul adunărei generale, d. Tr. Djuvara, care a adus la cunoştinţă legatul de un milion ce-l va lăsa ateneului Român, a produs printre atenei şli un justificat sentiment de admiraţie şi recunoştinţă. Dar şi clauza ce a pus-o acest cărturar şi cultural, arată o preţioasă indicaţie. D. Djuvara a fost de părere că din venitul acestui fond să se plătească oratorii distinşi cari ar conferenţia la Ateneu. Ideia în sine e colorată de mult simţ şi de o cunoaştere a realităţilor. Nu se mai cer azi sacrificii de timp, neretribuite, şi mai ales nu trebue să se creadă că munca cea mai valoroasă, munca creerului se poate oricând oferi ca o marfă fără clienţi. D. Djuvara, cita cazuri, de oratori oameni celebri, cam azi în Franţa, şi când sunt chemaţi aiurea, primesc bani pentru contribuţia lor ca conferenţiari. D. Herriot primea, se pare 5000 franci, pentru o conferinţă la Nice. De ce n’am face şi noi, neutru rarii şi excepţionalii conferenţiari acelaş lucrul Ateneul Român ar fi şi din punctul acesta o instituţie de curajoasă iniţiativă. In orice caz însă pe răbojul vremei, activitatea Ateneului Român, merită să fie salutată de cronicarul zilelor. O facem cu sentimentul îndeplinirei unei datorii faţă de cultura românească. PETRONIUS IA De la SKODA la ARENE Guvernările partidului naţional-tur’unui jaf scandalos pe seama ţărănesc simt sortite să aibă vi-o banului public, izbucneşte alt totdeauna câte un scandal care să facă obiectul preocupărilor de opinie publică. Această situaţie se datoreşte faptului că partidul este numai o firmă în dosul căreia se ascunde o vastă asociaţie de exploatare a ţarei, iar programul un mijloc de surprindere a bunei credinţe a maselor, fiindcă adevăratul program îl constituesc mijloacele de istovire a avuţiilor publice în folosul partizanilor. Nu trec nici două luni dela, o afacere la alta, iar scandalurile se succed parcă după un plan dinainte stabilit menit să distrugă întreaga autoritate morală a ţarei. Când nici nu s’au terminat bine cercetările cabinetelor de instrucţie asupra administraţiei rapace a fondurilor publice de către vr'un fost ministru sau înalt demnitar, iese la iveală vr'un contract oneros pentru care s’au plătit comisioane și cota-parte la Casa paridului, du Când abia se fac anchete asupra scandal de conrupere și spionaj. Guvernul este silit să închidă în pripă sesiunile parlamentare pentru ca ţara să nu cunoască adevărul, ca în afacerea Skoda în care au fost bănuiţi miniştri, înalţi demnitari şi apropiaţii lor indicaţi ca simbriaşi a unei oficine de trafic a intereselor de apărare naţională. Mocirla Skodei ameninţă să înece un întreg partid şi o pleiadă de „eroi“ ai şantajului politic în viaţa noastră publică. Uri organism politic pus la discreţia unui spion-samsar care convoca sesiuni extraordinare, nu mai are prestigiul de a impune altora spiritul de autoritate, oricâte sforţări de muşamalizare s’ar face. Cei vizaţi, în loc să faciliteze ancheta în afacerea Skoda şi să facă publice concluziile cât mai neîntârziat, utilizează sistemul permanentizării, crezând că pot obosi atenţia opiniei publice şi să profite de uitarea tuturor. Ba încă se încearcă diversiuni care costă statul zeci de milioane. „Eroii" Skodei, organizează mascarade inducând în eroare masele prin pretextul campaniilor antirevizioniste, şi aduc în Capitala ţării coloane de manifestanţi ca să demonstreze. Ce ? Că ţara e alături de partidul naţional-ţărănesc ? Cheltuelile din banul public de peste 50 milioane ca şi îndrăzneala organizatorilor, au provocat indignarea întregei ţări. Cine a crezut că mascarada de la Arene poate acoperi mocirla Skodei, s’a înşelat. Una a sporit efectele celeilalte şi un profund timenit de desgust se manifestă în toate categoriile sociale împotriva profitorilor din comisioanele Skodei ca şi în contra lefegiilor oficinei de spionaj. Drumurile care duc la Skoda, la Arene sau la cabinetele de instrucţie sunt căile bătătorite de reprezintanţii partidului naţional-ţărănesc în intensa lor activitate de spoliere a unei tari sărăcite, pentru a se îmbogăți casa partidului și membrii ei. LA 4 IUNIE Protestul ţării împotriva regimului naţional-ţărinist Pentru ziua de 4 Iunie, — ţara pot fi adunări tic proteîntreagă a fixat rechizitorul regi- stare ale întregii ţări îmmului naţional-ţărănist In toate oraşele începând cu Capitala. — se vor tine mari adunări publice, convocate de partipotriva regimului naţional-ţărănist, care a dus-o la capitulafiunile de la dul national-liberal, pentru a se freneva, care a comproexamina grava situaţiune politică, mj8.0 afacerea Skoda, economică si financiara Si a se m , j f , flătura primejdia ce ne ameninţa,]. F \ " T srai ea "casF prin înlăturarea actualului regim, din şi reprimările sange- In toate capitalele de judeţ, — se roase, dezordinea şi anar vor aduna laolaltă orăşenii şi taj hia, agitaţiile tulburătoriranii spre a cere eliberarea ţării rej, dreapta şi de stande sub regimul de ocupaţie de azi., Este răspunsul demn şi hotărât ce 9a* c® c J'(t arfors^ i inna se aduce manifestaţiei din Capi-1 morala matermia tală a naţional-ţărăniştilor car! 1 ,s— ------—5 infima minoritate ce cât*' mueşte prin corupţie şi teroare, ţara va manifessta la 4 furte cu acea ettergie vijelioasă căreia nimic nu i se poate opune. Partidul naţional-liberal va arăta incrcdiată că este instrumentul de realizare a voinţei unanime a ţării şi că, unitar şi disciplinat, formează acea armată de cetăţeni conştienţi a că-Cu hotărârea neinfrân-jror acţiune poate oricând de a învinge, cu con-!mătura regi ştiinţa forţei ei faţă de parte de azi. — împotriva expensiunei germane — intre Austria şi Ungaria O Intelegere cu mercenari plătiţi din banii Sta- îă de a învinge, cu con-! mătura regimul de ocutului, voesc sa se menţină la • - •- s cârmă. Partizanii şi prietenii noştri vor manifesta în aceiaşi zi, la aceiaşi oră, împotriva guvernului, în toate colţurile ţării, — ADUŞI NU CU FORŢA, NU CU BANI, NU CU ÎNŞELĂCIUNI, CI NUMAI CU GRIJA DE INTERESELE PRIMEJDUITE ALE TAREI. CU GRIJA EXISTENŢEI LOR PERICLITATE. CU GRIJA DEZASTRULUI MORAL ŞI MATERIAL CE AMENINŢĂ STATUL CA ŞI PE TOŢI CETĂŢENII. # In faţa ţării se va desbate la 4 iunie întregul proces al acestui regim, instalat la cârmă prin alegeri falsificate, în care a obţinut abea o minimă parte a sufragiilor. In lanţul politicei, de risipă şi jaf, distrugerea vieţei economice, distrugerea producătorilor, distrugerea contribuabililor prin sarcini fiscale exasperate, distrugerea funcţionarilor, distrugerea administraţiei, sunt tot atâtea capete de acuzaţie ce se vor desbate în faţa opiniei publice, pentru ca condamnarea să vină din massele adânci ale poporului. La 4 iunie adunările liberale vor trece dincolo de cadrul unui partid. Cancelarul Dollfuss pleacă din nou la Roma, spre a semna acolo concordatul cu Vaticanul. In acelaş timp va sosi la Roma şi primul ministru ungar, d. Goemboss. Cu această ocazie d-nii Dollfuss şi Goemboes vor discuta cu d. Mussolini, măsurile de luat atât în Austria, cât şi Ungaria pentru lupta eficace contra Anschluss-ului şi contra expasiunii germane spre Balcani şi mai departe către Orientul apropiat. D-l DOLLFUSS ■ ■ .......... - ECOURI u rile conferinţei internaţionale TM a îngrăşămintei artificiale. La această conferinţă participă reprezentanţi ai marelor organe internaţionale ale industriei ingrăşămintei, precum şi ai organizaţiei ştiinţifice interesate. A cademia de ştiinţe a ales eri ca membru. In secţiunea mecanică, pe prinţul Louis de Broglie, în locul lui Mesnager, decedat de curând. Ai citit zilele trecute o informaţie foarte edificatoare. Era vorba de o întâmplare a cunoscutei actriţe ispano-franceze Raquel Meller. Se pare că Raquel Meller a făcut odată cadou unei colege o fotografie ca autograful ei. Care nu i-a fost însă surpriza văzând într’o zi într’un mare ziar reproducerea acelei fotografii şi autograful ei, precedat însă de o frază pe care o mână străină o adăugase deasupra iscăliturei şi în care fără ştirea ei, Raquell Meller lăuda un cosmetic care face să dispară sbârciturile. Bineînţeles actriţa a protestat că nu întrebuinţează, asemenea cosmetic fiindcă nu are sbârcituri şi a dat şi judecată pentru fals şi abuz de încredere şi pe prietena care vânduse fotografia autografiată şi pe negustorul care adăugase autografului fraza cu pricina. Nu ştiu care o să fie rezultatul procesului dar întâmplarea este interesantă fiindcă asistăm aci la un proces de descompunere şi alterare, la un proces patologic al unui obiceiu foarte modern. Şi fiindcă procesele patologice pot servi ca să studiezi normalul, întâmplarea aceasta este edificatoare asupra procedeului însăşi de care vorbim. Se fie în ce constă el. Este un certificat pe care personalităţi proeminente şi cu trecere faţă de marile public 51 dau unui produs oare care, de a cărui adevărată calitate adeseaori nici n’au cunoştinţă. Căci adevăratele motive cari îi îndeamnă s’o facă sunt şi propria lor nevoie de reclamă. Ir- adevăr recomandaţia unui om de vază, campion sportiv sau aurocelebru este o reclamă pentru produs, dar faptul că acel actor sau campion a fost solicitat să dea un asemenea certificat, este şi pentru el o reclamă, este şi pentru el un certificat al popularităţii sale. Aşa că cel care solicita şi cel care dă certificatul sunt de fapt deopotrivă conduşi de norme care nu depăşesc, sunt deopotrivă subordonaţi capriciilor şi psihologiei marelui public. Este un fel de cerc care semnifică subordonarea individului la normele colectivului. De bună seamă însă această subordonare trebue să aibă, cel puţin o condiţie, să fie voluntară. Să realizeze acest compromis de libertate care este robia acceptată şi benevolă. Singurul postulat al acestui procedeu de reclamă este un definitiv numai acesta. Şi revolta lui Raquell Meller se îndreaptă tocmai împotriva călcării acestui postulat. Este un fel de revoltă a individului care nu se vrea supus colectivului decât printr’o abdicare voluntară. Şi este semnificativ pentru abdicarea generală a epocii noastre dela normele individuale, faptul că și atunci când se întâmplă o revoltă din numele acestor norme, revolta ia forme alterate și ele de un asemenea compromis. , 1. I. —a Comentări ÎNȚELESURILE RECLAMEI PRĂBUŞIREA INDUSTRIEI de APARARE NAŢIONALA — Intre declaraţiile miraistrului de râsboi de eri şi procedarea condamraabilâ de astâzi ■■ wan Cele ce se petrec, de un timp, în legătură cu industria noastră de războiu, sunt de natură a regvolta şi temperamentul cel mai impasibil. .După ce, cu atâtea grele sacrificii, această industrie de războiu a intrat cu hotărîre pe calea înfăptuirei, ea a devenit ţinta celor mai perfide şi nejustificate ăta-f curi, a celor mai vinovate lovituri, tocmai de acolo de unde trebuia să-i vină ajutor şi încurajare pentru a-şi putea împlini imensul ei rol în apărarea noastră naţională. Sunt destul de cunoscute faptele care au dus la părăsirea planului Foeh în legătură cu crearea, în ţară, a unei puternice industrii de războiu. Se ştie acum precis cum am ajuns, în această privinţă, tributarii industriei străine, când puteam să ne acoperim singuri nevoile armatei. Ca şi cum prigoana, sălbatecă şi acţiunea, nefastă de distrugere dusă cu atâta culpabilă îndârjire n’ar fi fost de ajuns pentru paralizarea oricărui efort menit să ne pună la adăpost de pericol, guvernul actual continuă acţiunea sa de distrugere, dând ultimele şi decisivele lovituri fabricilor de armament pe care le mai avem. INtP In adevăr, Statul are actualmenapum au trecut două luni site, faţă de Soc. Cugir-Copşa Mică.ICTM?1 nu sa plătit nimic acestea în care el este principalul acţio-iîntreprinderi. Statul a refuzat sunar cu 60% din capital, considera- 15 trateze la fel cu ceilalţi eredi■ —" - • ton achitaţi prin bonuri de tezau, aducând-o prin aceasta într’o situaţie desperată. Acum, în loc de bonurile de tezaur,ministerul de finanţe propunne plata în Bonuri de impozite, hârtii condamnate de la început şi pe care nu le primeşte nimeni. Cursul acestor hârtii este derizoriu aşa că acceptarea lor ar fi chivalentă cu repudierea datoriei pe care o are Statul faţă de această întreprindere. In faţa acestei situaţiuni nenorocite, reprezentanţii legali ai Sorbile obligaţiuni. El datorează acestei întreprinderi sume mari de bani, alături de faptul că, prin lege este obligat să-i dea toate comenzile de armament de care armata are nevoie. Nu numai că aceste comenzi au luat drumul străinătăţii, dar, în duşmănia oarbă faţă de industria noastră de războiu, guvernul a mers până la refuzul categoric de a plăti măcar ceea ce datorează acestei întreprinderi. încă din luna Septembrie 1932, când ministru de finanţe era d. Mironescu, în faţa apelurilor desperate făcute de Soc. Cugir, s’a promis formaal lichidarea datoriilor Statului faţă de această întreprindere prin bonuri de tezaur. Nu era o lichidare formală. Totuşi întreprinderea s’ar fi putut salva. In Noembrie 1932 delegaţia economică a guvernului a aprobat ca ministerul de finanţe să acorde întrepriniderei bonuri de tezaur pentru lichidarea obligaţiunilor pe care Statul Ie avea. După cinci luni, la 28 Martie 1933, s’a semnat un jurnal al Consiliului de miniştri Nr. 307 prin care se aproba emisiunea de către ministerul de finanţe a unui stoc de bonuri de tezaur pentru o valoare nominală de 125180.000 lei, necesar la plata datoriilor Statului faţă de Soc. Copşa Mică-Cugir. Aceste bonuri de tezaur urmau să fie remise la începutul lunei Aprilie, aşci cum s’a făcut pentru marea majoritate a creditorilor Statului. Ca şi cum ar fi fost vorba nu de o întreprindere de apărare naţională şi în care Statul este principalul acţionar, ei de cine ştie ce afacere veroasă sau dăunătoare irtereselor ţârei, Soc. Copşa Mică- Cugir, a fost singura exclusă de la plata prin aceste bonuri de tezaur ! De la începutul lui Aprilie şi pâ (Continuare în pagina 2-a) (Continuare în pag. 2-a) EXPOZIŢIA BIBLIOTECII ION I. C. BRATIAHU iMijfckii—üikimiAiiiiiigMiinnii 11 ihm ii niw I ii ni RMii ui iiiiiimiii — Privitoare la istoria şi arta din Extremul Orient O foarte interesantă expoziţietice, aparţinând este organizată de către „Biblio renteca Ion I. C. Brătianu“ Ea coincide cu săptămâna cărţii; de aceia s’a şi născut confuzia că ar fi deasemenea dedicată cărţii literare româneşti. Este necesar prin urmare ca din primul moment să fie puse lucrurile la punct, prin înlăturarea acestei păreri. Astfel vizitatorul va avea inevitabil o surpriză. Expoziţia, departe de a fi destinată literaturei crescute pe meleagurile noastre, este, din contra, organizata din elemente cari ne ţgninent om de inimă, precum site oglindesc - civilizaţii cu totul exo de AL. I. DRAGHICI Extremului-O-Până acum deja au mai fost organizate două expoziţii speciale în acelaşi gen ; astfel a fost anul trecut una referitoare numai la Ţările Române iar acum câteva luni alta relativă la Rusia. Se pregăteşte pentru la toamnă o expoziţie asupra Ungariei, căreia îi va urma una privitoare la Polonia şi după aceia alta relativă la slavii din sud-estul european. Fiindcă această operă de organizare se face cu multă muncă și cu multă pricepere, este ge Fotino, directorul acestei biblioteci, un bun organizator, care merită, evident, toate elogiile pentru această activitate. Stând despre ultimile descoperiri cretane, miceniene — e drept, asta nu prea înseamnă „Extrem Orient'1 — scoţând la lumina zilei civilizaţii demult apuse, cu palate îngropate nu de veacuri ci de milenii, în cari înflorea o artă de un gust aproape rafinat. Intre ele ai putinţa — ca variaţie — să admiri minunatele înflorituri ale vechilor covoare, deţinute de diferite mari muzee din străinătate. Şi deasemenea poţi admira felul în care sunt legate unele cărţi noi şi vechi, printre cari se află exemplare care-ţi scoboară o undă de respect în suflet când afli fie vechimea lor, fie provenienţa, întâmplarea m’a făcut să dau chiar în colţul din dreapta de la intrare de „Călătoriile şi misiunile abatelui de Rhodes în China şi în alte regate din Orient“, tipăritură din 1653, cu armele Principelui Eugeniu de Savoia, din a cărui bibliotecă făcuse mai târziu parte! Şi tot aşa, poţi să dai aici, într’o carte, de un desen Korean, nespus de interesant prin tot ce-ţi relevă cât şi prin puritatea şi perfecţiunea liniilor, dincolo de o stilizată lucrare în ceramică, interesante — însă — sub acest raport sunt desenurile japoneze. Intre acestea sunt de relevat cele datorite lui Hiroshige care a trăit între anii 1797- 1858, lui Utamaro între 1754-1806 şi lui Hokusai, 1760-1848. Hiroshige excelează în delicioase desenuri de păsări cărora un amănunt decorativ — un mac roşu, o crenguţă înflorită — le dă acea fineţe care caracterizează, îndeobşte plastica japoneză. Este natural ca la un astfel de artist, cu astfel de predilecţii, linia şi în special coloritul să fie surprinzător, să aibă un rol principal. Hiroshige are încă şi peisagii — acele peisagii caracteristice artei Extremului Orient şi in special Japoniei — de o minunată execuţie şi de o netăgăduită valoare. Utamaro în schimb are o vădita şi fericită aplecare spre chipurile de femei, pe cari le desenează cu o delicateţă neînchipuită, linia la el fiind de o eleganţă şi de o puritate neîntrecută, împrumutând figurilor realizate de el un aer de fineţe şi aristocratism în adevăr nipone. Iar dacă venim la Hokusai — căruia se pare că-i plăcea să-şi zică singur „bătrânul nebun după desemn — vom găsi în tipurile lui atât de caracteristice şi în peisagiile lui animate atâta acţiune atâta viaţă, încât cu siguranţă că oricine va rămâne impresionat de puternica lui personalitate plastică. Dar în această expoziţie sunt multe, multe, de văzut; ochiul va întâlni incomparabilul colorit a lacurilor de Coromandel, modelele pline de fantezie şi interesante prin insăşi primitivismul loral al tapiseriilor copte, broderiile chineze iar in vitrina alăturată — ca o invitaţie pentru vizitator ci să facă singur deosebirile eventuale — broderiile japoneze de un colorit mai pur, într’o ţinută mai clară în general şi de un desen mai stilizat. Evident, o astfel de expoziţii nu se poate reda; se poate cel mult vorbi despre dânsa dar chiar atunci — cât timp n’a fost văzută —, vorbele nu pot spune nimic ochiului şi nici spiritului. Şi desigur — deşi nu are bogăţia expoziţiilor similare din occident, nu este mai puţin adevărat că este totuşi extrem de interesantă pentru ferestrele de lumină Revenind acum la expoziţia ele astăzi, destinată Extremului-Orifint, trebue spus că ea este absolut interesantă şi binevenită şi aceasta pentru două motive: pe deoparte civilizaţiile îndepărtate la cari se referă reprezintă pentru noi tot ce poate fi mai exotic şi mai interesant iar pe de altă parte materialul pe care biblioteca îl posedă este — din fericire — cât se poate de preţios, cuprinzând nenumărate cărţi, estampe japoneze, albume, desenuri, etc . Perindarea prin faţa vitrinelor în cari ele sunt expuse este suficient pentru a te face să întrevezi hotare şi orizonturi nori, civilizaţii diferite, altă sensibilitate a popoarelor, alte lumi. Un eclectism — desigur voit — face ca fiecare pas să însemne altceva, variat, o nouă surpriză, fără putinţă de monotonie. Acum întâlneşti un volum de etnografie descriind moravuri şi obiceiuri necunoscute şi totuşi contimporane, dincolo un album cu reproduceri de obiecte de artă, necesar ____________ ______________________________ săi fie menţionat numele d-lui Geor mai departe găsegti o carte tra- Dintre cele mai