Viitorul, octombrie 1933 (Anul 25, nr. 7708-7733)

1933-10-01 / nr. 7708

­ Opera de corupţie a Skodei Opinia publică rom­ânescă a ră­­ei arn mas uimită de întinderea ce­ a a­­vut-o opera de corupţie a uzine­lor Skoda. Aceste stabilimente „occidenta­le“ n’au înţeles să se impună nici prin calitatea fabricatelor nici prin preţul lor ei numai prin cum­pararea conştiinţelor. Sub toate guvernele au încercat să facă afaceri de miliarde cumpă­rând diverse persoane presupuse „influenţe“. Sub guvernul naţional-ţărănist nu reuşit în sfârşit să trateze di­rect cu miniştrii şi să împartă co­misioanele de sute de milioane, ce făcuseră obiectul atâtor scrisori şi fuseseră mirajul atâtor vânzători de ţară. Şi opera de corupţie a Skodei nu s’a terminat. Ea s’a repetat cu ocazia anche­tei d-lui general Condeescu şi s’a exercitat asupra celor presupuşi că pot influenţa opinia publică ro­mânească împotriva judecători­lor cari au instruit afacerea Se­letzki. Ea se exercită şi azi, când dosarele procesului Seletziei au fost trimise la consiliul de revizie * O veste de peste graninţă arată iţică — Şi care se aplica riguros că m Elveţia o societate bine con-t înainte de război. Azi probabil că st­­ruită pentru crima de a emite­ şi legea aceasta a eşit din modă, şi bani falşi, era aşa de stăpână­­ moneda de aur cu mai mult aur pe meşteşugul ei, încât guvernul , în ea de cât trebue, continuă să elveţian a trebuit să anunţe că­­ circule, în loc de-a se imobilisa pe hârtiile false sunt aşa de perfect f­unerarul tinerei femei, ori pe alt­­imitate’ încât nu le lipseşte de­cât­ domenul burghez. ai •„,! „ i¥-n­ainte pentru a fi iden- Dar banul este prin excelenţă e al armatei pentru judecarea re­­tuse. Şi de aceia aceşti maeştri ai abs­tracţiune. El are atâta valoare­­câtă i-o dăm noi, cursului făcut de agentul corupă­tor al Skodei. O atmosferă favorabilă pentru agentul corupător condamnat la 5 ani închisoare. A contrafacerei au mulţumit guver­nului pentru atenţiunea ce a avut de-a le arăta unde e mica lacună a perfecţiei lor! Trăim în secolul tehnicei mirobolante, şi trebuia, deci, să avem şi falsificatori neîn­trecuţi.­­ Progresul nu este singu­lar, ci general! Dar şi mai curios e cazul unui falsificator de monedă în metal preţios care a pus atâta metal în monedă încât juridiceşte nici nu poate fi urmărit. Căci, ce înseam­nă un ban fals? Acela care n’are la spate o acoperire depositată (cazul monedei de hârtie) sau o valoare intrinsecă (cum e cazul monedei metalice de aur sau ar­gint )? Cum, însă, falsificatorul a pus tot atâta aur cât a pus şi sta­tul, atunci unde e falsificarea sa? De altfel economia politică — o ştiinţă care îşi avea legile ei fixe înainte de război, dar le-a asvârlit pe toate la coş ! — ne arătase că o monedă, tare, adică conţinând mult metal preţios de cât DMPETINTE NC PO­SFD4 r \ jmai muu m­etrat preţios ac cat va­­.ITTRIHÎIî.rc STr.mii ivta?® nominală, ese singură din •IUBIRILE SI CIFRUL IN AFA­CEREA SKODA. De aceia somăm pe d-l Mirto Se­se întregul guvern să predea Con- Aliatul de revizie a­ Armatei acest circulaţie, căci publicul prinzând de veste „frauda“ se apucă să’şi facă inele ori broşe din o mo­nedă atât de fals bogată. E legea faimoasă, a lui Graham — nu cel care a inventat pâinea­­luidiabe­şi de aceia pen­tru risipitor un pol este nimic, iar pentru un sgărcit, e mai mici de­cât polul nord pentru un pa­sionat explorator geografic. Che­stiune de perspectivă visuală şi de construcţie internă ? Dar falsificatorii de monedă — cari s’au înmulţit şi ei pe măsura ce moneda a devenit mai varia­bilă de cât femeia, ((Souvent la feme varie, bien fou qui s’y fie !) — au fost totdeauna consideraţi ca criminali. Calpuzanii erau puşi la mari cazne în trecut, iar azi sunt greu pedepsiţi de legi. To­tuşi, statele pot face „inflaţie“ fără a fi considerate ca imorale, ceia ce dovedeşte că şi morala are oscilaţiuni ce aleargă între indi­vid şi societate şi vice-versa. Falsificatorii de bani, însă, cari fac bani mai buni de­­cât statele, sunt desigur generoşi ori naivi. Ei merită, deal, şi mai grea pe­deapsă. Totuşi cazul celui ce fabrică bani mai bogaţi în aur de­cât sta­tul, este desigur o excepţie, căci cine riscă puşcăria trebue să aibă, cel puţin unica satisfacţie de a şti că e păcătos ! Altfel ? Opera agenţilor corupători ai Skodei se bucură şi azi ca şi în trecut de sprijinul guvernului şi al organelor de presă naţional­­ţărăniste. D-l Mirro vine să declare azi că nu s’a exercitat nici-o corupţie şi că guvernul a căpătat toate lămu­ririle dela direcţia uzinelor Skoda. Totodată refuză să dea cifrul şi apenitmentele, susţinând că se gă­tesc în mâinile „autorităţilor în drept“. EI BINE, AFIRMAM CATEGO­RC CA NICI O AUTORITATE şi documentele ce le posedă. I face complice la această operă de Este inadmisibil ca guvernul să­­ corupţie, refuzând să predea ciă deţină fără nici un drept docu­mente ce trebuesc să se afle în mâinile justiţiei. Căci, ori Seletzki n’a exercitat o operă de corupţie şi atunci gu­vernul refuzând să dea probele, îi îngreuiază abuziv situata, ori CJ este în adevăr cum se vede din toată activitatea sa, un agent co­rupător şi atunci guvernul se­­rul şi documentele. Opinia publică românească ştie că în procesul Skoda, ce se va des­­bate de îndată ce acest regim va fi răsturnat, — guvernul actual va avea o situaţie tot atât de grea ca şi a lui Seletzki. Până atunci nu vom înceta de a-l înfiera cu ultima energie. falsi — Variaţiuni pe­ o temă financiară — PETRONIUS --------------­ Anul al două­zeci si cincilea No. 7708 REDACT BUCUREŞTI I A I ADMINISTRAŢIA I! STRADA EDGAR QUINET Ha. i B STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţii 3-58.17; Redacţia ţl Administraţia 3-48.53 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug A B IN TARA Un an.......... 600 lei I Trei luni.......150 lei Şase luni...... 300 „­­ Un exemplar 2 „ instituţiuni publice şi particulare 1000 lei anual Duminică 1 Octombrie 1933 N T E IN STRANATATI Un an..........1400 lei I Trei luni .......400 lei Șase luni ... 700 „ I Un exemplar... 6 „ Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. Gd» a P. T. T. No. 137.282/926 D-l DUCA despre SITUAŢIA POLITICA —ficţiunea şi programul Partidului National-Liberal Cu ocaziunea prezenţei sale la Iaşi, d. Duca, a făcut reprezentanţilor presei din localitate, următoarele declaraţii: — N’am venit la Iaşi în scop poli­tic, ci după cum ştiţi, pentru a boteza pe nepotul bunului şi neui­tatului meu prieten Gh. Mărsescu. In curând voi reveni la Iaşi ca să particip la o mare manifesta­­ţiune politică şi ca să exprim or­ganizaţiei noastre de aci toate mulţumirile pentru lupta pe care în ultimii ani a dus-o cu atâta succes împotriva adversarilor fi­reşti şi nefireşti ai cauzei liberale. Dar fiindcă mă întrebaţi cum văd situaţia politică şi ce inten­­ţiuni are partidul naţional-liberal pentru viitor, vă pot spune că noi considerăm guvernul actual ca fiind în plină descompunere. Vom lupta deci cu ultima energie, pre­cum am declarat în manifestul nostru, pentru a pune cât mai grabnic capăt unei guvernări care nu poate fi de­cât grav dăună­toare intereselor ţarei. — In ce constă această luptă! — Vom recurge la toate mij­­loacele parlamentare şi extra­parlamentare, fiindcă ştim că avem ţara cu noi şi fiindcă ştim că nu servim un interes e­­goist de partid ci un interes su­perior de stat şi de neum. — Cum credeţi că se va d­es­­făişi ura şi soluţiona criza de gu­vern ce trebue să se deschidă! — N’am­ obiceiul să fac pro­­feţii, dar nu văd posibilă şi lo­gică decât o singură soluţie; che­marea la guvvern a partidului naţional-liberal. întrucât mă priveşte, n’am nici un cuvânt să presupun că Far putea recurge la 0 altă for­mulă decât acea indicată de lo­gică şi dreptate. — Dar care ar­e programul partidului naţional în această eventualitate! — Daţi-mi voe să vă spun că această întrebare i va surprinde. Intr’o serie de adunări profe­sionale ce le-am ţinut în Bucu­reşti acum câteva luni noi am formulat programul nostru­ de guvernământ cu o previziiune şi cu un lux de amănunte fără precedent în activitatea parti­delor noastre politice. Dealtminteri, peste cât­eva zi­le, Duminica viitoare, vom re­aminti printr’un manifest­ pro­gram adresat ţării, principalele puncte ale acestui program, pre­cum­ şi felul cum privim Solu­ţionarea diferitelor probleme ce s’au ivit de astă primăvară pli­nă azi. Deşi socotesc, deci, întrebarea dv. ca nejustificată, mi-o explic, totuş­ ICa este ecoul, involuntar desigur, al campaniilor duse de adversarii noştri politici. Ei au agitat succesiv trei lozinci îm­potriva noastră, întâi, că partidul naţional liberal nu poate veni la guvern pentru că ar fi antidinastic. Leatismul nostru demn, dar hotă­rât i-a obligat să renunţe la această insinuare. Apoi au născocit versiunea să par­tidul naţional-liberal nu poate veni la guvern fiindcă ar fi frăm­­ântat de disensiuni interne. Repetatele şi impunătoarele mani­­festaţiuni de unitate şi de solidari­tate ce s’au produs au obligat pe adversarii noştri să renunţe ;i la această armă de luptă. In sfârş­t, acum, în lipsă de alt­ceva, adversarii noştri afirmă pretu­tindeni că partidul naţional-liberal n’ar avea soluţiuni precise faţă de principalele probleme la ordinea zilei. Peste câteva zile opinia publică va vedea că şi aceasta a fost o pă­timaşă calomnie a acelora cari ar dori să evite venirea la guvern a partidului naţional liberal. Pot afirma cu toată con­­ştiinţa răspusiacrei pe ca­re o atare spectaraţiune o comportă că partidul na­ţional liberal se simte în măsură să stăpânească greutăţile ceasului de a­­stăzi şi să asigure Româ­niei o­ guvernare care să poată relua şi continua opera de consolidare na­ţională întreruptă de ul­timele guvernări. D-l DUCA Discreditul moral şi politic al actualei guvernări Guvernarea naţional - ţărănistă este in pragul lichidărei. Puţine zile mai, are de aşteptat ţara până ce acest regim îşi va da obştescul sfârşit şi desigur că acest desno­­dămănt nu va produce decât doar îndurerarea celor câteva mii de partizani agenţi profitori ai avu­tului public. Ce a însemnat această guvernare pentru ţară ? Opinia publică agitată în opoziţie de par­tidul naţional-ţărănesc a­ avut să asiste la o sinistră falsificare a realităţilor şi la o împingere către prăbuşire a întregului edificiu social. Era de prevăzut această stare de lucruri ţinând, seama de condi­­ţ­iunile în care a luat puterea var-­idul naţional-ţărănesc. La 1928, când s-a format primul guvern al acestui partid, în arti­colul prim al ziarului nostru inti- t­ulat : „II aşteptăm la lucru“, spu­neam : „Trebue, însă, să mărturisim că activitatea partidului naţional-ţă­­rănesc a fost în opoziţie, atât de necugetată, încât la guvern nu va putea să transforme în acte de gu­vernământ desideratele demago­gice din opoziţie. Nesatisf având însă nici una, sau aproape nici una din făgăduelile din opoziţie,­­ partidul naţional-ţărănesc îşi va stimă politica, directive care iau croia singur condiţiile prielnice arătat incapabil de o guvernare in discreditului său moral şi, politic, folosul intereselor obşteşti, pentru­ că va face evidentă tut­u­r Prevederile de acum cinei ani lor judecata că acest partid a re-'/«« îndeplinit, adăogându-li-se și curs la falsificarea adevărului, la­ alte consecinţe mai grave ale gu­­cxageraţiile cele mai periculoase, ver na rit or demagogiei naţional-ţă­­şi la mijloacele cele mai reproba-t răniste. bile de luptă nu pentru că avea o concepţie politică utilă, ţărei, ci pentru că avea numai ambiţiunea de a guverna ţara în orice chip, sub orice formă, şi fără nici un program de realizat. Partidul naţional-ţărănesc, care în opoziţie a tulburat conştiin­ţele, va aduce o nouă confusie şi tulburare în suflete, fiind la gu­vern căci va adăuga la nădejdiile masselor populare, înşelate, deza­­măgirea neîndeplinirei celor făgă­duite cu atâta generoasă elocvenţă şi atât de sgârcită conştiinţă a răspunderilor“. In ceia ce priveşte lipsa, „conşti­inţei, răspunderilor“ trebuia, să se dea un sens mai larg noţiunei, fiindcă actele de guvernământ ale acestui partid au însemnat a­­proape întotdeauna, manifestări scandaloase de jaf în avutul pu­blic, dispreţ faţă de libertăţile in­dividuale şi pornire pătimaşă îm­­­potriva tuturor creaţiunilor care au refuzat a se transforma în anexe de club ale­­acestui partid. Dar­ adevăr, partidul naţional-ţă­rănesc Şi-a creat singur condiţiile prielnice discreditului său moral şi politic, fiindcă Şi-a făcut din abuz, ilegalitate şi ■ desfrânată pa­ INTRE GUVERN ii Funcţionar - Slujbaşii Prafu’ul parsa'iilati. — Administraia anatlzată. —Guvernul acuzat de jaf Congresul funcţionarilor publici;iar noul localuri, noul mobiliere, a desvăluit o sfarc de lucruri ce I numai la dir­eet oralul j d­l Capi­­r nu mai poate dura. El a dovedit că­­ falei se plăteşte respectabila chi­­guvernul a anarhizat cu totul ad-­lne de un milion lei anual, având ministratia, prin numirea unor slujbaşi incapabili luaji din sgura cluburilor naţional-ţărăniste. El a dovedit că pentru a ajunge la acest rezultat s’a desfiinţat statu­tul funcţionarilor şi s’au comis ce­­le mai mari abuzuri şi ilegalităţi. Iniţiatorul acestei opere şi bene­ficiarul ei a fost chiar d-l ministru de finanţe, Virgil Madgearu. I­­sa şi-a plasat toţi partizanii perso­nali şi a făcut cea mai mare risipă cu banul statului. Astfel unul din vorbitori a spus la congres : „Domnul Madgearu susţine că a echilibrat bugetul pe anul 1033/931, iar în­­declaraţiile şi memoriile d-sale pentru creditorii străini, a spus că bugetul nu este echilibrat Şi nici nu se poate echilibra buge­tul când numai la ministerul de finanţe s’a mărit numărul funcţi­onarilor cu 3073 locuri faţă de anul 1933 şi s’a făcut şi alte e­, norme cheltueli înfiinţând : 9 di­rectorate, 63 administraţii financi­are, numai în Capitală s'au în­fiinţat 12 administraţii financiare. „Pentru toate acestea s’au anga­mn luxos mobilier pe care l-a clă­tit cu modesta sumă de un mi­lion două suta de mii. Şi d. mi­nistru Madgearu anunţă noui re­duceri de personal, desigur dintre cei, vechi. Noui, economii. Dacă vrea d­-nul ministru Madgearu să facă eco­nomii n’are decât să dea, afară pe toţi n­ouii numiţi şi să desfiin­ţeze directoratele şi administra­ţiile financiare care nu fac altceva decât să încurce mai mult di­­lucrurile Iată care e situaţia şi cum ju­decă funcţionarii activitatea a­­cestui guvern. In asemenea condiţiuni guvernul de mâine are datoria moral să restabi­lească STATUL QUO AM­TE, aruncând afară fără nici un menajament pe t­oţi incapabilii acestui re­gim, care încurcă admini­straţiile publice şi duc ţara la ruină. D-l Lloyd George despre diferite probleme Cunoscuta revistă pariziană „Las Annales“ publică un articol al d-lui Lloyd George. D-l LLOYD GEORGE Fostul premier britanic insistă a­­supra tendinţei imperiului britanic de a trăi tot mai mult prin sine însuşi. D. Lloyd George face apoi o vio­lentă critică Societăţii Naţiunilor, care a suferit eşecuri în toate dome­niile. El se ocupă apoi de formidabile­le sforţări ale Germaniei de a se înarma în vederea unui conflict po­sibil, adăugând că există tot mai multe dovezi asupra militarismului crescând al tineretului din Germania Vor mai trebui ani de zile înainte ca înarmările Germaniei să fie su­ficiente pentru a face războiul. D. Lloyd George arată apoi că bu­năvoinţa majorităţii opiniei publice engleze faţă de Germania a dispărut în urma persecuţiei evreilor din Ger­mania. D. Lloyd George arată primejdia sporirii marinei și flotei aeriene ja­poneze. D. Lloyd George analizează la sfârșit planul american de refacere, făcând elogiul președintelui Roose­velt (Rador). -------------.....-----------— Cu ocaziunea filmului jubiliar În­chinat vieţii Regelui Carol II, la ser­bările de la Sinaia, am subliniat ori formidabila valoare de document pe care o are azi cinematograful. Nu­meam de a­coi­a cinematograful un instrument de concretizare a isto­riei şi a tradiţiei. Deseori, de altfel, jurnalele de ac­tualităţi ne oferă prilejul de a ve­dea îndeplinindu-se chiar sub ochii noştri acest oficiu a­l filmului. Ast­fel într’un jurnal ce ne-a fost pre­zentat zilele trecute, să vedeau în­scrise într’un grafic vertiginos şi pre­cis clipele dramatice ale morţii a­­viatorului italian Depinedo. Concret documentul desfăşoară în faţa spec­tatorilor tragedia de câteva clipe a omului înfrânt în dorinţa lui de a învinge forţele inerte ce leagă pe om. Aeroplanul ce încearcă să se înalţe, pentru a bate un­­record de distanţă, zadarnicele eforturi de a se ridica deasupra pământului, a­­poi deodată aripele ce se frâng, o scurtă pocnitură şi o imensă vâlvâ­­tae de flăcări în care se consumă şi existenţa lumească a omului care cu o clipă înainte salutase încreză­tor şi vesel publicul plecării,­şi se frânge încă odată imensul elan de a depăşi condiţia omenească. Emoţia sobră a unor asemenea imagini este astăzi impresionantă, ea va fi copleşitoare atunci când anii vor fi trecut, înscriind moartea aviatorului în şirul victimelor pen­tru progres. Şi astfel ne este cu pu­tinţă să asistăm la înscrierea pen­tru istorie şi pentru tradiţie a fap­telor de seamă ce ne înconjoară. E încă unul din privilegiul ce ni-l o­­feră arta atât de puternică a filmu­lui, şi nu cel din urmă. De aceia cred că ideia care a fost lansată de curând de a realiza o se­rie de scene documentare în care prin mijlocul filmului sonor să se fixeze interpretarea câtorva capo­dopere ale literaturii dramatice de către actorii noştri mari, un Notara, un Brezeanu, Ciucureasca şi alţii, cari perpetuează printre noi falan­ga celor ce au dat strălucirea de azi teatrului românesc, este o idee plină de folos pentru generaţiile ce vin va fi ast­fel mărturia chipului de a interpreta pe Caragiale, de pildă, în linia u­­nei tradiţii ce nu se poate desminţi. Actorii tineri de mâine vor folosi astfel o lecţie cristalizată într-un mo­ment de apogeu teatral şi din spiri­tul unor actori asupra cărora plute­şte încă marea umbră a lui Cara­giale. Lecţie pentru interpretarea clasi­cilor noştri aceste documente vor a­­vea şi folosul de a fixa concret eta­pele istoriei teatrului nostru şi pa­şii evoluţiei sale. Vom putea con­trola în viitor progresele făcute sau stagnările eventuale. Tradiţie şi iste­rie, de­o potrivă de vii, vor fi fi­xate în scenele filmotecei teatrale. Vor şti mâine generaţiile ce vor veni care a fost înfăţişarea şi talentul marilor actori din trecut, vor avea adică tocmai ceea ce am dori să a­­vem noi de pe urma unui Grigore Manolescu, unui Millo, unei Aristi­­­za Romanescu sau a unui Petre Li­­ciu. Iar pentru publicul de peste 20 sau 30 ani, revederea acestor frag­mente în jurnale retrospective, îl vor procura sentimentul acelei trăi­ri evolutive, a acelei solidarităţi în­tre ceea ce a fost şi ceea ce este, care dă fiecărui pas înainte tăria unei baze solide şi care se numeşte pro­priu zis tradiţie. Şi prea mult s’a pierdut în ulti­­mul timp la noi simţul istoric, prea puţin mai trăeşte tradiţia în sufle­tele noastre, pentrucă cei ce pot s’o facă să nu aibă datoria de a cultiva aceste sentimente în sufletul mas­­sei, în orice şi ce ocazie, prin ori şi ce mijloace. — i. i. c. — Comentarii Documentar cinematografic Colaboratorii propagandei Se ştie că, după escursia gru­pului de ziarişti francezi făcută în primăvara acestui an în Un­garia, s-a format în capitala Franţei, spre mirarea tuturor, o societate zisă a „francezilor filo-maghiari“. Bineînţeles, noi nu putem şti ce a determinat pe aceşti fran­cezi plimbăreţi pe meleagurile ungureşti, să pomenească tam­­nesam, acţiunea lor în favoarea unui stat a cărei politică şi in­terese revizionism sunt strâns legate de cele ale Germaniei, diş mana Franţei. Ne mulţumim deci să reproducem declaraţiile făcute presei budapestene de u­­nul dintre conducătorii mişcării, d. Duteil, redactor la „Figaro“, a­­supra activităţii acestei ciudate societăţ­i „Congresul presei ce-a avut loc la Budapesta — a spus d. Duteil — a făcut imense servi­cii cauzei revizioniste ungare. Lămuririle ce ni s’au dat în ca­pitala Ungariei, au convins pe toţi, că tratatul de la Trianon a fost o mare nedreptate. Această convingere ne îndeamnă, să spri­jinim cauza Ungariei prin presă şi prin conferinţe. Mă refer aici la conferinţa rostită de D. Geor­ges Duveau, în sala festivă a Primăriei din Paris, în faţa u­­nui public foarte distins, la cu­vântarea rostită la „radm“, de d. Gandrey Rety, etc. De altfel, însuşit d. Georges Bourdon, pre­şedintele de onoare al Uniuneii Internaţionale a ziariştilor, a părăsit Ungaria cu cele mai fru­moase amintiri. La fel, au deve­nit filomaghiari, d-nii Paul Co­­dur, directorul secţiei streine a agenţiei Havas, Bernandini Du­­peyrat redactor la République, Delacour, şef redactor la L’Euro­­peen, de Tessan, vice­preşedin­tele Comisiunei Externe, Per­re­ux şef redactorul ziarului „Pa­ris Midi“,­­ precum şi marea majoritate a ziariştilor francezi participanţi la congres“. „Am aranjat o serie de discuţii în cadrele societăţii „Forum“, car­e este una dintre cele mai distinse din Paris. Societatea e prezidată de mareşalul Lyautey, André Fauquires şi colonelul Melet, a căror influenţă este co­vârşitoare în capitala Franţei. Gând am anunţat că raportorul asupra stărilor din Ungaria va fi d. Georges Desbon, cunoscutul filomaghiarr care a scris o carte despre Ungaria, un ziarist ce­hoslovac a făcut scandal. Eu, indignat, l-am apostrofat, atră­­gându-i atenţia că a depăşit ho­tarele ospitalităţii ce nu poate acorda unui strein, în Franţa. Cuvintele mele au fost aplau­date, iar studenţimea, cehoslova­că şi română, care a venit în mare număr, s’a abţinut dela o­­rice altă demonstraţie. Sunt con­vins, că trebue să luptăm pen­­tru repararea nedreptăţii comi­să faţă de Ungaria şi că pro­blema statelor dunărene nu poa­te fi resolvită fără revizia tra­tatului de la Trianon. In ce pri­veşte pe unguri, ei trebue să fa­că tot posibilul să câştige inima opiniei publice franceze“. Am reprodus aceste declaraţii filomaghiare ale d­-lui Duteil, după ziarul „Pesti Hírlap“ din 24 a. c. Din ele reese, că inima d-sale a fost „câştigată“ de un­guri şi, ar dori, ca guvernul un­guresc să continue ficţiunea de „câştigare“ a inimilor (!) fran­ceze. Noi cari cunoaştem abilitatea şi gentileţea mânuitorilor fondu­rilor de propagandă maghiari, nu ne-am mira prea mult, dacă societatea „francezilor filoma­­ghiari“ ar spori cu membri tot atât de distinşi ca ceil cari au intrat deja în această societate. Niciodată nui vom face însă greşala de a confunda acţiunile interesate ce s’ar putea ivi pe te­ritoriul Franţei, cu sufletul fran­cez, de care poporul român este şi rămâne ataşat, pentru tot­deauna. Francezii, cari fac cau­ză comună cu duşmanii Franţei şi aliaţii declaraţi ai acestora, sunt sau de reacredinţă, sau in­teresaţi, s­au desorientaţi. Pentru cei dintâi, nu avem de­cât o blândă compătimire. Faţă de categoria desorientaţilor se impune însă tot , mai mult, da­toria de a începe în stil mărie, o operă de lămurire şi propagan­dă în streinătate, lăsată până a­­cum mai mult în sarcina câtor­va intelectuali entuziaşti şi cu­ dragoste de neam, dar lipsiţi de mijloacele necesare pentru a contra­ balansa cu succes, formi­dabila acţiune de perverstire a celor mai elementare adevăruri, întreprinsă de statul maghiar. C. L CODARCEA’ ­ ECOURI , organizaţiile scriitorilor din U­­kraina au hotărât ca con­gresul panuk­rainian al scriitorilor să aibă loc irevocabil in Aprilie 1934 la. Harkov. Congresul se va ocupa cu chestiunea organizării scriitorilor şi cu laturea ideologică a literaturii ukrainiene şi va face pregătirile ne­cesare în vederea congresului scrii­­torilor din întreaga Uniune sovieti­că, care va avea loc în Mai anul viitor. I­a proprietatea profesorul­., i.es­­» sing asasinat mişeleşte la Ma­rianske Lazni de către hitlerişti, s’a aflat şi bastonul celebrului filo­zof german Arthur Schopenhauer, care l-a dăruit unui prieten filozof. Tradiţia s’a menţinut până în ulti­mul timp. Ultimul proprietar al ba­stonului lui Schopenhauer a dăruit bastonul lui l­essing. In prezent vă­duva lui Lessing a dăruit bastonul preşedintelui Masary­k. .Bastonul are un mâner de argint și e fin ,lucrat.. Pe mâner se află crustat monogra­­mul A. S.

Next