Viitorul, octombrie 1933 (Anul 25, nr. 7708-7733)
1933-10-01 / nr. 7708
Opera de corupţie a Skodei Opinia publică românescă a răei arn mas uimită de întinderea ce a avut-o opera de corupţie a uzinelor Skoda. Aceste stabilimente „occidentale“ n’au înţeles să se impună nici prin calitatea fabricatelor nici prin preţul lor ei numai prin cumpararea conştiinţelor. Sub toate guvernele au încercat să facă afaceri de miliarde cumpărând diverse persoane presupuse „influenţe“. Sub guvernul naţional-ţărănist nu reuşit în sfârşit să trateze direct cu miniştrii şi să împartă comisioanele de sute de milioane, ce făcuseră obiectul atâtor scrisori şi fuseseră mirajul atâtor vânzători de ţară. Şi opera de corupţie a Skodei nu s’a terminat. Ea s’a repetat cu ocazia anchetei d-lui general Condeescu şi s’a exercitat asupra celor presupuşi că pot influenţa opinia publică românească împotriva judecătorilor cari au instruit afacerea Seletzki. Ea se exercită şi azi, când dosarele procesului Seletziei au fost trimise la consiliul de revizie * O veste de peste graninţă arată iţică — Şi care se aplica riguros că m Elveţia o societate bine con-t înainte de război. Azi probabil că struită pentru crima de a emite şi legea aceasta a eşit din modă, şi bani falşi, era aşa de stăpână moneda de aur cu mai mult aur pe meşteşugul ei, încât guvernul , în ea de cât trebue, continuă să elveţian a trebuit să anunţe că circule, în loc de-a se imobilisa pe hârtiile false sunt aşa de perfect funerarul tinerei femei, ori pe altimitate’ încât nu le lipseşte decât domenul burghez. ai •„,! „ i¥-nainte pentru a fi iden- Dar banul este prin excelenţă e al armatei pentru judecarea retuse. Şi de aceia aceşti maeştri ai abstracţiune. El are atâta valoarecâtă i-o dăm noi, cursului făcut de agentul corupător al Skodei. O atmosferă favorabilă pentru agentul corupător condamnat la 5 ani închisoare. A contrafacerei au mulţumit guvernului pentru atenţiunea ce a avut de-a le arăta unde e mica lacună a perfecţiei lor! Trăim în secolul tehnicei mirobolante, şi trebuia, deci, să avem şi falsificatori neîntrecuţi. Progresul nu este singular, ci general! Dar şi mai curios e cazul unui falsificator de monedă în metal preţios care a pus atâta metal în monedă încât juridiceşte nici nu poate fi urmărit. Căci, ce înseamnă un ban fals? Acela care n’are la spate o acoperire depositată (cazul monedei de hârtie) sau o valoare intrinsecă (cum e cazul monedei metalice de aur sau argint )? Cum, însă, falsificatorul a pus tot atâta aur cât a pus şi statul, atunci unde e falsificarea sa? De altfel economia politică — o ştiinţă care îşi avea legile ei fixe înainte de război, dar le-a asvârlit pe toate la coş ! — ne arătase că o monedă, tare, adică conţinând mult metal preţios de cât DMPETINTE NC POSFD4 r \ jmai muu metrat preţios ac cat va.ITTRIHÎIî.rc STr.mii ivta?® nominală, ese singură din •IUBIRILE SI CIFRUL IN AFACEREA SKODA. De aceia somăm pe d-l Mirto Sese întregul guvern să predea Con- Aliatul de revizie a Armatei acest circulaţie, căci publicul prinzând de veste „frauda“ se apucă să’şi facă inele ori broşe din o monedă atât de fals bogată. E legea faimoasă, a lui Graham — nu cel care a inventat pâinealuidiabeşi de aceia pentru risipitor un pol este nimic, iar pentru un sgărcit, e mai mici decât polul nord pentru un pasionat explorator geografic. Chestiune de perspectivă visuală şi de construcţie internă ? Dar falsificatorii de monedă — cari s’au înmulţit şi ei pe măsura ce moneda a devenit mai variabilă de cât femeia, ((Souvent la feme varie, bien fou qui s’y fie !) — au fost totdeauna consideraţi ca criminali. Calpuzanii erau puşi la mari cazne în trecut, iar azi sunt greu pedepsiţi de legi. Totuşi, statele pot face „inflaţie“ fără a fi considerate ca imorale, ceia ce dovedeşte că şi morala are oscilaţiuni ce aleargă între individ şi societate şi vice-versa. Falsificatorii de bani, însă, cari fac bani mai buni decât statele, sunt desigur generoşi ori naivi. Ei merită, deal, şi mai grea pedeapsă. Totuşi cazul celui ce fabrică bani mai bogaţi în aur decât statul, este desigur o excepţie, căci cine riscă puşcăria trebue să aibă, cel puţin unica satisfacţie de a şti că e păcătos ! Altfel ? Opera agenţilor corupători ai Skodei se bucură şi azi ca şi în trecut de sprijinul guvernului şi al organelor de presă naţionalţărăniste. D-l Mirro vine să declare azi că nu s’a exercitat nici-o corupţie şi că guvernul a căpătat toate lămuririle dela direcţia uzinelor Skoda. Totodată refuză să dea cifrul şi apenitmentele, susţinând că se gătesc în mâinile „autorităţilor în drept“. EI BINE, AFIRMAM CATEGORC CA NICI O AUTORITATE şi documentele ce le posedă. I face complice la această operă de Este inadmisibil ca guvernul să corupţie, refuzând să predea ciă deţină fără nici un drept documente ce trebuesc să se afle în mâinile justiţiei. Căci, ori Seletzki n’a exercitat o operă de corupţie şi atunci guvernul refuzând să dea probele, îi îngreuiază abuziv situata, ori CJ este în adevăr cum se vede din toată activitatea sa, un agent corupător şi atunci guvernul serul şi documentele. Opinia publică românească ştie că în procesul Skoda, ce se va desbate de îndată ce acest regim va fi răsturnat, — guvernul actual va avea o situaţie tot atât de grea ca şi a lui Seletzki. Până atunci nu vom înceta de a-l înfiera cu ultima energie. falsi — Variaţiuni pe o temă financiară — PETRONIUS -------------- Anul al douăzeci si cincilea No. 7708 REDACT BUCUREŞTI I A I ADMINISTRAŢIA I! STRADA EDGAR QUINET Ha. i B STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţii 3-58.17; Redacţia ţl Administraţia 3-48.53 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug A B IN TARA Un an.......... 600 lei I Trei luni.......150 lei Şase luni...... 300 „ Un exemplar 2 „ instituţiuni publice şi particulare 1000 lei anual Duminică 1 Octombrie 1933 N T E IN STRANATATI Un an..........1400 lei I Trei luni .......400 lei Șase luni ... 700 „ I Un exemplar... 6 „ Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. Gd» a P. T. T. No. 137.282/926 D-l DUCA despre SITUAŢIA POLITICA —ficţiunea şi programul Partidului National-Liberal Cu ocaziunea prezenţei sale la Iaşi, d. Duca, a făcut reprezentanţilor presei din localitate, următoarele declaraţii: — N’am venit la Iaşi în scop politic, ci după cum ştiţi, pentru a boteza pe nepotul bunului şi neuitatului meu prieten Gh. Mărsescu. In curând voi reveni la Iaşi ca să particip la o mare manifestaţiune politică şi ca să exprim organizaţiei noastre de aci toate mulţumirile pentru lupta pe care în ultimii ani a dus-o cu atâta succes împotriva adversarilor fireşti şi nefireşti ai cauzei liberale. Dar fiindcă mă întrebaţi cum văd situaţia politică şi ce intenţiuni are partidul naţional-liberal pentru viitor, vă pot spune că noi considerăm guvernul actual ca fiind în plină descompunere. Vom lupta deci cu ultima energie, precum am declarat în manifestul nostru, pentru a pune cât mai grabnic capăt unei guvernări care nu poate fi decât grav dăunătoare intereselor ţarei. — In ce constă această luptă! — Vom recurge la toate mijloacele parlamentare şi extraparlamentare, fiindcă ştim că avem ţara cu noi şi fiindcă ştim că nu servim un interes egoist de partid ci un interes superior de stat şi de neum. — Cum credeţi că se va desfăişi ura şi soluţiona criza de guvern ce trebue să se deschidă! — N’am obiceiul să fac profeţii, dar nu văd posibilă şi logică decât o singură soluţie; chemarea la guvvern a partidului naţional-liberal. întrucât mă priveşte, n’am nici un cuvânt să presupun că Far putea recurge la 0 altă formulă decât acea indicată de logică şi dreptate. — Dar care are programul partidului naţional în această eventualitate! — Daţi-mi voe să vă spun că această întrebare i va surprinde. Intr’o serie de adunări profesionale ce le-am ţinut în Bucureşti acum câteva luni noi am formulat programul nostru de guvernământ cu o previziiune şi cu un lux de amănunte fără precedent în activitatea partidelor noastre politice. Dealtminteri, peste câteva zile, Duminica viitoare, vom reaminti printr’un manifest program adresat ţării, principalele puncte ale acestui program, precum şi felul cum privim Soluţionarea diferitelor probleme ce s’au ivit de astă primăvară plină azi. Deşi socotesc, deci, întrebarea dv. ca nejustificată, mi-o explic, totuş ICa este ecoul, involuntar desigur, al campaniilor duse de adversarii noştri politici. Ei au agitat succesiv trei lozinci împotriva noastră, întâi, că partidul naţional liberal nu poate veni la guvern pentru că ar fi antidinastic. Leatismul nostru demn, dar hotărât i-a obligat să renunţe la această insinuare. Apoi au născocit versiunea să partidul naţional-liberal nu poate veni la guvern fiindcă ar fi frământat de disensiuni interne. Repetatele şi impunătoarele manifestaţiuni de unitate şi de solidaritate ce s’au produs au obligat pe adversarii noştri să renunţe ;i la această armă de luptă. In sfârşt, acum, în lipsă de altceva, adversarii noştri afirmă pretutindeni că partidul naţional-liberal n’ar avea soluţiuni precise faţă de principalele probleme la ordinea zilei. Peste câteva zile opinia publică va vedea că şi aceasta a fost o pătimaşă calomnie a acelora cari ar dori să evite venirea la guvern a partidului naţional liberal. Pot afirma cu toată conştiinţa răspusiacrei pe care o atare spectaraţiune o comportă că partidul naţional liberal se simte în măsură să stăpânească greutăţile ceasului de astăzi şi să asigure României o guvernare care să poată relua şi continua opera de consolidare naţională întreruptă de ultimele guvernări. D-l DUCA Discreditul moral şi politic al actualei guvernări Guvernarea naţional - ţărănistă este in pragul lichidărei. Puţine zile mai, are de aşteptat ţara până ce acest regim îşi va da obştescul sfârşit şi desigur că acest desnodămănt nu va produce decât doar îndurerarea celor câteva mii de partizani agenţi profitori ai avutului public. Ce a însemnat această guvernare pentru ţară ? Opinia publică agitată în opoziţie de partidul naţional-ţărănesc a avut să asiste la o sinistră falsificare a realităţilor şi la o împingere către prăbuşire a întregului edificiu social. Era de prevăzut această stare de lucruri ţinând, seama de condiţiunile în care a luat puterea var-idul naţional-ţărănesc. La 1928, când s-a format primul guvern al acestui partid, în articolul prim al ziarului nostru inti- tulat : „II aşteptăm la lucru“, spuneam : „Trebue, însă, să mărturisim că activitatea partidului naţional-ţărănesc a fost în opoziţie, atât de necugetată, încât la guvern nu va putea să transforme în acte de guvernământ desideratele demagogice din opoziţie. Nesatisf având însă nici una, sau aproape nici una din făgăduelile din opoziţie, partidul naţional-ţărănesc îşi va stimă politica, directive care iau croia singur condiţiile prielnice arătat incapabil de o guvernare in discreditului său moral şi, politic, folosul intereselor obşteşti, pentru că va face evidentă tutur Prevederile de acum cinei ani lor judecata că acest partid a re-'/«« îndeplinit, adăogându-li-se și curs la falsificarea adevărului, la alte consecinţe mai grave ale gucxageraţiile cele mai periculoase, ver na rit or demagogiei naţional-ţăşi la mijloacele cele mai reproba-t răniste. bile de luptă nu pentru că avea o concepţie politică utilă, ţărei, ci pentru că avea numai ambiţiunea de a guverna ţara în orice chip, sub orice formă, şi fără nici un program de realizat. Partidul naţional-ţărănesc, care în opoziţie a tulburat conştiinţele, va aduce o nouă confusie şi tulburare în suflete, fiind la guvern căci va adăuga la nădejdiile masselor populare, înşelate, dezamăgirea neîndeplinirei celor făgăduite cu atâta generoasă elocvenţă şi atât de sgârcită conştiinţă a răspunderilor“. In ceia ce priveşte lipsa, „conştiinţei, răspunderilor“ trebuia, să se dea un sens mai larg noţiunei, fiindcă actele de guvernământ ale acestui partid au însemnat aproape întotdeauna, manifestări scandaloase de jaf în avutul public, dispreţ faţă de libertăţile individuale şi pornire pătimaşă împotriva tuturor creaţiunilor care au refuzat a se transforma în anexe de club aleacestui partid. Dar adevăr, partidul naţional-ţărănesc Şi-a creat singur condiţiile prielnice discreditului său moral şi politic, fiindcă Şi-a făcut din abuz, ilegalitate şi ■ desfrânată pa INTRE GUVERN ii Funcţionar - Slujbaşii Prafu’ul parsa'iilati. — Administraia anatlzată. —Guvernul acuzat de jaf Congresul funcţionarilor publici;iar noul localuri, noul mobiliere, a desvăluit o sfarc de lucruri ce I numai la direet oralul j dl Capir nu mai poate dura. El a dovedit că falei se plăteşte respectabila chiguvernul a anarhizat cu totul ad-lne de un milion lei anual, având ministratia, prin numirea unor slujbaşi incapabili luaji din sgura cluburilor naţional-ţărăniste. El a dovedit că pentru a ajunge la acest rezultat s’a desfiinţat statutul funcţionarilor şi s’au comis cele mai mari abuzuri şi ilegalităţi. Iniţiatorul acestei opere şi beneficiarul ei a fost chiar d-l ministru de finanţe, Virgil Madgearu. Isa şi-a plasat toţi partizanii personali şi a făcut cea mai mare risipă cu banul statului. Astfel unul din vorbitori a spus la congres : „Domnul Madgearu susţine că a echilibrat bugetul pe anul 1033/931, iar îndeclaraţiile şi memoriile d-sale pentru creditorii străini, a spus că bugetul nu este echilibrat Şi nici nu se poate echilibra bugetul când numai la ministerul de finanţe s’a mărit numărul funcţionarilor cu 3073 locuri faţă de anul 1933 şi s’a făcut şi alte e, norme cheltueli înfiinţând : 9 directorate, 63 administraţii financiare, numai în Capitală s'au înfiinţat 12 administraţii financiare. „Pentru toate acestea s’au angamn luxos mobilier pe care l-a clătit cu modesta sumă de un milion două suta de mii. Şi d. ministru Madgearu anunţă noui reduceri de personal, desigur dintre cei, vechi. Noui, economii. Dacă vrea d-nul ministru Madgearu să facă economii n’are decât să dea, afară pe toţi nouii numiţi şi să desfiinţeze directoratele şi administraţiile financiare care nu fac altceva decât să încurce mai mult dilucrurile Iată care e situaţia şi cum judecă funcţionarii activitatea acestui guvern. In asemenea condiţiuni guvernul de mâine are datoria moral să restabilească STATUL QUO AMTE, aruncând afară fără nici un menajament pe toţi incapabilii acestui regim, care încurcă administraţiile publice şi duc ţara la ruină. D-l Lloyd George despre diferite probleme Cunoscuta revistă pariziană „Las Annales“ publică un articol al d-lui Lloyd George. D-l LLOYD GEORGE Fostul premier britanic insistă asupra tendinţei imperiului britanic de a trăi tot mai mult prin sine însuşi. D. Lloyd George face apoi o violentă critică Societăţii Naţiunilor, care a suferit eşecuri în toate domeniile. El se ocupă apoi de formidabilele sforţări ale Germaniei de a se înarma în vederea unui conflict posibil, adăugând că există tot mai multe dovezi asupra militarismului crescând al tineretului din Germania Vor mai trebui ani de zile înainte ca înarmările Germaniei să fie suficiente pentru a face războiul. D. Lloyd George arată apoi că bunăvoinţa majorităţii opiniei publice engleze faţă de Germania a dispărut în urma persecuţiei evreilor din Germania. D. Lloyd George arată primejdia sporirii marinei și flotei aeriene japoneze. D. Lloyd George analizează la sfârșit planul american de refacere, făcând elogiul președintelui Roosevelt (Rador). -------------.....-----------— Cu ocaziunea filmului jubiliar Închinat vieţii Regelui Carol II, la serbările de la Sinaia, am subliniat ori formidabila valoare de document pe care o are azi cinematograful. Numeam de acoia cinematograful un instrument de concretizare a istoriei şi a tradiţiei. Deseori, de altfel, jurnalele de actualităţi ne oferă prilejul de a vedea îndeplinindu-se chiar sub ochii noştri acest oficiu al filmului. Astfel într’un jurnal ce ne-a fost prezentat zilele trecute, să vedeau înscrise într’un grafic vertiginos şi precis clipele dramatice ale morţii aviatorului italian Depinedo. Concret documentul desfăşoară în faţa spectatorilor tragedia de câteva clipe a omului înfrânt în dorinţa lui de a învinge forţele inerte ce leagă pe om. Aeroplanul ce încearcă să se înalţe, pentru a bate unrecord de distanţă, zadarnicele eforturi de a se ridica deasupra pământului, apoi deodată aripele ce se frâng, o scurtă pocnitură şi o imensă vâlvâtae de flăcări în care se consumă şi existenţa lumească a omului care cu o clipă înainte salutase încrezător şi vesel publicul plecării,şi se frânge încă odată imensul elan de a depăşi condiţia omenească. Emoţia sobră a unor asemenea imagini este astăzi impresionantă, ea va fi copleşitoare atunci când anii vor fi trecut, înscriind moartea aviatorului în şirul victimelor pentru progres. Şi astfel ne este cu putinţă să asistăm la înscrierea pentru istorie şi pentru tradiţie a faptelor de seamă ce ne înconjoară. E încă unul din privilegiul ce ni-l oferă arta atât de puternică a filmului, şi nu cel din urmă. De aceia cred că ideia care a fost lansată de curând de a realiza o serie de scene documentare în care prin mijlocul filmului sonor să se fixeze interpretarea câtorva capodopere ale literaturii dramatice de către actorii noştri mari, un Notara, un Brezeanu, Ciucureasca şi alţii, cari perpetuează printre noi falanga celor ce au dat strălucirea de azi teatrului românesc, este o idee plină de folos pentru generaţiile ce vin va fi astfel mărturia chipului de a interpreta pe Caragiale, de pildă, în linia unei tradiţii ce nu se poate desminţi. Actorii tineri de mâine vor folosi astfel o lecţie cristalizată într-un moment de apogeu teatral şi din spiritul unor actori asupra cărora pluteşte încă marea umbră a lui Caragiale. Lecţie pentru interpretarea clasicilor noştri aceste documente vor avea şi folosul de a fixa concret etapele istoriei teatrului nostru şi paşii evoluţiei sale. Vom putea controla în viitor progresele făcute sau stagnările eventuale. Tradiţie şi isterie, deo potrivă de vii, vor fi fixate în scenele filmotecei teatrale. Vor şti mâine generaţiile ce vor veni care a fost înfăţişarea şi talentul marilor actori din trecut, vor avea adică tocmai ceea ce am dori să avem noi de pe urma unui Grigore Manolescu, unui Millo, unei Aristiza Romanescu sau a unui Petre Liciu. Iar pentru publicul de peste 20 sau 30 ani, revederea acestor fragmente în jurnale retrospective, îl vor procura sentimentul acelei trăiri evolutive, a acelei solidarităţi între ceea ce a fost şi ceea ce este, care dă fiecărui pas înainte tăria unei baze solide şi care se numeşte propriu zis tradiţie. Şi prea mult s’a pierdut în ultimul timp la noi simţul istoric, prea puţin mai trăeşte tradiţia în sufletele noastre, pentrucă cei ce pot s’o facă să nu aibă datoria de a cultiva aceste sentimente în sufletul massei, în orice şi ce ocazie, prin ori şi ce mijloace. — i. i. c. — Comentarii Documentar cinematografic Colaboratorii propagandei Se ştie că, după escursia grupului de ziarişti francezi făcută în primăvara acestui an în Ungaria, s-a format în capitala Franţei, spre mirarea tuturor, o societate zisă a „francezilor filo-maghiari“. Bineînţeles, noi nu putem şti ce a determinat pe aceşti francezi plimbăreţi pe meleagurile ungureşti, să pomenească tamnesam, acţiunea lor în favoarea unui stat a cărei politică şi interese revizionism sunt strâns legate de cele ale Germaniei, diş mana Franţei. Ne mulţumim deci să reproducem declaraţiile făcute presei budapestene de unul dintre conducătorii mişcării, d. Duteil, redactor la „Figaro“, asupra activităţii acestei ciudate societăţi „Congresul presei ce-a avut loc la Budapesta — a spus d. Duteil — a făcut imense servicii cauzei revizioniste ungare. Lămuririle ce ni s’au dat în capitala Ungariei, au convins pe toţi, că tratatul de la Trianon a fost o mare nedreptate. Această convingere ne îndeamnă, să sprijinim cauza Ungariei prin presă şi prin conferinţe. Mă refer aici la conferinţa rostită de D. Georges Duveau, în sala festivă a Primăriei din Paris, în faţa unui public foarte distins, la cuvântarea rostită la „radm“, de d. Gandrey Rety, etc. De altfel, însuşit d. Georges Bourdon, preşedintele de onoare al Uniuneii Internaţionale a ziariştilor, a părăsit Ungaria cu cele mai frumoase amintiri. La fel, au devenit filomaghiari, d-nii Paul Codur, directorul secţiei streine a agenţiei Havas, Bernandini Dupeyrat redactor la République, Delacour, şef redactor la L’Europeen, de Tessan, vicepreşedintele Comisiunei Externe, Perreux şef redactorul ziarului „Paris Midi“, precum şi marea majoritate a ziariştilor francezi participanţi la congres“. „Am aranjat o serie de discuţii în cadrele societăţii „Forum“, care este una dintre cele mai distinse din Paris. Societatea e prezidată de mareşalul Lyautey, André Fauquires şi colonelul Melet, a căror influenţă este covârşitoare în capitala Franţei. Gând am anunţat că raportorul asupra stărilor din Ungaria va fi d. Georges Desbon, cunoscutul filomaghiarr care a scris o carte despre Ungaria, un ziarist cehoslovac a făcut scandal. Eu, indignat, l-am apostrofat, atrăgându-i atenţia că a depăşit hotarele ospitalităţii ce nu poate acorda unui strein, în Franţa. Cuvintele mele au fost aplaudate, iar studenţimea, cehoslovacă şi română, care a venit în mare număr, s’a abţinut dela orice altă demonstraţie. Sunt convins, că trebue să luptăm pentru repararea nedreptăţii comisă faţă de Ungaria şi că problema statelor dunărene nu poate fi resolvită fără revizia tratatului de la Trianon. In ce priveşte pe unguri, ei trebue să facă tot posibilul să câştige inima opiniei publice franceze“. Am reprodus aceste declaraţii filomaghiare ale d-lui Duteil, după ziarul „Pesti Hírlap“ din 24 a. c. Din ele reese, că inima d-sale a fost „câştigată“ de unguri şi, ar dori, ca guvernul unguresc să continue ficţiunea de „câştigare“ a inimilor (!) franceze. Noi cari cunoaştem abilitatea şi gentileţea mânuitorilor fondurilor de propagandă maghiari, nu ne-am mira prea mult, dacă societatea „francezilor filomaghiari“ ar spori cu membri tot atât de distinşi ca ceil cari au intrat deja în această societate. Niciodată nui vom face însă greşala de a confunda acţiunile interesate ce s’ar putea ivi pe teritoriul Franţei, cu sufletul francez, de care poporul român este şi rămâne ataşat, pentru totdeauna. Francezii, cari fac cauză comună cu duşmanii Franţei şi aliaţii declaraţi ai acestora, sunt sau de reacredinţă, sau interesaţi, sau desorientaţi. Pentru cei dintâi, nu avem decât o blândă compătimire. Faţă de categoria desorientaţilor se impune însă tot , mai mult, datoria de a începe în stil mărie, o operă de lămurire şi propagandă în streinătate, lăsată până acum mai mult în sarcina câtorva intelectuali entuziaşti şi cu dragoste de neam, dar lipsiţi de mijloacele necesare pentru a contra balansa cu succes, formidabila acţiune de perverstire a celor mai elementare adevăruri, întreprinsă de statul maghiar. C. L CODARCEA’ ECOURI , organizaţiile scriitorilor din Ukraina au hotărât ca congresul panukrainian al scriitorilor să aibă loc irevocabil in Aprilie 1934 la. Harkov. Congresul se va ocupa cu chestiunea organizării scriitorilor şi cu laturea ideologică a literaturii ukrainiene şi va face pregătirile necesare în vederea congresului scriitorilor din întreaga Uniune sovietică, care va avea loc în Mai anul viitor. Ia proprietatea profesorul., i.es» sing asasinat mişeleşte la Marianske Lazni de către hitlerişti, s’a aflat şi bastonul celebrului filozof german Arthur Schopenhauer, care l-a dăruit unui prieten filozof. Tradiţia s’a menţinut până în ultimul timp. Ultimul proprietar al bastonului lui Schopenhauer a dăruit bastonul lui lessing. In prezent văduva lui Lessing a dăruit bastonul preşedintelui Masaryk. .Bastonul are un mâner de argint și e fin ,lucrat.. Pe mâner se află crustat monogramul A. S.