Viitorul, noiembrie 1933 (Anul 25, nr. 7734-7759)

1933-11-01 / nr. 7734

Anul al două­led al cincilea No. 7734 ifră BUCUREŞTI ADMINISTRAŢIA STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 3-1S.17; Redacţia ţi Aiministraţia 3-4S.23 REDACŢIA STRADA EDGAR QUINET No. S ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ilarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate­Manuscrisele nepublicate se distrug A B O IN TARA Un an...........000 lei I Trei luni.........150 lei Şase­ luni...... 300 „ | Un exemplar 2 „ institutiuni publice şi particulare 1000 lei anual Miercuri 1 Noembrie 1933 I ■ I m; ■ N T E '% IN STRAINATATE Un an...........1400 M I Trei luni .......400 lei Șase luni ... 700 M I Un exemplar... 6 „ Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Dir. (He , P, T, T. No. PENTRU DARAMAREfI REGIMULUI REZISTENTA CETATENEASCA Hotărîrile delegaţiunei permanente a partidului naţional-liberal au fost aduse la cunoştinţa ţării. Ele au făcut o impresiune adâncă şi înviorătoare asupra opiniei publice care aşteaptă cu nerăbdare şi cu încredere dela partidul naţional-liberal gestul eliberator de sub regimul nefast, care a adus România la marginea anarhiei şi a ruinei materiale şi morale. Hotărîrile partidului naţional-liberal se înfăţişează cu toată gravitatea pe care o impun situaţiunile ce s’au creat şi interesele vitale ce reclamă a fi apărate. Atitudinea faţă de Corpurile legiuitoare, proclamarea rezistenţei cetăţeneşti împotriva guvernului şi convocarea Marei Adunări de la Bucureşti1e constitue temeiurile politice, constituţionale şi morale ale unei acţiuni care nu mai reprezintă o acţiune de partid, ci o acţiune care sintetizează şi simbolizează voinţa şi năzuinţele întregei ţări. Partidul naţional-liberal a dat destule dovezi că nu e apel­isit după putere şi că posedă simţămîntul răspunderilor în aceiaşi măsură în opoziţie ca şi la guvern. De cinci ani el asistă la toate experienţele, demască toate greşelile, luptă pentru împiedecarea tuturor dezastrelor şi dă semnalul tuturor primejdiilor. Un regim abuziv, cinic, brutal şi inconştient a făcut ca până acum voinţa ţării să fie nesocotită şi ca sforţările partidului naţional liberal să rămână zadarnice. De aci încolo se deschide o etapă nouă şi hotărîtoare; este etapa unei reacţiuni care, prin puterile ce le va deslănţui şi prin mijloacele ce le va pune în mişcare, va trebui să facă să înceteze cît mai grabnic un scandal politic fără precedent, o provocaţiune continuă şi o primejdie în faţa căreia nimeni nu mai poate sta cu ochii legaţi. Această reacţiune clocoteşte în toate conştiinţele treze şi oneste alei ţării. Această reacţiune impune partidului naţional-liberal acţiunea pe care el o între­­prinde cu conştiinţa tuturor răspunderilor ce-şi asumă şi cu hotărîrea nestrămutată de a merge până la capăt. Prin acţiunea lui de astăzi partidul naţional-liberal are credinţa că slujeşte interesele ale Statului, slujeşte interesele adevărate ale Coroanei, slujeşte prestigiul şi autoritatea regiim­lui parla­mente­rv slujeşte emoţiea şi viitorul omâniei. În ţara în care s’a creat credinţa că totul e îngăduit, că totul poate fi îndrăznit, şi că totul rămâne nepedepsit, se ridică această forţă organizată, sănătoasă şi creatoare a partidului naţional-liberal, care va şti să-şi facă datoria şi astăzi ca în toate ceasurile grele din viaţa sbuciumată a României. MAREA ADUNARE de la BUCUREŞTI Capitularea dela Paris — Omni dezastrului financiar — . . . Ministrul finanţelor se si-:trebuinţând alte metode şi leste prin declaraţii lipsite de­ altă politică, s’ar fi putut ob­­bună credinţă să inducă în ţine rezultate mai bune pen­­eroare opinia publică asupra­­ tru ţară. Politica intempes­­adevăratului caracter alt­a- livă a d-lui Madgearu, măsu­­cordului de la Paris, cu credi­­rile sale unilaterale brusce şi torii străini. acum în urmă, călătoria sa De fapt, guvernul Vaida şi­ la Canossa, au dat rezultatele ministrul­­ui de finanţe au­­ cele mai nenorocite, capitulat pe toată linia şi au' Creditul ţării a fost com­­acceptat condiţiuni mai gre- promis, în urma nesfârşitelor Ie de cât alte ţări, cum este critici şi comentari apărute de pildă Iugoslavia, în Presa europeană în acea-Dealtfel nimic cert nu se stă chestiune. Iar după ce o va hotărî decât în Ianuarie a luat atitudini dârze şi după­ 1934 când vor avea loc noui rătoare, d-l Madgearu a ce­­după ce experţii dat acuma pe toată linia­ negocieri streini se vor fi rostit asupra capacităţii de plată a Româ­niei. Pentru a se putea judeca la ce rezultate nenorocite pentru ţară a ajuns politica întempestivă a d-lui Madgea­ru şi cum a fost compromis creditul României în afară, să facem o comparaţie cu ceia ce a obţinut vecina noa­stră Iugoslavia, prin altă între altele a cedat şi pe chestia controlului strein, care a fost din nou admis. A­­cest amestec al experţilor streini, — pe care d-nii Ma­­niu, Mihalache şi amicii lor nu-i admit, — a fost prevă­zut şi în noul acord de la Pa­ris, desigur cu consimţămân­tul d-lui Vaida, care şi-a schimbat din nou părerea. Sunt de prevăzut noui com­­politică decât cea întrebuin-­­«»»« şi frământări şi pe a- 1 -------- ceasta chestiune, în partidul faţă de d-l Madgearu. Iugoslavia s a aflat în a­­ceiaşi situaţie ca şi noi. După lungi negocieri urmate la Pa­ris a încheiat şi ea un acord cu creditorii francezi- Dar naţional-ţărănesc un rezumat, deci interesele ţării au fost compromise şi în această chestiune a dato­riilor externe­ printr’o poli­cu creatioiii naucezi s­i„ „ . ■ convenţiunea nu prevede nici i“ 51 v tiazicatoare, a unui guvern un transferi de devize în tim­pul unei perioade de cinci ani. Atât pentru împrumuturile sârbeşti dinainte de războiu cât şi pentru cele post-belice plata dobânzilor se va face numai în dinari, cari vor fi blocaţi. 90 la sută din do­bânzi vor fi convertite în tit­luri garantate, cu o dobândă de 5 la sută, şi numai 10 la sută vor fi plătite în nume­rar. Creditorii nu vor putea dispune de aceste sume de­cât în interiorul Iugosla­via ! Ajunge să se pună faţă în faţă cele două acorduri, al României şi al Iugoslaviei, pentru ca să se vadă în mod clar că ţara noastră a avut un tratament mai desavan­­tagios. „ Rezultă neîndoios că, in­incapabil de a servi ţara­. ECOURS D -l Litvinov, comisni­ul Sovietic pentru afacerile externe, va­ sosi la Washington în ziua de 6 Noembrie. D-sa va începe imediat tratativele cu preşedintele Roosevelt, tratative cari vor dura probabil zece zile şi se vor termina în mod cert cu recunoaşterea Rusiei Sovietice de către Statele Unite. M­ai mulţi principi mongoli, îm­brăcaţi în magnifice caftane galbene şi cafenii, de ceremo­nie, evocând perioada lui Gengis Khan, s’au constituit în noul ..gu­vern al Mongoliei”. Noul guven va fi prezidat de prin-­­ cipele Yuntwan Wangshek şi va fi pus sub autoritatea autorităţilor mi­litare japoneze. Membrii „guvernului” vor fi plă­tiţi, în loc de bani, cu alimente, pro­duse naţionale, iar ca locuinţe vor a­­­vea câteva „curte” (colibe) clădite aproape de „Lacul cerului” din lo-­­calitatea Timchin. Tot aici vor fi şi­­ „ministerele respective.” ­ Arsenalul ultimei demagogii de EUGEN TITEANU D. Mihalache de când este tre­cut in cadrul politic auxiliar şi­ a creat două categorii de ocupa­­tiuni bine definite: pe deo parte a devenit peregrinul suneturilor externe, pe de altă parte şi-a luat sarcina de a confecţiona — pen­tru apropiata opoziţie — formule­le nouilor demagogii ţărăniste. Acest relator al nevoilor obşte­şti şi idol exorbi­it al ţărănismu­lui de pe vremuri în loc să înfăţi­şeze opiniei publice contabilitatea pelerinagiilor sale apusene, să ju­stifice diurna sa exorbitantă, — să prezinte cinstit bilanţul activită­ţii sale la Geneva, Paris şi Lon­dra — găseşte mai comod să fa­brice cu regularitate duminicală câte-o nouă lozincă de stearpă şi funestă agitaţie. E singura sa în­deletnicire actuală. Singura sa ac­tivitate politică. La Câmpul-Lung l-am văzut pre­conizând formule antidemocratice şi hipnotizat de experienţele ame­ricane reclamând, cu orice preţ, dă­râmarea stabilizării. O formulă ca oricare alta. O nouă magie Şi un nou miraj —■ fluturate în o­­chii masselor. Bani mu­li * v. sim­ plu ? Nu. Ce fel de bani nu mai interesează. Intre programul de la Comnul- Lung şi practica falsificatorilor de la Băileşti în definitiv nu e nici o deosebire. Dovada ce-o dau de altfel unele declaraţii ale in­culpaţilor cari spun că au găsit în doctrinele inflaţioniste .De mul­tor oameni poliţiei o în­cura­re c ceia ce îi indică de fapi pe ace­ştia ca autori morali ai delictelor comise. • Jucându-se de-a Roosweltul de Topoloveni d. Mihalache a găsit că­ e bine să mute agitaţia şi din­colo de sectorul limitat al preocu­părilor monetare, azi d-sa încearc­ă că o reînviere a ţărănismului de­­ agitaţie, inaugurând busturile u­­nor onestităţi simple care n’au confundat nici­odată idealurile de­­ ridicare ţărănească cu diurnele­­ geneveze şi cu peregrinările nesfâr­şite prin Palace-urile Coastei de Azur pe seama unui budget secă­tuit. D. Mihalache nu vrea să înţelea­gă că ţărănismul de agitaţie a murit definitiv fiindcă a fost ve­rificat, ca ideologie stearpă, ca oa­meni neputincioşi şi ca forţă nulă de înfăptuire. Cu dogme eretice preconizate de farisei­e nu se pot înălţa templele de mântuire. Toată această stearpă literatură ţărănistă de ultimă oră nu poate masca înfrângerea dureroasă şi de­finitivă a guvernărilor ţărăniste de până acum. Faptele vorbesc. Faimosul „Stat ţărănesc“ care nu trebuia să însemne altceva de­cât nimicirea tuturor resurselor noastre industriale şi ruperea e­­chilibrului economic, întrucât a îmbunătăţit soarta plugarilor ? Războiul împotriva industriilor noastre care dau­ pe cale fiscală — cea mai largă, constantă şi se­rioasă contribuţie bugetului gene­ral — n’a însemnat în fond decât metodica pregătire a afacerilor veroase care s’au consumat cu ob­razia fiecărei comenzi in străină­tate.­­ ■ Episodul Skoda-Seletsky nu e decât unul din cele multe. Şi azi firul reîncepe. Iar ţără­nismul ? Dar lumea satelor nu ştie că d. Mihalache a fost la departamentul plugarilor ? N’au fost verificate şi puterea d-sale de lucru şi forţa sa crea­toare şi puterea de iniţiativă ? A dat d-sa altceva ţăranului de­cât­­epistolele“ f­are I’nu fă"-* un fel de d-nă Sevigne, în ediţie a­­gronomică şi versiune rurală ? Si atunci ? Să lase busturile să’și doarmă • neclintite somnul lor de bronz.­­ Arsenalul ultimelor demagogii pe care vrea să-l pregMea^ă d-sa e plin de arme ruginite. Nu mai­­ iau foc.­­ Şi dacă iau, lumea tu se­­merie , fiindcă le ştie simple focuri de ar­­­tificii ! ! Căci în definitiv singurul lucru : bun de pe urma guvernării na*­­­ţional ţărăniste — e moartea de­magogiei şi dispariţia — fără re­întoarcere posibilă — a demago­­­­gilor. I D-l Mihalache trebue să-și caute altă meserie. Moartea a două giganţi al ştiinţei contemporane, Painleva şi Carmette indoliază nu numai Franţa dar ome­nirea întreagă. Painlevé a fost o personalitate cu adevărat extraor­dinară, căci deşi era unul din cei mai mari matematicieni ce i-a avut lumea, şi unul din cei ce a introdus în calculele abstracte teoria relati­vităţii, împreună cu Einstein, era în acelaş timp şi un mare om poli­tic, conducând ca preşedinte de con­siliu destinele Franţei. Rare­ori astfel s’a putut întrun într’o unică personalitate simţul cel mai sigur al realităţilor, cu spiritul speculativ şi abstract al savantului. Celalt decedat, doctorul Calmette va rămâne în istoria ştiinţei medi­cale, ca descoperitorul vaccinului anttuberculos ce-i poartă numele şi care aplicat într’o serie de ani va face ca marele flagel al tuberculo­­sei să dispară. Calmette era şi descoperitorul vac­cinului contra muşcăturilor de şarpe, care mai ales în ţările exotice fac atâtea victime. Moartea doctorului Calmette, sub­­directorul Institutului Pasteur, şi a marelui matematician Painleve vine astfel ca să arunca un mare doliu CALMETTE asupra Franţei şi omenirei întregi,­­de oare­ce într’o vreme în care a­­răta ură şi vrăşmăşie sfâşie umani­­nitatea, imagina acestor mari eroi ai curatărei senine, va fi deapururi consolatoare şi înălţătoare. Doliul umanităţi Moartea a doi iluştri savanţi W %­J PAINLEVE H ♦ FRAGA, (Ceps).— In ziua de 28 Octombrie, Cehoslovacia şi-a săr­bătorit a 15-a aniversare a inde­pendenţii. Credem că este intere­sant să amintim condiţiunile în care s’a procedat la proclamarea independenţei republicii cehoslo­vace, prin care poporul cehoslovac şi-a recâştigat libertatea după trei secole de robie. Republica cehoslovacă este un rezultat al voinţei de­ eliberare şi a luptelor energice pentru inde­pendenţă a întregii naţiuni ceho­slovace, care a desvoltat în răz­boiul mondial cele mai mari efor­turi şi şi-a încordat foarte tare forţele sale spre a ajunge la li­bertate şi întregire. Timp de mul­te decenii de muncă a unor în­tregi pleiade de eminenţi repre­zentanţi ai naţiunii cehoslovace, deşteptători naţionali şi conducă­tori politici, s’a pregătit terenul pentru lupta hotărâtoare ce s’a dat în timpul războiului mondial. Activitatea neobosită şi neînfrico­şată a generaţiilor anterioare a pregătit toate condiţunile politice, economice şi culturale indispensa­bile în direcţia ca naţiunea ceho­slovacă să pornească lupta grea pentru scopul final al străduinţe­lor de eliberare. In ajunul războiului mondial Conducătorii naţiunii cehoslo­vace în frunte cu T. G. Masaryk s-au hotărât la începutul răz­boiului, pentru fapte energice, şi au proclamat lupta până la sfâr­şit împotriva monarhiei Austro- Ungare. Profesorul Masaryk a de­venit conducătorul mişcării ceho­slovace de eliberare nu numai pen­­tru că a înţeles cel mai bine voin­ţa naţiunii cehoslovace, dar şi prin faptul că a organizat, îndrumat şi animat întreaga mişcare, dân­­du-i un program real. T. G. Masaryk a înţeles foarte curând, că războiul mondial se va preschimba într-o revoluţie mon­dială, în care se va lupta pentru ideile umanitare şi democratice împotriva principiilor absolu­tiste pentru libertate împotriva asupririi pentru dreptul împo­triva privilegiilor de tot felul, pentru valorificarea dreptului na­ţiunilor mici la independenţa şi întregirea lor. A ştiut să u­­nească­­ idei­a democratică cehă care are rădăcini adânci în tradi­ţia naţională cehă cu lupta mon­dială pentru ideile democratice. Legionarii cehoslovaci, luptând pentu libertatea propriei lor na­ţiuni, au luptat concomitent şi pentru lărgirea generală a liber­tatei, a dreptului şi a egalităţii. Rezultatul luptei a dat dreptate concepţiei geniale a lui Masaryk. Triumful cauzei naţionale Acţiunea cehoslovacă ele elibe­rare a culminat în ziua de 28 oc­tombrie 1918, când s’a proclamat în mod solemn, neatârnarea sta­tului cehoslovac, despărţirea de Austria şi detronarea Habsburgi­­lor. Această zi formează cea mai memorabilă dată în istoria statu­lui independent cehoslovac, cea mai mare sărbătoare a naţiunii cehoslovace, ziua când s’a produs mult aşteptatul eveniment al scu­turării jugului de veacuri. În a­­ceastă zi de acum 15 ani voinţa de neatârnare a întregii naţiuni cehoslovace a izbucnit ca o lavină în întreaga ţară. Centrul acestei mişcări formidabile a devenit Fra­ga, care in ziua de 28 octombr­e a vorbit deschis în faţa întregii lumi, exprimând hotărârea popo­rului cehoslovac de a se elibera şi a-şi prelua destinele sale în mai­­nele proprii şi de a se asocia des­chis la lupta pe care legionarii au dus-o în războiul mondial în afară de graniţele statului. Proclamaţia independenţei la Fraga în ziua de­ 28 octombrie 1918, a complectat şi confirmat vestita declaraţie de la Washington asupra independenţei cehoslovace, dată de prof. T. G Masaryk în 18 Octombrie acelaşi an şi constituirea guvernului­ ceh­o­slovac provizoriu în 14 Octombrie 1918 la Paris, care guvern a fost recunoscut de Puterile principale aliate. Detronarea Habsburgilor şi formarea republicii cehoslovace în frunte cu T. G. Masaryk a fost hotărâtă încă din 14 octombrie 1918 în prima şedinţă a consiliului naţional revoluţionar (Adunarea Naţională Cehoslovacă). Procla­marea din­ 28 octombrie a pecet­luit în mod formal, ceia ce de fapt a intrat în viaţă cu puţin înainte. Hotărârea din 14 octombrie a fost luată în timpul când Praga şi în­treaga ţară se afla încă formal sub dominaţia oficiilor austriace. Ziua de 28 Octombrie, când între-­­gul popor cehoslovac a manifestat pentru neatârnare, când la Praga sute de mii de manifestanţi au ce­rut preluarea complectă a puterii, că­tre oficiile­­cehoslovace domina­ţia străină a luat sfârşit în mod definitiv. Un mic rol a jucat şi a­­titudinea regimentelor de români ai garnizoanei austro-ungare din Praga, cari regimente s’au aliat revoluţiei naţionale cehoslovace, înlesnind astfel ca revoluţia din Praga să decurgă fără vărsare cu­ sânge. , •, ! •. j. . •, « l-hsdifc»'* Stabilirea graniţelor sta­tului Statul reînoit a trebuit să se iff­­grijească în primul rând spre a-şi asigura bazele internaţionale ale existenţei sale. Un mare avantagiu a fost, că recunoaşterea interna­ţională a guvernului provizoriu cehoslovac din Paris care s’a tran­sformat între timp într’un guvern definitiv, constituit la Praga în Noembrie, a aşezat imediat Ceho­slovacia printe statele aliate şi a­­sociate. In modul acesta s’a asi­gurat participarea directă a Ceho­slovaciei la încheierea armistiţiu­lui şi la conferinţa de pace. Trata­­tul­ de pace dela Versailles a sta­bilit graniţele Cehoslovaciei cu Germania, lărgind teritoriul ceho­slovac asupra regiunii istorice ceh­o Hrusinsko. Tratatul dela St. Germain a stabilit graniţa cu Au­stria. Cea mai deficilă a fost deli­mitarea graniţei dinspre Ungaria, care s’a străduit să cucerească Slovacia. In Mai şi Iunie 191­, trupe militare ungare au atacat Slovacia din ordinul guvernului (Continuare în pagina 2-a) Scrisori din Praga ANIVERSAREA renaşterei Cehoslovaciei

Next