Viitorul, noiembrie 1933 (Anul 25, nr. 7734-7759)
1933-11-01 / nr. 7734
Anul al douăled al cincilea No. 7734 ifră BUCUREŞTI ADMINISTRAŢIA STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 3-1S.17; Redacţia ţi Aiministraţia 3-4S.23 REDACŢIA STRADA EDGAR QUINET No. S ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ilarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de PublicitateManuscrisele nepublicate se distrug A B O IN TARA Un an...........000 lei I Trei luni.........150 lei Şase luni...... 300 „ | Un exemplar 2 „ institutiuni publice şi particulare 1000 lei anual Miercuri 1 Noembrie 1933 I ■ I m; ■ N T E '% IN STRAINATATE Un an...........1400 M I Trei luni .......400 lei Șase luni ... 700 M I Un exemplar... 6 „ Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Dir. (He , P, T, T. No. PENTRU DARAMAREfI REGIMULUI REZISTENTA CETATENEASCA Hotărîrile delegaţiunei permanente a partidului naţional-liberal au fost aduse la cunoştinţa ţării. Ele au făcut o impresiune adâncă şi înviorătoare asupra opiniei publice care aşteaptă cu nerăbdare şi cu încredere dela partidul naţional-liberal gestul eliberator de sub regimul nefast, care a adus România la marginea anarhiei şi a ruinei materiale şi morale. Hotărîrile partidului naţional-liberal se înfăţişează cu toată gravitatea pe care o impun situaţiunile ce s’au creat şi interesele vitale ce reclamă a fi apărate. Atitudinea faţă de Corpurile legiuitoare, proclamarea rezistenţei cetăţeneşti împotriva guvernului şi convocarea Marei Adunări de la Bucureşti1e constitue temeiurile politice, constituţionale şi morale ale unei acţiuni care nu mai reprezintă o acţiune de partid, ci o acţiune care sintetizează şi simbolizează voinţa şi năzuinţele întregei ţări. Partidul naţional-liberal a dat destule dovezi că nu e apelisit după putere şi că posedă simţămîntul răspunderilor în aceiaşi măsură în opoziţie ca şi la guvern. De cinci ani el asistă la toate experienţele, demască toate greşelile, luptă pentru împiedecarea tuturor dezastrelor şi dă semnalul tuturor primejdiilor. Un regim abuziv, cinic, brutal şi inconştient a făcut ca până acum voinţa ţării să fie nesocotită şi ca sforţările partidului naţional liberal să rămână zadarnice. De aci încolo se deschide o etapă nouă şi hotărîtoare; este etapa unei reacţiuni care, prin puterile ce le va deslănţui şi prin mijloacele ce le va pune în mişcare, va trebui să facă să înceteze cît mai grabnic un scandal politic fără precedent, o provocaţiune continuă şi o primejdie în faţa căreia nimeni nu mai poate sta cu ochii legaţi. Această reacţiune clocoteşte în toate conştiinţele treze şi oneste alei ţării. Această reacţiune impune partidului naţional-liberal acţiunea pe care el o întreprinde cu conştiinţa tuturor răspunderilor ce-şi asumă şi cu hotărîrea nestrămutată de a merge până la capăt. Prin acţiunea lui de astăzi partidul naţional-liberal are credinţa că slujeşte interesele ale Statului, slujeşte interesele adevărate ale Coroanei, slujeşte prestigiul şi autoritatea regiimlui parlamenterv slujeşte emoţiea şi viitorul omâniei. În ţara în care s’a creat credinţa că totul e îngăduit, că totul poate fi îndrăznit, şi că totul rămâne nepedepsit, se ridică această forţă organizată, sănătoasă şi creatoare a partidului naţional-liberal, care va şti să-şi facă datoria şi astăzi ca în toate ceasurile grele din viaţa sbuciumată a României. MAREA ADUNARE de la BUCUREŞTI Capitularea dela Paris — Omni dezastrului financiar — . . . Ministrul finanţelor se si-:trebuinţând alte metode şi leste prin declaraţii lipsite de altă politică, s’ar fi putut obbună credinţă să inducă în ţine rezultate mai bune peneroare opinia publică asupra tru ţară. Politica intempesadevăratului caracter alta- livă a d-lui Madgearu, măsucordului de la Paris, cu credirile sale unilaterale brusce şi torii străini. acum în urmă, călătoria sa De fapt, guvernul Vaida şi la Canossa, au dat rezultatele ministrului de finanţe au cele mai nenorocite, capitulat pe toată linia şi au' Creditul ţării a fost comacceptat condiţiuni mai gre- promis, în urma nesfârşitelor Ie de cât alte ţări, cum este critici şi comentari apărute de pildă Iugoslavia, în Presa europeană în acea-Dealtfel nimic cert nu se stă chestiune. Iar după ce o va hotărî decât în Ianuarie a luat atitudini dârze şi după 1934 când vor avea loc noui rătoare, d-l Madgearu a cedupă ce experţii dat acuma pe toată linia negocieri streini se vor fi rostit asupra capacităţii de plată a României. Pentru a se putea judeca la ce rezultate nenorocite pentru ţară a ajuns politica întempestivă a d-lui Madgearu şi cum a fost compromis creditul României în afară, să facem o comparaţie cu ceia ce a obţinut vecina noastră Iugoslavia, prin altă între altele a cedat şi pe chestia controlului strein, care a fost din nou admis. Acest amestec al experţilor streini, — pe care d-nii Maniu, Mihalache şi amicii lor nu-i admit, — a fost prevăzut şi în noul acord de la Paris, desigur cu consimţământul d-lui Vaida, care şi-a schimbat din nou părerea. Sunt de prevăzut noui compolitică decât cea întrebuin-«»»« şi frământări şi pe a- 1 -------- ceasta chestiune, în partidul faţă de d-l Madgearu. Iugoslavia s a aflat în aceiaşi situaţie ca şi noi. După lungi negocieri urmate la Paris a încheiat şi ea un acord cu creditorii francezi- Dar naţional-ţărănesc un rezumat, deci interesele ţării au fost compromise şi în această chestiune a datoriilor externe printr’o policu creatioiii naucezi si„ „ . ■ convenţiunea nu prevede nici i“ 51 v tiazicatoare, a unui guvern un transferi de devize în timpul unei perioade de cinci ani. Atât pentru împrumuturile sârbeşti dinainte de războiu cât şi pentru cele post-belice plata dobânzilor se va face numai în dinari, cari vor fi blocaţi. 90 la sută din dobânzi vor fi convertite în titluri garantate, cu o dobândă de 5 la sută, şi numai 10 la sută vor fi plătite în numerar. Creditorii nu vor putea dispune de aceste sume decât în interiorul Iugoslavia ! Ajunge să se pună faţă în faţă cele două acorduri, al României şi al Iugoslaviei, pentru ca să se vadă în mod clar că ţara noastră a avut un tratament mai desavantagios. „ Rezultă neîndoios că, inincapabil de a servi ţara. ECOURS D -l Litvinov, comisniul Sovietic pentru afacerile externe, va sosi la Washington în ziua de 6 Noembrie. D-sa va începe imediat tratativele cu preşedintele Roosevelt, tratative cari vor dura probabil zece zile şi se vor termina în mod cert cu recunoaşterea Rusiei Sovietice de către Statele Unite. Mai mulţi principi mongoli, îmbrăcaţi în magnifice caftane galbene şi cafenii, de ceremonie, evocând perioada lui Gengis Khan, s’au constituit în noul ..guvern al Mongoliei”. Noul guven va fi prezidat de prin- cipele Yuntwan Wangshek şi va fi pus sub autoritatea autorităţilor militare japoneze. Membrii „guvernului” vor fi plătiţi, în loc de bani, cu alimente, produse naţionale, iar ca locuinţe vor avea câteva „curte” (colibe) clădite aproape de „Lacul cerului” din lo-calitatea Timchin. Tot aici vor fi şi „ministerele respective.” Arsenalul ultimei demagogii de EUGEN TITEANU D. Mihalache de când este trecut in cadrul politic auxiliar şi a creat două categorii de ocupatiuni bine definite: pe deo parte a devenit peregrinul suneturilor externe, pe de altă parte şi-a luat sarcina de a confecţiona — pentru apropiata opoziţie — formulele nouilor demagogii ţărăniste. Acest relator al nevoilor obşteşti şi idol exorbiit al ţărănismului de pe vremuri în loc să înfăţişeze opiniei publice contabilitatea pelerinagiilor sale apusene, să justifice diurna sa exorbitantă, — să prezinte cinstit bilanţul activităţii sale la Geneva, Paris şi Londra — găseşte mai comod să fabrice cu regularitate duminicală câte-o nouă lozincă de stearpă şi funestă agitaţie. E singura sa îndeletnicire actuală. Singura sa activitate politică. La Câmpul-Lung l-am văzut preconizând formule antidemocratice şi hipnotizat de experienţele americane reclamând, cu orice preţ, dărâmarea stabilizării. O formulă ca oricare alta. O nouă magie Şi un nou miraj —■ fluturate în ochii masselor. Bani muli * v. sim plu ? Nu. Ce fel de bani nu mai interesează. Intre programul de la Comnul- Lung şi practica falsificatorilor de la Băileşti în definitiv nu e nici o deosebire. Dovada ce-o dau de altfel unele declaraţii ale inculpaţilor cari spun că au găsit în doctrinele inflaţioniste .De multor oameni poliţiei o încurare c ceia ce îi indică de fapi pe aceştia ca autori morali ai delictelor comise. • Jucându-se de-a Roosweltul de Topoloveni d. Mihalache a găsit că e bine să mute agitaţia şi dincolo de sectorul limitat al preocupărilor monetare, azi d-sa încearcă că o reînviere a ţărănismului de agitaţie, inaugurând busturile unor onestităţi simple care n’au confundat niciodată idealurile de ridicare ţărănească cu diurnele geneveze şi cu peregrinările nesfârşite prin Palace-urile Coastei de Azur pe seama unui budget secătuit. D. Mihalache nu vrea să înţeleagă că ţărănismul de agitaţie a murit definitiv fiindcă a fost verificat, ca ideologie stearpă, ca oameni neputincioşi şi ca forţă nulă de înfăptuire. Cu dogme eretice preconizate de fariseie nu se pot înălţa templele de mântuire. Toată această stearpă literatură ţărănistă de ultimă oră nu poate masca înfrângerea dureroasă şi definitivă a guvernărilor ţărăniste de până acum. Faptele vorbesc. Faimosul „Stat ţărănesc“ care nu trebuia să însemne altceva decât nimicirea tuturor resurselor noastre industriale şi ruperea echilibrului economic, întrucât a îmbunătăţit soarta plugarilor ? Războiul împotriva industriilor noastre care dau pe cale fiscală — cea mai largă, constantă şi serioasă contribuţie bugetului general — n’a însemnat în fond decât metodica pregătire a afacerilor veroase care s’au consumat cu obrazia fiecărei comenzi in străinătate. ■ Episodul Skoda-Seletsky nu e decât unul din cele multe. Şi azi firul reîncepe. Iar ţărănismul ? Dar lumea satelor nu ştie că d. Mihalache a fost la departamentul plugarilor ? N’au fost verificate şi puterea d-sale de lucru şi forţa sa creatoare şi puterea de iniţiativă ? A dat d-sa altceva ţăranului decâtepistolele“ fare I’nu fă"-* un fel de d-nă Sevigne, în ediţie agronomică şi versiune rurală ? Si atunci ? Să lase busturile să’și doarmă • neclintite somnul lor de bronz. Arsenalul ultimelor demagogii pe care vrea să-l pregMea^ă d-sa e plin de arme ruginite. Nu mai iau foc. Şi dacă iau, lumea tu semerie , fiindcă le ştie simple focuri de artificii ! ! Căci în definitiv singurul lucru : bun de pe urma guvernării na*ţional ţărăniste — e moartea demagogiei şi dispariţia — fără reîntoarcere posibilă — a demagogilor. I D-l Mihalache trebue să-și caute altă meserie. Moartea a două giganţi al ştiinţei contemporane, Painleva şi Carmette indoliază nu numai Franţa dar omenirea întreagă. Painlevé a fost o personalitate cu adevărat extraordinară, căci deşi era unul din cei mai mari matematicieni ce i-a avut lumea, şi unul din cei ce a introdus în calculele abstracte teoria relativităţii, împreună cu Einstein, era în acelaş timp şi un mare om politic, conducând ca preşedinte de consiliu destinele Franţei. Rareori astfel s’a putut întrun într’o unică personalitate simţul cel mai sigur al realităţilor, cu spiritul speculativ şi abstract al savantului. Celalt decedat, doctorul Calmette va rămâne în istoria ştiinţei medicale, ca descoperitorul vaccinului anttuberculos ce-i poartă numele şi care aplicat într’o serie de ani va face ca marele flagel al tuberculosei să dispară. Calmette era şi descoperitorul vaccinului contra muşcăturilor de şarpe, care mai ales în ţările exotice fac atâtea victime. Moartea doctorului Calmette, subdirectorul Institutului Pasteur, şi a marelui matematician Painleve vine astfel ca să arunca un mare doliu CALMETTE asupra Franţei şi omenirei întregi,de oarece într’o vreme în care arăta ură şi vrăşmăşie sfâşie umaninitatea, imagina acestor mari eroi ai curatărei senine, va fi deapururi consolatoare şi înălţătoare. Doliul umanităţi Moartea a doi iluştri savanţi W %J PAINLEVE H ♦ FRAGA, (Ceps).— In ziua de 28 Octombrie, Cehoslovacia şi-a sărbătorit a 15-a aniversare a independenţii. Credem că este interesant să amintim condiţiunile în care s’a procedat la proclamarea independenţei republicii cehoslovace, prin care poporul cehoslovac şi-a recâştigat libertatea după trei secole de robie. Republica cehoslovacă este un rezultat al voinţei de eliberare şi a luptelor energice pentru independenţă a întregii naţiuni cehoslovace, care a desvoltat în războiul mondial cele mai mari eforturi şi şi-a încordat foarte tare forţele sale spre a ajunge la libertate şi întregire. Timp de multe decenii de muncă a unor întregi pleiade de eminenţi reprezentanţi ai naţiunii cehoslovace, deşteptători naţionali şi conducători politici, s’a pregătit terenul pentru lupta hotărâtoare ce s’a dat în timpul războiului mondial. Activitatea neobosită şi neînfricoşată a generaţiilor anterioare a pregătit toate condiţunile politice, economice şi culturale indispensabile în direcţia ca naţiunea cehoslovacă să pornească lupta grea pentru scopul final al străduinţelor de eliberare. In ajunul războiului mondial Conducătorii naţiunii cehoslovace în frunte cu T. G. Masaryk s-au hotărât la începutul războiului, pentru fapte energice, şi au proclamat lupta până la sfârşit împotriva monarhiei Austro- Ungare. Profesorul Masaryk a devenit conducătorul mişcării cehoslovace de eliberare nu numai pentru că a înţeles cel mai bine voinţa naţiunii cehoslovace, dar şi prin faptul că a organizat, îndrumat şi animat întreaga mişcare, dându-i un program real. T. G. Masaryk a înţeles foarte curând, că războiul mondial se va preschimba într-o revoluţie mondială, în care se va lupta pentru ideile umanitare şi democratice împotriva principiilor absolutiste pentru libertate împotriva asupririi pentru dreptul împotriva privilegiilor de tot felul, pentru valorificarea dreptului naţiunilor mici la independenţa şi întregirea lor. A ştiut să unească ideia democratică cehă care are rădăcini adânci în tradiţia naţională cehă cu lupta mondială pentru ideile democratice. Legionarii cehoslovaci, luptând pentu libertatea propriei lor naţiuni, au luptat concomitent şi pentru lărgirea generală a libertatei, a dreptului şi a egalităţii. Rezultatul luptei a dat dreptate concepţiei geniale a lui Masaryk. Triumful cauzei naţionale Acţiunea cehoslovacă ele eliberare a culminat în ziua de 28 octombrie 1918, când s’a proclamat în mod solemn, neatârnarea statului cehoslovac, despărţirea de Austria şi detronarea Habsburgilor. Această zi formează cea mai memorabilă dată în istoria statului independent cehoslovac, cea mai mare sărbătoare a naţiunii cehoslovace, ziua când s’a produs mult aşteptatul eveniment al scuturării jugului de veacuri. În această zi de acum 15 ani voinţa de neatârnare a întregii naţiuni cehoslovace a izbucnit ca o lavină în întreaga ţară. Centrul acestei mişcări formidabile a devenit Fraga, care in ziua de 28 octombre a vorbit deschis în faţa întregii lumi, exprimând hotărârea poporului cehoslovac de a se elibera şi a-şi prelua destinele sale în mainele proprii şi de a se asocia deschis la lupta pe care legionarii au dus-o în războiul mondial în afară de graniţele statului. Proclamaţia independenţei la Fraga în ziua de 28 octombrie 1918, a complectat şi confirmat vestita declaraţie de la Washington asupra independenţei cehoslovace, dată de prof. T. G Masaryk în 18 Octombrie acelaşi an şi constituirea guvernului cehoslovac provizoriu în 14 Octombrie 1918 la Paris, care guvern a fost recunoscut de Puterile principale aliate. Detronarea Habsburgilor şi formarea republicii cehoslovace în frunte cu T. G. Masaryk a fost hotărâtă încă din 14 octombrie 1918 în prima şedinţă a consiliului naţional revoluţionar (Adunarea Naţională Cehoslovacă). Proclamarea din 28 octombrie a pecetluit în mod formal, ceia ce de fapt a intrat în viaţă cu puţin înainte. Hotărârea din 14 octombrie a fost luată în timpul când Praga şi întreaga ţară se afla încă formal sub dominaţia oficiilor austriace. Ziua de 28 Octombrie, când între-gul popor cehoslovac a manifestat pentru neatârnare, când la Praga sute de mii de manifestanţi au cerut preluarea complectă a puterii, către oficiilecehoslovace dominaţia străină a luat sfârşit în mod definitiv. Un mic rol a jucat şi atitudinea regimentelor de români ai garnizoanei austro-ungare din Praga, cari regimente s’au aliat revoluţiei naţionale cehoslovace, înlesnind astfel ca revoluţia din Praga să decurgă fără vărsare cu sânge. , •, ! •. j. . •, « l-hsdifc»'* Stabilirea graniţelor statului Statul reînoit a trebuit să se iffgrijească în primul rând spre a-şi asigura bazele internaţionale ale existenţei sale. Un mare avantagiu a fost, că recunoaşterea internaţională a guvernului provizoriu cehoslovac din Paris care s’a transformat între timp într’un guvern definitiv, constituit la Praga în Noembrie, a aşezat imediat Cehoslovacia printe statele aliate şi asociate. In modul acesta s’a asigurat participarea directă a Cehoslovaciei la încheierea armistiţiului şi la conferinţa de pace. Tratatul de pace dela Versailles a stabilit graniţele Cehoslovaciei cu Germania, lărgind teritoriul cehoslovac asupra regiunii istorice ceho Hrusinsko. Tratatul dela St. Germain a stabilit graniţa cu Austria. Cea mai deficilă a fost delimitarea graniţei dinspre Ungaria, care s’a străduit să cucerească Slovacia. In Mai şi Iunie 191, trupe militare ungare au atacat Slovacia din ordinul guvernului (Continuare în pagina 2-a) Scrisori din Praga ANIVERSAREA renaşterei Cehoslovaciei