Viitorul, decembrie 1933 - ianuarie 1934 (Anul 25, nr. 7760-7790)

1933-12-01 / nr. 7760

Anul a) Noua zeci şi cincilea No. 7760 BUCUREŞTI REDACŢIA [| ADMINISTRATA STRADA EDGAR QUINET No. I II STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 3.80.39; Redacţia şi Administraţia 3.80.30 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publitate Manuscrisele nepublicate se distrug. Vineri 1 Decembrie 1933 affiBIBIT IN STREINATATE Sase luni ... 700 Un exemplar... 6 1 N Un an...........1400 Iei I Trai luni ......400 lei Un an........... 600 Iei I Trei luni.......150 Iei Şase luni...... 300 „ Un exemplar 2 „ institution publice si particulere 1000 lei anual Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Dir. G-îe a P. T. T. No. 137.282/926 IN SLUJBA intereselor româneşti —intre huliganism şi apărarea credului — Ziarul d-lui Goga „Ţara noastră“ — care susţine, din lipsa unei alte idei luminoase un „naţionalism integral“, tradus în fapt prin huliganismul, străin de sufletul românesc, — are lipsa de tact, şi lipsa de obiectivitate de a afirma enormitatea că partidul liberal a fost adus la putere prin finanţa străină. Plecând de la această absurdă premiză logică, ziarul d-lui Goga brodează o serie de deducţii cu privire la obligaţiunile servile în care guvernul este silit a recurge faţă de această finanţă străină, în special faţă de cea franceză. Mergând pe aceiaşi linie de invenţiuni jicnitoare şi pentru ţara noastră şi pentru guvernul liberal, d-1 Goga brodează romanul aservirea partidului liberal, bancherilor străini, cu jertfirea celor mai vitale interese naţionale. D-l O. Goga, de când nu mai poate face literatură, face romane politice, şi pune resturile unei imaginaţii neîntrebuinţate în discuţiile ce ar trebui să fie conduse numai de dreptate, obiectivitate şi bună credinţă. Partidul naţional-liberal aruncă cu dispreţ acuzaţiile pe care naufragiaţii politici, ori aventurierii ideilor celor mai extremiste i le aduce, la dispreţul adevărului, în dispreţul tradiţiei şi liniei lui constante de conduită. Partidul naţional-liberal n’are nevoe nici de sugestiile, nici de injoncţiunile, d-lui Goga, pentru a rămânea pe linia lui tradiţională, care a fost, este şi va fi, menţinerea demnităţii naţionale şi servirea intereselor româneşti. Partidul naţional-liberal nu are nevoe nici de exageraţiile de dreapta, nici de extremele de stânga, pentrua-şi întemeia politica lui sprijinită pe massele populare şi pe adevăratele conştiinţe româneşti. El niciodată nu a făcut din jienirea străinătăţei, o armă politică internă, precum nu a făcut nici din aservirea intereselor româneşti, celor străine, un mijloc de cîştig intern politic. Iată de ce partidul naţional-liberal este totdeauna pe linia dreaptă şi în acord cu sentimentul opiniei publice româneşti, care înţelege că înţelepciunea politică şi constanţa convingerilor lui, au fost şi sunt, adevăratele rezerve politice la care ţara recurge totdeauna în clipe grele. Desigur, însă, că această politică înţeleaptă care se rezumă în a apăra interesele româneşti, fără a provoca inutil, ori a jicni interesele internaţionale, nu poate fi înţeleasă de acele politici cari trec de la buna tovărăşie cu finanţa internaţională, la declaraţii de răsvrătire contra acestor cercuri financiare, după cum bate vîntul şi după cum cer interesele momentului. Partidul naţional-liberal nu face, însă, decât să aplice cuminţenia liniei lui de conduită, spre a asigura astfel ţărei creditul în afară, ca şi neclintita apărare a intereselor ei înăuntru. — Pentru a duce această politică el n’are nevoe, nici sfaturile, precum nu se teme nici de criticile aduse de acei politiciani care își schimbă atitudinile după cum cer măruntele interese, cari azi pot fi unele, și mâine cu totul altele. ---------------------------------— f •.1-Dosare cari dispar —«—■——■tfcHII » Dela Ministerul agriculturii si domeniilor au dispărut ntei multe dosare. Dosarele cuprindeau acte compromiţătoare pentru unii pruntagi ai partidului naţional-tăranesc. In graba plecării dela guvern, national-ţărăniştii nu şi-au putut lichida toate afacerile oneroase făcute în paguba Statului, şi în folosul lor propriu. Au recurs deci la sustrageri de acte, crezând că astfel se vor, putea salva. Se înşeală, guvernul actual a dispus anchetarea gestiunilor naţional-ţărăniştilor şi este hotărît să aplice sancţiuni severe tuturor hoţilor, sperţarilor şi preverbatorilor. Se vor vedea deci în curând proporţiunile fraudelor, neregulilor, abuzurilor şi hoţiilor naţional-ţărăniste. Guvernul actual este hotărît să facă a reintra în patrimoniul statului avutul public însuşit de oamenii regimului national-ţărănist. Opinia pcihlică cere sanctiui si ele vor fi aplicate fără cruţare. NOTE ŞCOALA LIBRARULUI Din „Buletinul disociaţiei Editorilor Români am aflat de cele propuse de d-l Bogdan Varvara cu privire la alcătuirea unui învăţământ profesional al librarului. Este o propunere foarte nemerită, socotind pregătirea profesională a librarului ca o necesitate şi comercială şi culturală. Librarul nu este un negustor Ca oricare altul, în care gustul şi nevoia publicului să fie, singurele cari decid. Aci în atmosfera cărţei, selecţionarea mărfei şi desfacerea ei fac parte din sfera subtilă a cultural, în care valorile sunt condiţionate de factori feluriţi Şi individuali. Un librar este un îndrumător al cumpărătorului, şi vânzătorul priceput ştie să fie nu numai un instrument servil de desfacere, ci un factor de sugestie Şi de orientare pentru cel ce intră în prăvălie, cu gândul de-a cumpăra o carte. Un vânzător — cum remarcă d-l Bogdan Varvara în articolul citat .— trebue să fie el însuşi iniţiat în arta tehnică a tipografiei, în modul de fabricaţie al hârtiei; să fie el însuşi un bibliofil şi un pasionat al cărţei; să cunoască deosebirea între o hârtie de Japonia, şi o alta care nu e de originăaşa de exotică. Să ne gândim că în vechea cultură franceză cuvântul „librărie“ era sinonim cu biblioteca particulară. Şi că deci „librarul“ este mai puţin un negustor, cât un om de gust personal şi un pasionat, cum sunt unii din vânzătorii, de antichităţi cari se desfac cu ateu de lucrurile ce le vând. Cât de necesară e de altfel educaţia profesională în comerţul de librărie, ne-o arată şi ,,Călăuza practică a librarului“ scrisă de d. N. Ioanniţiu, care este mai înmăsură decât mulţi alţi, să ştie ce trebue comerţului de care este a Mig de profund legat. , Iată de ce subscriem la propu- nerea ce se face pentru crearea unui învăţământ profesional al librarului, convinşi fiind că librarul este un factor cultural, un propagandist al măriei nobile ce se chiamă carte. Acest comerţ este prea hi legătură strânsă cu spiritualitatea însăşi pentru ca vânzătorul de cârţi să fie un nepregătit şi un necunoscător al bijuteriei ce trece prin mâna sa! O şcoală care să-l iregătească, este astfel bine venită PETRONIUS sa Prin asasinate şi maltratări Cum a guvernat partidul naţional-ţărănest Presa naţional-ţărănistă acuză guvernul de „vio ieşiţe“. Mai imult, îl face responsabil de incidentele provocate de grupările extremiste. Sunt îndrăzneli care întrec orice limită chiar în timpul unei campanii electorale. Cum a guvernat partidul naţional-ţărănesc ? Prin asasinate şi maltratări. In toate alegerile parlamentare şi administrative au fost suprimaţi zeci de adversari politici şi schingiuiţi sute de aderenţi ai altor partide. Bandele organizate de administraţia naţional-ţărănistă au terorizat corpul electoral. La guvern, partidul naţional-ţărănesc a rezolvat nemulţumirile unor cate- gorii sociale psini asasinarea în massă a celor ce protestau. In valea Jiului, muncitorii agitaţi altădata de naţional-ţărănişti au fost suprimaţi cu mitrai icrece. In calea Griviţei, muncitorii de la calea ferată au fost potoliţi cu mitraliera pusă în funcţiune de guvernul naţinal-ţăranist. Invalizii de război, în loc să fie ajutaţi fiindcă au contribuit la dezrobirea provinciilor, au fost schingiuiţi în cestru! Capitalei din ordinele guvernului naţinal ţărănist. , , In schimb, aceste guverne au acordat sprijinul lor tuturor agenţilor anarhiei, tuturor acelor ce propagau ura şi dezordinea. Administraţia de stat şi fondurile publice au fost puse la dispoziţia unor asemenea agenţi ai dezordinei. lată de ce partidul naţiamsg l*ţăgănesc când acuză guvernul «le „violenţe“ trebue judecat aşa cum se cuvine. Ţara cunoaşte realităţile pe care nici o Campanie de rea credinţă nu le poate falsifica. Guvernul ia toate măsurile pentru menţinerea ordirsei şî pentru a asigura libera exercitare a drepturilor cetăţeneşti. Propagatorilor violenţelor şi anarhiei nu li se vor permite desmăţul oricât sgomot ar face în jurul lor. Sancţionarea abuzurilor Criza economică, prin care trecem, este adâncită şi de o criză morală. Fără îndoială că în momente de sărăcie şi grea încercare a rezistenţii oamenilor, etalarea imoralismului este profund odioasă. Nu există o mai sfruntată jignire adusă unei societăţi extenuate de regres economic, decât traiul nestânjenit al celor îmbogăţiţi fără justificarea muncii , a meritelor. Guvernarea naţional-ţărănistă a însemnat regimul cel mai prielnic pentru extorcarea, sistematic, a banului public. S-au forţat în primul rând toate instituţiunile şi serviciile publice, pentru plasarea partizanilor politici, neţinându-se cont de greaua situaţie financiară ,şi nepăzindu-se niciun criteriu de selecţiune. Veniturile Statului au fost secătuite fie prin această invazie de sinecurişti, fie printr’o interesată gestiune. S’au făcut în al doilea rând afaceri veroase şi panamale de scandal, unice în istoria noastră politică. Partidul naţional-ţărănist a reuşit astfel să-şi creieze o clasă de îmbogăţit miraculoşi, cari au compromis însăşi noţiunea de bună stare. In al treilea rând guvernul naţional-ţărănesc a întrebuinţat puterea pentru a-şiconsolidă situaţiunea materială a partidului din care emană. Banii statului au fost astfel deturnaţi de la destinaţia lor firească — dându-se opiniei publice pilda cea mai degradantă de imoralitate. Dar decadenţa-»moravurilor nu se opreşte aci. Şi celelalte fracţiuni politice sunt depozitarele unei concepţiuni similare. Totul pentru ei, nimic pentru ţară. In această atmosferă viciată şi dezagregantă, când muzica cinstită fi perseverentă nu mai poate realiză nimic, iar combinaţia saşie tronează reuşind în toate direcţiile, o schimbare radicală se impune. Partidul liberal venitul la cârma ţarii în numele acestei reacţiuni a opiniei publice şi în numele tradiţiei sale de adânc patriotism, consideră ca una dintre primele datorii ale sale restaurarea ordinei morale. El va proceda hotărît la pedepsirea potrivit unei proceduri accelerate, a acelor ce au păgubit, prin fraudă, şi abuz, Statul, judeţul şi comuna şi la creierea unei atmosfere morale, care să facă imposibilă, reîntoarcerea în administrarea avutului public, a practicilor ce au scoborit în ultimul timp bunul renume al Statului nostru şi care au slăbit încrederea în conducătorii ţării. Decis să pedepsească pe autorii nenorocitei situaţiuni de astăzi , partidul liberal îşi îndeplineşte o îndoită datorie: aceea faţă de interesele generale ale ţării şi faţă de trecutul său. Suntem siguri că opinia publică va fi alături de noi în această acţiune de asanare morală, contribuind astfel la opera de refacere a ţării. AGITAŢIILE ANARHICE AUTORII MORALI O mână de interesaţi, speculând în folosul lor personal, inconştienţa câtorva tineri necopţi, printre cari şi un număr redus de studenţi, îndeamnă la nesupunere faţă de autorităţi şi la acte de tulburare a liniştei publice. Această mână de interesaţi formează aşa numita Gardă defier. Nu ne vom opri la ridicula denumire de mai sus, care tot deşi dă măsura seriozităţei pretinşilor ei conducători şi profitori. Vom observa însă un fapt grav, de o gravitate excepţională, constatat şi stabilit cu precizie de Siguranţa generală . Anume că agenţii comunişti militează azi toţi la aşa zisa Gardă de fier. Nu numai fiindcă în toate incidentele şi tulburările ce au avut loc, printre arestaţi ca făptaşi erau mulţi comunişti cu cazier vechiu, ci şi pentru că au început să se utilizeze mijloace încă inedite la noi, dar frecvente acolo unde există mişcare comunistă şi ordine venite de peste graniţă. Printre aceste mijloace este nenorocita politică a revolverului. Ţara noastră n’a cunoscut politica revolverului şi nu credem că e vreun om cu scaun la cap care să găsească vreo justificare unei asemeni poliţiei criminale. Ori, pretutindeni, la toate tulburările, grupul de aşa zişi gardişti au folosit revolverul. S-a tras în autorităţi şi unii din reprezentanţi au căzut victime. La Iaşi a fost ucis un plutonier de jandarmi şi au fost răniţi însuşi prim procurorul trib. Iaşi şi ofiţeri de poliţie. Acelaş lucru la Tulcea, unde un primar, secretarul primăriei şi unii din consilierii comunali, răniţi grav, zac între viaţă şi moarte în spital, etc., etc. Şi când situaţia a luat această turnură îngrijorătoare, nu va fi suficient numai o reprimare drastică şi arestarea vinovaţilor. Aceştia vor plăti fără de re* gil* Dar ailît nu-i deajuns. Opinia publică pretinde să fie traşi la răspundere autorii morali. In primul rând d. dr. Vaida şi guvernul, împreună cu prefecţii şi autorităţile, cam toate laolaltă, au sprijinit direct şi cu sume mari de bani aceste mişcări şi au stat în intime legături cu conducătorii şi profitorii mişcărei. A spus-o singur d. dr. Vaida , că a voit ca această aşa zisă Gardă de fier să facă greutăţi guvernului liberal. Iată substratul de odios şi meschin politicianism, care se practică în paguba imensă a ţării şi a reputaţiei ei în afară. Să se ştie totuşi: Vom stabili răspunderile autorilor morali ai acestor agitaţii. Ei vor trebui săplătească scump politica sinistra pe care au dus-o. Generalul Ludendorf este arestat? Ziarul vienez „Die Tagespresse“ ,schimbaţi apoi cu membri ai păf ti - publică firea că centratul Luden-ilor de oţel. Cu ocazia acestei schimbări s’ar fi produs încierări între naţional socialişti şi căştile de oţel. GENERALUL LUDENDORFF dorf s’ar afla In arest preventiv dela 10 Noembrie. Averea sa ar fi fost confiscată. El s’ar afla la Dashau, cu baza au fost însărcinaţi 70 membri ai batalioanelor de asalt, sari au fost ECOURI n grup de 150 indivizi a încercat astă noapte să manifesteze în faţa ambasadei germane din Paris. Manifestanţii au strigat: „Jos fascismul hitlerist, liberaţi pe Dimitroff“. Poliţia a împrăştiat pe manifestanţi. Unii dintre ei au reuşit să arunce sticle pline cu minium asupra imobilelor vecine. Au fost arestaţi 12 manifestanţi, printre care se află un bulgar şi un italian. La o fabrică de celuloid din localitatea Speyer s’a produs un incendiu. Trei lucrători au fost carbonizaţi. Nu se ştie nimic despre soarta altor doi lucrători. Intr’un orăşel din Mexic , un grup de ţărani a făcut azi o manifestaţie de stradă. Poliţia a tras asupra lor, omorând, pe zece din ei. U Politica demagogilor Vinovaţii acuză Regimurile naţional-ţârănnite şi in special acel al d-lui Vaida au încurajat prin toate mijloacele mişcările anarhice. In special extremismul de dreapta a găsit la d-l Vaida un sprijin moral şi material despre cari opinia publică a avut numeroase dovezi. Cu toate rapoartele alarmante ce veniau din întreaga ţară d-l Vaida şi guvernul d-sale nuu luau nici o măsură. Autorităţile erau oprite să-şi facă datoria, legile nu se aplicau iar conducătorii extremiştilor, pe lângă banii străini ce-i întrebuinţau în propaganda lor, uzau şi de fondurile secrete ale guvernului Vaida. Este lesne de înţeles deci că atunci când guvernul liberal s'a instalat la criimă hotărât să apere ordinea publică şi sa aplica legile, a avu-f de luptat cu aceşti extremişti, înarmaţi şi stipendiaţi de către regimul naţional- ţărănist şi având încă azi legături cu acest partid. De aceia nu ne ating criticii* pe cari naţional-ţărăniştii ie aduc prin oficiosul „Dreptatea"* acţiunei de ordine întreprinsă de noul guvern. Pentru tovarăşii extremiştilor guvernul e vinovat de acţiunea anarhică, de asasinatele, rebeliunile şi rănirile provocate şi făptuite de extremişti. Ca totdeauna naţional-ţărăniştii sunt necinstiţi la acţiunea lor politică, uzând în mod iezuit de extremişti, tovarăşi ascunşi ai lor, folosindu-se de ei, cum ei se foloseau de comunişti. Guvernul îşi va face însă datoria şi va distrug© toate focarele de anarhie, cum le-a distrus şi pe cele comuniste. Luând apărarea dementelor anarhice, partidul naţional-ţărănesc dovedeşte încă odată că segăseşte în permanent conflict cu interesele superioare ale ţării. Din secretele militare germane Cum s a pregătit răsboiul — Tunul da 42 a fost construit încă din anul 1909, spun azi germania — Sunt aproape douăzeci de ani de când a isbucnit războiul mondial şi încă nu se cunoaşte complect, întreaga pregătire a celor cari l-au provocat. Sunt multe secrete care vor rămâne îngropate cine ştie unde, in ce arhive, sau poate că altele de mult le-a consumat focul. Fortificaţia permanenta, după doctrina timpului, născuse lanţuri de forturi, stăvilind orice invadare şi se socotea înainte de război, ca inexpugnabile, mai ales regiunile din Belgia. Toată lumea era convinsă că marile cetăţi, Anvers, Liege, etc., masivele acele înspăimântătoare, vor îneca în foc şi fum orice oştire, împinsă de orice elan. Nimeni însă, nu se aşteptase, ca să apară o gură de foc atât de puternică, încât din câteva proeictile, să răstorne un fort ! Este vorba de tunul de 4® milimetri, care a făcut atâta senzaţie la începutul războiului. Astăzi, puţin câte puţin apar la lumina zilei toate secretele acestui faimos tun. Singurii în măsură de a le desvălui erau tot germanii. Revista „Deutsche Wehr“ în numărul de acum câteva luni — în care găsim datele de mai jos — spune că tunul de 42 c. m. nu a fost construit la declararea războiului, după cum se credea şi chiar se afirma de cei bine iniţiaţi, ci a fost gata încă din anul 1909, când au fost prezentate două piese. A treia piesă s’a terminat in 1911, iar în 1914 Germania intră în război cu 3 baterii de 42 p. m. Tunurile acestea au fost păstrate în cel mai strict secret. Nu erau cunoscute decât numai de cei trei ofițeri, cari urmau să conducă tragerea în caz de război. Nu se făcuse nici încercări de poligon și — mai mult decât aceasta — nici Marele Stat Major german nu prea cunoştea posibilităţile uriaşului tun, pentru că nu se trăsese un proectil măcar. După operaţiunile primelor luni ale râsboiului, germanii îşi dăduseră seama că tunul era prea greu. Se cerea un tun mai mobil şi cu bătae mai lungă, pentru ca artileria de. câmp inamică, să nu-1 poa- ' tă contrabate.' Intr’adevăr,' primele tipuri de tunuri aveau bătaia de 14.200 metri și satisfăceau ultimul punct. Nu era mobil însă. Transformându-se tipul acesta, apăru mortierul de 42 .c. .m. cu afet pe roate. Dar pentru realizarea acestei cerinţe, se sacrificase bătaia. O avea numai de 8000 m. Efectul proectilului la ţintă era mult mai slab. Atunci s’a căutat să se aducă oarecari îmbunătăţiri proectilului, sporindu-i greutatea la 900 kgr., ceiace făcu să atingă o bătae de 9.300 m. Totuşi departe de cea a tipului iniţial. Războiul de stabilizare îşi făcu apariţia. Mobilitatea gurei de foc nu se mai impunea. Marele Stat Major German ceru în 1916 să se construiască vechile modele de tunuri de 42, cu afet pe cale ferată. După operaţiunile din Belgia, s’a constatat însă că, forturile cari aveau deasupra lucrărilor de beton și un strat gros de pământ de 2—3 metri, asupra lor obuzele de 42 răsturnau numai pământul făcând o formidablă pâlnie, dar betonul rămânea intact. Nu vorbim de cupolele tunurilor sau mitralierelor, proectoarelor, observatoarelor, etc., ce fusese distruse complectamente. Germanii spun astăzi, că tunul acesta de 42 care uimise lumea, n’a corespuns aşteptărilor Marelui Stat Major german. In toata tragerile executate asupra fortificaţilor puternice, nu a produs efortul ce se urmărea, atât cu modelul construit în 1916, cât şi cu cel construit în 1909. Dacă în trecut tehnicienii germani au avutîn concepţie numai guri de foc de calibremari şi de bătăi enorme, astăzi ei îşi îndreaptă cercetările asupra calităţilor balistice ale viitorului tun şi numai puţin asupra unei noui forme de proectil, care să permită o pătrundere cât mai perfectă și o puteri cât mai mare de distrugere. V. K. ŞI REÎNVIEREA INDUSTRIEI ŞI COMERŢULUI Regimul naţional-ţărănist a lovit timp de cinci ani, în mod permanent, în comerţ şi industrie. A făcut-o prin mari impozite ce duceau la faliment întreprinderile, prin măsuri administrative recsatorii şi prin măsuri economice greşite. A mai ajuns la acelaş rezultat, prin convenţiile comerciale ce le-a încheiat cu ţările streine şi cari sunt în majoritate împotriva intereselor economice naţionale. Actualul guvern se sileşte să îndrepte dezastrul economic, provocat de regimul naţioal-ţărănist. De aceia este gratificat cu titlul de „regim de cămătari“ şi alte asemenea gratiozităţi de către presa naţional-ţărănistă şi de aceia este criticat de toţi acei cari au drept principiu calomnia şi minciuna. Trecând însă peste aceste calomnii, guvernul lucrează la reînvie-i rea comerţului şi industriei, descăluşându-le mai întâi, din legile poliţiste ale fostului regim şi uşurând sarcinile ce le apasă. Guvernul caută prin toate mijloacele să combată pe această cale şomajul, atât cel intelectual cât şi cel manual. Mai caută să curme necinstea ce-a domnit până acum la diversele oficii ce încătuşau economia naţională. Plaga denunţătorilor fiscali ca şi aceia a diverselor „permise“ şi „autorizaţii“ economice trebuie să dispară. O măsură pentru toţi, o lege pentru toţi, iată prima condiţie a unei normale desvoltări economice. De aceia criticile nu ating pe nimeni. Guvernul se ocupă cu aceia o grijă de comerţ şi industrie, ca şi de agricultură, şi nici o ramură a producţiei naţionale nu va fi neglijată.