Viitorul, ianuarie 1934 (Anul 26, nr. 7793-7808)

1934-01-12 / nr. 7793

flitul s» Seu» sesî şl SFse'e* No. 7/9â BUCUREŞTI REDACŢIA I ABM*NISTRATF A STRADA EDGAR QUINET K«. t II STRADA R. POINCARE No. 17 Telefosnile: Dicti'la 3.80.30; RedacţiaI Administraţia 3.80 30 ANUNCIURS COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ilarului, Strada Pr. Poincare 17 si la toate Agenţiile de Publicai* Manuscrisele nepublicate se distrag IN TARA Un an.......... 600 Iei I Trei luni150 Iei Şase luni....... 300 „ Un exemplar 2 „ institutiuni publice , particulare 1000 Iei anual T E IN STRAINATATI Un an............1400 lei I Trei luni ........400 Iei Șase luni ... 700 M | Un exemplar... 6 „ P. NAME —IMMManw AB . Taxa poștali plătită in numerar conform "aprobării Dir. Gare a P. T. T. No. 137.282/92# Vineri 12 ianuatrie 1934 Marea operă a LEGIFERĂRII In primul consiliu de miniştri al cabinetului G. Tatarescu, s'a stabilit în linii generale, cari vor fi proectele de lege, pe care guvernul crede că este in interesul ţarei a le supune desbaterei parlamentului. In această acţiune de redresare şi normalizare a vieţei publice româneşti, guvernul e condus legiferării limitate la marile nevoi, ferindu-se de acea inflaţie de legi, cari sub trecuta guvernare adusese haosul în toate domeniile vieţei de stat. Prima şi marea legiuire asupra căreia guvernul de azi, care va continua opera lui Ion G. Duca, şi va înfăptui astfel programul anunţat ţărei, îşi îndreaptă grija sa, va fi conversiunea datoriilor. Această mare problemă a cărei soluţionare face parte din făgăduilile programatice ale partidului nostru, va fi studiată înainte de a fi prezentată în forma cea mai aproape de definitivat, parlamentului, de către o comisiune de specialişti cari vor şti să alcătuiască o lege de echitate, şi fie înţelepciune politică. Guvernările celelalte sau celelalte partide au enunţat soluţii, fără a avea nici putinţa, nici pregătirea de a găsi formula în care să se împace toate nevoile fără a se tulbura principiile imuabile ale echității. In afară de această mare legiuire, guvernul va veni cu o serie de proiese de legi, menite a pune impozitele pe bazele cele mai drepte. Aceste legi de natură fiscală, urmăresc două scopuri, deopotrivă de utile bunului mers al ţărei , urmăresc eliberarea contribuabililor de urgia fiscală, în care energiile productive se paralizaseră, şi pe de altă parte, o mai uşoară şi utilă încasare a dărilor, pentru ca mecanismul statului să poată funcţiona în cele mai bune condiţiuni. Dar guvernul actual nu poate să uite că una din cele mai nenorocite creaţiuni ale regimului trecut au fost acele artificiale structuri, acele aparate parazitare şi costisitoare ce se numesc regiile autonome, acele faimoase regii cu deficite enorme dar cu fericite excedente personale pentru cei ce le-au condus. Aceste creaţiuni ad-hoc, fără alt rost decât acela de-a pompa din averea ţarei, vor fi desfiinţate, menţinându-se numai acelea cari au legătură cu angajamentele internaţionale. Desfiinţarea acestor „regii autonome“ va fi o satisfacţie dată opiniei publice, care nu poate admite ca într'o vreme de sărăcie generală, şi când economiile erau imperios cerute pentru salvarea ţărei, să dăinuiască aceste Cuiburi de pricopseală politică. Situaţia ţarei cere din partea guvernului şi o altă permanentă veghe şi anume aceea de-a aduce liniştea în ţară, şi-a combate toate acele curente anarhice cam lăsate în voia lor, ar fi adus ruina ţărei şi năruirea întregei opere de consolidare în care generaţii întregi s'au contopit şi s'au jertfit. De altfel energia cu care guvernul a ştiut să se impună, a făcut ca azi liniştea să fie restabilită şi ca curentele ce ameninţau ţara să fie oprite în drumul lor nefast. Acestea sunt în linii generale, preocupările de imediat viitor ale guvernului liberal, presidat de d. G. Tatarescu, — şi în acest succint program se întrevăd toată grija, ca şi toate posibilităţile, pe care guvernarea liberală de azi le are pentru a da ţarei liniştea şi-a găsi formulele de redresare, normalizare şi consolidare a ţărei noastre. Guvernul actual este conştient de marile greutăţi ce va trebui să le întâmpine, dar în acelaş timp ştie a găsi în patriotismul şi în spiritul de jertfă al partidului liberal, marea forţă care va duce la izbândă. u Lovitura de trăsnet care a răpus viaţa unuia dintre cei mai buni fii ai ţării, şi a sdrobit o strălucită carieră, chemată de întreaga suflare românească Să Salveze Patria în momente de grea cumpănă, mi-a răscolit clipe trăite din viaţa lui, de când am avut fericirea să cunosc o cută din sufletul său mare, o latură din bogăţia lui intelectuală, cu privire la cultul ce-l avea pentru monumentele noastre istorice. Fie-mi iertat acum, când figura lui vecinie inspirată este încă vie şi proaspătă în mintea şi sufletele noastre, ca un suprem omagiu adus memoriei lui, să depăn firul unor Amintiri duioase şi înălţătoare. ...Era înainte de războiu pe când lucram la restaurarea M-rei Hurezu-Vâlcea şi cu o ceată de meşteri ne sileam să scoatem la lumină vechea făptură a acestui măreţ monument istoric, aşa cum îl zidise voevodul Brâncoveanu, cu vre-o 240 ani în urmă. Căci, cu timpul se ruinase în bună parte, iar vremelnicii cârmuitori ai sf. lăcaş, adaogaseră mulţime de prefaceri gospodăreşti, cari învăluiau monumentul cu haina lor profană. Satul Măldăreşti — unde Ion Duca îşi avea locuinţa de vară în bătrâna Culă — se află in apropiere de M-rea Hurezi, în cât, vacantele. venea adeseori pe la M-re. AMINTIRI CEI tt HIESTIVECEA Un loc de reculegere al marelui dispărut ION G. DUCA — BOLŞEVISM şi GARDISM Când în numele Idealurilor „u- Imanitare” ale bolşevismului a ex- I Plodat masina infernala de la SI nat, făcând atâtea victime între trei mai aleşi fii ai neamului, opinia publică românească a reacţio* nat puternic. Efectul acestei puternice mişcă-ri de opinie publică, a fost zdrobirea pentru totdeauna a bolşevis-mului. „ Azi, când anarhiştii de dreapta, în numele idealurilor naţionaliste asasinează în mod odios pe cel mai nobil fiu al neamului, reacţiunea opiniei publice româneşti s’a dovedit a fi încă mai puternică. De aceia şi desfiinţarea acestor elemente anarhice va fi şi mai rapidă. « Se întreab şi oare cineva unde ar fi ajuns azi România dacă nu se punea capăt la timp şi cu energie, mişcării comuniste ? Au fost atunci grupări politice, care, în numele principiilor demo- cratice şi al „idealurilor” unei generaţii, apărau de asasini şi pe a-igitatorî. In realitate apărau inte- resul lor meschin, de-a pescui în ape tulburi. Dar azi ? Se ridică ici şi colo câte un glas care îndrăzneşte să vadă iar „idealurile” unei generaţii, în această crimă odioasă şi în agitaţiile ilegale ale unor rataţi. Ca şi atunci, sunt pescuitorii în ape tulburi, cari se agită. Ca şi atunci viitorul va dovedi că, departe de a fi vorba de vreun „ideal” şi de vreo „generaţie”, numai o infimă minoritate, prin revolver, cutit şi granată, a crezut că poate impune legea crimei şi lanţurile sclaviei, majorităţei poporului românesc. Guvernul îşi va face datoria şi represiunea va veni cu atât mai repede şi mai energic, cu cât mai mare a fost nepăsarea acelora cari au lăsat ca lucrurile să ajungă aici.Dar să nu uite acei cari acum, ca şi atunci, caută să pescuiască în ape tulburi, fie prin critici neîntemeiate fie prin svoburi alarmante, că bunul simţ al poporului românesc stă deasupra acestor încercări. El pedepseşte pe toţi acei cari voesc să tragă foloase din nenorocirile ce se abat asupra unei ţări. Aşa a fost în timpul războiului, aşa este şi în timpurile grele de după război. Opinia publică este unită şi solidară în a cere pedeapsa vinovaţilor şi reprimarea tulburătorilor. Acele grupări politice, cari vor înţelege această unanimă dorinţă, izbucnită din instinctul de conservare naţională, vor binemerita dela Patrie şi vor câştiga dreptul la recunoştinţa ţării. Acei cari vor înţelege să stea deoparte, într’o atitudine dubioasă, aşteptând să tragă foloasele ce eventual s’ar ivi, dintr’o luptă ce este a întregii ţări, se vor înscrie între laşii cari nu şi-au făcut datoria aici pe front, nici în lupta împotriva bolșevismului. Și o tară nu se conduce decât cu oameni de curaj și energie. # * Muncă şi încredere D. G. Tatarescu, luând conducerea guvernului a declarat că asprele nevoi ale vremurilor de azi, nu se pot învinge decât prin ordine internă şi pace socială. In afară de criza materială, societatea românească are nevoe şi de îndrumări sufleteşti. Echilibrul iatoral stabilit în anii de după război s’a găsit, la un moment dat,primejduit din vini ce nu le vom cerceta acum. Când lipsurile materiale biciuesc mulţimile, apar deschise drumurile pentru toţi aventurierii politici şi dezrădăcinaţii vieţei naţionale. Iată de ce răspunderea pe care o are actualul guvern e cu atât mai grea, cu cât nu are numai de îndreptat situaţii trecătoare, dar de apărat un întreg aşezământ de stat, împotriva nebuniilor aţâţătoare care ţintesc la dezagregarea statului român, guvernul opune voinţa hotărâtă a ţărei întregi de a păstra şi consolida înfăptuirile atâtor generaţii. împotriva îndemnurilor din afară reprezentate prin câţiva descreeraţi ai anarhiei, ţara opune energia ei neînfrântă de a-şî conserva unitatea sa spirituală şi teritorială. Guvernul naţional-liberal a pornit la muncă iar măsurile luate până acum au fost menite să aducă îmbunătăţiri în situaţia masselor populare. Se pregătesc deasemeni importante reforme economice şi financiare, — legea conversiunea şi reducerile de impozite — care vor fi imediat aduse în dezbaterile parlamen-! tar®. Toate sforţările guvernului se îndreaptă către înlăturarea tuturor neajunsurilor de azi şi pentru a crea o atmosferă prielnică de consolidare şi progres. Ţara trebue să-l ajute pentru ca sprijinit pe încrederea ei, munca să fie folositoare tuturor categoriilor sociale. Guvernul în faţa ţârii Continuator al politicei trasată cu atâta patriotică înţelepciune de ilustrul bărbat de stat Duca, actualul preşedinte al consiliului d-l Gh. Tatarescu a vorbit răspicat în ce spirit şi în ce formă înţelege să guverneze. „Continuăm guvernul Duca în structură şi program“. Limpede şi precis. Partidul liberal angajat în faţa ţării prin programul său politic şi primind în alegerile pentru Cameră, şi Senat aprobarea ei însufleţită, înţelege că-i revine istorica îndatorire, în aceste timpuri de cumplită zguduire, să lupte şi să învingă. Să lupte pentru ţară şi să învingă pentru memoria celui ce a fost mucenicul Duca. Executor al testamentului politic sigilat prin sânge, guvernul s’a legat prin rostul preşedintelui său să-şi facă un titlu de glorie din realizarea integrală a punctelor din program înfăţişate Ţării şi Regelui. „ Astăzi, mai mult ca oricând, ne simţim datori să ajutăm acţiunea guvernului cu mintea, cu braţul şi cu viaţa noastră. Niciodată viaţa statului nostru n’a avut mai multă nevoie de înţelegere perspectă şi de cuminţenie patriotică ca în momentele grele ce parcurgem. Redând prin spiritul autorităţii tăria morală de care se simte nevoie, consolidând viaţa economică şi normalizând pe cea financiară, afirmând tăria convingerilor noastre indestructibile şi promovând curente sănătoase in rândurile naţiunii, vom iutea fiecare contribui la consolidarea patrimoniului cu atâtea jertfe câştigat. Guvernul stă drept şi conştient de greutăţile momentului. Ţara va vedea, mai curând de cât se crede, valoarea patriotismului, priceperii şi abnegaţiei unor oameni hotărâţi, dârzi în afirmarea spiritului constructiv şi în strălucirea înfăptuirilor necesare. Dominând greutăţile de azi va birui nu numai un partid, ci ţara întreagă. M. GH. CONSTANTINESCU Cula dela Măldăreşti-Vâlcea urmărind de aproape descoperirile făcute treptat cu mersul lucrului. într’o zi de Iulie primim vestea că d-l ministru Brătianu însoţit de d-l Duca, sunt în drum spre mănăstire. Nici nu sfârşisem bine pregătirile de primire, când pe poarta M-rei, apăru maşina cu distinşii oaspeţi. După vizitarea amănunţită şi explicările date asupra lucrărilor, trecurăm peste vale la schitul sf. Ştefan, prin zăvoiul de arini, răcorit de pârâiaşul Romanului; apoi, la schitul din deal al sf. Apostoli, aşezat pe un platou într’un luminiş de fagi şi mesteceni. Era atâta linişte în jurul schitului părăsit, că alaiul oaspeţilor se opri locului, în contemplarea pitorescului sălbatec şi farmecul singurătăţii în care bătrânul schit sălăşluia de peste două veacuri. Când să păşim pragul bisericii părăsite, privirile oaspeţilor se opriră pe pisania de deasupra uşei, săpată în slove chirilice Maica Teofana. stariţa M-rei, îşi potrivi ochelarii să citească; dar pisania e prea sus. slovele şterse MESAJUL dlui Roosevelt cât e Confe rința economică mondiaă in mesagiul trimis conferinţei economice mondiale de la Londra, preşedintele Roosevelt a declarat că stabicizarea nu este posibilă acroaimente, deoarece unele ţări sunt copleşite de o situaţie Internă tulbure. —Maesa——■ D-1 ROOSEVELT In fata documientelor CONFESIUNEA contelui Bethlen - Cine este propagandistul revizionist de la Londra — Presa statelor Micei înţelegeria dat cuvenitul răspuns contelui Ştefan Bethlen care în conferinţele ţinute la Londra, a încercat să inducă în eroare opinia publică engleză, asupa situaţiei politice din Europa mentală. Noi socotim că cel mai bun mijloc de a combate pe feudalul de la Budapesta este să reproducem în limbi streine tot ce a propovăduit el în trecut, pe vremea când nu se ştia că monarhia austro-ungară va fi desmembrată. De vre-o jumătate de an a apărut în editura „Genius Könyvkiado“ din Budapesta, în două mari volume, colecţia scrierilor şi cuvântărilor contelui Ştefan Bethlen, începând cu anul 1907 „Bethlen István grófbeszédei és irasai“). Lectura acestor scrieri şi cuvântări este tot ce se poate mai instructiv şi mai interesant pentru noi. In prefaţă, contele Bethlen, afirmă că ungurii nu şi-au făcut datoria înainte deRăzboiu, în ce priveşte înlăturarea primejdiei naţionalităţilor. S’a dat o atenţie exagerată — spune contele Bethlen — diferendelor austroungare, în schimb, frontul spre adevăraţii duşmani a rămas deschis. Ungurii ispăşesc astăzi marea lor greşeală de a nu fi resolvit (!!) problema naţionalităţilor în epoca de pace 1867-1914. Dacă ei ar fi avut mai multă prevedere, vecinii n’ar mai fi avut de ce să mai declare războiu Ungariei, chestia popoarelor nemaghiare ne mai fiind la ordinea zilei (I!) După introducerea aceasta, atât de cinică, urmează cuvântările contelui Bethlen rostite în parlamentul budapestan în chestia naţionalităţilor. In 1907, polemizând cu d-nii Vasile Goldiş, Aleex. Vaida, Iuliu Maniu, Teodor Mihali, M. Polit, etc., d-sa se arată un perfect cunoscător al aspiraţiilor naţionale ale românilor din Ardeal. Pentu salvarea maghiarilor la 1912, analizând situaţia agrară din Ardeal şi „primejdia valahă“ ajunge la concluzia că acest colţ de ţară este pierdut pentru Ungaria, dacă statul nu va interveni energic. Contele Bethlen a studiat situaţia chiar şi pe judeţe, arătând cât pământ a cumpărat românii în ultimii ani, în fiecare judeţ. Pentru a „salva patria maghiară“, contele Bethlen ce** ,~tr’o cuvântare rostita la 5 Maiu 1913 să se aplice faţă de România din Ardeal sistemul „Regulierungs-Verfahren" pe care Prusacii l-au aplicat faţă de Polonia, Preconizează o energică politică de colonizări şi împiedicarea înstrăinării moşiilor ungureşti. Foarte interesante sunt şi polemicele contelui Bethlen cu contele Tisza şi cu Czernin pe chestia politicei austro-ungare faţă de statul român. El a considerat tratativele contelui Tisza cu şefii partidului naţional român din Ardeal ca nedemne şi, citând din discursurile lui Take Ionescu şi Filipescu cari militau pentru realizarea idealului naţional, a taxat drept oarbă politica externă austro-ungară. Cererea de anexare a feritorilor româneşti la 1917, contele Bethlen a cerut în parlamentul budapestan, ca Ungaria să anexeze teritorii romăneşti şi să se ia măsuri ca populaţia de-a lungul graniţei Ardealului, să fie schimbată cu populaţi® maghiară. „România să ne dea despăgubiri nu în bani, ci în teritorii — spunea dânsul în 3 Martie 1917 — iar noi să readucem în ^ Ungaria pe ungurii cari trăesc în Valahia şi Moldova şi să colonizăm pe ^ soldaţii noştri cari s’au distins în apărarea patriei maghiare“. In 5 iulie 1918, contele Bethlen a cerut din prilejul discuţiei în jurul reformei electorale, că numai acela să aibă drept de vot care are 4 clase primare şi ştie a citi şi seri ungureşte. El a mărturisit făţiş că scopul lui este să împiedice astfel massele româneşti să ajungă la dreptul de a-şi alege deputaţi. Ce ar trebui sâ se ştiu Ne oprim aici. Scopul nostru este doar să atragem atenţia opiniei publice asupra importanţei ce o reprezintă din punctul de vedere, materialul din aceste volume. Dacă am traduce părţi alese din lucrările şi cuvântările contelui Bethlen, ar vedea şi opinia publică din Anglia, Franţa, Italia, etc., că acela care militează pentru revizuirea tratatului de la Trianon a fost ani de-a rândul unul din cei mai încarnaţi opresori ai popoarelor nemaghiare din fosta Ungarie. El a cerut guvernelor ungureşti de pe vremuri nimicirea nemaghiarilor prin toate mijloacele, a considerat drept crimă chiar şi faptul că în Ungaria există şi alte popoare în afară de cel maghiar. Acelaşi om, acelaşi cinic politician al maghiarizării cu orice preţ are astăzi îndrăzneala să se prezinte la Londra şi să conferenţieze despre libertatea popoarelor, despre toleranţa din Vechea Ungarie, despre barbaria şi balcanismul statelor succesoare... Contele Bethlen a cules la Londra aplauzele acelor cari nu cunosc situaţia reală din această parte a Europei, cât şi activitatea d-sale şovină din trecut. Din nenorocire, sunt mulţi de aceştia, în Anglia. Nimeni nu i-a răspuns nobilului conte cu citate din propriile lui discursuri cuprinse în volumul de care ne-am ocupat mai sus. De unde ar putea cunoaşte englezii opera contelui Bethlen, când nici chiar noi, românii, nu ne dăm osteneala să o cunoaştem, decum să o demascăm şi în faţa străinătăţei . C. I. CODARCEA ECOURI D .ul I. Lugoşianu, ministrul României la Roma, a fost primit ori, la orele 18, de d. Mussolini, la Palatul Venezzia. întrevederea a durat o oră. embrii grupării politice „Action Francaise” au organizat astă- seară o manifestaţie în împrejurimile Crmerei deputaţilor. Manifestanţii făceau un sgomot Infernal, strigând şi făcând să explodeze petarde pe care le puneau pe şinele tramvaiului. Poliţia, ajutată de guarzi călări, a reuşit să împrăştie pe manifestanţi după mai multe încăerări, în cursul cărora câteva persoane au fost rănite. S-au făcut peste 250 de arestări. şi încâlcite şi silabisirea mergea greu. După primele cuvinte se dete bătută : — Nu pot maică... nu mă mai ajută ochii.» îşi întoarse privirea blajină către cei doi oaspeţi şi tustrei într’un glas, după cel răspicat al lui Ion Duca. descifrară vorbă cu vorbă primele patru versuri ale pisaniei inspirată de loan Arhimandritul ctitorul acestui schit: —„Precum cerbul setos de isvor doreşte Aflând apă rece când se veseleşte Intr’acest chin dori şi sufletul meu, Să zidesc acest mic locaş Marelui D-zeu“ Când să eşim din biserică oaspeţii se opriră din nou, de astă dată în faţa pisaniei zugrăvite deasupra uşei. Cu glas răspicat, potrivindu-şi ochelarii, Ion Duca ceti primele două versuri: —„Valuri multe ridică furtuna Pe mare Mai vârtos gândul omului intru lucru ce are". Maica Stariţă înduioşată de tâlcul cuvintelor şi de isteţimea cititorului, îl blagoslovi „Cărturar“ şi alaiul îşi urmă voios calea spre Mănăstire, pe poteca şerpuită de sub fagi. Pe drum, Ion Duca mă opri ca să mă poftească pe a doua zi săi văd „Cuibul“ de la Măldăreşti. •* A doua zi, disdedimineaţă, lăsam deoparte şoseaua ce trece prin satul Măldăreşti, şi cotind la stânga pe drumeacul ce suia pieptul dealului, ajunsei în scurt timp la răspântia de sus, având în faţă biserica satului, ctitorie a boerilor Măldăreşti. La dreapta, pe valea Luncavăţului, se vede răsărind din frunziş, acoperişul înegrit al Culei Greclanului, iar pe partea stângă se ridică impunătoare prin masivitatea zidurilor ei albe, vechea Culă a Mădăreștilor, azi „Cuibul“ de reculegere al lui Ion Duca. Descind poarta cea mare. Dulăii din curte se repeziră, dar chemarea prietenoasă a amfitrionului îi strânse pe lângă el, și cu toții veniră să mă întâmpine, voioşi, ca ziua de vară, luminată de soarele dimineţei. O potecă îngustă şerpuia prin covorul verde al jerbei tunse de curând şi ne duse la uşa. Culei, străjuită de o cruce de piatră, înfiptă plecat lângă perete. Intrarăm. Aveam impresia că păşesc pragul unui templu al liniştei şi gândirei. Aici mi-a fos dat să’nţeleg tâlcul adânc al evlaviei cu care Ion Duca îşi mângâia casa lui de la ţară, atât de simplu şi comunicativ. Cuibul meu! Suirăm cele două scări până sus la ceardac. O lumină vie pătrunde prin arcadele largi ale Culei şi o privelişte fără seamăn se desfăşoară ochilor noştri. Spre miază noapte şi răsărit munţii Buila şi Clăbucet îşi conturează crestele pe albastru senin. Pe coasta Builei stă de veacuri M-rea Arnota unde-şi doarme somnul de veci voevodul Matei Basarab, iar la poalele Clăbucetului stă de pază ca o straje neadormită ctitoria voevodului martir Brâncoveanu. In preajma ei cele două schituri părăsite vizitate în ajun. Acolo, la schitul cel părăsit desluşise ieri versurile din pisania zugrăvită, pe cari acum şi le reamintea şi le recita cu glas domol, profetic... (Continuare în pagina 2-a)