Viitorul, februarie 1934 (Anul 26, nr. 7809-7832)

1934-02-01 / nr. 7809

. NOTE Arta în lumea comerţului Dacă comerţul este patronat de Mercur, nu este un motiv ca el să ignoreze pe Apolon, căci frumuseţea este una, din atracţiile ce pot ajuta târguiala, şi esteticul poate conduce economicul. Sunt unele industrii cari îşi datorează ■— în ţări felurite — progresul, pentru, că au ştiut cum să ambaleze estetic produsele lor. Citeam odată, în Diasco Ibanez cum japonezii, posedă această artă la perfecţiune. De altfel multe din produsele franceze au bătut pe piaţa lumii alte produse similare, în special pe cele germane pentru că au pus acel ceva ce atrage îi place ochilor. Este cunoscut dealtfel arta ce se pune în afişaj, precum se ştie arta ce pune în prezentarea cărţilor, cât mai frumos imprimate. Iată deci, consideraţiuni cari duc la încheierea că îitre comerţ şi estetică, nu poate fi un abis. Din potrivă. De altfel este ştiut că pentru aranjarea marilor vitrine erau, poate sunt Şi acuma, „specialişti“ cari ştiau cum să pună în cadrul cel mai atrăgător, mărfurile. Din acest punct de vedere vitrinele vechei cunoscute ca estetice, Vitrina, dealtfel, înfloreşte şi tip înfrumuseţează strada. Şi acea arteră de comunicaţie care n’are prăvălii, devine tristă. Din acest punct de vedere, ne plângem contra celor mai multe din firmele bucureştene. Nu ne jicneşte atâta comicul unora din ele, căci cunoaştem firme din Franţa, cu conţinutul „la, pisicaş ia torcând“ şi altele, dar socotim că sunt, urât, aşezate. Unele sunt colosale şi în disproporţie şi cu fereastra, şi, cu clădirea însăşi, Case cu un singur etaj, pitice, poartă firme cum ar sta, bine Poate pe o casă „sgârie nori“ americană . Primăria ar trebui să tempereze zelul colosalului în, firme, căci prăvăliaşul nu are libertatea să vrăţească strada, pentru interesul de altfel rău înţeles — al comerţului său. Vitrina librăriei este de asemeni un spectacol estetic, pe cât este şi de comercial. Şi din acest punct de vedere modul cum Cartea Românească ştie să pună m valoare cărţile nolui, este o notă bună, iar o vitrină cu rafturi de cârti noul — ci bine selecţionate ar fi cel mai bun mijloc de reclamă cărturara, pentru un comerţ care trăcăşis în primul rând din vânzarea cărţei. 'Aceste observaţiuni pornesc nu _______ PETRONIUS «r«i'sjrr« ţft- «frith -=^a Vierte, erau din gândul de a fi defavorabil co- merțului — care trăește din câs ci din convingerea că rentabilitatea nu exclude nici estetica, nici gândul, cel bun al respectărei frumosului. T ANUL XXVI No. 7809 P. BUCURESTI ANUNCIURI COMERCIALEA BONA REDACTIA ADMINISTRATIA Se primesc direct la Administrația ziarului IN TARA Str Edgar Quinet No. 2 Str. R. Poincaré No. 17 și prin agențiile de Publicitate Un an__kr.... 600 lei 11 Trei luni ....... 150 lei || Șase luni....... 300 „ || Un exemplar 2 „ Telefoanele: 3-8030; 3-8039; 3-7912. Manuscrisele nepublicate se distrug fstitutiuni publice fi particulare 1000 iei anual Jo 11 Februarie 1934 MENTE Ml «THEMNATATE Un an..........1400 iei Sase luni 700 „fl Trei luni .....400 iei Un exemplar ....6 _ Ceasul înfăptuirilor PROBLEME de grabnică soluţionare 4. O zi ne mai desparte de deschiderea sesiunei Corpurilor Legiuitoare. Mesagiul Regal va indica ţârii programul legislativ al guvernului Naţional-Liberal presidat de d. George Tatarescu, acelaş program ce nu a fost dat marelui dispărut Ion Duca să-l înfăptuiască. Fără a anticipa asupra Mesagiului, putem totuşi reaminti că trei sunt problemele la ordinea zilei cari cer o grabnică şi chibzuită soluţionare. Este în primul rând problema conversiunei datoriilor, lichidarea trecutului, în condiţiuni cari să nu nedreptăţească pe nimeni, să armonizeze toate interesele în joc şi să facă posibilă renaşterea creditului şi a încrederii generale, fără de care nu este de conceput normalizarea vieţii economice a ţării şi reluarea activităţei productive. Principiile de bază ale conversiunei sunt cunoscute. Ele sunt cuprinse în programul de guvernământ al Partidului Naţional-Liberal şi în manifestele către ţară semnate în numele partidului de ilustrul lui conducător şi preşedinte Ion G. Duca. Opera de legiferare nu constă decât din aplicarea cât mai chibzuită a acestor principii conducătoare. A doua problemă urgentă şi importantă este degrevarea fiscală, uşurarea contribuabilului român de dările prea împovărătoare pe cari nu le mai poate suporta. Ţara întreagă aşteaptă impozite mai uşoare, mai echitabil aşezate şi mai în raport cu puterea reală de contribuţie a cetăţeanului-contribuabil.. . Situaţiunea de astăzi trebue să înceteze. Nu este admisibil, nu este drept, şi nu este bine ca într’o bună organizare şi gospodărie de Stat, contribuţia firească a cetăţeanului-contribuabil la nevoile Statului să depăşească puterea lui reală de plată, şi un adevărat antagonism să se nască între Stat şi cetăţenii lui. Această uşurare şi mai dreaptă aşezare a impozitelor nu va aduce, — cum atât de bine a prevăzut d-l ministru de finanţe, — o scădere a încasărilor, ci dimpotrivă, impozitele mai drepte, mai corect aşezate, vor putea fi mai uşor şi mai civilizat percepute pentru îndestularea nevoilor publice. Şi nci venim la a treia problemă: simplificarea aparatului de Stat la strictul necesar, fără dezorganizarea serviciilor publice, cu îndestularea nevoilor primordiale, dar cu stârpirea tuturor abuzurilor, a risipei şi a incorectitudinea în mânuirea şi cheltuirea banului public, cu introducerea ordinei şi a cinstei în finanţe. O eră de economii stricte şi chibzuite, trebue să realizeze acel echilibru bugetar între venituri şi cheltueli fără de care nu se poate concepe însănătoşirea financiară a Statului. Iată, în linii generale, cele trei probleme de grabnică şi chibzuită soluţiune cari aşteaptă rezolvarea lor de la activitatea guvernului şi a Parlamentului ce stă să-şi înceapă lucrările. Nu într'un noian de legi complicate, şi vecinie modificate, stă adevărata lecuire a relelor de cari suferă astăzi ţara. Legi puţine, dar bine concepute şi studiate, chibzuit şi cinstit aplicate, aceasta este reforma care va aduce îndreptare şi mântuire. Opinia publică aşteaptă cu încredere şi speranţă ceasul apropiat al înfăptuirilor salvatoare. Acum şi altădată Ciute urmăreşte evoluţia „Dreptate'.'', oficiosul naţional-ţărănist, in chestiunea funcţionarilor publici , rămâne uimit de făţărnicia democraţiei, integrale şi a constituţiei „corijate". Erin'avea destule argumente pentru a explica şi aproba, trecerile ilegale în cadrul disponibil, pensionările abuzive, detaşările şi suprimările politicianiste, şi scăderile de salarii. .Azi,, protestează cu ultima energie, nu împotriva unor abuzuri ale actualului regim ci ceiace Priveşte funcţionarii —, căci asemenea abuzuri nu s’au produs, ci împotriva intenţiilor“ guvernului. De trei luni protestează „Dreptatea“ fără să aducă nici un fapt. Nu ,numai că funcţionarii de carieră, cum era şi natural, n’au, fost întru nimic stânjeniţi dar chiar elementele de partid naţional-ţârăniste, numite şi ultima oră, n’au fost deplasate. Căci actualul regim tou urmărește răzbunări politice ci o reorganizare cinstită a administration In momentul în care această reorganizare va fi fapt împlinit, Dreptatea“ va avea s’o judece in lumina principiilor .și rezultatelor ei. Până : atu-hei jiu poate să suspecteze intenţiile guvernului Siriei nu poate face afirmaţii calomnioase, lipsite de orice bază. Astfel ori, dintr’un fals proect de desfiinţare a caselor autonome, trăgea concluzia că „mii de funcţionari vor fi aruncatepe drumuri". Neadevăr şi făţărnicie. Căci partidul liberal a fost totdeauna apărătorul slujbaşilor de carieră care n’au nimic a se lace dicum, ca şi în trecut. Iar în ce priveştepartidul naţional ţărănesc, acela care făgăduia „salarii aur" în timpurile eroice ale opoziţiei de zece ani, — s’a transformait în cel mai odios împilator al slujbaşilor de carieră, dict dorinţa de a plasa clientela politcă. Azi, în administraţia ţării, se găsesc atât de multe, elemente incompetente luate din sgura cluburilor acestuipartid, încât pe drept se poate spune că dezorganizarea şi abuzurile se datoresc numai acestor elemente. Fără îndoială că o triare va fi necesară şi va fi mai ales necesar ca fiecare să fie aşezat la locul în care poate fi util. Dar de aici, până la prezentarea unei orere de reorganizare e drept una de răzbunare politica e un pas.Se cere un ziar şi un partid cinstit, nu-l pot face. —--............ REFACEREA economiei rurale Cu prilejul reorganizării cooperaţiei Presa naţional-ţărănistă a atacat cu violenţa lucrările ce se fac la ministerul de domenii de către d-l M. Negură subsecretar de stat, privind o nouă îndrumare a cooperaţiei. Mai mult chiar, s’a declarat, nemulţumită de faptul că ■ t au fost consultaţi cooperatorii, fiindcă o reforma a mişcărei ar fi trebuit să reiasă din calculele tehnice de cabinet sau dinsocotelile de club aşa cum s’a procedat sub guvernarea acestui partid. Dece e necesară o nouă îndrumare cooperativă ? In actuala aşezare a proprietăţei rurale, prouistetia ca şi valorizarea ei se face în mod haotic iar massele săteşti sunt lăsate la discreţia speculanţilor. In ce priveşte mijloacele de ajutorare financiară sunt inexistente. Iar utilajul agricol se reîntoarce, — din aceste cauze — către practicele rudimentare. In afară de necesităţile imediate de ordin economic, se pun şi probleme de ordin social. Când mizeria economica biciuieşte massele populare, îşi găsesc teren de agitaţie doctrinele de colectivizare şi de anihilare a iniţiativelor şi individualităţilor. Cu toate că mişcarea cooperatistă a fost utilizată de regimurile politice extremiste, diformându i principiile şi compromiţându-i ţelurile, nu există altă posibilitate de a organiza rezistenţa în contra asalturilor date de către aceste regimuri, decât cooperaţia.. Asociaţia cooperatistă de credit, producţie, valorizare sau exploatare agricolă, este singurul mijloc de păstrare a libertăţilor, de respect faţă de proprietatea individuală si de emulaţie intre membrii aceleias unităţi. Pe acest se pot reliefa iniţiativele şi se diferenţiază pregătirea şi puterea de muncă. In acelaş timp, ajută la formarea unei serioase educaţii cetăţeneşti prin desvoltarea spiritului de solidaritate. Ţările cu o puternică organizare cooperatistă, au rettatat cu uşurinţă crizei economice iar populaţiile respective n’au avut de suportat prea multe consecinţe devastatoare pentru alţii, ale acestei crize. In noua lege a cooperaţiei se va Parula «FISUR Intre Polemia $1 Germania MAREŞALUL PILSUDSKI Din Varşovia se anunţă că mareşalul pnsudsny, in prezenţa ministrului de enigme d. Been, a primit en pe amnasadoric francez şi român, pentru e lămuri însemnătatea pactului de neagresiune, încheiat intre Polonia si Gerda o importantă deosebită asociațiilor agricole ale micilor exploatări. Numai printr’o unitate de conducere, supraveghere, ajutorareşi îndrumare pot fi împlinite toate nevoile, pentru ca mişcarea şi statul să poată veni în sprijinul ridicării economice a massei ECOURI Corespondentul agenţiei „Havas” crede a şti că principalele dificultăţi, cari se împotriveau încheerii tratatului de comerţ anglorus au fost învinse. Semnarea tratatului se va face în curând. O explozie de dinamită a aruncat,eri in aer vila inginerului Moleschinski din Trofaiaich, lângă Graz. Un lucrător de la carierele aparţinând inginerului, a voit să încălzească pe soba din bucătărie o cantitate de 25 kgr. dinamită, care a explodat. Vila a fost prefăcută într’un morman de ruini. Lucrătorul a fost omorât pe loc. Inginerul şi soţia sa sunt grav răniţi. . . — Corespondentul ziarului ,,’Az Est” la Sofia afirmă că din sursă competentă ştie că primul ministru Muşanoff va veni în curând la Budapesta pentru a întoarce vizita primului ministru Goemboes. Data călătoriei n’a fost încă fixată. i-‘11 seninătate tionala. pentrn economia na-! V. G. B. Sffifei CARTEA •m. de ION I. CANTACUZINO V. VINESCU „ESTHT, mm (fd. .Cartea Romaneasca "! D-l Voiculescu îşi plasează tematica poeziilor sale pe un plan mai înalt decât cel obişnuit. Estesimptomatic ignorarea în „Destin“ a temelor elementare poetice: poetul care are iubită, pentru care îşi cântă pasiunea şi suferinţele şi căreia îi cântă gleznele şi pielea, sau poetul care se plictiseşte şi îşi cântă melancolia sedentară şi atonă. Dimpotrivă aci întâlneşti, o căutare neîncetată de forme şi de înţelesuri, o înfrigurare a sensurilor o neîncetată punere pe probleme grave. De aci densitatea poeziei d-luî Voiculescu. Altitudinea sa, neobişnuită poeţilor noştri. De aci şi necesitatea unei densităţi stilistice care să exprime pe cea a fondului. Astfel se explică duritatea adesea căutată a exprimărei verbale, echivalen- ată cu duritatea ciocnirilor de seut «urî fi «erăjiduri *fe fojjdolvn,-, Dacă am împărţi cele 53 de poeme din „Destin1^ după temele lor vom putea deosebi : ,) Un prim grup exprimând preocupări ale gândului. Este o exprimare poetică a unor probleme de estetică, ce încearcă să urmărească mecanismul creaţiunei poetice. Gând slăbănog deprins numai la şes Să calci în pulberea de vorbe tocite; Gând lesnicios ca o ferme, copilăros la înţeles Urmând lenevos pârtia de tălpi şi copile, Nărăvitule să, dormi pe puf de cuvinte : Scoală, şi găteşte-te, că de acum înaint Am să le port pe vorbele cele mai colţuroase $$ te îflfflajlegscu fi să te doară. Razna, din albia limbi de rând afară. Pe cărări de jriatici abia slemnite In graiul cu urcuşuri bologănoase Peste praguri de expresii încremenite O problematică identică găsim in „Pe drumul ciobanilor“ învăluită şi a« într’o identică metaforă de lungă, răsuflare, sau in specia de „Ars peetica“ din strofele următoare : M’am băgat surugiu la cuvinte: Le momesc cu văpăi, le hrănesc cu jăratec, Le strunesc hi ham de gând, când lin, când sălbatec, Le încing eu harapnicul dorului şi mân înaurtic Şi obsesia formei poetice, a inte- nirei poetului, a silinţei poetului de a prinde gândul, în cuvinte, revin într’un număr impunător de poeme, „Gândului“, „Vinul pur“, „Tristă minune“, ,Poezie“, „Toiag de înger“, „Aşijdori crinului“, sunt scrise sub semnul acestei preocupări. Alături de poetizarea travaliului intelectual şi de problematica seimilui vieţei regăsim uri alt grup cuprinzând poeme religioase bazate pe o încercare de umanizare a dumnezeiescului princoborârea ei în cotidian. Obiceiul acesta al introducerei îngerilor şi a lui Isus în viaţa de toate zilele marchează la d-l Voiculescu influenţa grupului gândire, căci aceiaşi caracteristică aplecare se regăseşte şi în poezia lui Paul Steriad, Sanda Tudor, etc. „Plângere către heruvim“ aminteşte categoric atitudinea din „Isus în ţara mea”. Coborîrea lui Isus printre oameni, amestecul dumnezeiescului cu umanul, pentru a sublinia înţelesul de sfinţenie al oricărei clipe omeneşti prin reducerea religiosului la o uşoară transfigurare a cotidianului, amestecat cu elemente de transcendent . Această preocupare religioasă, se vădeşte dealtfel şi în cele două parabole biblice „Mântuirea lui Hur“ şi „Orbul“, admirabil rotunjite în tentativa lor de expresie simbolică. Răsfoind Volumul doctorului Voiculescu vom putea deosebi mai departe o grupa în care un tablou descriptiv se animează de sensuri ascunse, exprimând concret transcrierea unei stări sufleteşti într’un cadru natural. Şi aici se învederează perfect caracteristica de putere plastică de vigoare a ochiului care, la d-l Voiculescu, „Vede“ gândul, ideia, dincolo de formele plastice, concrete, care o simbolizează. Ceea ce apare dominant, în aceste poeme, este ideia morţii. Noaptea“ este un simbol al somnului veşnic. „Primăvara“ este un prilej de înfăţişare a vechei antinomii dintre viaţă, şi forţele technice ale morţii. Moartea stă astfel în acest volum pe picior de egalitate, ca preocupare, cu preocuparea creaţiunei, înrădăcinarea în simţirea populară, încercarea de a evoca dincolo de formele concrete ale metaforei un simbol care e ult sens de viaţă, îmbinarea vieţei autohtone, trăind adânc realitatea calului naturii cu viaţa unor eroi angajaţi într’o fabulă tie construcţie dramatică, iată elementele ce duc la admirabila realizare care este poema ,,Ionică“, specie de baladă originală, totodată roman şi baladă populară, în care îmbinarea de realism şi fantastic, de credinţă şi super(Continuare In pagina 1-aj Ion C. ncu şi Unirea Conferinţa d-lui Ministru CONST. DIMITRIU la Radio Aniversările înfăptuirilor mari sunt clipe de sfântă reculegere când liberaţi de grijile noastre, de luptele noastre, de patimile noastre, ne înălţăm sufletele şi ne luminăm minţile la soarele judecatei nepărtinitoare..3. In astfel de clipe preţuim mai ales pe aceia cari au pătruns în adâncul conştiinţei neamului din cares’au născut ca să fie purtătorii lui de cuvânt, îndrumători şi împlinitori ai aspiraţuuiior lui. Trei Sferturi de veac dela Unire, aceasta înseamnă nu o pagină de istorie ci întreaga istorie a României moderne. Când ne aruncam o privire spre şirul celor 75 de ani ne minunăm de mărimea faptelor, de modestia oamenilor care le-au săvârşit şi de admirabila simplicitate a mijloacelor cu cârţi s’au slujit pentru a le împlini. ..Liberarea teritoriului, apăralor populare. Iată dece noua legei rea graiului românesc! revoluţia cooperaţiei işî are o mare în j dein 1848, unirea principatelor, I formarea statului român, independenţa politică şi economică, I întregirea neamului, răspândirea culturei nationale, chemarea tuturor stărilor sociale la o nouă viaţă politică“. Când cunoaştem astăzi greutăţile ridicate în calea atâtor realizări, simţim că ele nu au putut fi înlăturate decât prin deplina încredere în destinele neamului. Prin înălţarea la treapta unei religii, a desinteresărei materiale, a idealismului politic. Constantin Radovici dela Goleşti, în însemnările călătoriei sale, publicate acum un veac, sintetiza în cuvinte cuprinzătoare de înţeles şi arăta cum s’a născut în sufletele eroice ale conducătorilor partidului naţional orezul izbăvitor de redeşteptare al românilor. . Era desigur în acest crez reflexul ideilor care agitau minţile marilor umanişti şi gânditori ai vremurilor, ai marilor apostoli, ai libertăţii popoarelor şi aşezării Statelor pe temeiuri de mai multă dreptate. Golescu spune: „Cum puteam ochi având să nu văd. Văzândsă nu iau aminte, luând aminte să nu asemăn, asemănând să nu judec binele şi să nu-l poftesc a-l face arătat compatrioţilor mei“. Poetul Naum Râmniceanu scria în 1825: „Dachie Dachie, fiii tai plâng şi suspină ca un pom ce îngrădire nu are, cine trece in care te rumpe şi te lasă în jale“. Unirea la 1859 şi întregirea ei în 1919 nu au fost fapte izolate şi întâmplătoare. Simţimântul strângerei într’un mănuuchiu al tuturor fraţilor, risipiţi de urgia vremurilor, între hotarele fireştii al Daciei, a trăit în sufletul poporului, oricât a fost el de obidit şi de stăvilit în avânturile sale. Simţământul Unirei „ Acest simţimânt l’au exprimat, in toate împrejurările din cele mai depărtate timpuri, toţi gândiţi scriitorii toate personalităţile reprezentative ale neamului. Cronicarii cei vechi l’au desluşit in Scrisul lor, poeţii redeşteptării naţionale I au cântat» bărbaţii politici l’au realizat. Tinerii români cari ascultau h College de France pe Edgard Quinet şi pe Michelet şi-au format cui ,'h? .?* S-au întărit crezul lor la milăcuratele lecţiuni ale marilor apostoli ai descătuşărei popoarelor * Cu prilejul unei manifestaţiuni pe care aceşti elevi români au organizat-o 111 cinstea profesorilor ,pr. d-l Brătianu termină cuvântarea sa cu următoarele mişcătoare cuvinte : „Noi vă dăm tot trecutul, tot prezentul nostru, voi daţi-ne viitorul. Viitorul îl simţeau făuritorii unim, îl prevedeau şi îl dau. organisnmul pas spre acfpst mare act, care s a desfăşurat apoi şi s’a ampliicat în decursul celor 75 de ani, a fost revoluţia dela 1848. P roclamaţia cuprindea exprimarea principială a Unirei şi a reformelor sociale si politice care stau la baza statului nostru. Costache Rosetti trimiţând acst act lui Quinet la Paris, îl însoţea cu următoarele, cuvinte ” scumpe maestre» îţi trimitem primul act al civilizaţiunei noastre sociale“. iMjBrătianu In acele vremuri apare Ion Brâtianu pe arenă rfelifică. Cercetând cum a trăit, cum a uitat, cum a iubit, cum a suferit, " vrăşmaşii a stârnit, cât a lua i7"?* Ce câtă cinstire este înconjurat astăzi amintirea lui, simţim că ne aflăm în faţa unei personalităţi excepţionale. Ceea ce a caracterizat, firea sa, a fost simplicitatea, bunătatea, sentimentalitatea, liniştea desăvârşit**, stăpânirea de sine, hotărrea şi perseverenţa. rvimeni din cei cari l’au cunoscut şi lau apropiat nu au putut -.a reziste puternicului curent* cit simpatic care se desprindea din fiinţa sa. Nu este poate o simplă coincidenţa ca omul acesta, providential pentru neamul nostru, s’a născut în 8,ml când moare domnul Tikdor, la 1821. A avut o mamă aspră care-a cam oropsit şi un tată bun pe care o durea de nedreptatea ce se facea băiatului. Intre aceşti pariu de fiind deosebite şi-a trăit Brătianu anii copilăriei în satul Brăieni de pe apa Vâlsanului din Argeş, firea lui duioasă şi blândă a si lent pentru că era ţinut la o parte, nealiniat şi nemângâiat. A umblat la învăţătură la şcoaromânească din Piteşti, ascultând lecţiile lui Simpiade, un dasîni011- mai-e d.ra£°ste de ţară şi la 1820, in vârstă numai de 14 ani, a intrat în oştire, la Bucureşti ca iunkăr în escadronul fratelui său Teodor. Legase prietenie cu toţi acei mari români cari au format acea admirabilă pleiadă de patrioţi şi literaţi. Dorinţa lui de a merge la Paris pentru complectarea studiilor s’a împlinit, dar acolo lipsit de mijloace. a stat multă vreme în gazdă la un cizmar urmând cursurile (Continuare In pagina 2-a) ION C. brattanu