Viitorul, iulie 1934 (Anul 26, nr. 7932-7957)

1934-07-01 / nr. 7932

r­v ANUL XXVI No. 7932 BUCURESTI REDACTIA II ADMINISTRATIA Str. Edgar Quinet No. 2 [­ Str. R. Poincaré No. 17 Telefoanele: 3­8030; 3-7912. AHUniVRI COMiRCiftLE Se primesc direct la Administraţia ziarului şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrag IN TARA Un an 600 lei II Trei luni 150 lei Șase luni___ 300 , || Un exemp­lar 2 , Istitutiunl publice fl particulare tOOO iei anual Taxa ae plătește In numerar Dir. &-le P. P. Duminică 1 Iulie 1934 ^ ~ | IN STREINATATE Un an .......1400 lei II Trei luni 400 Șase luni __700 * || Un exemplar ..... 6 T. T. conf. cire. No. 137282/926. Reforma in­vimantilui primar in cadrul urmne­niilor liberale Luând firul marilor refor­me şcolare, d. dr. C. Ange­­lescu, ministrul instrucţiuni, a alcătuit legea reformatoare a învăţământului primar, întemeindu-se pe experienţa anilor, de când legea din 1924 a fost aplicată. Legea porneşte de la un principiu fundamental şi a­­nume că într-o ţară cu cel mai larg sistem electoral, cum este ţara noastră, şi în care se chiamă toate ele­mentele la viaţa publică, este o necesitate naţională şi socială a intensifica învăţă­mântul de temelie,­ cel pri­mar, care la sate mai ales fatal este în bună parte, şi singurul. Cum este posibil a face democraţie sinceră şi­ a nu te ocupa de cultura poporu­lui? Şi cum este cu putinţă a introduce un larg sistem democratic fără o puternică ofensivă contra analfabetis­mului? Iată de ce legea d-lui dr. C. Angelescu, încadrându-se in tradiţia şi ideologia par­tidului liberal, vine şi con­solidează obligativitatea, fără de care învăţământul rural nu poate progresa. Ne aducem aminte de altfel de eclipsa acestei obli­gativităţi sub regimurile tre­cute, şi din nefericire cu­noaştem bine efectele ce-au urmat. O creştere dureroasă a numărului analfabeţilor. Pentru ca învăţământul rural să nu fie iluzoriu, era deci absolută nevoe de corecti­vul obligativităţii. Dar principiul acesta al sincerei democraţii aplicate în şcoală este şi ştergerea deosebirei dintre învăţămân­tul sătesc şi cel orăşenesc Această unificare era dealt­fel cerută de întreg cor­pul învăţătoresc, pentru că ea era cerută de echitate, de principii pedagogice, şi de însăşi structura noastră socială. Azi nu mai pot exista deosebiri între sate şi oraşe, pentru­ că votul obştesc a nivelat nu numai clasele, dar a nivelat şi în suprafaţă — orizontal, nu numai vertical — aspectele sociale. Şi dacă este aşa, a­­tunci deosebirea dintre în­văţământul rural şi cel ur­ban, nu mai avea sens să se perpetue. Desigur că ştergând a­­ceastă deosebire, nu s’a a­­lungat, însă, ideea învăţă­mântului regional aşa cum o regăsim în organizarea ciclului complementar, unde fireşte va trebui să se ţină seamă de diferenţele regio­nale, căci altele sunt nevoile şi problemele locuitorilor din o regiune industrială, faţă de una viticolă, ori alta pur agricolă. In linii mari şi generale legea învăţământului pri­mar vine şi statorniceşte, în cadrul ideilor partidului nostru, principiile de teme­lie, şi calea pe care acest învăţământ poate evolua. Şcoala primară face parte din arsenalul ofensivei cul­turale. Prin ea pregătim massele la viaţa cetăţe­nească conscientă, şi prin ea ridicăm mulţimea la ni­velul ce-l dorim spre binele ţării noastre. D. dr. C. Angelescu, ve­nit în fruntea departamen­tului culturei naţionale, a ştiut să dea o justă satis­facţie corpului învăţătorilor, după cum prin reformele şi măsurile luate a dat o satisfacţie legitimă slujitori­lor şcoalei noastre secundare. NOTE MM. ti UNDELE­N­URI AŞe­zat la câţi­va kilometri de Capitală, Snagovul — mănăstire pentru surghiuniţii politici in vre­muri vechi, aşa cum ni-l descrie Aricescu, — ar fi pentru arida şi torida noastră Capitală ceea ce pădurea Buloniei şi a Cambrei, sunt pentru Paris şi Bruxelles,— toate proporţiile păstrate. Dar ceea ce face ca Snagovul să nu fie ceea ce ar trebui, este lipsa mijloacelor de comunicaţie. Cu automobilul e drept că se poate ajunge repede. Dar maşi­­nele costă mult, fie că sunt pro­prietatea celui ce călătoreşte, fie că e client vremelnic. Autobuzele circulă rar, şi în orice caz nu pot fi satisfăcătoare pentru amatorii de aer curat, atât de greu găsit într'un oraş ca al nostru, cu pu­ţine grădini, dar în schimb cu strade periferice nestropite vara, permanent nepavate şi neca­nalizate. A fost chiar — după câte am au­zit — un mare scandal îitr’una din s ălele trecute acolo, pentru­ că ajunşi la­­ Snagov, nu aveau cu ce să se întoarcă înapoi noaptea. Aceasta ne face să susţinem necesitatea creărei unui mijloc de transport uşor. Fără de el, de­geaba căutăm farmecul Snapa­nului. In ţările străine mijloace­le de transport sunt în deosebi­­reiate şi perfecţionate pentru a face accesibile vecinătăţile în­­greabile. Baden e mai departe de Viena, decât Snagovul de Bucu­reşti dar un tramvai electric spe­cial te duce repede din inima o­­raşului, acolo. Un tren te duce din 10 în­loc minute din Paris la Versailles,­­ care e la 30 de kilometri depărta-­ re de metropola, Franţei. Un tramvai electric te duce,­­ pentru câte­va centime înainte de răz­boi, din Bruxelles în „Forêt de Saignes“ la cel puţin douăzeci de kilometri de Capitală. Oraşele mar­i au tot fal mijloace­ de trans­port care apropie locurile ce me­rită să fie vizitate, şi numai ast­fel locurile de repaus sunt real­mente de folos celor cu mijloace reduse. Şi pentru­ că vorbim de Snagov ca loc frumos de ozonificare a obosiţilor voştri, plămâni,­­ cre­dem că ar fi bine să se îngrijeas­că Şi de pădurea Pantelimon, ca­re e la aceiaşi depărtare­ ca a Bănesei. Este acolo o pădure de brazi — raritate în Bucureşti — şi plantată în alee simetrice. Cu puţină îngrijire am avea o nouă plimbare frumoasă lângă Bucu­reşti. Dar şi aci, ca şi pentru Sna­gov, trebue să ne îngrijim de or­ganizarea, mijloacelor de trans­port eftine şi uşoare. Fără de a­­cestea cuiburile de verdeaţă sunt ca nişte Pata Morgana. Ele stau in depărtări inaccesibile! PETROVIUS (5* 8^"* I —......—»»-a-»—----------­Ecouri n Anglia pentu uşurarea circula­ţiei pietonilor s’au făcut în di­verse bulevarde treceri însem­nate cu linii albe. Ori cu toate aceste semne vizibile au fost numeroase accidentei. Caii se sperie trecând peste aceste, punţi albe şi pietonii sunt mereu în peri­col de a fi loviţi de aceste patrupede. P­entru prima oară un episcop francez a fost decorat cu me­dalia militară, decoraţie ,a că­rei vadlare şi prestigiu sunt­ îndea­juns de cunoscute, constituind­ o con­sacrare. Mgr. Gandron episcop din Evreux a avut într’adevăr s­ spun ziarele franceze — o conduită t eroică de soldat în războiu, in Reg.' 63 A. I Accelerarea judecăţilor D-l Victor­­Antonescu, ministrul Justiţiei a luat o serie de măsuri în vederea accelerării judecăţilor. In prim rând a intervenit la, ministerul de interne ca pe cale de circulări să se impue notarilor şi jandarmilor obligaţia de a în­deplini procedura faţă de părţile chemate de justiţie, in ch­ria şi or­dine s’a cerut ministerului de fi­nanţe să oblige Monitorul Oficial a lua măsuri ca procedurile să fie publicate în timp util. Ministerul apărării naţionale a fost de asemenea rugat să pună în vedere comandamentului că orice citaţiune faţă de oameni sub ar­me urmează d a fi executată. Amenzile pronunţate contra martorilor şi agenţilor vinovaţi de neîndeplinirea procedurei sunt urmărite cu severitate, iar dosare­le instanţelor fiscile trebuesc nea­părat să fie trimise instanţelor o­­ri de câte ori sunt cerute. * Graţie acestor măsuri s‘au atins rezultate mulţumitoare. Din tablourile cerute de minis­terul justiţiei s’a constatat că la judecătoriile din ţară erau pen­dinte 99.773 afaceri nejudecate, iar la tribunale 156.171 afaceri. In ur­ma măsurilor luate­ de d-l minis­tru Antonescu şi a instrucţiunilor, date, în această privinţă din aces­te afaceri s’au judecat până as­tăzi la judecătorii 67.383 mai ră­mânând pendinte 31.390 afacer iar la tribunale s’au soluţionat 74.911, mai rămânând pendinte încă 81.260 afaceri. Numărul snare al cauzelor solu­ţionate in timpul de când s’a lucit măsura de a se controla direct de minister, activitatea instanţe­lor judecătoreşti învederează că în mare parte, unele instanţe jude­cătoreşti, nu au pus în trecut toată diligenţa pentru judecarea la timp a proceselor şi că numai după ce s’a văzut că ministerul controlea­ză şi urmăreşte de aproape activi­tatea lor au luat măsuri pentru rezolvarea afacerilor restante. Printr’o stoiă circulară trimisă instanţelor judecătoreşti, d. mini­stru Antonescu le atrage atenţia­­ntea între altele şi asupra insisten­ţei ce d-sa depune ca procesele să fie judecate la timp şi fără amâ­nări inutile, şi în acelaş timp ou­trage ateniţiunea inspectorilor ju­decătoreşti de a verifica, dacă in­strucţiunile date magistraţilor în această privinţă se aplică cu ri­goarea cuvenită — urmărind de aproape activitatea instanţelor ju­decătoreşti şi în special celor ce au procese restabite, şi le-a cerut în acelaş timp a propune măsurile ce vor crede necesare a se lua pen­tru remedierea acestui mare ne­ajuns. In acelaş timp s’au dat inşi mo­ţiuni parchetelor dis­ ţară, de a nu mai proceda la cererile de amâ­nare nejustificate, opunându-se de câte ori vor constata lipsa de serio­zitate a unor astfel de amânări și in acelaș timp, să ceară ori de câte ori o amânare se constată că e necesară, termene scurte, comuni­când ministerului toate abaterile ce se vor semnala. BUGETUL „de TRANZIŢIE“ Camera a început ori discuţia) Toate acestea reprezintă 2 mi­­generală asupra procetului de liarde lei • scoase din _ bugetul de­­bu­get. mneral al statului, adica 1,0 la In afară de câteva critici in­­sută din buget­­teresate, lumea politică precum­­ O parte din aceste fonduri au şi opinia publică recunosc că s’au fost trecute în buget; o regulă făcut tot ce s’a putut face în perfectă n’a putu­t fi însă stabi­acest moment pentru uşurarea, lită din cauza situaţiunei ac­tuale. Vin apoi regiile şi casele au­tonome care, prin legile lor de organizare, se sustrag controlu­lui parlamentar în ce priveşte bugetul. Aceste bugete conţin cheltueli somptuarii şi inutile. „Efortul de comprimare, care’D-l dr. Leon dă •"■'iteva exemple nu a mers totuşi până la linii- \ (tc la aceste case autonome, — ta încasărilor realizate în cursul­­ menite să indigneze opinia pu­­exerciţiului încheiat, denotă prii iică­­denţa observată la alcătuirea ! Mai departe raportul e­snre­­bugetului ordinar de venituri achizitoriu al procedeelor buge­­pentru exerciţiul în curs, fără tare până acum. Excepţiile la a se fi neglijat însă factorii ce legea contabilităţii publice, chel îndreptăţesc speranţa într’o îm­bunătăţire a încasărilor în lu­nile viitoare, atât din cauza în­acest moment pentru uşurarea sarcinilor fiscale, pentru reali­zarea de economii şi pentru e­­chilibrarea bugetului. In raportul pe care d-l rapor­tor general al bugetului, —­ d-l prof. Leon, — l-a alcătuit, se spune: provizionări oneroase, licitaţii fictive, recepţii neregulate, pro­cese pierdute,— nimic nu este , neglijat de d-l raportor general, in tabloul dezolant ce-l face asu­pra situaţiunei găsite de actua­lul regim, după cinci ani de sta­bilizare monetară şi „refacere“ a finanţelor publice. Este deci în afară de orice în­doială că banul public se risi­­de la intrare, mărginită de un peşte şi e nevoie de o reorgani- brâu de piatră cu o sculptură mare a finanţelor publice, de o simplificare a aparatului de stat pentru a ajunge la o ordi foarte naivă. Biserica a fost refăcută la 1805, In fata altarului tuelile exagerate de personal, exagerări şi inegalităţi in sala-i. ___ __________ __ vizarea personalului superior, nului prin legi şi măsuri admi­­iorării vieţii economice — în­­ Privilegii la diurne, ore supli-­ nistrative, să se pună o comn urma măsurilor luate de guver- jmentare etc., cumuluri de func­­ţilectă regulă în administrarea nul actual , cât şi din cauza Hinni, abateri sistematice de la­­ banului public, perfecţionării metodelor de per- legea contabilităţii publice,­­­cepere a veniturilor publice, rea­lizată de actualul ministru de finanţe“. Acesta e „optimismul“ de care se plângea d-l Madgearu. El este însă întemeiat când consta­tăm că cele mai multe capitole la care evaluările erau prea­­ mari in trecut, au fost reduse simţitor si economiile realizate ar fi de 3 miliarde 319 milioa­ne lei, dacă n’ar fi trebuit să­ se primească o serie de credite noui, justificate de grija de­ a nu se slăbi aparatul de stat.­ Totuşi d-l raportor nu susţine că am ajuns la un buget per­fect alcătuit. Insă în situaţiu­­nea de azi nu se putea elabora bunul mai bun. Pentru ce? D-l dr. Leon o explică lămurit: pen­tru că anarhia financiară moș­­­tenită după cinci ani de la sta-­ bilizare, era prea mare spre a se putea pune deodată o ordine­­ perfectă. „ Avem astfel în buget „fondu­ri speciale“ dintre care unele­­complect nelegale, altele legale dar care nu se trec în buget, al­tele trecute in buget, dar scoase de sub administraţia generală a Statului. Paris, 29. (Rador). — „Le Temps" consacră seniorialul său de astăzi ani­versării a 15 ani dela semnarea trata­tului dela Versailles. „In ciuda defectelor si lacunelor sale* scrie „Le Temps“, tratatul dela Ver­sailles a adus totuşi Europei cincispre­zece ani de pace. Atunci când voim să apărăm pacea trebue să revenim mereu la acelaş lucru: apărarea tratatului de la Versailles. ’ Atâta vreme cat nu se va fi isbutit să se stabilească un adevărat sistem de securitate, numai in dispoziţiile tro­­janitul semnat la 28 iunie 1919 la Ver­sailles vom găsi singurele garanții efec­­ttive împotriva unei noul aventuri". CLEMENCEAU La mormântul lui Ion G. Duca Bisericuţa din Urşani „Pe un picior de plaiu, pe o frescă — mai nouă datând din gură de raiu“ zidită în­­veacul 1805 (data când a fost refăcută) lucrare mai simplă. Altarul este de o factură mai naivă ca arhitectură, cu arcadele treflate şi ■ cu motive sculpturale închipuind tulipe bizantine, pre­­sintă o serie de medalioane pictu­rale impresionante din punctul de vedere al artei. Şi aci în bisericuţă am găsit icoana Sf. Vasile, dăruită de Ion Duca cu un an de zile înainte. Pr. Gh. Nicolaescu, cu multă bună voinţă îmi arată un docu­ment pe care îl păstrează cu evla­vie şi pe care îl publicăm aci: 16 Iunie 1932 Stimate părinte, Am primit scrisoarea d-tale şi cu mare plăcere consimt să fiu epitropul bisericei din Urşani ce-mi este atât de scumpă­ De altminteri sper să pot veni în curând la Măldăreşti. Rămân al D-tale I. G. DUCA Şi vrerea lui s’a împlinit ; în lăcaşul ce i-a fost Lui drag, doarme somnul cel de veci. In pronaos — mormântul Lui proaspăt aşezat în dreapta bise­­ricii — asemenea Voevozilor nea­mului, va sta mărturie pildui­toare generaţiilor ce vor veni, an de an, în zilele lui Main să înveţe aci, aşa cum a grăit prefectul de Vâlcea - [Eugen Băcescu, ce în­seamnă viaţa cinstită şi munca fără preget, în slujba Regelui şi la Ţării.­­ ■ ...... XVII sub domnia Brâncovenilor, bisericuţa din Urşani, treflată cu două turle, îşi profilează linia sing­plă în bătaia soarelui. Micuţă şi totuşi de o arhitectură bine proporţionată, poartă inte­res sub raportul istoric şi mai ales al artei ce represintă. De jur împrejur, în afară, un chenar cu picturi, represintân­d „Sybile şi filosofi“ ; mai jos brâ­­uri de cărămidă aparentă, deco­­ltează fondul alb, asemenea zidu­rilor dela mănăstirea Cozia şi­­Horezu, In tinda luminată de soare, fresce ce represintă judecata , din urmă, fresce bine conservate cu pictură admirabil stilizată. Uşa ne complectă. Vând în câţiva ,zire­se de­ Ion Ursanu, după pisa­­ani fraudele dela ministere au­dia dela intrare, atins formidabila sumă de 3 mi­liarde jumătate,­­ vedem cât de urgent necesară e această operă. D-l raportor Leon numeşte actualul proect „buget de tran­ziţie“. El trebue privit ca atare şi trebue luptat ca în cursul a-In interiorul luminat de razele soarelui, ce răzbat prin ferestru­­iele boltei, întâlnim două rânduri de picturi. Sus, pictura originală cu stilul dominant bizantin, cu un şirag de medalioane, sub care întâlnim în rând —panouri cu un colorit, mi­nunat — frumos patinate, totul purtând pecetia vremii. Mai jos până la doi metri înăl­ţime întâlnim o pictură — tot ! Interiorul bisericuţei I ACTUALTAH La MUNTE, ai» MARE? — Nevoia unei recreaţii.—Higiena sălbatică a oraşe-I—I—Miimw ■ MIMI iimiu1 ■ IIIITM—TrTMKl—mUlTIlIHMnnilIIIIIIIIII MMWia1II— lor—Pentru cei cari nu pot pleca — Citadinii sunt din nou puşi la suportat ca şi cel al iernei chinui­­grele încercări, încep căldurile, toate ? In primul rând nervozita­­zăpuşeala, praful, emanaţiile sta­­tea este rezultatul zilelor şi nop­­tor canaluri, cortegiul splendidei ţilor fierbinţi. Oamenii aproape veri între zidurile oraşelor! Şi că nu-şi dau seama ce rol are ner­­totuşi nu poate pleca întreaga vozitate a lor în complicaţiile vie­­populaţie orăşănească spre a-şi ţel pe care o socot grea, nu din căuta refugiu şi întremare în re-[cauza stărei lor fizice ci numai giunile unde arşiţa soarelui este­ din motive exterioare. Medicii însăi combătută de briza nutrei sau de ar avea multe de spus pe această pădurile de brazi. Pleacă mii, ba chiar zeci de mii de oameni de prin oraşe, dar nu­mărul celor rămaşi la muncă este temă. Şi dacă s’ar introduce vara munca de noapte pentru a se da putinţa la câţi mai mulţi de a e­­vita oboseala în orele celei mai de mii de ori mai mare. Cu ce pot; j^ari temperaturi, ar fi o reformă ei lupta contra căldurilor canicu­ mult ușurătoare. Căci sunt mii de rare, contra sgomotului și a neo-joameni cari ar preferi să se odih­­dihnei pe care o provoacă* ano-m­ească în miezul zilei și să lucreze timpul aproape tot atât de greu de.Inoaptea la lumina electrică In Statele­ Unite se executau muncile agricole — secerişul — cu maşinile pe lanurile luminate cu becuri electrice, acum câţi­va ani când a domnit acolo o arşiţă cum­plită. Noi dacă nu avem acele zile im­posibile, dar în multe fabrici şi birouri scunde şi strâmte, munca începe să fie o tortură odată cu înteţirea arşiţei de vară. Se glumeşte adeseori pe tema vilegiaturei, la munte sau pe ţăr­mul Mărei, dar din cele 12 luni cât are un an de muncă, una sin­gură de repaus şi de schimbare de viaţă este absolut necesară ori­cărui orăşean. Şi nu e nevoe să fie el negreşit bolnav, ci întregul sistem nervos, — sufletul dacă e să-l pomenim, — are nevoe de o­­dihnă, de o reculegere, pentru ca omul să-şi redobândească echili­brul necesar vieţei normale. Prin oraşe seara, ori­unde sunt câteva mese, un grătar, un ţam­­balagiu şi băuturi alcoolice, te numeşte că este o... „grădină“ „Mi­titei“ ardeiaţi, cărnuri grase cari produc sete şi băuturi la ghiaţă cari „răcoresc“. An după an, mun­citorul manual, ca şi cel intelectual care nu poate pleca din oraş, 16 distrează , şi se reface seara pe ră­coare cu această higienă­­sălba­tică... Carnivor prin­ traiul pe care e silit să-l aibă, — căci unde aiu­rea să se distreze mai ieftin de­cât la „grădină“ — orăşanul ajun­ge un nervos fundamental sufe­rind. Câte boli de inimă şi de ri­nichi, nu sunt de­cât rezultatul unei vieţi, fără odihnă şi fără re­culegere morală ! Alcoolismul, faptele ce duc la închisoare, nu sunt şi ele de cele mai multe ori rezultatele unei vieţi necontrolate de o judecată cumpănită ? Unde şi cum să aibă cei mulţi, zilele, ceasurile lor de control asupra vieţei lor, când sunt mereu înhămaţi la muncă, în locuinţe urâte, sgomotoase, în­tre oameni la fel de hărţuiţi şi grăbiţi la mânie, la intrigi la tot ce poate amărî traiul în comun ! Cine cunoaşte viaţa prin cartie­rele mărginaşe, ştie cât de greu e pe acolo traiul în toiul verei, când se trăeşte deavalma în curţi­le fără umbră, în nesfârşita hâr­­ţuială a muştelor şi în ciorovăe­­lile vecinilor. Doar cârciumile dau putinţa de evadare din iadul a­­cela. Dacă ar fi o cât de mică grădină­ publică cu bănci prin fiece car­­tier, filăcus p­atru femei şi copii ! Dacă în seri de sărbătoare, ai cânta o muzică militară, pentru ei, pentru cei cari nu pleacă­, aici la munte, nici la Mare... Şi sunt atât de mulţi !... De ce să ne uimească atât fap­tele rele, când mulţimea trăeşte încă nu numai materialmente, dar şi moralmente atât de greu, atât de lipsită de ori­ce bucurie fru­moasă ? Pot familiile sărace veni des la Şosea, sau în Cişmigiu . Să colindăm oraşul şi trişti să fim. Căci deşi se renovează­, plan­taţiile, băncile, oazele verei, atât de necesare lipsesc încă şi lipsesc de mult... Viaţa grea, traiul zilnic de tot ceasul, întunecă ori­ce voinţă bună, ori­ce sentiment fru­mos şi copiii se măresc, într’o atmosferă de feroce egoism... Zadarnice sunt apoi predicile frumoase, ei cunosc doar legea pumnului, înjurătura, invidia. In atmosfera de oameni necăjiţi, me­reu chinuiţi de dorul banului — căci ori­ce clipă de uitare tre­bue acum plătită — ce tineret poate să se desvolte având idea­lism, nobleță, gesturi altruiste ? E trist... Dar numărul celor cari1 (Continuare In pagina 2-a) A I

Next