Viitorul, noiembrie 1934 (Anul 26, nr. 8037-8062)

1934-11-01 / nr. 8037

ANUL XXVI No. 8037 C RESTI II ADMINISTRAȚIA r­edacţia Str. Edgar Quinet No. 2 || Str. R. Poincaré No. 17 Telefoanele: 3-8030; 3-7912. BUC AlfUIITUin COilSERCIfiLE Se primesc direct la Administraţia xiaruhu şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug P. Joi 1 Noembrie 1934 T E IN STREINATATE IN TARA Un an 600 lei II Trei luni ....... 150 Iei Sase luni....... 300 . || Un exemplar 2 . Actituțiuni public* și particular* 1000 lei anual Taxa se plătește in numerar Dir. G­ le P. T. T. cont. Dirc. No. 137282/926, Un an ..........1400 lei Sase luni 700 . Trei luni ........ 400 lei Un exemplar .....6 . NOTE UN VECHI RASBOI — Teatru şi cinema^ — D. Marinetti, inventatorul futuris­mului, a avut la congresul ar­tei dramatice ţinut recent în Ita­la, o vedere, care deşi banală — aproape un adevăr­­ la Palisse, turn spune un ziar francez — este totuş permanent adevărată. Şi anume: Atâta timp cât scena va imita cinematograful, şi cinematograful va căuta să se întreacă cu teatrul, şi una şi alta din arte vor suferi Progresul lor stă în diferenţierea mijloacelor de expresie estetică. De aceia filmul sonor este mai puţin folositor artei cinematogra­fice, care era menita să rămână ..muta“ şi tot asemeni teatrul care s'ar întrece cu cinematograful în bogăţia punerei Ut sasnă, ori în dinamica acţiunei ar greşi. Sunt două domenii da artă, care tre­bue să rămână divorţate spre bi­nele lor. Mergând mai departe pe acea­stă linie de judecată, înţelegem de ce unele din filmele franceze jucate de actori, de comedie sau dramă nu au succesul unui film din Hollywood, care lipsit de tra­diţie redă piaţa într’alt fel decât prin canonul casei lui Moliére. Arta cinematografului dease­­meni ar pierde mult prin imita­ţia teatrului, adică introducând dialogul literar, într’o acţiune care prin definiţie trebue sa rămână vizuală, adică să se adreseze în primul rând intuiţiei directe, fără înfloriturile spiritului. Iar teatrul care în locul anali­zei psihologice, acţiunei concen­trare, şi jocului de pasiuni, ar face apel la dinamica acţiunei văzute în cinematograf, şi-ar îndepărta spectatorii, cari găsesc în sălile de cinema, un spectacol mai reuşit în acest sens, de­­cât pe scenă. Iată de ce nu trebue să ne pre­ocupăm de rivalitatea dintre tea­tru şi cinema, pentru că, ea nu exi­stă, atât timp cât sferele de acti­vitate se cultivă deosebit. Atât mai rău dacă le vom amesteca. Și amatorii, de spectacol se vor găsi oricând, pentru că, lumea de azi e p­rea plictisită, ca să nu simtă nevoia unei evadări dincolo de realitatea ori monotonă, ori prea tristă PETRONIUS Politica de înfăptuiri Acţiunea de lucrări public® în ţară civilizare a ţării, '» operă de interes naţional. Deaceia guvernul naţional­­liberal, privind lucrurile subt unghiul mai mare al acestui interes general şi Congresul Uniunii oraşei­­lor din România a adus din nou în atenţiunea opinie publice, importanţa deose­bită, pe care lucrările edili­tare şi cele judeţene, „o au pentru ridicarea nivelului de civilizaţie al ţării. Examinată amănunţit, pro­blema aceasta apare drept una dintre primele preocu­pări, ce trebue să orienteze o guvernare. Fiindcă pentru observatorul obiectiv, situa­­ţiunea ţării noastre este foarte nemulţumitoare din acest punct de vedere. Desigur că munca unui guvern se îndreaptă de pre­ferinţă în­spre problemele cu un caracter mai urgent privind chestiunile economi­ce şi sociale. Constanţa tuturor guver­nelor trebue să fie însă vo­inţa de a ridica întreaga ţară la un punct de civili­zaţie corespunzător aspira­ţiilor şi necesităţilor ei. Şi aici munca trebue să fie continuă şi tenace pentru că este foarte mult de făcut. Trebue în primul rând, să privim problema în ansam­belii ei. Acţiunea de ridicare a standardului civilizator va­gure continuitatea operei de privi deci deopotrivă satele şi oraşele. Desigur că în scara orga­nizaţiilor comunale, oraşul reprezintă o etapă superioară şi cerinţele lui vor fi mai mari. Aceasta nu însemnează însă că satele nu au nevoie din ce în ce mai simţite, pentru o organizare mai bună a gospodăriei lor. Astfel definită problema, se vede ce câmp întins de activitate se deschide în faţa guvernelor româneşti. Guvernarea actuală a în­ţeles de la început necesita­tea aceasta specială a ţării de a fi organizată gospodă­reşte. A sprijinit deci orice iniţiativă locală, fie în do­meniul sătesc fie în cel o­­răşenesc. Acţiunea prefecţi­lor şi a primarilor a realizat în scurtul răstimp şi în gre­lele condifiunii ale acestui an, mai mult decât s’a făcut într’o serie de ani consecutivi ai guvernărilor trecute. Se lucrează de data aceasta mult mai activ decât s’a lucrat vreodată dela război încoace. Pretutindeni, cu mijloacele care sunt, utilizate însă pre­văzător şi cinstit, fără risipă şi dezorientare, se înfăp­­tueşte. Iată o pagină, care stă mărturie de forţa constructi­vă a unei guvernări, şi care aduce un serviciu real ţării întregi, pentru că îi neteze­şte drumul spre o viaţă mai civilizată. Guvernul naţional-liberal toate sacrificiile, tot dar absolut a înţeles de la început la­ tot ce-i este necesar in îndeplini­­rea importanţă a problemei.­­ O guvernare este în fond o gospodărie şi ea se măsoară prin actele ei de construc­ţie. Dar trecând peste acea­stă relaţiune necesară între concepţiunea unei guvernări şi­ valoarea sa practică,­­re­construcţie. Noua lege administrativă stabileşte astfel principiul continuităţii în activitatea comunală, căutând să lege sforţările succesive ale dife-­hun mijloc de-a întări legăturile uiţilor conducători, într’o U-( economice şi financiare, azi când nitate înfăptuitoare. Astăzi, acţiunea de lucrări publice şi edilitare se des­făşoară cu o intensitate de­osebită pe întreg cuprinsul ţării. Rezultatele se văd încă de pe acum. Că opera aceasta nu are sonoritatea înfăptuirilor cu caracter demagogic, este just. Dar utilitatea unei o­­pere se judecă în raport cu ideia interesului obştesc per­manent. Şi din acest punct de vedere, oricine este obli­gat să recunoască mărimea efortului şi importanţa rezul­tatelor obţinute, prin munca cinstită şi neşovăitoare a guvernului naţional-liberal. IPA Milă nu Manevrele de toamnă ale ar­matei noastre, cari au avut loc in anul acesta, in vestul Ardea­lului, au luat sfârşit. Ele constituesc, fără nici o în­doială, un mare motiv de mân­drie naţională şi totdeodată o so­lidă garanţie in ce priveşte sigu­ranţa ţării noastre. Bine echipaţi, bine pregătiţi, însufleţiţi de înalta şi greaua răs­pundere ce apasă asupra lor, — soldaţii noştri au stârnit admira­ţia cunoscătorilor, în rândurile cărora se găseau ataşaţii militari streini. Acestei armate ţara va trebui să-i pună la îndemână, făcând rea capitalei şi misiuni. In acest înţeles guvernul actual şi-a făcut şi îşi va face întreagă datoria. înzestrarea armatei constitue una din laturile de seamă ale acţiunei guvernului. Şi este o datorie nu numai din partea Statului, ci din partea în­­tregei societăţi româneşti, ca să contribue şi să înlesnească opera de înzestrare a oştirii noastre. România face parte din rândul naţiunilor pacifice ale omenirii, dar asta nu înseamnă desigur, ca armata ei să nu fie pregătită din toate punctele de vedere şi pentru orice eventualitate. Ar fi să nu cunoaştem realită­ţile, implacabilele realităţi ce apasă încă asupra diferitelor State dacă ne-am lăsa in urma altor ţări cari fac sacrificii incalculabile pentru a se înarma cu toate mij­loacele pe cari tehnica modernă le pune la dispoziţia oştirilor spre a putea fi la înălţimea misiunii lor. Consiliile de miniştri au cer­cetat în amănunţime această esen­ţială şi vitală problemă, luând toate măsurile necesare. Un vast program este în de­curs de aplicare. El va asigura acestui splendid material omenesc — conducători şi soldaţi, — cele mai prielnice mijloace de valorificare. Opinia publică poate fi liniș­tită in această direcție. Este tot ce putem spune. CO­NFERI­NŢA a u v e matorilor marea unor importante probleme — bite să vedem în efortul de _ _ ■ . lor de stat ale Micei înţelegeri, a­ servi la desvoltarea relaţiilor eco-­ voia unei început eri lucrările. Se ştie că această conferinţă a ţelegeri a fost hotărâtă în cursul întrunirei Succesul lor depinde, cum bine a permanent, a înţeles că asi­­dera Praga a consiliului economic, spus em­ d-l guvernator Gr. Dimi­trescu, — de spiritul de care sunt în­sufleţiţi delegaţii. Or, niciodată al Micei înţelegeri, ca urmare a necesităţii de­ a extinde şi intensi­fica în toate domeniile acţiunea de colaborare între aceste state. In acest program, este sigur că convorbirile între guvernatorii băncilor de emisiune, sunt cel mai azi acţiunea acestor bănci în proble­mele valutare şi de schimb inter­naţional, e atât de activă şi puter­nică. Dealtfel din prima şedinţă a con­ferinţei, s’au putut vedea numeroa­sele şi importantele scopuri ce se urmăresc. Regimul restricţiunilor în România, noul regim de co­merţ exterior român, situaţia eco­nomică a Cehoslovaciei, politica monetară şi politica de devize, si­tuaţia economică a Iugoslaviei, po­litica monetară şi politica de de­vize, comerţul exterior al Româ­niei cu Cehoslovacia şi Iugoslavia, regimul plăţilor între România şi Iugoslavia, clearingul cu Cehoslo­vacia, acordurile de plăţi multila­terale, problemele turismului, ra­portul delegaţiei din Belgrad şi protocolul, casa de economii, pro­puneri pentru colaborarea servi­ciilor de studii şi schimb de vederi asupra schimbului,­­ au făcut şi vor mai face încă obiectul unor ample discuţii. Azi dimineaţă se vor discuta şi analiza modul de funcţionare al convenţi­ţiilor în vigoare între ce­le trei ţări, clearingurile, compen­saţiile, posibilităţile de adoptare hfdTo^bi ^mir^Lme^rdinifl0Ur8P8 fia]i0n8,ă * 3 Prîmi [ lltSPă, cele trei ţări. Conferinţa guvernatorilor bănci­; Rezoluţiunile ce se vor lua, vor mai mult ca acum, nu se simte ne­strânse colaborări în nomice şi financiare ale Micei In­’ toate domeniile, pentru a înlătura­­ primejdiile ce ameninţă din toate părţile. Astfel suntem siguri de succesul deplin al acestei conferinţi. Roma... Aprilie 1934 Facem un scurt popas, ca să vi­zităm mai amănunţit unul din cele mai colosale edificii ale e­­pocii, ai cărei creatori au fost Vespasian şi Titus : Amfitea­trul Flavian sau Colisseum-ul. O clădire circulară, enormă, ce cuprindea vreo 4—5 etaje şi în care încăpeau 80.000 de spec­tatori. Descoperită complet când timpul era frumos,­­ în caz de ploaie era acoperită de o imensă perdea de pânză groasă, ce era manevrată de zeci de sclavi cu a­­jutorul unor sfori. După ce a fost destinată spectaco­­­lelor Romii antice, maiestuoasa construcţie deveni, în Evul Mediu, o inepuisabilă carieră ce servi la zidirea unirilor palate. Cu toate, a­­cestea Colisseum-ul ne surprinde încă prin massa lui impozantă care pare­ că desfide secolii. In această vastă incintă aveau loc luptele dintre gladiatori, când învingătorul, punând piciorul pe pieptul celui doborât la pământ, striga, adresându-se împăratului : — „A­ve Caesar imperator! Mori­­turi te salutant!“, — la care îm­păratul răspundea printr’un salut cu mâna. Dacă degetul arătător era ridicat în sus, însemna că cel învins era graţiat. Ca atare el era luat din arenă şi pus sub îngrijire medicală spre a fi salvat dela un ITALIA — Colisseum. — Termele lui Caracaza. — Galeriile Bor­ghese. — Academia româna de arte frumoase. — de I. LEFTER-IV ELE A nBKl nmanssum* Simon jamame** înclinat spre pământ, aceasta era porunca, în urma căreia învingă­torul trebuia să răpuie viaţa ce­lui învins, străbătându-i pieptul cu suliţa sau cu spada. Tot în această imensă arenă a­­veau loc luptele gladiatorilor cu fiarele sălbatice, când mulţi din­tre ei erau sfâşiaţi, de bestiile­ fe­roce şi tot aci primii adepţi ai creştinismului erau daţi pradă fiarelor, în văzul caesarului, al patricienilor şi al zecilor de mii de spectatori cari ţineau să asiste la acest spectacol îngrozitor ! # .­­Trecând pe sub „Arcul de triumf al lui Constantin“, ce străjuieşte par­că piaţa destul de spaţioasă din preajma Colisseum-ului, .e lângă care un agent de circulaţie, călare, veghează la reglementarea circulaţiei, — ne îndreptăm spre Termele lui Caracalla, o adevă­rată minune prin dimensiunile şi luxosul rafinament al instalaţi­un­ii lor şi cari au lăsat ruini impre­sionante. Acest imens local de băi, dispu­nea de un vast basmn , de nume­roase, cade pentru aşa zisele, băi calde de putină, după cum avea, şi o minunată, instalaţie pentru băi de aburi. Datorită imensităţii lui,­fii de Cano­va precum şi în acest local de bae puteau face santa şi bogata colecţie a Personalul de serviciu era alcătuit­ din sclavi, cari n’aveau voe să o preumblare prin vasta gră­dină Borghese, ne face să trecem ' ‘ ' * Giu­circule decât numai prin încăpe-jprin faţa monumentului lui . seppe Garibaldi, pe dinaintea rile subterane La o întrebare a mea că, romanii aveau mania imensităţii şi cam ce populaţie avea Roma pe vremea aceea, călăuza îmi răspunse : — „După cât se ştie, Roma, avea pe atunci o populaţie de 2.000.000 de locuitori, dacă se ţine socoteală că fiecare nobil avea în serviciul său până la 10.000 de sclavi, astfel încât, la un moment dat, se ajun­sese la situaţia că, numărul sclavi­lor întrecea cu mult pe al romani­lor“. „Templului lui Esculap“ de pe la­cul Villei Borghese. Urcând aleea în pantă spre nord şi cotind la dreapta, privim o clipă la sta­tuia Anitei Garibaldi, călare pe calul ce înfăţişează mersul in galop, pornită la atac, având în mâna dreaptă, întinsă înainte, pistolul, gata să ţintească în duş­man, încă o mică porţiune de drum şi facem o oprire de câteva minute în creştetul colinei Giani­­ccolo, (una din cele şapte coline ce înconjurau vechea cetate), de unde ochiul poate îmbrăţişa în­treaga şi încântătoarea panora­mă a Romii! * Inapoindu-ne în oraş, facem un nou popas în faţa „Academiei ro­mâne de belle arte*, clădirea fiind opera arhitectului Antones­­cu, — unde coborâm, pătrunzând grăbiţi înlăuntru, dornici de a în­tâlni acolo studenţii noştri ro­mâni cu cari să putem schimba câteva cuvinte. Deşi era aproape 1.1, înainte de amiază, când, intrând pe o uşe la­terală, nimerim în încăpătoare» * De la „Termele lui Caracala“ mergem să vizitiu „Galeriile Bor­ghese“,, instalate în Villa Borghese, a carei zidire a fost înce­pută de Longhi în anul 1590 şi terminată mai apoi de Flamingo Ponzio. Arcurile de boltă ale­ cer­dacului dinspre curtea interioară se sprijinesc pe nu mai puţin de o sută coloane de granit. Aci a­­vem prilejul să admirăm minu­natele statui din marmoră albă, între care se relevă statuia lui Dafin de Bernini şi Cele trei gra­nitere­­diferi­moarte. Dacă însă arătătorul era'băi de odată 3—4000 de persoane, te vor cape' d’opere picturale. (Continuare în pagina 29 a) Capitala Turâi a serbat cu mare entuziasm a 11-a aniversare a înte­nteiprii rssîL'îilissi. Aniversarea REPUBLICII TURCEŞTI şeful Şistului a fost salutat de preşe­dintele marei Adunări naţionale, de pre­şedintele consiliului, de mareşalul şef al marelui stat major, de memb­rii biroului adunării naţionale, de guvernatorul capi­talei, de comandanţii pielii şi gărzii republicane şi de şeful protocolului, in acest timp, un detaşament militar dădea onorul. Imediat după aceia, preşedintele re­publicei a primit felicitările preşedin­telui Adunării naţionale şi ale celorlalţi Inalţi demnitari, precum şi ale mem­brilor Parlamentului. Au fost primiţi apoi la audienţă, pen­tru a prezenta felicitări, ambasadorii şi miniştrii plenipotenţiari acreditaţi la An- Hara, împreună cu personalul ambasa­delor şi legaţiilor. După audienţa oficială a miniştrilor de externe ai­­statelor din înţelegerea Balcanică şi a misiunilor de care sunt însoţiţi, preşedintele republicei a re­ţinut într'o audienţă particulară pe cei patru miniştri de externe, cu cari s'a Mala Hemul, preşedintele republic­ întreţinut mai bine de o jumătate de cei, s'a dus la ora 12.05 la marea oră înainte de a merge la revista mi-­ citările corpurilor constituite. La sosire, MUSTAFA KEMAL Nu numai în cursul zilelor dar­­şi noaptea la lumina lunei şi a becurilor electrice, oameni şi ca­mioane cu mobilier au defilat pe străzile Capitalei. S’au strămutat chiriaşii din răsputeri, senini, calmi ca şi frumoasele zile de toamnă de cari avem parte. Pen­tru ce au părăsit vechile locuinţe, nu mai­ întreabă nimeni. E o po­veste veche căutarea de mai bine, îşi schimbă oricine domiciliul fiindcă are libertatea de a o face şi asta la dreptul vorbind este o mică fericire. Proprietarii se bucură că vor vedea figuri noui şi mai amabile în jurul lor. Chi­riaşii se vor bucura după ce vor avea putinţa să zică odată şi bine: Uf, am terminat! Oameni noui, stradă nouă, ori­zont nou , schimbare de viaţă . Iluzii ! Peste un an se va repeta călătoria cu acelaş sentiment de uşurare şi iar d’acapo şi al fine. Cei cari se plictisesc de strămu­tări convingându-se de zădărni­cia lor, încep a dori să devină proprietari, măcar cât de mici, dar proprietari. Citiţi însă rubri­cile vânzărilor de case şi veţi vedea cât de mulţi sunt cei cari doresc să se scape de proprietate. Prea multe angarale, prea multe reparaţii, o garsonieră, cochetă, micuţă, ce frumos şi cât de bine să trăeşti în ea ! Aţi observat cred mulţi cât de la modă au ajuns, garsonierele ? Nici copil, nici căţel, nici pisică; din balconaş privim lumea ca pasărea de pe creangă. „E o „vogă“ şi va trece ca tot ce e fantezie, fiindcă de fapt acea locuinţă idealizată a fost creiată pentru celibatari. Dar ce­ să-i faci omului sătul de banalitatea unui trai liniştit ? Veţi zâmbi, căci liniştea este un cuvânt aproa­pe fără rost în zilele noastre de necontenit sbucium. Poate cineva sta liniştit o săptă­mână ? Aşi ! Viaţa trebue trăită, adică în fiecare zi trebue găsit un nou motiv de agitaţie. Când sunt mijloace, goana după spec­tacole, dans, joc de cărţi, canca­nuri şi etc. Când nu sunt mijloace suficiente, amărăciune, generată pentru că peste drum, sau pe delă­­turi vedem că oamenii pot chel­tui mai mult decât noi şi luminele la ferestrele casei lor se sting mult mai târziu decât la noi, ba chiar unii au îndrăzneala să pe­treacă până în zori... Pentru a ne socoti fericiţi viaţa trebue să fie trepidantă. A­sta liniştiţi şi a petrece citind, e ceva de modă veche... (­­ Totul trebue să fie în viaţă, nou, repede trecător ca să nu su­ferim de plictiseală. Mobilierul trebue cât mai des schimbat ca şi locuinţa, ca şi hainele, ca şi prie­teniile... Şi apoi stăm şi ne gândim cât de grea a devenit viaţa, câte ne trebuesc şi mai ales câte ne lip­sesc !... Ce să-i faci ! Criza... , r a. m. h. Preocupări Viaţă modernă Apelul Cooperaţiei pentru împrumutul intern Circulara Oficiului Naţional al Cooperaţiei şi Apelul Băncii Centrale cooperative Mişcarea cooperativă din în­treaga ţară este chemată să dea­­un important sprijin realizărei împrumutului de înzestrare. In acest scop, Oficiul Naţional al Cooperaţiei a trimis o circulară tuturor federalelor, prin care le in­vită să ia măsuri urgente în vede­rea organizărei acţiunei de subs­criere organizând în acelaş timp şi propaganda de lămurire a coope­ratorilor asupra rosturilor şi a­­vantagiilor acestui împrumut. In această circulară se arată şi amănuntele tehnice necesare în­­drumărei conducătorilor, în care scop Oficiul Naţional al Coopera­ţiei a dat dispoziţiuni şi organelor sale de control ca să supraveghe­ze întreaga acţiune a mişcărei cu acest prilej. Un al douilea apel Banca Centrală cooperativă a expediat deasemeni, tuturor uni­tăţilor cooperative un apel din care reproducem următoarele : In trecut, neamul nostru a ştiut totdeauna să-şi afirme puterea­ de viaţă şi sacrificiu fie atunci când situaţii politice au pus în impas existenţa noastră ca neam, fie a­­tunci când dificultăţi economice s-au pus în calea desvoltării ţării. Astăzi în faţa generaţiei noas­tre şi a Statului românesc reîn­tregit în fruntariile lui naturale se pun două probleme de o impor­tanţă capitală : înăuntrul ţării, înlăturarea cri­zei şi ridicarea economică, prin re­învierea creditului, complectarea căilor de comunicaţie , şi­­ sprijini­rea agriculturii, ca­ principală ra­mură de producţie iar în afară, a­­părarea neamului prin înzestrarea cât mai curând a armatei, scutul nostru de apărare, împrumutul de înzestrare a ţa­rii, pentru care subscrierile vor începe la începutul lunei Noembrie are scopul de a face faţă acestor nevoi şi de aceea este o datorie sfântă ca toţi cetăţenii ţării să răspundă la apelul pe care guver­nul îl face ca să contribuim prin, noi înşine la opera de salvare şi de ridicarea a neamului nostru. O datorie socială Mişcarea cooperativă, care tot­deauna s’a bucurat de sprijinul Statului, are în mod special dato­ria de a contribui atât prin sub­scrieri făcute direct din fondurile lor cât şi prin propaganda de lă­murire a populaţiei dela sate şi oraşe asupra avantajelor acestui împrumut şi prin îndemnul stă­ruitor ca toată lumea românească să nu lipsească dela datorie. Vă rugăm să studiaţi condiţiu­­nile din Prospectul de emisiune şi să arătaţi asociaţilor şi clienţilor dvs. că prin rentabilitatea ce ofe­ră, atât ca procent anual cât şi prin amortizarea pe o valoare mai mare decât aceea de emisiune; prin scutirile de impozite atât o­­bişnuite cât şi cele speciale ca impozitul pe succesiuni, donaţiuni, etc., acest împrumut reprezintă un plasment sigur şi rentabil. Banca Centrală Cooperativă în dorinţa de a contribui la reuşita acestui împrumut a hotărât să deschidă ghişeuri de subscripţie pentru împrumutul de înzestrare a ţării atât la Centrală cât şi la Sucursale. Alături de Oficiul Naţional al Cooperaţiei Române, care a dat dis­poziţii organelor sale să vă stea la îndemână şi v’a comunicat sfaturi şi îndrumări, noi vă îndemnăm stăruitor să deschideţi ghişeele in­stituţiei dvs. pentru subscrieri şi (Continuare în pagina 2-a)

Next