Viitorul, februarie 1935 (Anul 27, nr. 8112-8135)

1935-02-01 / nr. 8112

I NOTE EDUCAȚIA MILITAM 11 «EI PĂCII , S.nojcden *(l­ cât să întărească Niciodată nu s'a arătat cu mai multă elocvenţă valoarea si uti­litatea socială a Păcei, dar nici­odată nu s’a dovedit mai cu tărie că dezarmarea este o utopie, și că statele nu vor putea vreodată să abdice de la marele comandament al înarmărilor. Cuvintele lui recent rostite, nu fac cu un nume de bărbat politic cu răspundere, acest adevăr: Statele nu voesc, nu pot, nu trebue să dezarmeze ! Şi în direcţia aceasta nu este lipsit de interes a constata felul cum Ducele înţelege să organi­zeze din copilărie milităria, şi să creeze acea pregătire premilitară ■care e o educaţie a sufletelor ti­nere pentru arta, marţială. lată în linii generale cum d-l Mussolini a reglementat această educaţie premilitară. Cursurile sunt împărţite în trei. Un curs pri­mar, cuprin­sând generalităţi a­­supra puterei ostăşeşti, un exa­men al feluritelor arme exemple din marele război, şi exerciţii pe teren. Aceasta pentru copiii din cursul mimar. Pentru licee, pre­gătirea premilitară este de d°î ani şi programul este mai încăr­cat şi materiile mai aprofundate, cu scopul de­ a trezi sau creia spiritul războinic, Sentim­entul dis­ciplinei, al ordinei, al camarade­riei. Se vor studia oştirile romane şi medievale. Cursul dresat studenţilor universitari, este făcut de specialişti. Şi au aspectul specializărei. Analizând această organizare, înţelegem cât de depărtată e con­cepţia statului întemeiat pe Pace, de aplicările unei educaţii me­nite a creia tocmai în copil, in­stinctul războinic, şi educaţia ostă­şească. Desigur nu se spune pe faţă că războiul este o condiţie esenţială a vieţei naţionale; dar se face to­tul pentru ca războiul să fie pre­gătit, după formula romană: Si vis pacem, para bellum, dacă vrei să ai pace, pregăteşte războiul! Educaţia premilitară aşa cum este organizată în Italia, ne arată cât de strâns legată este de con­cepţia conducătorului acestui stat, necesitatea pregătirei interne os­tăşeşti. O filosofic■ optimistă poate, însă, să găsească în aceste pregătiri, tocmai forţa ca să împiedice răs­­boi­ul. Să sperăm că otrava, se va dovedi în efi odată că poate com­bate, sub forme bine dozate, altă otravă ! . PETRONIUS ANUL XXVII No. 8112 c u au REDACTIA Str Edgar Quinet Ne. 2 RESTI ii ADMINISTRAŢIA I SUr. R. Poincaré Ne. î? Telefoanele: 3­8030 ; 3-7912. AN­­ORTURI GEMERGIRLE Se primesc direct la Administraţia ziaritei şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug P. Vineri 1 Februarie 1935 T E I« STREMA*JMHE IN TARA tin an _____ 600 lei il Trei luni ....... 190 tei Sase luni....... 300 „ En exemplar 2 , Ictifufiimi pubfice si particulare 1600 iei anual Taxa se plătește in numerar'Dir. G-le P. T. T. cont. carc. No. 137282^926. en an Sase huni 1400 tei 700 . H Tt»i luai ...... E5h eKetwpfer 9 Problema producţiunii­ vieţii noastre agricole este pentru economia naţională de o im­portanţă esenţială. Muma românească fiind în cea mai mare proporţie o muncă agricolă iar­ bogă­ţia ţării bazându-se în mare parte pe produsul agricul­turii, este evident că intere­sul Statului rezidă pe pri­mul plan în organizarea cât mai eficientă a acestei munci. A raţionaliza agri­cultura, adică a o pune în condiţiunile necesare unui progres imediat, realizând astfel o ameliorare calita­tivă şi cantitativă şi în con­secinţă ridicând valoarea producţiunii, constituie as­tăzi preocuparea de căpete­­nie a politicii agricole na­­ţional-liberale. D. Vasile Sassu, minis­trul agriculturii şi domenii­lor, a întocmit planul amă­nunţit al ofensivei agricole ce trebue desfăşurată în cursul acestui an. D-sa a cerut concursul întregului aparat de stat pentru a provocă această mişcare de nouă viaţă în munca ţărănească. In special prefecţii prin acţiunea di­rectă, pe care o exercită a­­supra judeţelor vor fi auxi­liarii cei mai preţioşi în a­­ceastă direcţie. Concepţia d-lui Sassu îm­brăţişează toată viaţa eco­nomică centrată pe agricul­tură, urmărind să organi­zeze toate manifestaţiunile gospodăreşti ale poporului, dela sate. De aceea d-sa se ocupă de aprovizionarea cu seminţe selecţionate, de pil­dă, dar în acelaş timp vrea să sprijine desvoltarea gră­dinăritului, a creşterii pă­sărilor, industria casnică, vrea să creieze centre agri­cole model, să organizeze staţiuni cu maşini pentru curăţirea şi tratarea semin­ţelor, etc. Planul elaborat de d. mi­nistru Sassu este astfel com­plet, el privind sub toate aspectele problema organi­zării pe baze raţionale a rurale. Tot în acest cadru trebue privit şi pro­­ectul de lege pentru lichi­darea trasformărilor în pă­şuni comunale a pădurilor expropriate în vechiul regat, Bucovina şi Ardeal. Pentru ducerea la îndepli­nire a acestui program de întinsă organizare a muncii şi vieţii săteşti d. ministru Sassu a cerut nu numai concursul preţios al prefec­ţii­or­, D-sa va cere să se insti­­tuiască în fiecare capitală de judeţ un comitet agri­col judeţean şi în fiecare comună un comitet agricol comunal, care să coordoneze şi să aibă răspunderea dife­­ritelor măsuri ce trebuesc luate cu această ocazie. Fără îndoială că ofensiva agricolă pe care guvernul naţional-liberal o va începe în această primăvară este o adâncă nevoe a ţării şi este o condiţie a redresării eco­nomice. Guvernul nu face în această direcţiune decât să-şi urmeze politica lui de serioasă grije pentru ţărăni­me şi să continue întreaga politică a partidului naţional­­liberal faţă de pătura de la sate. Pentru a consolida câştigurile politice şi sociale pe care partidul naţional­­liberal­ le-a adus păturii ru­rale, se va trece ca toată ho­tărârea la organizarea mun­cii şi a economiei săteşti, adică la raţionalizare. Ofensiva agricolă va în­semna în acelaş timp şi o înviorare a ritmului de pro­ducţie la noi în ţară. Intr’o perioadă în care toate frac­ţiunile politice sunt obsedate de idei absurde sau de am­biţiuni sterile, guvernul na­ţional-liberal demonstrează că este în mod firesc pe linia tradiţiei româneşti, prin preocupările sale pozi­tive. Şi prima dintre aceste preocupări este fără îndoia­lă, grija de a raţionaliza a­­gricultura şi deci de a face un pas mai departe pe dru­mul realizării programului său de refacere a României. fi DEZIDERATELE CONGRESELOR cooperatiste regionale — Necesitatea nouei legi de reorganizare — război, ci se urmărea o sinceră co­laborare. Pentru a nu restrânge consulta­­ţiunile numai în cercul exponenţi­lor cunoscuţi ai mişcărei, d. subse­cretar de stat M. Negură a supus dezbaterilor congreselor regionale cooperatiste inovaţiunile proectu­­lui de lege, iar moţiunile votate nu corespund de loc cu informaţiunile date de acest ziar. Aceste congrese şi-au însuşit cu legitimă încredere toate dispozi­­ţiunile proectului ce se află depus în Cameră. Vom reproduce câteva puncte din moţiunile adoptate de congre­sele regionale, pentru a lămuri o­­piniunea publică, mer­t mistifica­tă, asupra năzuinţelor adevărate ale mişcării, condamnată sub re­gimul actualei legi, să suporte nu­mai­­jertfe, în folosul exclusiv al u­­nui restrâns număr de beneficiari („frontul unitar din jurul gazetei „Acţiunea cooperatistă”. . Mot­mnea, I — a congresului de la Râmnicu-Sărat (uniunea Dunărea de jos) printre alte interesante de­ziderate cuprinde următoarele : „Se solicită înaltului guvern, de a, da cât mai curând putere de lege, procedurii speciale înscrisă în al cooperaţiei votat la senat şi care reglementează raporturile unităţi­lor cooperative cu creditorii lor, în condiţiuni corespunzătoare stru­curii speciale ale cooperaţiilor”. Moţiunea a II-a a aceluiaşi con­gres face printre altele şi urmă­toarea propunere: In condiţiunile actuale de adânci frământări sociale congresul so­­coale, că s’ar aduce un puternic stimulent moral refacerii mişcării cooperative, dacă s’ar recurge la un complex de măsuri potrivite, pentru a se reveni la tradiţia să­nătoasă dinaintea războiului, când cooperaţia română se dezvolta în­­tr’o atmosferă mai prielnică, neu­tralitatea politică a mişcării fiind respectată atât sus, cât şi jos”. Acesta era „tipul etatist al ve­chilor centrale", după expresiunea autorului anonim al articolului din ziarul de dimineaţă. La congresul basarabean în mo­ţiunea I_,sr spune: „Legea nouă a cooperaţiei să prevadă înfiinţa­rea unui instituţii de al jll lea grad, compuse din asociaţii fede­rale, sub denumirea de ,.Centrala Olie ul/CtB f// D cUwl­tt- l-llr JJI UCOlj Ol­llia fJ I KJUSZ'K.l/lVl 11/ O/Zvl/lU IU OU! t'C(X O/l /O 1! m, 9 N­­­ atâtea dovezi, că nu se pregătea art. 194 (nou) din proectul de lege î­n continuare Tfl pagina 11­3) Intr’un articol intitulat „Proec­­tul d-lui Negură a căzut. — D-l Sassu alcătueşte un altul”, sub probabila inspiraţie a cercurilor interesate, tin ziar de dimineaţă din 30 ianuarie ce relatează fapte şi trage concluziuni, cari nu cores­pund intenţiunilor bine definite ale guvernului, nu oglindesc nici tendinţele constant manifestate ale mişcării cooperative. Desigur, nevoia colaborării tutu­ror energiilor creatoare pe tărâm cooperatist, pentru o operă temei­nică şi durabilă, cu îndepărtarea duhului rău adânc încuibat şi re­învierea simţimântului de încre­dere grav zdruncinat, ar fi supre­mul comandament moral pentru orice grupare politică şi orice con­ştiinţă românească. Consfătuirile provocate de d-l subsecretar de stat M. Negură la ministerul agriculturii, unde au fost invitaţi toţi fruntaşii vieţii cooperatiste, fără deosebire de par­td, conferinţa de la academia de înalte studii comerciale după invi­­taţiunea asociaţiei economiştilor, apelul făcut în comisiunile came­rei și senatului pentru propunerea unor soluțiuni și mai fericite de­cât acele prevăzute în proect, sunt Noua moneta divizionară Unele ziare voesc să prezinte ba­terea nouei monete divizionare ca o simplă „inflaţie“ deghizată. Acest mod simplist sau intere­­sat de a prezenta o reformă, e cu totul eronat. In adevăr, în expunerea de mo­tive a proiectului monetei divizio­nare se arată atât cauzele cât și efectele acestei reforme. Sunt mo­tive extrem de importante de ordin general ca lipsa­­monetei di­vizionare ■ la sate, nepotrivirea dintre diversele monete actuale, defectuozitatea lor, etc. Căci nu e admisibil ca moneta de un leu, din nichel, să aibă o valoare in­­trinseacă mai mare decât aceia de 10 lei din aramă. De asemenea nu e admisibil să avem moneta de 100 lei cu două sunete deosebite şi cu o greutate ce o face improprie circulaţiei. Prin noua moneta ce se va bate se urmăreşte două scopuri : creia­­rea unei monete divizionare po­trivită circulaţiei şi unitare. Anomaliile de azi vor dispărea. Moneta nu va mai avea greutatea celei de azi, nu va mai putea fi atât de uşor falsificată şi nu va mai da naştere la confuzii. Va fi mai uşoară, mai potrivită gustului publicului nostru, şi din­­tr'un aliaj mai bun. Căci azi m­o­­netele de argint se înegresc re­pede deoarece conţin numai 50 la­­ sută argint, pe când cele ce se vor bate vor conţine 73—73 la sută. In ce priveşte „inflaţia“, se cons­tată că azi avem in circulaţie 207 lei monetă divizionară de cap de locuitor pe când Cehoslovacia, Iu­goslavia, Germania, Italia, Unga­ria şi alte ţări au mult mai multă monetă divizionară. Aşa­dar a­­ceastă monetă va fi lesne absorbi­tă de piaţă şi va rămâne în circu­laţie, ajutând transacţiunile în special la ţară. Criticile asupra monetăriei na­ţionale se dovedesc a fi tot atât de neîntemeiate. Cu 509 milioane lei cât a costat baterea actualei mo­nete divizionare, ce va rămâne de superior, a-­­ pomină, — puteam face până acum trei monetarii. Aşa­dar această si­tuaţie trebue să înceteze. Suntem­­ aproape singura ţară din Europa care nu avem o moffetărie. Acei cari pierd comisioanele ce se dă­deau la asem­enea comenzi, pot pro­testa. Oamenii fie bună credinţă vor înţelege însâ că o ţară de 20 milioane locuitori, nu poate rămâ­ne într’o asemenea situaţie. Prin noua monetărie, care va e lu­­cra medalii, plachete etc., şi pen­tru particulari, având o organiza­re comercială. Statul va fac­e o în­semnată economie și totodată în viitor nu vom mai fi tributarii străinătății. ies leii» Marea monetară Internaţională Siererra" din Lsn-posibilitatea de a începe o serie de măsură să afirme discuţiuni între Franţa şi Anglia pe de o parte, iar apoi între aceste doua sări şi stateh­­ime, scopul acestor disentiuni ar fi desvoltarea rotaţiilor CGRiorcisio între cele trei ţin. „Evennis standard" afirmă că d. Flandro ar urmării şi un scop special, smirne acela de a ajunge la o stabi­lizare monetară internaţională. Ziarul „Evening dra­se duofgra in s­ir Austen Chamberlain, fostul ministru de externe britanic, pregăteşte în momentul de faţă, în colaborare cu poetul John Dringwater, un film privitor la jubileul regelui George. Filmul acesta, intitulat „23 de ani din viaţa unui rege“ va fi com­pus din imagini luate de o com­panie franceză de cinematograf. S­ubit a încetat din viaţă, în vârstă de 69 ani, fostul pro­curor general al Curţii de a­­pel din Paris, Pressard. Se ştie că Pressard fusese sus­pendat din funcţiune acum un an, în urma implicării sale în aface­rea Staviski. D-na Pressard a cerut parche- uu u. I lumuiii »u uiouuiu uu u. iivw,, , • procedeze la autopsia ca­ D l FLANDIN că d. Nandin va discuta cu d. newin­ Cfiami­erlani, ministrul finanțelor, despre­­­davrului. --------------------------------­Ecouri i­­ Comedia d-lui George Crutescu pare să fie mai mult o frescă a vieţii invertebrate şi meschine a rataţilor. Ratatii ! In cuvântul acesta trist şi auditiv deprimant stă inten­­ţiunea interioară a comediei de aseară. In dimensiunile strâmte şi în limitele acrite ale vieţii acestor învinşi autorul a căutat materie pentru lucrarea sa. Ratatul este în general un fertil subiect de literatură. Fizionomia lui este simpatică pentru că stă mai apro­piată de a generalităţii oamenilor şi pentru motivul că omul este mai mult înclinat să compătimea­scă decât să comunieze în mul-­ tum­ire. Inegalitatea stărilor lui sufle­teşti, cinismul ostentativ, pe care-1 afişează, dau ratatului o culoare de originalitate, de virtualităţi literare. Intr’adevăr literatura este plină de rataţi. Nu există personagiu mai apt pentru creaţi­unea litera­ră ca omul învins, omul care n’a reuşit în viaţă. Toţi marii autori au o predilecţiune marcată pentru această legiune de desmoşteniţi ai vieţii. Piesa d-lui Crutescu încer­când să dea o imagine a vieţii rataţilor, este astfel în cea mai bună companie, din punctul de vedere al literaturii. A reuşit însă d-sa în acest eseu ? Nu vom contesta desigur realis­mul comediei sau mai exact foto­grafia unor anumite fragmente de realitate. Autorul a mers atât de departe în această fotografiere a realităţii încât multă lume, care se recunoştea prea violent în ta­blou, a protestat. S’a afirmat anu­me că piesa este prea excesivă în expresii, ceea ce nu ar cadra cu rampa Teatrului National. Desi­gur însă că discutiunea asupra violentelor verbale nu este conclu­dentă decât după o judecată prea­labilă a fondului. Ideia centrală a piesei este psi­hologia ratatului, sau mai precis psihologia parazitului, fiindcă au­torul a amestecat oarecum aceste două noţiuni. Probabil însă că d. Crutescu a vrut să facă o satiră la adresa întregului gen uman, deşi personagiul Cocutii este pre­zentat ca o negaţiune a acestei intenţiuni. Lambru, Giugia şi Stavri sunt deci o combinaţie de rataţi cu pa­raziţi- Lambru are însă o linie foarte diferită în înfăţişarea lui interioară. Este un personagiu mai complex. Are isbucniri de lirism, de bună­tate, de omenie — alături de aceeaşi pastă comună de cinism, egoism, viclenie. Dacă, în defini­tiv, acest Lambru con­stitue o fic­ţiune literară foarte interesantă — pentru că întruchipează medio­critatea ireparabila a omului (omul fiind mediocru şi în răuta­te, în egoism) — el strică tonali­tăţii generale a piesei. Faptul că d. Crutescu ar fi vrut să dea, prin Lambru, o versiune scenică unui anumit personagiu real, nu poate să intre în analiza piesii ca un argument favorabil. Chiar dacă le iei din realitate, personagiile nu trebuesc fotogra­fiate ci trebuiesc reconstruite după câteva principiii mai ge­nerale, pe care se bazează orice bună realizare dramatică. Arta nu poate să se reducă la copia reali­tăţii. Nu este arta într’o oarecare măsură negaţiunea vieţii, — cum a spus Claudel ? Mediocritatea pasiunilor aruncă o umbră şi asupra întregii struc­turi a piesii. Incontestabil că sunt lucruri inteligente în Trică. Sunt cuvinte de spirit şi aforisme alcătuite pe o ascuţită pătrundere psihologică. Satira d-lui­­Crutescu loveşte uneori în plin şi găseşte accente de violenţă în imagine, în prezen­tare. Trebue deci să recunoaştem că piesa este inteligentă. Nu este însă destul. ( Lucrurile trenează şi în conse­cinţă ritmul iniţial se atrofiază. Declasaţii, rataţii sau paraziţii d-lui Crutescu, situaţi psihologi­­ceşte din primul moment, devin plicticoşi până la sfârşit. In plus faptul că intriga recurge oarecum la procedeele romanului poliţist, strică aerului psihologic al come­diei. Lucrarea d-lui Crutescu este astfel un interesant început plin de calităţi şi plin de greşeli. Pu­tem să aşteptăm de la d-sa şi lucru­rile cele mai bune, dar şi lucrurile cele mai puţin bune. Interpretarea a urmărit cu de­stul talent creaţiunile din Trică. D-nii Băltăteanu şi Mărculescu au compus cu multă siguranţă şi meşteşug două figuri de paraziţi tipici Asupra d-lui Calboreanu trebue insistat. D-sa a fost iarăşi prea viguros. Talentul şi inteligenţa d-lui Calboreanu ar trebui să-l convingă, că în toate personagiile sunt la fel şi deci în toate au accentul acela de sinceritate, de energie, pe care-l împarte d-sa cu atâta generozitate pe harta între­gului repetoriu. D-nele Eugenia Zaharia, Ma­­rietta Sadova şi Irina Nădejde^ Cazaban au fost aşa cum le dorim piesa. Interesantă şi talentată compoziţia a făcut d-na Victoria Mierlescu. Cronica dramatică Teatru­ National: „Trică“ Gomeilio in 3 acte fle a. Georgs Cffina — ................ de m.­fArc­ubhU Comentarii DE MORO GIAFFERRI Şi » MCI» de HitELECTUALI Eminentul maestru al baroului francez, avocatul atâtor mari pro­cese cu răsunet uneori universal, a avut de curând ocaziunea să-şi expună părerile asupra situaţiei din ce în ce mai critice în care se găsesc intelectualii din Franţa. Această situaţiune prezintă pen­tru noi cu atât mai interesante as­pecte şi părerile unui om autori­zat, emise asupra caracteristicilor lor, devin cu atât mai preţioase cu cât în ţara noastră şomajul in­telectual, proletarizarea intelec­tuală şi, mai exact, mizeria inte­lectualilor, oferă multe asemănări cu condiţiunile de viaţă ale ace­leiaşi categorii sociale din marea republică latină. Nu este exclus, chiar ca la noi răul să fie încă şi mai accentuat! D. de Moro Giafferri caracteri­zează situaţiunea, cu cuvintele cele mai impresionante, declarând că „în profesiunile intelectuale şi, în mod special, în carterele liberale, nu este tragică şi asta nu numai pentru persoane (nici nu se bănue­­şte numărul victimelor) dar chiar pentru colectivitate". Iar soluţia a Iat-o, tot aşa de precisă şi de tranşantă : •­­ „Mărturisesc că nici nu întreză­resc un remediu în contra acestui teribil flagel (!) Trebuie totuşi­ îm­piedecat ca el să nu se înrăută­ţească. Sentimentul meu persanei este că trebuie pusă o stavire, STABILINDU-SE EXAMENE PRACTICE LA INTRAREA U­­NEI CARIERE CARE DES­AMĂ­GEŞTE IN CURÂND PE PREA MULTI TINERI". Aceste păreri sunt cu totul in­teresante şi de­ o valoare necon­testată mai cu seamă că d. de Moro Giafferri răspunde cu anti­cipaţie şi unor posibile obiecţiuni privitoare la faptul că aceste pă­reri ar putea să fie oarecum în contradicţie cu spiritul modemn de perfectă liberalitate în aspiraţiile şi putinţa de ridicare a oricui. Valoarea acestor păreri mai re­zidă de asemenea şi în aceia că ele vin de la un om care posedă o imensă experienţă a vieţii, o mare autoritate profesională şi un mare ascendent moral în ţara lui. In astfel de condiţii putem oare să fiu-l credem şi, mai cu seamă, să nu-i dăm dreptate? Căci şi la noi situaţia intelectualilor este cu adevărat tragică. »1. i. dr. ŞTIINŢA şiPOLITICA Consideraţiuni pe marginea unor declaraţiuni ale d-lui Const. I. C. Brătianu, preşedintele partidului intm­it oMULui şi morale. Ştiinţa for­mează spi­ritul omului, îi dă o anumită ţi­nută, îi imprimă o anumită dis­ciplină inflexibilă şi intratabilă. Exemplul cel mai elocvent al vie­ţii noastre publice îl găsim în personalitatea lui Vintilă Bră­tianu şi a tuturor Brătienilor dealtfel. Vintilă Brătianu era un mare teoretician. Un­ cunoscător adânc al problemelor sociale, economice şi ştiinţifice, al tuturor domenii­lor de viaţă practică şi teoretică. Aşa se explică marea, lui perso­nalitate, sufletul său bun şi ca­racterul său inflexibil. Pregătirea într’o anumită direcţiune, în in­ginerie, îi lăsase urme adânci îi* deştiinţa" omului *ce vedea în pu­terea caracterului forţa morală a unei veţi întregi. Fenomenul acesta poate fi verifi­cat la toţi oamenii­ politici cari fac din practica vieţii publice nu o sursă de satisfacere personală, sufletească şi materială, ci o da­torie morală care impune o anu­mită conduită, de la care orice de­­cădere­ e un prilej de micşorare a unei vieţi ce nu poate fi înăl­­ţată pe toate cioburile şi pe toate înjosirile. Politica în aspectul ei contemplativ e o artă. In dina­mica ei continuă, im lupta facto­rilor care determină vocaţia unei societăţi şi a unui stat e o ştiinţă. Numai cine o face cu pasiunea artistului şi cu disciplina omu- l­ui de ştiinţă, face o operă cons­tructivă, de progres social, de e­­ducaţie cetăţenească şi de înde­plinire desăvârşită a îndatoririlor obşteşti. Cuvintele d-lui Const. I. C. Bră­tianu au fost ale omului de ca­racter, ale cetăţeanului luminat ale conducătorului de­blemei or­ganizării statului, d. Const. I. C. Brătianu, preşedintele partidului naţional-liberal a fă­cut o expunere doctrinară de o mare valoare ştiinţifică. D-sa a arătat care trebue să fie raporturile între ştiinţă şi politică, privite ca discipline, cum şi între omul de ştiinţă şi omul politic. Se credea că între ştiinţă şi po­litică nu există nici o legătură. Şi patriot, că un şanţ adânc separă pen-­ elită, tru totdeauna aceste două do-1 îndrumător o viaţă întreaga în menii de activitate, într’adevăr partidul naţ.-liberal d'. Const. I deosebite. Cu timpul însă această erezie a dispărut. Politica nu a fost considerată în­totdeauna prin aspectul ei con­structiv şi obligatoriu. Interesul individual de multe ori prima in­teresul social şi în lupta aceasta de interese se denatura valoarea obiectivă a realităţilor sufleteşti Brătianu a rostit de la locul său de onoare şi de mari răspunderi, din jetul de preşedinte al parti­dului, îndreptarul cetăţenesc al democratului care trebuie să vadă mereu în politică o datorie a că­rei îndeplinire nu-i nici cea m­ai uşoară, nici cea de tânguit. M. GH. CONSTANTINESCU La şedinţa grupării intelectu­ale I. G. Duca, consacrată pro­­ f. CONST. I. C. BRATIANU Preşedintele Partidului natio­nal-liberal

Next