Viitorul, februarie 1935 (Anul 27, nr. 8112-8135)
1935-02-01 / nr. 8112
I NOTE EDUCAȚIA MILITAM 11 «EI PĂCII , S.nojcden *(l cât să întărească Niciodată nu s'a arătat cu mai multă elocvenţă valoarea si utilitatea socială a Păcei, dar niciodată nu s’a dovedit mai cu tărie că dezarmarea este o utopie, și că statele nu vor putea vreodată să abdice de la marele comandament al înarmărilor. Cuvintele lui recent rostite, nu fac cu un nume de bărbat politic cu răspundere, acest adevăr: Statele nu voesc, nu pot, nu trebue să dezarmeze ! Şi în direcţia aceasta nu este lipsit de interes a constata felul cum Ducele înţelege să organizeze din copilărie milităria, şi să creeze acea pregătire premilitară ■care e o educaţie a sufletelor tinere pentru arta, marţială. lată în linii generale cum d-l Mussolini a reglementat această educaţie premilitară. Cursurile sunt împărţite în trei. Un curs primar, cuprinsând generalităţi asupra puterei ostăşeşti, un examen al feluritelor arme exemple din marele război, şi exerciţii pe teren. Aceasta pentru copiii din cursul mimar. Pentru licee, pregătirea premilitară este de d°î ani şi programul este mai încărcat şi materiile mai aprofundate, cu scopul de a trezi sau creia spiritul războinic, Sentimentul disciplinei, al ordinei, al camaraderiei. Se vor studia oştirile romane şi medievale. Cursul dresat studenţilor universitari, este făcut de specialişti. Şi au aspectul specializărei. Analizând această organizare, înţelegem cât de depărtată e concepţia statului întemeiat pe Pace, de aplicările unei educaţii menite a creia tocmai în copil, instinctul războinic, şi educaţia ostăşească. Desigur nu se spune pe faţă că războiul este o condiţie esenţială a vieţei naţionale; dar se face totul pentru ca războiul să fie pregătit, după formula romană: Si vis pacem, para bellum, dacă vrei să ai pace, pregăteşte războiul! Educaţia premilitară aşa cum este organizată în Italia, ne arată cât de strâns legată este de concepţia conducătorului acestui stat, necesitatea pregătirei interne ostăşeşti. O filosofic■ optimistă poate, însă, să găsească în aceste pregătiri, tocmai forţa ca să împiedice răsboiul. Să sperăm că otrava, se va dovedi în efi odată că poate combate, sub forme bine dozate, altă otravă ! . PETRONIUS ANUL XXVII No. 8112 c u au REDACTIA Str Edgar Quinet Ne. 2 RESTI ii ADMINISTRAŢIA I SUr. R. Poincaré Ne. î? Telefoanele: 38030 ; 3-7912. ANORTURI GEMERGIRLE Se primesc direct la Administraţia ziaritei şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug P. Vineri 1 Februarie 1935 T E I« STREMA*JMHE IN TARA tin an _____ 600 lei il Trei luni ....... 190 tei Sase luni....... 300 „ En exemplar 2 , Ictifufiimi pubfice si particulare 1600 iei anual Taxa se plătește in numerar'Dir. G-le P. T. T. cont. carc. No. 137282^926. en an Sase huni 1400 tei 700 . H Tt»i luai ...... E5h eKetwpfer 9 Problema producţiunii vieţii noastre agricole este pentru economia naţională de o importanţă esenţială. Muma românească fiind în cea mai mare proporţie o muncă agricolă iar bogăţia ţării bazându-se în mare parte pe produsul agriculturii, este evident că interesul Statului rezidă pe primul plan în organizarea cât mai eficientă a acestei munci. A raţionaliza agricultura, adică a o pune în condiţiunile necesare unui progres imediat, realizând astfel o ameliorare calitativă şi cantitativă şi în consecinţă ridicând valoarea producţiunii, constituie astăzi preocuparea de căpetenie a politicii agricole naţional-liberale. D. Vasile Sassu, ministrul agriculturii şi domeniilor, a întocmit planul amănunţit al ofensivei agricole ce trebue desfăşurată în cursul acestui an. D-sa a cerut concursul întregului aparat de stat pentru a provocă această mişcare de nouă viaţă în munca ţărănească. In special prefecţii prin acţiunea directă, pe care o exercită asupra judeţelor vor fi auxiliarii cei mai preţioşi în această direcţie. Concepţia d-lui Sassu îmbrăţişează toată viaţa economică centrată pe agricultură, urmărind să organizeze toate manifestaţiunile gospodăreşti ale poporului, dela sate. De aceea d-sa se ocupă de aprovizionarea cu seminţe selecţionate, de pildă, dar în acelaş timp vrea să sprijine desvoltarea grădinăritului, a creşterii păsărilor, industria casnică, vrea să creieze centre agricole model, să organizeze staţiuni cu maşini pentru curăţirea şi tratarea seminţelor, etc. Planul elaborat de d. ministru Sassu este astfel complet, el privind sub toate aspectele problema organizării pe baze raţionale a rurale. Tot în acest cadru trebue privit şi proectul de lege pentru lichidarea trasformărilor în păşuni comunale a pădurilor expropriate în vechiul regat, Bucovina şi Ardeal. Pentru ducerea la îndeplinire a acestui program de întinsă organizare a muncii şi vieţii săteşti d. ministru Sassu a cerut nu numai concursul preţios al prefecţiior, D-sa va cere să se instituiască în fiecare capitală de judeţ un comitet agricol judeţean şi în fiecare comună un comitet agricol comunal, care să coordoneze şi să aibă răspunderea diferitelor măsuri ce trebuesc luate cu această ocazie. Fără îndoială că ofensiva agricolă pe care guvernul naţional-liberal o va începe în această primăvară este o adâncă nevoe a ţării şi este o condiţie a redresării economice. Guvernul nu face în această direcţiune decât să-şi urmeze politica lui de serioasă grije pentru ţărănime şi să continue întreaga politică a partidului naţionalliberal faţă de pătura de la sate. Pentru a consolida câştigurile politice şi sociale pe care partidul naţionalliberal le-a adus păturii rurale, se va trece ca toată hotărârea la organizarea muncii şi a economiei săteşti, adică la raţionalizare. Ofensiva agricolă va însemna în acelaş timp şi o înviorare a ritmului de producţie la noi în ţară. Intr’o perioadă în care toate fracţiunile politice sunt obsedate de idei absurde sau de ambiţiuni sterile, guvernul naţional-liberal demonstrează că este în mod firesc pe linia tradiţiei româneşti, prin preocupările sale pozitive. Şi prima dintre aceste preocupări este fără îndoială, grija de a raţionaliza agricultura şi deci de a face un pas mai departe pe drumul realizării programului său de refacere a României. fi DEZIDERATELE CONGRESELOR cooperatiste regionale — Necesitatea nouei legi de reorganizare — război, ci se urmărea o sinceră colaborare. Pentru a nu restrânge consultaţiunile numai în cercul exponenţilor cunoscuţi ai mişcărei, d. subsecretar de stat M. Negură a supus dezbaterilor congreselor regionale cooperatiste inovaţiunile proectului de lege, iar moţiunile votate nu corespund de loc cu informaţiunile date de acest ziar. Aceste congrese şi-au însuşit cu legitimă încredere toate dispoziţiunile proectului ce se află depus în Cameră. Vom reproduce câteva puncte din moţiunile adoptate de congresele regionale, pentru a lămuri opiniunea publică, mert mistificată, asupra năzuinţelor adevărate ale mişcării, condamnată sub regimul actualei legi, să suporte numaijertfe, în folosul exclusiv al unui restrâns număr de beneficiari („frontul unitar din jurul gazetei „Acţiunea cooperatistă”. . Motmnea, I — a congresului de la Râmnicu-Sărat (uniunea Dunărea de jos) printre alte interesante deziderate cuprinde următoarele : „Se solicită înaltului guvern, de a, da cât mai curând putere de lege, procedurii speciale înscrisă în al cooperaţiei votat la senat şi care reglementează raporturile unităţilor cooperative cu creditorii lor, în condiţiuni corespunzătoare strucurii speciale ale cooperaţiilor”. Moţiunea a II-a a aceluiaşi congres face printre altele şi următoarea propunere: In condiţiunile actuale de adânci frământări sociale congresul socoale, că s’ar aduce un puternic stimulent moral refacerii mişcării cooperative, dacă s’ar recurge la un complex de măsuri potrivite, pentru a se reveni la tradiţia sănătoasă dinaintea războiului, când cooperaţia română se dezvolta într’o atmosferă mai prielnică, neutralitatea politică a mişcării fiind respectată atât sus, cât şi jos”. Acesta era „tipul etatist al vechilor centrale", după expresiunea autorului anonim al articolului din ziarul de dimineaţă. La congresul basarabean în moţiunea I_,sr spune: „Legea nouă a cooperaţiei să prevadă înfiinţarea unui instituţii de al jll lea grad, compuse din asociaţii federale, sub denumirea de ,.Centrala Olie ul/CtB f// D cUwltt- l-llr JJI UCOlj Olllia fJ I KJUSZ'K.l/lVl 11/ O/Zvl/lU IU OU! t'C(X O/l /O 1! m, 9 N atâtea dovezi, că nu se pregătea art. 194 (nou) din proectul de lege în continuare Tfl pagina 113) Intr’un articol intitulat „Proectul d-lui Negură a căzut. — D-l Sassu alcătueşte un altul”, sub probabila inspiraţie a cercurilor interesate, tin ziar de dimineaţă din 30 ianuarie ce relatează fapte şi trage concluziuni, cari nu corespund intenţiunilor bine definite ale guvernului, nu oglindesc nici tendinţele constant manifestate ale mişcării cooperative. Desigur, nevoia colaborării tuturor energiilor creatoare pe tărâm cooperatist, pentru o operă temeinică şi durabilă, cu îndepărtarea duhului rău adânc încuibat şi reînvierea simţimântului de încredere grav zdruncinat, ar fi supremul comandament moral pentru orice grupare politică şi orice conştiinţă românească. Consfătuirile provocate de d-l subsecretar de stat M. Negură la ministerul agriculturii, unde au fost invitaţi toţi fruntaşii vieţii cooperatiste, fără deosebire de partd, conferinţa de la academia de înalte studii comerciale după invitaţiunea asociaţiei economiştilor, apelul făcut în comisiunile camerei și senatului pentru propunerea unor soluțiuni și mai fericite decât acele prevăzute în proect, sunt Noua moneta divizionară Unele ziare voesc să prezinte baterea nouei monete divizionare ca o simplă „inflaţie“ deghizată. Acest mod simplist sau interesat de a prezenta o reformă, e cu totul eronat. In adevăr, în expunerea de motive a proiectului monetei divizionare se arată atât cauzele cât și efectele acestei reforme. Sunt motive extrem de importante de ordin general ca lipsamonetei divizionare ■ la sate, nepotrivirea dintre diversele monete actuale, defectuozitatea lor, etc. Căci nu e admisibil ca moneta de un leu, din nichel, să aibă o valoare intrinseacă mai mare decât aceia de 10 lei din aramă. De asemenea nu e admisibil să avem moneta de 100 lei cu două sunete deosebite şi cu o greutate ce o face improprie circulaţiei. Prin noua moneta ce se va bate se urmăreşte două scopuri : creiarea unei monete divizionare potrivită circulaţiei şi unitare. Anomaliile de azi vor dispărea. Moneta nu va mai avea greutatea celei de azi, nu va mai putea fi atât de uşor falsificată şi nu va mai da naştere la confuzii. Va fi mai uşoară, mai potrivită gustului publicului nostru, şi dintr'un aliaj mai bun. Căci azi monetele de argint se înegresc repede deoarece conţin numai 50 la sută argint, pe când cele ce se vor bate vor conţine 73—73 la sută. In ce priveşte „inflaţia“, se constată că azi avem in circulaţie 207 lei monetă divizionară de cap de locuitor pe când Cehoslovacia, Iugoslavia, Germania, Italia, Ungaria şi alte ţări au mult mai multă monetă divizionară. Aşadar această monetă va fi lesne absorbită de piaţă şi va rămâne în circulaţie, ajutând transacţiunile în special la ţară. Criticile asupra monetăriei naţionale se dovedesc a fi tot atât de neîntemeiate. Cu 509 milioane lei cât a costat baterea actualei monete divizionare, ce va rămâne de superior, a- pomină, — puteam face până acum trei monetarii. Aşadar această situaţie trebue să înceteze. Suntem aproape singura ţară din Europa care nu avem o moffetărie. Acei cari pierd comisioanele ce se dădeau la asemenea comenzi, pot protesta. Oamenii fie bună credinţă vor înţelege însâ că o ţară de 20 milioane locuitori, nu poate rămâne într’o asemenea situaţie. Prin noua monetărie, care va e lucra medalii, plachete etc., şi pentru particulari, având o organizare comercială. Statul va face o însemnată economie și totodată în viitor nu vom mai fi tributarii străinătății. ies leii» Marea monetară Internaţională Siererra" din Lsn-posibilitatea de a începe o serie de măsură să afirme discuţiuni între Franţa şi Anglia pe de o parte, iar apoi între aceste doua sări şi statehime, scopul acestor disentiuni ar fi desvoltarea rotaţiilor CGRiorcisio între cele trei ţin. „Evennis standard" afirmă că d. Flandro ar urmării şi un scop special, smirne acela de a ajunge la o stabilizare monetară internaţională. Ziarul „Evening drase duofgra in sir Austen Chamberlain, fostul ministru de externe britanic, pregăteşte în momentul de faţă, în colaborare cu poetul John Dringwater, un film privitor la jubileul regelui George. Filmul acesta, intitulat „23 de ani din viaţa unui rege“ va fi compus din imagini luate de o companie franceză de cinematograf. Subit a încetat din viaţă, în vârstă de 69 ani, fostul procuror general al Curţii de apel din Paris, Pressard. Se ştie că Pressard fusese suspendat din funcţiune acum un an, în urma implicării sale în afacerea Staviski. D-na Pressard a cerut parche- uu u. I lumuiii »u uiouuiu uu u. iivw,, , • procedeze la autopsia ca D l FLANDIN că d. Nandin va discuta cu d. newin Cfiamierlani, ministrul finanțelor, despredavrului. --------------------------------Ecouri i Comedia d-lui George Crutescu pare să fie mai mult o frescă a vieţii invertebrate şi meschine a rataţilor. Ratatii ! In cuvântul acesta trist şi auditiv deprimant stă intenţiunea interioară a comediei de aseară. In dimensiunile strâmte şi în limitele acrite ale vieţii acestor învinşi autorul a căutat materie pentru lucrarea sa. Ratatul este în general un fertil subiect de literatură. Fizionomia lui este simpatică pentru că stă mai apropiată de a generalităţii oamenilor şi pentru motivul că omul este mai mult înclinat să compătimească decât să comunieze în mul- tumire. Inegalitatea stărilor lui sufleteşti, cinismul ostentativ, pe care-1 afişează, dau ratatului o culoare de originalitate, de virtualităţi literare. Intr’adevăr literatura este plină de rataţi. Nu există personagiu mai apt pentru creaţiunea literară ca omul învins, omul care n’a reuşit în viaţă. Toţi marii autori au o predilecţiune marcată pentru această legiune de desmoşteniţi ai vieţii. Piesa d-lui Crutescu încercând să dea o imagine a vieţii rataţilor, este astfel în cea mai bună companie, din punctul de vedere al literaturii. A reuşit însă d-sa în acest eseu ? Nu vom contesta desigur realismul comediei sau mai exact fotografia unor anumite fragmente de realitate. Autorul a mers atât de departe în această fotografiere a realităţii încât multă lume, care se recunoştea prea violent în tablou, a protestat. S’a afirmat anume că piesa este prea excesivă în expresii, ceea ce nu ar cadra cu rampa Teatrului National. Desigur însă că discutiunea asupra violentelor verbale nu este concludentă decât după o judecată prealabilă a fondului. Ideia centrală a piesei este psihologia ratatului, sau mai precis psihologia parazitului, fiindcă autorul a amestecat oarecum aceste două noţiuni. Probabil însă că d. Crutescu a vrut să facă o satiră la adresa întregului gen uman, deşi personagiul Cocutii este prezentat ca o negaţiune a acestei intenţiuni. Lambru, Giugia şi Stavri sunt deci o combinaţie de rataţi cu paraziţi- Lambru are însă o linie foarte diferită în înfăţişarea lui interioară. Este un personagiu mai complex. Are isbucniri de lirism, de bunătate, de omenie — alături de aceeaşi pastă comună de cinism, egoism, viclenie. Dacă, în definitiv, acest Lambru constitue o ficţiune literară foarte interesantă — pentru că întruchipează mediocritatea ireparabila a omului (omul fiind mediocru şi în răutate, în egoism) — el strică tonalităţii generale a piesei. Faptul că d. Crutescu ar fi vrut să dea, prin Lambru, o versiune scenică unui anumit personagiu real, nu poate să intre în analiza piesii ca un argument favorabil. Chiar dacă le iei din realitate, personagiile nu trebuesc fotografiate ci trebuiesc reconstruite după câteva principiii mai generale, pe care se bazează orice bună realizare dramatică. Arta nu poate să se reducă la copia realităţii. Nu este arta într’o oarecare măsură negaţiunea vieţii, — cum a spus Claudel ? Mediocritatea pasiunilor aruncă o umbră şi asupra întregii structuri a piesii. Incontestabil că sunt lucruri inteligente în Trică. Sunt cuvinte de spirit şi aforisme alcătuite pe o ascuţită pătrundere psihologică. Satira d-luiCrutescu loveşte uneori în plin şi găseşte accente de violenţă în imagine, în prezentare. Trebue deci să recunoaştem că piesa este inteligentă. Nu este însă destul. ( Lucrurile trenează şi în consecinţă ritmul iniţial se atrofiază. Declasaţii, rataţii sau paraziţii d-lui Crutescu, situaţi psihologiceşte din primul moment, devin plicticoşi până la sfârşit. In plus faptul că intriga recurge oarecum la procedeele romanului poliţist, strică aerului psihologic al comediei. Lucrarea d-lui Crutescu este astfel un interesant început plin de calităţi şi plin de greşeli. Putem să aşteptăm de la d-sa şi lucrurile cele mai bune, dar şi lucrurile cele mai puţin bune. Interpretarea a urmărit cu destul talent creaţiunile din Trică. D-nii Băltăteanu şi Mărculescu au compus cu multă siguranţă şi meşteşug două figuri de paraziţi tipici Asupra d-lui Calboreanu trebue insistat. D-sa a fost iarăşi prea viguros. Talentul şi inteligenţa d-lui Calboreanu ar trebui să-l convingă, că în toate personagiile sunt la fel şi deci în toate au accentul acela de sinceritate, de energie, pe care-l împarte d-sa cu atâta generozitate pe harta întregului repetoriu. D-nele Eugenia Zaharia, Marietta Sadova şi Irina Nădejde^ Cazaban au fost aşa cum le dorim piesa. Interesantă şi talentată compoziţia a făcut d-na Victoria Mierlescu. Cronica dramatică Teatru National: „Trică“ Gomeilio in 3 acte fle a. Georgs Cffina — ................ de m.fArcubhU Comentarii DE MORO GIAFFERRI Şi » MCI» de HitELECTUALI Eminentul maestru al baroului francez, avocatul atâtor mari procese cu răsunet uneori universal, a avut de curând ocaziunea să-şi expună părerile asupra situaţiei din ce în ce mai critice în care se găsesc intelectualii din Franţa. Această situaţiune prezintă pentru noi cu atât mai interesante aspecte şi părerile unui om autorizat, emise asupra caracteristicilor lor, devin cu atât mai preţioase cu cât în ţara noastră şomajul intelectual, proletarizarea intelectuală şi, mai exact, mizeria intelectualilor, oferă multe asemănări cu condiţiunile de viaţă ale aceleiaşi categorii sociale din marea republică latină. Nu este exclus, chiar ca la noi răul să fie încă şi mai accentuat! D. de Moro Giafferri caracterizează situaţiunea, cu cuvintele cele mai impresionante, declarând că „în profesiunile intelectuale şi, în mod special, în carterele liberale, nu este tragică şi asta nu numai pentru persoane (nici nu se bănueşte numărul victimelor) dar chiar pentru colectivitate". Iar soluţia a Iat-o, tot aşa de precisă şi de tranşantă : • „Mărturisesc că nici nu întrezăresc un remediu în contra acestui teribil flagel (!) Trebuie totuşi împiedecat ca el să nu se înrăutăţească. Sentimentul meu persanei este că trebuie pusă o stavire, STABILINDU-SE EXAMENE PRACTICE LA INTRAREA UNEI CARIERE CARE DESAMĂGEŞTE IN CURÂND PE PREA MULTI TINERI". Aceste păreri sunt cu totul interesante şi de o valoare necontestată mai cu seamă că d. de Moro Giafferri răspunde cu anticipaţie şi unor posibile obiecţiuni privitoare la faptul că aceste păreri ar putea să fie oarecum în contradicţie cu spiritul modemn de perfectă liberalitate în aspiraţiile şi putinţa de ridicare a oricui. Valoarea acestor păreri mai rezidă de asemenea şi în aceia că ele vin de la un om care posedă o imensă experienţă a vieţii, o mare autoritate profesională şi un mare ascendent moral în ţara lui. In astfel de condiţii putem oare să fiu-l credem şi, mai cu seamă, să nu-i dăm dreptate? Căci şi la noi situaţia intelectualilor este cu adevărat tragică. »1. i. dr. ŞTIINŢA şiPOLITICA Consideraţiuni pe marginea unor declaraţiuni ale d-lui Const. I. C. Brătianu, preşedintele partidului intmit oMULui şi morale. Ştiinţa formează spiritul omului, îi dă o anumită ţinută, îi imprimă o anumită disciplină inflexibilă şi intratabilă. Exemplul cel mai elocvent al vieţii noastre publice îl găsim în personalitatea lui Vintilă Brătianu şi a tuturor Brătienilor dealtfel. Vintilă Brătianu era un mare teoretician. Un cunoscător adânc al problemelor sociale, economice şi ştiinţifice, al tuturor domeniilor de viaţă practică şi teoretică. Aşa se explică marea, lui personalitate, sufletul său bun şi caracterul său inflexibil. Pregătirea într’o anumită direcţiune, în inginerie, îi lăsase urme adânci îi* deştiinţa" omului *ce vedea în puterea caracterului forţa morală a unei veţi întregi. Fenomenul acesta poate fi verificat la toţi oamenii politici cari fac din practica vieţii publice nu o sursă de satisfacere personală, sufletească şi materială, ci o datorie morală care impune o anumită conduită, de la care orice decădere e un prilej de micşorare a unei vieţi ce nu poate fi înălţată pe toate cioburile şi pe toate înjosirile. Politica în aspectul ei contemplativ e o artă. In dinamica ei continuă, im lupta factorilor care determină vocaţia unei societăţi şi a unui stat e o ştiinţă. Numai cine o face cu pasiunea artistului şi cu disciplina omu- lui de ştiinţă, face o operă constructivă, de progres social, de educaţie cetăţenească şi de îndeplinire desăvârşită a îndatoririlor obşteşti. Cuvintele d-lui Const. I. C. Brătianu au fost ale omului de caracter, ale cetăţeanului luminat ale conducătorului deblemei organizării statului, d. Const. I. C. Brătianu, preşedintele partidului naţional-liberal a făcut o expunere doctrinară de o mare valoare ştiinţifică. D-sa a arătat care trebue să fie raporturile între ştiinţă şi politică, privite ca discipline, cum şi între omul de ştiinţă şi omul politic. Se credea că între ştiinţă şi politică nu există nici o legătură. Şi patriot, că un şanţ adânc separă pen- elită, tru totdeauna aceste două do-1 îndrumător o viaţă întreaga în menii de activitate, într’adevăr partidul naţ.-liberal d'. Const. I deosebite. Cu timpul însă această erezie a dispărut. Politica nu a fost considerată întotdeauna prin aspectul ei constructiv şi obligatoriu. Interesul individual de multe ori prima interesul social şi în lupta aceasta de interese se denatura valoarea obiectivă a realităţilor sufleteşti Brătianu a rostit de la locul său de onoare şi de mari răspunderi, din jetul de preşedinte al partidului, îndreptarul cetăţenesc al democratului care trebuie să vadă mereu în politică o datorie a cărei îndeplinire nu-i nici cea mai uşoară, nici cea de tânguit. M. GH. CONSTANTINESCU La şedinţa grupării intelectuale I. G. Duca, consacrată pro f. CONST. I. C. BRATIANU Preşedintele Partidului national-liberal