Viitorul, martie 1935 (Anul 27, nr. 8136-8162)
1935-03-01 / nr. 8136
ANUL XXVII No. 8136 BUCU redacția Str. Edgar Qifist No. 2 RESTI ADMINISTRAȚIA Str. R. Poincaré No. 17 Telefoanele: 38030; 37912. ANUNȚURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug Eroii libertăţii NAŢIONALE — i discersicii Horia, Cloşca şi Crişan — Horia, Cloşca şi Crişan Acum 150 de ani, trei ţărani din Ardeal s’au ridicat contra puternicilor stăpânitori, şi contra asupritorilor unguri, dând cu jertfa vieţii lor cea mai strălucită pagină de martiragiu din istoria lumei. Aceştia erau Horia, Cloşca şi Crişan, ale căror nume vor sta deapururi ca stele luminoase pe cerul României, generaţii după generaţii socotind jertfele lor ca o chezăşie a trecutului pentru triumful dreptăţii în lume, şi pentru succesul cauzei drepte a neamrfirii nostru, de secole asuprat. Capul mişcării revoluţionare de acum 150 de ani în Ardeal a fost Horia, de numele căruia se leagă mişcarea naţională, premergătoare celei a lui Tudor Vladimirescu, din Oltenia şi Muntenia, care vrea să arate cruzilor stăpânitori unguri de atunci, ca şi omenirei întregi, că neamul românesc nu este un neam de robi, şi că ştie să-şi apere, cu preţul sacrificiului vieţii, drepturile lui naţionale şi demnitatea lui de popor care nu e venetic în această lume. Situaţia ţăranilor români din Ardeal în preajma anului 1784, când se deslănţue revoluţia celor trei ţărani, era cutremurător de tristă. Iobagi pe moşiile magnaţilor unguri, asupriţi şi înjosiţi fără bucuria roadelor muncii lor, şi fără nădejdea unei libertăţi naţionale, ţăranii duceau o viaţă de dureri şi de umilinţe. Cu sentimentul de ordine, dar şi de mândrie firească al ţăranilor români, ei nu s’au sfiit de-a trimete delegaţii la puternicul împărat losef, în anii 1779, 1780, şi 1782. Printre aceşti delegaţi se afla şi Nicolae Ursu, supranumele lui Horia. Demersurile românilor pe lângă marele împărat nu au rămas fără ecou, şi Josef a dat ordin ca continuele vexaţiuni suferite de ţărani şi ca iobăgia nemiloasă în care ei trăiau să înceteze. Dar la Viena, până în câmpiile Ungariei, ordinele împărăteşti, aveau timp ca să fie uitate, şi neexecutate. Persecuţiile ungurilor faţă de ţăranii Români continuară astfel mereu, ceace făcu pe Horia, — capul mişcărei de desrobire — să ia calea violenţei, după ce toate cercările de îmbunnătăţire şi de ascultare a no», dreptăţilor, nu avusese nici- un efect. Chemarea lui Horia, ajutat de Crişan, şi de Cloşca, s’a auzit în Ardeal. Strigătul lui de revoltă a fost scânteia care a făcut să isbucnească focul, şi ca un popor înfometat de dreptate, să nu ezite ca să alerge sub steagul marilor desrobitori şi străluciţilor viteji. Furia poporului român nu cunoscu margini şi rezerve. Era mişcarea de disperare hrănită cu toate amintirile suferinţelor, mizeriilor şi jicnrilor necurmate. Din cauză că Jeset declarase atunci război Olandei, căuta să înăbuşe în sânge o revoltă pe care nu a ştiut sâ o evite prin măsuri de dreptate. Se dădu ordin comandanţilor militari ca revolta să fie stinsă în sânge. Capii ei Horia şi Cloşca pieriră fiind omorâţi pe roată, iar Crişan se sinucise în închisoare. Astfel se închee într’o apoteoză de sânge, viaţa celor trei martiri ai românismului, celor trei eroi cari au arătat cu jertfa vieţii lor, drepturile vieţii libere ale poporului nostru. Sărbătorirea memoriei acestor trei viteji, este astfel un act de pietate, ca şi o mare lecţie de istorie, din care se desprinde învăţământul că neamul nostru ştie să se apere până la ultimul sacrificiu ori de câte ori demnitatea şi drepturile lui sunt nesocotite. O bază pentru festonarea Dacică a relaţilor internansnan PARIS, 27 (Rador). — Comentând comunicatul publicat ori la Roma, ziarul „Petit Parisien“ scrie . ..Guvernul italian consideră că acordurile din Roma şi Londra constitue o bază pentru desvoltarea pacifică a relaţiilor internaţionale, care trebue căutată în cadrul unor înţelegeri generale. Dar este clar că comunicatul tinde deasemenea a pune Germania în faţa sforţării pe care Italia ar putea să o facă în cazul unor complicaţii ulterioare“. Ziarul „Le Matin“ scrie în legătură cu acest comunicat: „Este o asigurare amicală dată Parisului şi Londrei şi un aviz solemn adresat Berlinului. Italia înţelege să măsoare sforţarea ei în Africa în aşa fel încât să-şi poată îndeplini rolul in sistemul internaţional de securitate“. --------------.149 ----------------- Intre anarhie şi creaţie Cine îşi mai aminteşte că parti- dul naţional-ţărănesc se găseşte în plină campanie de ,,răsturnare“ ! d-l Vaida, care la Cluj ţine conferinţe cu un subiect respins, şi condamnat de întreg comitetul partidului 7 D-l Mania, care la Cluj îi aruncă d-lui Vaida „fiţuici“ în sala de conferinţă iar la Bucureşti are silnice consfătuiri la Cameră ca fruntaşii partidului naţional-ţărănesc cari, în mod public, resping „tactica“ şi „metodele“ d-sale ? E-l Mihalache care înoată între două ape abia trăgându-şi sufletul şi schimbându-şi în fiecare zi atitudinea ? Nu credem că vreun fruntaş naţional-ţărănist mai ţine azi să-şi amintească de blufful campaniei de „răsturnare“. Mâine, însă când se va pune din nou chestiunea Skoda şi când Parlamentul va căuta să se orienteze în această întunecoasă afacere, iar se vor uni trji acei cari au interes să provoace diversiuni şi vor trâmbiţa „răsturnarea“. E un sistem anarhic, prin care se încearcă zi de zi înăbuşirea oricărei opere de creaţie. Am avut campanie de „răsturnare“ la înfăptuirea conversiunei, am avut-o la aranjarea datoriilor externe, când guvernul a scăpat ţara ele controlul strein. — am avut-o la facerea împrumutului de înzestrare şi la reorganizarea cooperaţiei. Cu atât mai vârtos o vom avea cu ocazia judecărei afacerii Skoda, menită să arunce o lumină neplăcută asupra practicelor şi competinţei condtmerii partidului naţional-ţărănesc, i-ar peste campaniile anarhice guvernul actual îşi continuă opera de înfăptuiri. Fără discursuri, fără a răspunde cel puţin calomniilor ce se ventilează, — guvernul lucrează zi cu zi, oră cu oră. E o activitate care nu se poate compara decât cu acea din timpul războiului de întregire. Din zori şi până în noapte la toate departamentele, o mână de oameni cinstiţi, capabili şi bine intenţionaţi, muncesc din răsputeri pentru scoaterea ţării din impas. La ministerul de finanţe se lucrează la buget şi la reorganizarea fiscală. La ministerul de agricultură se pregăteşte ofensiva agricolă din primăvară. La ministerul apărării naţionale se lucrează la înzestrarea armatei. La ministerul şcoalelor e o adevărată campanie de reorganizare a învăţământului şi de sporire a numărului şcoalelor şi învăţătorilor. La ministerul de lucrări publice, s-a alcătuit un program bogat ce cuprinde creiarea de noui şosele şi drumuri de fier. El se va executa începând dii primăvară. Ministerul de interne, în afară de o mare reformă a poliţiei şi de reforma administrativă, a reuşit să întroneze ordinea şi liniştea lăntrică făcând, posibilă întreagă această operă de creaţie. Aşadar pretutindeni se lucrează intens, cu rezultate vădite şi fără nici o preocupare politicianistă, în timp ce acei cari au provocat dezastrul se reped din nou să distrugă. Niciodată însă calomnia n’a putut distruge ceiace au înfăptuit munca, priceperea şi cinstea partidului liberal. De aceia privim cu linişte viitorul. El va dovedi cât de mult se poate creia atunci când oamenii cari ţin frânele statului sunt preocupaţi numai de binele public şi doresc numai înfăptuirea programului înfățişat opiniei publice. ficarii realizări Opinia publică a luat cunoştinţă cu satisfacţie de comunicatul oficial prin care se anunţă că tratativele cu uzinele Skoda relative la contractul de armament, s’au încheiat cu bine, şi că astfel, problema înzestrărei armatei a intrat pe calea realizărilor. Cu acest prilej credem că este util să reamintim în câteva cuvinte marea operă înfăptuită de guvernul naţional-liberal condus de d-l Gh. Tătărescu, în scurtul răstimp de un an şi două luni. Această operă se poate rezuma în trei etape principale care cuprind: restabilirea ordinei morale şi materiale în ţară, conversiunea datoriilor agricole şi urbane şi împrumutul de înzestrare în aplicarea planului de armament al oştirei noastre. Se cunosc împrejurările grave şi tulburi în care preşedintele consiliului d-l Gh. Tătărescu şi-a format cabinetul. După asasinarea marelui român Ion Duca, agitaţiile extremiste ameninţau ordinea constituţională şi structura noastră socială. Dacă privim frământările şi răsturnările interne întâmplate în unele state europene, putem măsura astăzi primejdia prin care a trecut ţara noastră şi de care a scăpat mulţumită hotărârei şi energiei guvernului. Autoritatea, prestigiul şi fermitatea de care a dat dovadă guvernul prezidat de d-l Gh. Tătărescu au restabilit şi menţinut ordinea în toată ţara, au întărit disciplina adiministraţiei, au readus liniştea şi încrederea dela un capăt la celălalt al ţării. Dar mai rămânea un grav motiv de agitaţie şi nelinişte. Situaţiunea materială a majoritate! cetăţenilor tării era compromisă în urma crizei ce s’a deslănţuit în lume. Bunurile imobiliare, grevate de datorii, nu mai reprezentau decât o valoare incertă. Creditul dispăruse, şi nici o activitate economică productivă nu mai putea renaşte atâta vreme cât soarta imobilelor funciare şi urbane nu mai oferea o bază serioasă pentru transactiv. La această nestabilitate şi paralizie economică, guvernul naţional-liberal prezidat de d-l Gh. Tătărescu a adus ca remediu efi-I cace și salvator, stabilitatea legală isvorâtă din conversiunea datoriilor. Odată trecutul lichidat în mod echitabil, creditul și activitatea economică au renăscut. A treia miros operă este realizarea împrumutului intern de înzestrare a ţărei şi pregătire a armamentului oştirei noastre. De câteva luni de zile, preşedintele consiliului, şi-a consacrat fecunda-i activitate acestei opere de procurare a aliajului modern necesar apărărei noastre. Comenzile de material făcute în străinătate, utilarea şi întrebuinţarea industriei naţionale de armament şi în sfârşit refacerea contractului Skoda au încoronat sforţările preşedintelui consiliului. Acest complex de comenzi face parte dintr’un plan determinat, a cărui desfăşurare şi desvoltare e în curs. Mulţumită activităţii guvernului, ţara noastră va fi în măsură să satisfacă nevoile apărărei sale naţionale şi să împlinească în acest colţ al Europei rolul ce i se cuvine, ca apărătoare a ordinei şi a păcei. Sunt realizări concrete, pe care ţara le priveşte cu încredere şi satisfacţie. Ele sunt o chezăşie a viitorului şi opinia publică este încredinţată că guvernul naţional-liberal, care a realizat cele trei mari opere amintite, va şti să soluţioneze cu bine şi celelalte mari probleme care interesează ţara. Hiller a afirmat voinţa de pace a Germaniei, dar el a adăugat că onoarea şi libertatea germană ar fi ameninţate? O impresie şi mai rea a produs discursul d-lui Goebbels, ministrul propagandei, care a atacat In mod brutal puterile occidentale, in aceste condiţiuni nu e nici o mirare dacă opinia publică engleză rămâne sceptică faţă de eventualele rezultate ale intrevederii de la Berlin. DISCURSURILEMor Hitler si Goebbels — Au produs o rea impresie la Londra Tonul aiuient al discursului pur Duminică de cancelarul Hitler a produs o impresie foarte rea la Londra. D-l HITLER Ecouri Autorităţile engleze au fost sesizate de o mişcare revoluţionară isbucnită la Alinger (India) şi condusă de un fakir. Trupele trimise de guvernul englez au forţat pe revoluţionari să se retragă în munţi. In ciocnirea trupelor cu revoluţionarii au căzut 33 morţi. ■m- P. Vineri 1 Martie 1938 IN TARA Un an 600 lei II Trei luni ....... 150 lei Sase luni___ 300 „ || Un exemplar 2 , ratitufiuni publica si particulare 1000 lei anual Taxa se plătește in numerar Dir. G-le Sf. T. T. conf. circ. No. 137282/926. STRANATATE Un an ......1400 lei Sase luni ......700 „ II Trei luni ....... 400 lei Un exemplar PROBLEMA sănătăţii publice la sate Situaţia aşezămintelor spitaliceşti din întregul cuprins al ţării a fost amplu discutată cu prilejul votării proectului de lege privitor la angajarea prin contract a medicilor particulari pentru stabilirea lor la sate. D-l ministru dr. Ion Costinescu, a susţinut pe bună dreptate ca ceiace îl preocupă de când a venit în fruntea departamentului său este sănătatea satelor noastre, cari sunt complect lipsite de igienă şi de îngrijirea medicala. La aceste declaraţiuni, îsvorate dintr’o adâncă convingere a omului de ştiinţă care îşi îndeplineşte un adevărat apostolat, în loc sa i se răspundă serios cu acte şi documente, s’au ridicat o seamă de observaţiuni cari nu au nici o legătură nici cu asistenta medicala şi mai puţin cu însemnătatea unui punect de lege care vine să soltioneze în parte problema Sanataţii publice la sate. Fără să se adâncească şi să se studieze ■ o problema legată de sănătatea ţării, s’a susţinut unele lucruri cari au intrat de mult in domeniul fanteziei. Intr’adevăr, până acum un an, spitalele au fost ameninţate sa-şi închidă porţile, pentru că ele n’au mai putut răspunde misiunei din pricina ministerului sănătăţii publice, care pe tema „economiilor bugetare“ a redus numărul medicilor şi n’a mai pus la îndemână medicamentele necesare bolnavilor.Fără multă judecată, acest departament a tăiat până şi raţia de hrană a celor cari aveau nevoie de asistenta medicală, ca să nu mai insistăm prea mult asupra sistemului neîngăduit de a impune şefilor de spitate sa lucreze fără personal și fără material. Reorganizarea aşezămintelor ---- REV"11 ^ spitaliceşti Măsura ministerului lovea direct în organizarea administrativa aşa se explică faptul că peste 40 de spitale din tară au anunţat că fiind lipsite de mijloacele necesare au concediat medicii, iar bolonavii rămânând fără de asistenţă au fost trimişi în îngrijirea familiilor lor. Cum era de aşteptat, epidemiile ameninţau sănătatea publică, iar serviciul de control chemat să înlăture primejdia, nu putea să dea ajutorul necesar. Această tristă situaţie a găsit-o d-l ministru dr. Ion Costinescu. Venit în fruntea departamentului sănătăţii publice, prima sa grijă a fost să curme răul, să pună ordine şi să ia măsuri pentru redeschiderea tuturor aşezămintelor spitaliceşti. Timp de şase luni, ministrul sănătăţii publice, cutreerând toate oraşele, a studiat pe teren, problemele legate de viaţa şi sănătatea cetăţenilor. Ca o încoronare a acestei munci istovitoare a izbutit să înzestreze toate spitalele cu materiale, sa creieze dispensare şi să complecteze serviciile cu medici şi personal inferior, pentru a asigura buna funcţionare a acestor aşezăminte. O măsură bună, salutată cu mult entusiasm de toate clasele sociale a fost şi aceea a suprimării celor trei mii de diurnişti numiţi fără de rost de către trecutul regim la departamentul sănătăţii publice, fără nici o atribuţiune. Păşind pe drumul bun al marilor realizări, d-l ministru dr. Ion Costinescu şi-a impus programul său, încât vom avea medici particulari angajaţi cu contract de către minister, pentru asigurarea sănătăţii publice la sate. Medici la sate — „Ne trebue câţi mai mulţi medici la sate — ne spune d-l dr. ’. Costinescu — şi aceasta o susţin eu toată convingerea, fiindcă după ultima statistică am făcut dureroasa constatare, că la oraşe avem câte un medic la 300 de locuitori, pe când la sate ajungem la un medic pentru 30.000 de locuitori. „Diversităţile să ne dea cât mai mulţi medici, călăuziţi de un sfânt şi mare ideal, adică să nu caute locuri cu retribuţiuni mici şi sub demnitatea chemării lor la oraşe, ci ei, însăşi să ceară să fie trimişi la sate unde au un mare câmp de activitate şi unde o repet, pot faceun adevărat apostolat. „Gândul şi sfatul meu ca oui de ştiinţă şi ca medic, este că tinerii medici au datoria imperioasă şia să ajute pentru asigurarea asistentei medicale la sate. La ministerul sănătăţii publice am nevoie de 5000 medici, pe cari o voi trimite la oraşe, la sate şi până în cel din urmă cătun, fiindcă numai aşa voi putea, organiza cât mai bine asistenţa sănătăţii publice“. Declaraţiunile d-lui ministru Costinescu sunt categorice şi ele nu au nevoie de nici un comentariu. Bugetul ministerului, care apără viaţa şi sănătatea cetăţenilor nu are posibilităţile materiale pentru desăvârşirea operei concepută de mintea şi sufletul marelui român dr. Ion Costinescu. Totuşi, deasupra dificultăţilor bugetare, ministrul sănătăţii a numit până acum 1300 medici la circumscripţiile rurale, când de fapt pentru asigurarea şi soluţionarea asistenţei publice, ne-ar trebui cel puţin 5000 de medici. Prin noul proect de lege, care dă posibilitatea ministerului să numească medici particulari la sate, vom avea controlul sever al epidemiilor ivite şi mai ales de numărul bolnavilor de toate categoriile. Ministerul sănătăţii are nevoi de o statistică serioasă, făcută de medicul care trăeşte în mediul-ultral şi care va putea lua toate măsurile de apărare împotriva oricărui flagel. In Franţa, Germania, Italia, Austria şi Elveţia la 300 de locuitori avem un medic care se îngrijeşte de viaţa şi sănătatea cetăţenilor. Locuitorii acestor state au toată încrederea în ştiinţa lor, fiindcă toţi şi-au închinat cei mai frumoşi ani ai tinereţei lor binelui obştesc De ce oare în ţara noastră, pentru sănătatea publică n’am avea şi noi medici suficienţi, cari prin muncă închinată celui mai frumos ideal, ar putea soluţiona problema care să înalţe şi să aşeze ţara în rândurile statelor civilizate. Acesta este idealul pe care îl urmăreşte cu atâta perseverenţă titularul ministerului sănătăţii publice. ST. VLADESCU D-l dr. I. COSTINESCU Ministrul sănătăţii » MARTIRII NEAMULUI ani de la moartea lui Horia, Cloşca şi Crişan • Mâine, se împlinesc 150 de ani, ducând trei martiri ai românismului, iobagii Horia, Cloşca şi Crişan au suferit poate cea mai barbară pedeapsă de la vecinii noştri de peste Tisa, cari au dat dovezi nenumărate că actele barbare şi crimele politice sunt intim legate de însăşi evoluţia acestui popor, de rassă turanică. Suferinţele acestor eroi martiri, pe cari îi comemorăm mâine, nu sunt, desigur ultimele din şiragul de dureri şi asupriri ce a fost hărăzit fraţilor noştri de peste Carpaţi ; ele înseamnă însă în istoria poporului nostru un punct luminos de speranţă, un orizont fericit al redeşteptării conştiinţelor, sacrificiul pentru verdictul de mai târziu dat la Trianon şi Versailles. Jertfa acestor români dintr’o bucată, cari au simţit născută în suflete iubirea de patrie, asemeni unei moşteniri atavice, este simbolul sacru al luptelor noastre istorice pentru libertate. Guvernul participă cu tot sufletul la pioasa comemorare de mâine ; cu el participă ţara întreagă. Şi guvernul şi poporul român sunt conştienţi şi de rândul acesta, de însemnătatea unui act spontan şi colectiv : recunoştinţa şi veneraţia pentru eroii neamului. Dar comemorarea de mâine mai are şi un alt sens. El este urmă-itorul: Maghiarii trebue să înţe leagă, că nedreptăţile nu sunt de lungă durată. Şi că deci, un drept câştigat cu jertfa sângelui, cu ultime forţe omeneşti, nu poate să fie preschimbat, aşa cum cer ambiţiile fanatice. Când mopagandiştii generalului Goemboes agită revizuirea tratatelor — aceste acte permanente, atâta timp cât nu se va tulbura pacea, ei trebue să se gândească la ceea ce au făcut ungurii, naţionaliştilor Horia, Cloşca şi Crişan. De aceea noi să ţinem trează în conştiinţa aliaţilor, jertfa lor. Ea nu numai că impresionează dar confirmă dorinţa noastră nestrămutată de a rămâne, aşa cum ne găsim acum. Horia, supranumele lui Nicolae Ursu a fost, după cum se ştie, capul mişcării revoluţionare din 1784. Cloşca, pe adevăratul lui nume Ioan Oarga era un iobag din comuna Cărpeniş. Chrişan, al treilea fruntaş al mişcării era tot din comuna Cărpeniş. Românii erau atât de nedreptăţiţi, încât nu li s’au mai acordat niciun fel de drepturi civile, ne mai vorbind de cele politice. Nu rămăsese românilor de peste Carpaţi decât un singur drept, pe cari nimeni nu-l poate lua vreunui desmoştenit : dreptul de a se revolta in faţa nedreptăţilor. Revoltele românilor au început, propriu zis, în anul 1437, când au început mişcări în partea de miazănoapte a Transilvaniei.^ Şaptezeci şi şapte de ani mai târziu, s au revoltatţăranii din Ungaria, împotriva feudalismului nemilos. Răzbunarea feudalilor a fost cruda şi adevărat maghiară. Ei au poruncit ţiganilor să tragă, cu cleştele, carnea celor răsvrfttiţi Pentru a ne da seamă cât erau de împilaţi ţăranii în Austro-Ungaria, n’avem decât să ne gândim la legiferarea infamă, cu care a fost însărcinat Verböczi : „Ţăranul nu are nimic, în afară de simbria sa“. Legile maghiarilor nu vorbeau altfel despre conaţionalii noştri, decât în asemenea cuvinte : „Tâlharii de români“, sau stârpirea de pe fala pământului a viţei româneşti“. Când Iosif II se urcă pe tron, starea românilor de peste Carpaţi era desperată. Intre 1779 şi 1784, Horia a făcut mai multe călătorii la Viena, cerând un regim uman pentru români. Horia văzând că Iosif II nu poate fi înduplecat în convingerilelui egoiste, şi absurde, a convocat pe legionarii săi pentru ziua de 19 Octombrie 1784, la Mesteacăn. Românii jurând să fie solidari au plecat, conduşi de Gh. Crişan, spre Alba-Iulia. In seara de 20 octombrie ajunseseră în satul Curechiu. Ungurii aflând de preparativele revoluţiei, au pornit în urmărirea lui Crişan, omorând pe loc toate grupurile descoperite. La 21 octombrie românii au jurat din nou, în biserica de la Curechiu, că vor lupta până la ultima picătură de sânge. Din nenorocire acţiunea lui Horia. Cloşca şi Crişan n’a reuşit până la capăt, din cauza unei trădări. Pe trădători, Iosif II i-a răsplătit cu daruri scumpe, aşa cum altă dată, Rudolf II răsplătise pe Basta omorâtorul lui Mihai Viteazul. Până la omorârea pe roată, Horia şi Cloşca au fost ţinuţi în temniţele fortăreţei din Alba-Iulia, cu lanţuri , grele la gât, picioare şi mâini. La o sută cincizeci de ani de la moartea acestor martiri ai neamiului, gândul generaţiei tinere să se îndrepte la Gorunul lui Horia, unde trebue să ardă o candela mai mult pentru luminarea conştiinţei neamului. * C1P. D. *