Viitorul, martie 1935 (Anul 27, nr. 8136-8162)

1935-03-01 / nr. 8136

ANUL XXVII No. 8136 B­U­C­U r­edacția Str. Edgar Qi­fist No. 2 RESTI ADMINISTRAȚIA Str. R. Poincaré No. 17 Telefoanele: 3­8030; 3­7912. ANUNȚURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug Eroii libertăţii NAŢIONALE — i discersicii Horia, Cloşca şi Crişan — Horia, Cloşca şi Crişan Acum 150 de ani, trei ţă­rani din Ardeal s’au ridicat contra puternicilor stăpâni­­tori, şi contra asupritorilor unguri, dând cu jertfa vieţii lor cea mai strălucită pagi­nă de martiragiu din istoria lumei. Aceştia erau Horia, Cloşca şi Crişan, ale căror nume vor sta deapururi ca stele luminoase pe cerul Ro­mâniei, generaţii după ge­neraţii socotind jertfele lor ca o chezăşie a trecutului pentru triumful dreptăţii în lume, şi pentru succesul cauzei drepte a neamrfirii nos­tru, de secole asuprat. Capul mişcării revoluţio­nare de acum 150 de ani în Ardeal a fost Horia, de numele căruia se leagă miş­carea naţională, premergă­toare celei a lui Tudor Vla­­dimirescu, din Oltenia şi Muntenia, care vrea să ar­ate cruzilor stăpânitori un­guri de atunci, ca şi ome­­nirei întregi, că neamul ro­mânesc nu este un neam de robi, şi că ştie să-şi apere, cu preţul sacrificiului vieţii, drepturile lui naţionale şi demnitatea lui de popor care nu e venetic în această lu­me. Situaţia ţăranilor români din Ardeal în preajma anu­lui 1784, când se deslănţue revoluţia celor trei ţărani, era cutremurător de tristă. Iobagi pe moşiile magnaţi­lor unguri, asupriţi şi înjo­siţi fără bucuria roadelor muncii lor, şi fără nădejdea unei libertăţi naţionale, ţă­ranii duceau o viaţă de du­reri şi de umilinţe. Cu sen­­timentul de ordine, dar şi de mândrie firească al ţăra­nilor români, ei nu s’au sfiit de-a trimete delegaţii la pu­ternicul împărat losef, în anii 1779, 1780, şi 1782. Printre aceşti delegaţi se afla şi Nicolae Ursu, supranumele lui Horia. Demersurile ro­mânilor pe lângă marele împărat nu au rămas fără ecou, şi Josef a dat ordin ca continuele vexaţiuni sufe­rite de ţărani şi ca iobăgia nemiloasă în care ei trăiau să înceteze. Dar la Viena, până în câmpiile Ungariei, ordinele împărăteşti, aveau timp ca să fie uitate, şi ne­­executate. Persecuţiile ungu­rilor faţă de ţăranii Români continuară astfel mereu, cea­­ce făcu pe Horia, — capul mişcărei de desrobire — să ia calea violenţei, după ce toate cercările de îmbunnă­­tăţire şi de ascultare a no», dreptăţilor, nu avusese nici-­ un efect. Chemarea lui Horia, ajutat de Crişan, şi de Cloşca, s’a auzit în Ardeal. Strigătul lui de revoltă a fost scân­teia care a făcut să isbuc­­nească focul, şi ca un popor înfometat de dreptate, să nu ezite ca să alerge sub steagul marilor desrobitori şi străluciţilor viteji. Furia poporului român nu cunoscu margini şi rezerve. Era mişcarea de disperare hrănită cu toate amintirile suferinţelor, mizeriilor şi jic­­nrilor necurmate. Din cauză că Jeset declarase atunci război Olandei, căuta să înăbuşe în sânge o revoltă pe care nu a ştiut sâ­ o evite prin măsuri de dreptate. Se dădu ordin comandanţilor militari ca revolta să fie stinsă în sânge. Capii ei Horia şi Cloşca pieriră fiind omorâţi pe roată, iar Crişan se sinucise în închisoare. Astfel se închee într’o apoteoză de sânge, viaţa celor trei martiri ai românismului, celor trei eroi cari au arătat cu jertfa vieţii lor, dreptu­rile vieţii libere ale poporu­lui nostru. Sărbătorirea memoriei a­­cestor trei viteji, este astfel un act de pietate, ca şi o mare lecţie de istorie, din care se desprinde învăţă­mântul că neamul nostru ştie să se apere până la ulti­mul sacrificiu ori­ de câte­ ori demnitatea şi drepturile lui sunt nesocotite. O bază pen­tru fest­on­area Dacică a relaţilor internansnan PARIS, 27 (Rador). — Comen­tând comunicatul publicat ori la Roma, ziarul „Petit Parisien“ scrie . ..Guvernul italian consideră că acordurile din Roma şi Londra constitue o bază pentru desvolta­­rea pacifică a relaţiilor interna­ţionale, care trebue căutată în ca­drul unor înţelegeri generale. Dar este clar că comunicatul tinde de­­asemenea a pune Germania în fa­ţa sforţării pe care Italia ar pu­tea să o facă în cazul unor com­plicaţii ulterioare“. Ziarul „Le Matin“ scrie în legă­tură cu acest comunicat: „Este o asigurare amicală dată Parisului şi Londrei şi un aviz solemn adre­sat­ Berlinului. Italia înţelege să măsoare sforţarea ei în Africa în aşa fel încât să-şi poată îndeplini rolul in sistemul internaţional de securitate“. --------------.149 -----------------­ Intre anarhie şi creaţie Cine îşi mai aminteşte că parti-­­ dul naţional-ţărănesc se găseşte în plină campanie de ,,răsturnare“ ! d-l Vaida, care la Cluj ţine con­ferinţe cu un subiect respins, şi condamnat de întreg comitetul partidului 7 D-l Mania, care la Cluj îi aruncă d-lui Vaida „fiţuici“ în sala de conferinţă iar la Bucureşti are silnice consfătuiri la Cameră ca fruntaşii partidului naţional-ţără­­n­esc cari, în mod public, resping „tactica“ şi „metodele“ d-sale ? E-l Mihalache care înoată între două ape abia trăgându-şi sufletul şi schimbându-şi în fiecare zi ati­tudinea ? Nu credem că vreun fruntaş na­­ţional-ţărănist mai ţine azi să-şi amintească de blufful campaniei de „răsturnare“. Mâine, însă când se va pune din nou chestiunea Skoda şi când Par­lamentul va căuta să se orienteze în această întunecoasă afacere, iar se vor uni trji acei cari au interes să provoace diversiuni şi vor trâm­biţa „răsturnarea“. E un sistem anarhic, prin care se încearcă zi de zi înăbuşirea ori­cărei opere de creaţie. Am avut campanie de „răstur­nare“ la înfăptuirea conversiunei, am avut-o la aranjarea datoriilor externe, când guvernul a scăpat ţara ele controlul strein. — am a­­vut-o la facerea împrumutului de înzestrare şi la reorganizarea coo­peraţiei. Cu atât mai vârtos o vom avea cu ocazia judecărei afacerii Skoda, menită să arunce o lumină neplăcută asupra­ practicelor şi competinţei condtmerii partidului n­aţi­on­al-ţă­rănesc, i-­ar peste campaniile­ anarhice guvernul actual îşi continuă opera de înfăptuiri. Fără discursuri, fără a răspunde cel puţin calomniilor ce se venti­lează, — guvernul lucrează zi cu zi, oră cu oră. E o activitate care nu se poate compara decât cu acea din timpul războiului de întregire. Din zori şi până în noapte la toate departamentele, o mână de oameni cinstiţi, capabili şi bine intenţio­naţi, muncesc din răsputeri pentru scoaterea ţării din impas. La ministerul de finanţe se lu­crează la buget şi la reorganiza­rea fiscală. La ministerul de agricultură se pregăteşte ofensiva agricolă din primăvară. La ministerul apă­rării naţionale se lucrează la în­zestrarea armatei. La ministerul şcoalelor e o adevărată campanie de reorganizare a învăţământului şi de sporire a numărului şcoalelor şi învăţătorilor. La ministerul de lucrări publice, s-a alcătuit un program bogat ce cuprinde creiarea de noui şosele şi drumuri de fier. El se va exe­cuta începând dii primăvară. Mi­nisterul de interne, în afară de o mare reformă a poliţiei şi de re­forma administrativă, a reuşit să întroneze ordinea şi liniştea lă­n­­trică făcând, posibilă întreagă a­­ceastă operă de creaţie. Aşa­dar pretutindeni se lucrează intens, cu rezultate vădite şi fără nici o preocupare politicianistă, în timp ce acei cari au provocat de­zastrul se reped din nou să dis­trugă. Niciodată însă calomnia n’a putut distruge ceiace au înfăptuit munca, priceperea şi cinstea par­tidului liberal. De aceia privim cu linişte viitorul. El va dovedi cât de mult se poate creia atunci când oamenii cari ţin frânele sta­tului sunt preocupaţi numai de bi­nele public şi doresc numai în­făptuirea programului înfățişat opiniei publice. ficarii­ realizări Opinia publică a luat cuno­ştinţă cu satisfacţie de comuni­catul oficial prin care se anunţă că tratativele cu uzinele Skoda relative la contractul de arma­ment, s’au încheiat cu bine, şi că astfel, problema înzestrărei ar­matei a intrat pe calea realiză­rilor. Cu acest prilej credem că este util să reamintim în câteva cu­vinte marea operă înfăptuită de guvernul naţional-liberal condus de d-l Gh. Tătărescu, în scurtul răstimp de un an şi două luni. Această operă se poate rezuma în trei etape principale care cu­­prind: restabilirea ordinei mo­rale şi materiale în ţară, conver­siunea datoriilor agricole şi ur­bane şi împrumutul de înzestrare în aplicarea planului de arma­ment al oştirei noastre. Se cunosc împrejurările grave şi tulburi în care preşedintele con­­siliului d-l Gh. Tătărescu şi-a for­mat cabinetul. După asasinarea marelui român Ion Duca, agita­ţiile extremiste ameninţau ordi­nea constituţională şi structura noastră socială. Dacă privim fră­mântările şi răsturnările interne întâmplate în unele state euro­pene, putem măsura astăzi pri­mejdia prin care a trecut ţara noastră şi de care a scăpat mul­ţumită hotărârei şi energiei gu­vernului. Autoritatea, prestigiul şi fermi­tatea de care a dat dovadă gu­vernul prezidat de d-l Gh. Tătă­rescu au restabilit şi menţinut ordinea în toată ţara, au întărit disciplina adiministraţiei, au rea­dus liniştea şi încrederea dela un capăt la celălalt al ţării. Dar mai rămânea un grav mo­tiv de agitaţie şi nelinişte. Situa­­ţiunea materială a majoritate! ce­tăţenilor tării era compromisă în urma crizei ce s’a deslănţuit în lume. Bunurile imobiliare, gre­vate de datorii, nu mai reprezen­tau decât o valoare incertă. Credi­tul dispăruse, şi nici­ o activitate economică productivă nu mai pu­tea renaşte atâta vreme cât soarta imobilelor funciare şi urbane nu mai oferea o bază serioasă pentru transactiv. La această nestabilitate şi pa­ralizie economică, guvernul na­ţional-liberal prezidat de d-l Gh. Tătărescu a adus ca remediu efi-I cace și salvator, stabilitatea le­gală isvorâtă din conversiunea datoriilor. Odată trecutul lichi­dat în mod echitabil, creditul și activitatea economică au renăs­cut. A treia m­iros operă este realiza­rea împrumutului intern de înze­strare a ţărei şi pregătire a ar­mamentului oştirei noastre. De câteva luni de zile, preşe­dintele consiliului, şi-a consacrat fecunda-i activitate acestei opere de procurare a aliajului modern necesar apărărei noastre. Comenzile de material făcute în străinătate, utilarea şi întrebuin­ţarea industriei naţionale de ar­mament şi în­ sfârşit refacerea contractului Skoda au încoronat sforţările preşedintelui consiliului. Acest complex de comenzi face parte dintr’un plan determinat, a cărui desfăşurare şi desvoltare e în curs. Mulţumită activităţii guvernu­lui, ţara noastră va fi în măsură să satisfacă nevoile apărărei sale naţionale şi să împlinească în acest colţ al Europei rolul ce i se cuvine, ca apărătoare a ordinei şi a păcei. Sunt realizări concrete, pe care ţara le priveşte cu încredere şi satisfacţie. Ele sunt o chezăşie a viitorului şi opinia publică este încredinţată că guvernul naţio­nal-liberal, care a realizat cele trei mari opere amintite, va şti să soluţioneze cu bine şi celelalte mari probleme care interesează ţara. Hiller a afirmat voinţa de pace a Germaniei, dar el a adăugat că onoa­rea şi libertatea germană ar fi ame­ninţate? O impresie şi mai rea a produs dis­cursul d-lui Goebbels, ministrul propa­gandei, care a atacat In mod brutal puterile occidentale, in aceste condiţiuni nu e nici o mi­rare dacă opinia publică engleză rămâne sceptică faţă de eventualele rezultate ale intrevederii de la Berlin. DISCURSURILE­­Mor Hitler si Goebbels — Au produs o rea impresie la Londra Tonul aiuient al discursului pur Du­minică de cancelarul Hitler a produs o impresie foarte rea la Londra. D-l HITLER Ecouri A­utorităţile engleze au fost sesi­zate de o mişcare revoluţionară isbucnită la Alinger (India) şi condusă de un fakir. Trupele trimi­se de guvernul englez au forţat pe revoluţionari să se retragă în munţi. In ciocnirea trupelor cu revoluţio­narii au căzut 33 morţi. ■m- P. Vineri 1 Martie 1938 IN TARA Un an 600 lei II Trei luni ....... 150 lei Sase luni___ 300 „ || Un exemplar 2 , ratitufiuni publica si particulare 1000 lei anual Taxa se plătește in numerar Dir. G-le Sf­. T. T. conf. circ. No. 137282/926. STRANATATE Un an ......1400 lei Sase luni ......700 „ II Trei luni ....... 400 lei Un exemplar P­ROBLEMA sănătăţii publice la sate Situaţia aşezămintelor spitali­ceşti din întregul cuprins al ţării a fost amplu discutată cu prile­jul votării proectului de lege pri­vitor la angajarea prin contract a medicilor particulari pentru sta­bilirea lor la sate. D-l ministru dr. Ion Costinescu, a susţinut pe bună dreptate ca ceiace îl preocupă de când a ve­nit în fruntea departamentului său este sănătatea satelor noastre, cari sunt complect lipsite de i­­gienă şi de îngrijirea medicala. La aceste declaraţiuni, îsvorate dintr’o adâncă convingere a omu­­lui de ştiinţă care îşi îndeplineşte un adevărat apostolat, în loc sa i se răspundă serios cu acte şi­ do­cumente, s’au ridicat o seamă de observ­aţiuni cari nu au nici o le­gătură nici cu asistenta medicala şi mai puţin cu însemnătatea unui punect de lege care vine să sol­­tioneze în parte problema Sanata­­ţii publice la sate. Fără să se adâncească şi să se studieze ■ o problema legată de să­nătatea ţării, s’a susţinut unele lucruri cari au intrat de mult in domeniul fanteziei. Intr’adevăr, până acum un an, spitalele au fost ameninţate sa-şi închidă porţile, pentru că ele n’au mai putut răspunde misiunei din pricina ministerului sănătăţii pu­blice, care pe tema „economiilor bugetare“ a redus numărul medi­cilor şi n’a mai pus la îndemână medicamentele necesare bolnavi­lor.Fără multă judecată, acest de­partament a tăiat până şi raţia de hrană a celor cari aveau nevoie de asistenta medicală, ca să­ nu­­ mai insistăm prea mult asupra­ sistemului neîngăduit d­e a impu­ne şefilor de spitate sa lucreze fă­ră personal și fără material. Reorganizarea aşezămintelor ---- REV"11 ^ spitaliceşti Măsura ministerului lovea di­rect în organizarea administrativa aşa se explică faptul că peste 40 de spitale din tară au anunţat că fiind lipsite de mijloacele necesa­re au concediat medicii, iar bolo­navii rămânând fără de asistenţă au fost trimişi în îngrijirea fa­miliilor lor. Cum era de aşteptat, epidemiile ameninţau sănătatea publică, iar serviciul de control chemat să în­lăture primejdia, nu putea să dea ajutorul necesar. Această tristă situaţie a găsit-o d-l ministru dr. Ion Costinescu. Venit în fruntea departamentu­lui sănătăţii publice, prima sa grijă a fost să curme răul, să pu­nă ordine şi să ia măsuri pentru redeschiderea tuturor aşezăminte­lor spitaliceşti. Timp de şase luni, ministrul să­nătăţii publice, cutreerând toate oraşele, a studiat pe teren, proble­mele legate de viaţa şi sănătatea cetăţenilor. Ca o încoronare a acestei munci istovitoare a izbutit să înzestreze toate spitalele cu materiale, sa creieze dispensare şi să complec­­teze serviciile cu medici şi perso­nal inferior, pentru a asigura bu­na funcţionare a acestor aşeză­minte. O măsură bună, salutată cu mult entusiasm de toate clasele sociale a fost şi aceea a supri­mării celor trei mii de diurnişti numiţi fără de rost de către tre­cutul regim­ la departamentul să­nătăţii publice, fără nici o atribu­­ţiune. Păşind pe drumul bun al mari­lor realizări, d-l ministru dr. Ion Costinescu şi-a impus programul său, încât vom avea medici par­ticulari angajaţi cu contract de c­ătre minister, pentru asigurarea sănătăţii publice la sate. Medici la sate — „Ne trebue câţi mai mulţi medici la sate — ne spune d-l dr. ’. Costinescu — şi aceasta o­ sus­ţin eu toată convingerea, fiindcă după ultima statistică am făcut dureroasa constatare, că la oraşe avem câte un medic la 300 de lo­cuitori, pe când la sate ajungem la un medic pentru 30.000 de lo­cuitori. „Diversităţile să ne dea cât mai mulţi medici, călăuziţi de un sfânt şi mare ideal, adică să nu caute locuri cu retribuţiuni mici şi sub demnitatea chemării lor la oraşe, ci ei, însăşi să ceară să fie trimi­şi la sate unde au un mare câmp de activitate şi unde o repet, pot face­­un adevărat apostolat. „Gândul şi sfatul meu ca oui de ştiinţă şi ca medic, este că tinerii medici au datoria imperioasă şia să ajute pentru asigurarea asis­tentei medicale la sate. La ministerul sănătăţii publice am nevoie de 5000 medici, pe cari o voi­ trimite la oraşe, la sate şi până în cel din urmă cătun, fiind­că numai aşa voi putea, organiza cât mai bine asistenţa sănătăţii publice“. Declaraţiunile d-lui ministru Co­stinescu sunt categorice şi ele nu au nevoie de nici un comentariu. Bugetul ministerului, care apă­ră viaţa şi sănătatea cetăţenilor nu are posibilităţile materiale pentru desăvârşirea operei conce­pută de mintea şi sufletul mare­lui român dr. Ion Costinescu. Totuşi, deasupra dificultăţilor bugetare, ministrul sănătăţii a numit până acum 1300 medici la circumscripţiile rurale, când de fapt pentru asigurarea şi soluţio­narea asistenţei publice, ne-ar trebui cel puţin 5000 de medici. Prin noul proect de lege, care dă posibilitatea ministerului să numească medici particulari la sate, vom avea controlul sever al epidemiilor ivite şi mai ales de numărul bolnavilor de toate cate­goriile. Ministerul sănătăţii are nevoi de o statistică serioasă, făcută de medicul care trăeşte în mediul­-ult­ral şi care va putea lua toate mă­surile de apărare împotriva ori­cărui flagel. In Franţa, Germania, Italia, Austria şi Elveţia la 300 de lo­cuitori avem un medic care se în­grijeşte de viaţa şi sănătatea ce­tăţenilor. Locuitorii acestor state au toată încrederea în ştiinţa lor, fiindcă toţi şi-au închinat cei mai fru­moşi ani ai tinereţei lor binelui obştesc De ce oare în ţara noastră, pen­tru sănătatea publică n’am avea şi noi medici suficienţi, cari prin muncă închinată celui mai fru­mos ideal, ar putea soluţiona pro­blema care să înalţe şi să aşeze ţara în rândurile statelor civili­zate. Acesta este idealul pe care îl urmăreşte cu atâta perseverenţă titularul ministerului sănătăţii publice. ST. VLADESCU D-l dr. I. COSTINESCU Ministrul sănătăţii » MARTIRII NEAMULUI ani de la moartea lui Horia, Cloşca şi Crişan •­ Mâine, se împlinesc 150 de ani, du­când trei martiri ai românis­mului, iobagii Horia, Cloşca şi Crişan au suferit poate cea mai barbară pedeapsă de la vecinii noş­tri de peste Tisa, cari au dat do­vezi nenumărate că actele barbare şi­ crimele politice sunt intim le­gate de însăşi evoluţia acestui popor, de rassă turanică. Suferinţele acestor eroi martiri, pe cari îi comemorăm mâine, nu sunt, desigur ultimele din şiragul de dureri şi asupriri ce a fost hărăzit fraţilo­r noştri de peste Car­­paţi ; ele înseamnă însă în istoria poporului nostru un punct lumi­nos d­e speranţă, un orizont fericit al redeşteptării conştiinţelor, sa­crificiul pentru verdictul de mai târziu dat la Trianon şi Versailles. Jertfa acestor români dintr’o bucată, cari au simţit născută în suflete iubirea de patrie, asemeni unei moşteniri atavice, este simbo­lul sacru al luptelor noastre isto­rice pentru libertate. Guvernul participă cu tot sufle­tul la pioasa comemorare de mâi­ne ; cu el participă ţara întreagă. Şi guvernul şi poporul român sunt conştienţi şi de rândul acesta, de însemnătatea unui act spontan şi colectiv : recunoştinţa şi veneraţia pentru eroii neamului. Dar comemorarea de mâine mai are şi un alt sens. El este urmă-i­torul: Maghiarii trebue­ să înţe­ l­­eagă, că nedreptăţile nu sunt de­ lungă durată. Şi că deci, un drept câştigat cu jertfa sângelui, cu ultime forţe o­­meneşti, nu poate să fie preschim­bat, aşa cum cer ambiţiile fana­tice. Când m­opagandiştii generalului­­ Goemboes agită revizuirea trata­telor — aceste acte permanente, atâta timp cât nu se va tulbura pacea, ei trebue să se gândească la ceea ce au făcut ungurii, naţiona­liştilor Horia, Cloşca şi Crişan. De aceea noi să ţinem trează în conştiinţa aliaţilor, jertfa lor. Ea nu numai că impresionează dar confirmă dorinţa noastră ne­strămutată de a rămâne, aşa cum ne găsim acum. Horia, supranumele lui Nicolae Ursu a fost, după cum se ştie, ca­pul mişcării revoluţionare din 1784. Cloşca, pe adevăratul lui nume Ioan Oarga era un iobag din co­muna Cărpeniş. Chrişan, al treilea fruntaş al mişcării era tot din comuna Căr­peniş. Românii erau atât de nedreptă­ţiţi, încât nu li s’au mai acordat niciun fel de drepturi civile, ne mai vorbind de cele politice. Nu rămăsese românilor de peste Car­­paţi decât un singur drept, pe cari nimeni nu-l poate lua vreunui des­­moştenit : dreptul de a se revolta in faţa nedreptăţilor. Revoltele românilor au început, propriu zis, în anul 1437, când au început mişcări în partea de miază­noapte a Transilvaniei.^ Şapte­zeci şi şapte de ani mai târziu, s au revoltat­­ţăranii din Ungaria, îm­potriva feudalismului nemilos. Răz­bunarea feudalilor a fost cruda şi adevărat maghiară. Ei au po­runcit ţiganilor să tragă, cu cleş­tele, carnea celor răsvrfttiţi­ Pen­tru a ne da seamă cât erau de îm­pilaţi ţăranii în Austro-Ungaria, n’avem decât să ne gândim la le­giferarea infamă, cu care a fost însărcinat Verböczi : „Ţăranul nu are nimic, în afară de simbria sa“. Legile maghiarilor nu vorbeau altfel despre conaţionalii noştri, decât în asemenea cuvinte : „Tâl­harii de români“, sau stârpirea de pe fala pământului a viţei româ­neşti“. Când Iosif II se urcă pe tron, starea românilor de peste Carpaţi era desperată. Intre 1779 şi 1784, Horia a făcut mai multe călătorii la Viena, ce­rând un regim uman pentru ro­mâni. Horia văzând că Iosif II nu poate fi înduplecat în convinge­rile­­lui egoiste, şi absurde, a con­vocat pe legionarii săi pentru ziua de 19 Octombrie 1784, la Mesteacăn. Românii jurând să fie solidari au plecat, conduşi de Gh. Crişan, spre Alba-Iulia. In seara de 20 octombrie ajunseseră în satul Cu­­rechiu. Ungurii aflând de prepara­tivele revoluţiei, au pornit în ur­mărirea lui Crişan, omorând pe loc toate grupurile descoperite. La 21 octombrie românii au ju­rat din nou, în biserica de la Cure­­chiu, că vor­ lupta până l­­a ultima picătură de sânge. Din nenorocire acţiunea lui Ho­ria. Cloşca şi Crişan n’a reuşit până la capăt, din cauza unei tră­dări. Pe trădători, Iosif II i-a răs­plătit cu daruri scumpe, aşa cum altă dată, Rudolf II răsplătise pe Basta omorâtorul lui Mihai Vi­teazul. Până la omorârea pe roată, Ho­ria şi Cloşca au fost ţinuţi în tem­niţele fortăreţei din Alba-Iulia, cu lanţuri , grele la gât, picioare şi mâini. La o sută cinci­zeci­ de ani de la­ moartea acestor martiri ai neam­­i­ului, gândul generaţiei tinere să se îndrepte la Gorunul lui Horia, unde trebue să ardă o candela mai mult pentru luminarea conştiinţei neamului. * C1P. D. *

Next