Viitorul, iunie 1935 (Anul 27, nr. 8211-8234)

1935-06-01 / nr. 8211

ANUL xxvii No. 8211 BUCUREȘTI REDACŢIA f| ADMINISTRAŢIA Str. Edgar Qu­inet No. 2 || Str. R. Poincaré No. 17 Telefoanele: 3­8030; 3­7912; miamim comERciaLE Se primesc direct la Administraţia ziarului şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug p. Sâmbăta î Iunie 1935 ABONAMENTE IN TARA Lin an 600 lei |­ Trei lun ii 150 iei Sase luni....... 300 . || Un exemplar 2 . Istituțiuni publice si particulare 1000 tei anual Taxa se plătește in numerar Dir. (t­ le P. T. T. conf. dir­. No. 137282/926. Un an Sase luni IN STREINATATE • •«••••«MS 1400 lei 700 .« Trei rutii .........400 lei Un exemplar ..... . . PROBLEMA stabilităţii economice Ceea ce se petrece astăzi la Franţa nu este un fapt izolat. El are corespondenţe în toate statele europene, după cum are echivalent şi în frămân­tările statelor americane. Există o situaţiune de criză în ordinea economică şi monetară, care îm­bracă un caracter precis de generalitate. Nu este vorba numai de turburări localizate sau spora­dice, ci de o turburare generală şi continuă. Guvernul Flandin, care conduce astăzi ţara cea mai echilibrată economiceşte şi cu­ cele mai va­riate resurse, este nevoit să ceară parlamentului o delegaţiune de puteri pentru a putea face faţa împrejurărilor. Proectul de lege susţinut de d. Germain Martin prevede o deplină libertate guver­nul­ui de a lua toate măsurile necesare în direcţiu­nea economică şi monetară, prin decrete legi. A­­ceasta pentru a se încerca o redresare a situaţiu­­nii, încercări similare, se fac în toate statele, ceia ce arată că pretutindeni împrejurările economice sunt grele şi prezintă ecuaţiuni extrem de compli­cate. Iată elemente de cari nu se ţine seama atunci când se discută problema economică la noi. Partidele de opoziţie, inspirate de inferioare comandamente electorale, atacă realizările gu­vernului în materie economică pe motivul că ele nu au adus raiul pe pământ. Ceea ce nu se pretinde unei ţări cu o structură economică atât de clară, ea, Franţa, se cere statului nostru ca un elementar act de guvernământ. Fără îndoială că o asemenea pretenţiune este cu totul exagerată şi ea nu poate fi luată în serios. Ceea ce trebue să înfăptuiască un guvern ro­mânesc, este o însănătoşire prin măsuri destinate să asigure mai multă stabilitate şi viaţă în ordinea economică. A ralizat guvernul naţional-liberal ceva din a­­ceste revendicări ale vieţii economice româneşti? Fără­ îndoială că da. Guvernul naţional-liberal a refăcut într-o îm­prejurare extrem de grea, ideia de credit şi fie stabilitate. Conversiuttea datoriilor a consolidat noţiunea de credit, măcinată de ezitanta politică naţional-­ţărănistă. Menţinerea stabilităţii monetare, cu toată fer­mitatea şi energia, a consolidat stabilitatea şi or­dinea economică. Pe aceste axe de refacere, poli­tica industrială şi comercială a guvernului a dat un avânt apreciabil exportului la toate categoriile de produse şi statisticele demonstrează—în ciuda svonurilor răspântiite de fracţiunile politice inte­resate — că ultimele luni au realizat progrese în­semnate în această privinţă. Convenţiunile com­er­ciale au fost lărgite şi acordurile economice cu ce­lelalte state asigură, statu­lui nostru posibilităţi certe de înviorare economică. Regimul comerţului nostru exterior va fi în curând definitiv stabilit, astfel că şi această chestiune poate fi considera­tă ca soluţionată. Nu se poate însă rezolva, o problemă de ampli­tudinea celei economice prin măsuri pr­ipite aşa com vrea simplismul naţional-ţărăniştilor. Când întreaga lume se sbate în dificultăţile e­­cono­mice cele mai acute şi când pretutindeni se caută încă soluţii, măsurile luate de guvernul na­ţional-liberal şi înfăptuirile lui în acest sens, pot fi considerate ca un serios efort de redresare a e­­conomiei naţionale, înviorarea ce se simte în viaţa comercială şi în economia generală a ţării dove­deşte valoarea incontestabilă a acestei politici. A­­vem deci credinţa că sun­lem pe drumul cel bun şi că hotărârile apropiate, pe care le va lua guver­nul vor constitui o nouă isbândă a politicii națio­­nal-liberale. NOTE OAMENII MARI ai IAŞILOR In zilele de evocare a Iaşilor — cetate de jertfe nobile şi de idea­luri culturale — este nemerită idem de a ne aduce aminte cu o veneraţiune meritorie pentru acei fii ai capitalei Moldovei, şi cari au intrat în istoria noastră p­rin calităţi felurite, dar egal­­e vrednice de a fi respectate. In direcţia aceasta, d. Emil Fagure a scris un articol în „Lupta“ citând, fără pretenţ­iuni de a fi complet, pe aceşti mari oameni ai Iaşilor de altă dată, dar tocmai pentru că ple­doariile bazate pe enumerarile de nume proprii, nu sunt de­cât rare ori complete, ne îngăduim a aduce unele corijări şi com­pletări, pentru ca elogiul cetăţei ieşene să fie fără, lacune. Astfel d. Fagube vorbeşte de Vaschide, punând­u-l alături de filosoful Gruber. Vaschide n’a fost nici ieşean, era născut în Buzău, şi nici n’a fost nici­odată un activant ştiinţific la Iaşi. In schimb din lista confra­telui nostru constatăm lipsa fi­losofului Vasile Conta — capul original filosofic al culturei noastre, — şi­ a lui Alexandru Xenopol, ale cărui merite pen­tru istoriografia românească, sunt­ prea bine cunoscute pentru a Ie mai cita aci. Nu ştiu dacă Mihai Kogălniceanu — căci fac din memorie aceste observaţii figurează în lista ieşenilor mari­­ din „Lupta“. In orice caz lipseşte din lista marilor artişti drama­tici numele Aglaei Pruteanu — care n’ar putea fi egalat de­cât cu acela al Aristizeei Romanescu din teatrul muntean — şi nu­mele lui State Dragomir... Aceste observaţiuni sunt fă­­cute cu gândul de a aduce unele completări, tocmai pentru a în­­tări felul de a presenta pro­blema al d-lui Emil Fagure, şi a­­nume că un oraş care a creiat atmosfera prielnică atâtor mari suflete, atâtor personalităţi ori­ginale şi fecunde pe moşia sp­i­­tualităţei omeneşti, merită a avea o altă situaţie în România­ Mare de­cât aceea a unei capi­tale de judeţ, care nu atrage nici cât un oraş aşezat la munte sau la mare, şi deci unde me­diul geografic chiamă pe visi­­tatori. Iaşii nu trebue să fie numai oraşul nostalgiilor şi al aminti­rilor, cum le aşterne frumos pe hârtie d. Eugen Heroveanu, un ieşean rătăcit recent în Bucu­reşti, ci­rebue să fie un oraş fruntaş între fruntaşe în sfera creaţiei luptei de supremaţie ne - tonala. Pentru Iaşii, nu numai re­­­­gretei dar şi energii active unite ca să-l învieze si să-l facă a re­deveni un factor cu influenta reală in progresul românesc. PETRONIUS îmi Ram * deplinele meri Situaţiunea monetară în Fran­ţă este serios ameninţată de spe­cula, care se face, asupra fran­cului. Guvernul d-lui Flandin­e­„Obţinând deplinele puteri, gu­vernul va crei­a un „şoc psiholo­gic" de natură a deruta specula­ţia internaţională — a spus c.­ste hotărât să, treacă la măsuri Flandin — care nu este • primei­­energice pentru înfrânarea ace dioasă prin ea însăsi, dar ar pu­stui joc valutar­ periculos pen tea deveni primejdioasă dacă i tru stabilitatea monetei natio­nale. Se ştie, într’adevăr, cât de ata­şaţi sunt francezii de ideia­sta­s’ar lăsa timp si posibilităţi de a influenţa asupra opiniei muşte­lor franceze, făcându le să piar­dă încrederea în stabilitatea bilităţii monetare. Menţinerea a-­ francului a­­cestei stabiliati constitue pentru opinia publică a Franţei condi­ţia esenţială a p bunei organizări financiare, a ritmului sănătos al vieti economice. Iată pentru ce o tară cu o tra­diţie republicană atât de puter- ^ g& desâhm imediat mcâ este pe punctul de a moar . . ... __________ fica mersul normal al institu­t­iun­ii parlamentare în vederea salvgardării francului. D. Flandin în expunerea, pe acţiunea publică în contra spe­culanţilor. Este însă evident că pe calea acţiunii publice nu se poate pe care a făcut-o comisiunii finan- ne­stavilă serioasă, speculaţiuni­­c­are a Camerei, a cerut o debe­­lor­­gaţiune de puteri din partea ce­lor două camere pentru a putea Măsurile ce trebuesc luate cer multă supletă şi diversitate. Si pară cu energie încercările ce în primul rând se simte nevoie ; subminare­a valorii francului de de acel factor psihologic atat de către specula internaţională, necesar oricărei redresări finan­țn ceea ce priveşte stabilitatea, majoritatea oamenilor politici francezi este de acord că trebue menţinută. Comisiunea finan­ciară a Camerei deşi a respins ideia delegaţiunii de puteri, cere clare şi economice. D. Flandin a vorbit de un şoc psihologic, pe care omnipotenţa guvernului l-ar produce şi cercurile speculanţi­lor pe de o parte şi în opinia pu­blică pe de altă parte. Fără în­doială că elementul acesta ar forma o puternică presiune asu­pra manevrelor ce se fac în con­tra franclui. De aceea d. Harriot a susținut în fața partidului său necesita­tea sprijinirii guvernului Flan­din în această direcţie. Presa pa­riziană şi, opinia publică sunt în general de aceiaşi părere. Există deci o atmosferă pentru încre­dinţarea deplinelor puteri gu­vernului Flandin în chestiunea economică şi monetara. Exista acea solidarizare a conştiinelor care va trebui să învingă. Dacă însă parlamentul va re­­­e­fuza să dea depline puteri d-lui *Flandin s­ituaţiunea nu va putea­ fi redresată. Se va recurge din nou la palia­tive şi se va amâna o soluiune necesară — ceea ce nu poate fi în avantajul statului. încurajarea partizanilor... De câteva zile au început iar re­portajele, de senzaţie în ziarele o­poziţioniste. „Căderea guvernului“ este, după­ ele, o chest­une de zile... După ser­bările de la 8 iunie, guvernul a­­ gata... Toată această literatură de sen­­zație, care face o neloală concu-­ rentă fascicolelor d-lui Herz,­­ n’are nici valoarea originalităţii:­­ la Paşti, la Crăciun, la deschide­rea si închiderea Parlamentului, la toate sărbătorile nationale. — * guvernul invariabil... cade. In mintea strâmtă a acestor prooroci nu evenimentele politice contează, nu înfăptuirile unui gu­vern și programul lui de viitor ci numai... datele calendarului. Pen­tru ei, un guvern e angajat cu ziua, cu săptămâna sau cu luna. S’a împlinit sorocul, trebue să ple­ce spre a face loc unui partid opo­ziționist. Această concepție simplistă nu e numai o dovadă de mărginită cul­tură şi inteligenţă politică, ci şi o ieftină şiretenie. Cele mai multe din grupările politice opoziţioniste sunt asocia­ţii de speculare a puterii. Opoziţia le macină, le fărâmiţează, în loc să le întărească pentru că la baza lor nu este o idee şi un program ci numai ambiţii şi interese per­sonale. De aici nevoia de­ a da ne­­riodic speranţe partizan lor, men­­ţinându-le „entuziasmul“. Şi care ştire poate provoca mai multă spe­ranţă între ratatii puterei de­cât „retragerea iminentă a guvernu­lui“ ? Opinia publică s-a deprins insă cu aceste alarme interesate. Nici un om serios nu le mai dă vreo importanţă. Ele au rămas doar hrana cotidiană a păsărilor migra­toare dintr’un partid în altul, o hrană puţin substanţială. Regre­tăm­ însă că şi partidul naţional ţărănesc, tocmai atunci când a­­nunţă un nou program, simte ne­voia aceloraşi manevre neserioase, anunţând „crampan­ia de răsturna­re“. Adevărat că are un motiv pu­ternic . Trebue să combată dezer­Paris 30 (Radar). Duuă discuţii îndeluncate, grupul parlamentar al partidului radical-socialist din Cameră a Hotărât să ţină azi o nouă consfă­­tuire, pentru a examina proectul de­plinelor puteri. După şedinţă, d. Herriot ministru de stat a prezidat o reuniune a biroului comitetului executiv al par­tidului radical-socialist, ținut in mod exceptional la cameră. D-sa a subliniat că deplinele pu­tările la d. Vaida. Dar, indiferent de nevoile momentului, dacă par­tidul d-lui Mihalache ar avea pu­tină seriozitate, ar trebui să nu re­curgă la procedeele grupărilor de aventură. In ce priveste guvernul, isi ur­mează opera, fără să se preocupe de aceste manevre. ieri cerute de guvern sunt înainte de toate destinate să lupte contra manevrelor speculative, după un scurt ^stiima de vederi, membrii biroului .’au despărţit tară sa voteze vre-o potiune, exprimandu-şi astfel implicit încrederea In setul partidului ra­­il-socialist. Ecouri ^ua mamelor a fost celebrată la Jf Paris şi în toată Franţa, cu con- TMcursul Asociaţiei „Amicii Fran-* tei“. Preşedintele ei, d. Henry Sonlié, la serbarea ce a avut loc pe stadio­nul asociaţiei, a împărţit flori eleve­lor şi elevilor pentru a le duce aca­să ca un omagiu pentru mame. --•••-­. William End inginerul ame­rican care a avut ideia circula­ţiei în sens unic, se află la Pa­ris unde studiază formula prin care să se poate reduce şi sgomotele cir­culaţiei. El va face un raport despre obser­­vaţiunile sale prefectului poliţiei pa­riziene. Radical-Socialiştii francezi ....•mmmr BBHm şi GUVERNUL FLANDIN — SDfb­ventia d-lui Harriot — D D-l HERRIOT 4­ 91NAPREDifi de V G. BARCA Pentru ziua de 26 Mai instt­­ituţiile centrale cooperative din România au fost invitate la con­gresul anual al Centralei Coope­rativelor de consum bulgare „Napred“. D. prof. Cezar Partheniu din partea Oficiului Naţional al Cooperaţiei şi cel ce semnează acest articol din partea Băncei Centrale Cooperative, au luat parte la acest congres plin de învăţăminte pentru mişcarea noastră cooperativă. Din primul loc e de constatat că adunările generale ale acestei instituţii se desfăşoară într-o at­mosferă ce impune atât prin se­riozitatea desbaterilor, cât şi prin înlăturarea tuturor preo­cupărilor lăturalnice de mişca­rea cooperativa. Discuţiile se duc numai şi numai în interesul in-­ situaţiei şi a scopului urmăr prin activitatea cooperaţiei de consum. Desigur că voi înlătură com­paraţiile inerente cu anumite manifestări de la noi din moti­ve uşor de înţeles. Ceea ce însă nu voi ezita să re­lev, e formidabila desvoltare pe care a luat-o cooperaţia în Bul­garia şi în special cea de con­sum. Dacă într’adevăr doctrina coo­peratistă se reazimă în cea mai mare parte pe cooperaţia de con­sum apoi acest adevăr îşi gă­seşte aplicarea­ în mişcarea bul­gărească. După informaţiile sumare, cen­trala „Napred“ are în toată ţara 56 de unităţi asociate. Fiecare dintre aceste unităţi are unul sau mai multe magazine de consum. Numai în Sofia se găsesc 39 de asemenea magazine care deţin cea mai mare parte din consu­mul Capitalei. Totalul opera­ţiunilor făcute de centrala „Na­pred“ in cursul anului 1934 trece de 850 milioane de leva. Din consumul întregei ţări, această organizaţie deţine o cotă de 40—50 la sută. Sunt articole de mare consumaţie care se desfac în proporţii de 50—70 la sută, prin organizaţia cooperativelor de consum. Datorită acestei s­i­­tuaţiuni excelente pe care o are cooperaţia de consum în Bulga­ria, a putut ajunge să aibă cre­dite deschise la instituţiile finan­ciare pe care nu le utilizează fiindcă dispune de însemnate fonduri proprii. O parte din fonduri au fost în­vestite în o serie de imobile — rezolvând cele mai moderne din Sofia — satisfăcând astfel şi ne­voile de locuinţe. Cu acest prilej, e de amintit că şi în construcţii cooperaţia bulgărească s’a afirmat cu te­meinicie: în toată Sofia sunt circa 150 imobile construite pe baza sistemului cooperativ. Numai anul acesta sunt în lu­cru 40 de mari imobile cu 4­7 etaje ale cooperativelor de con­strucţii şi a celor de asigurări. Faţă de criza economică mai acută ca la noi, cooperaţia bul­gară a reuşit să determine o nor­malizare a raporturilor pe piaţa economică, înlăturând atâtea din consecinţele nefaste ale specula­­ţiunilor nepermise în vreme de criză. In acelaş timp, apără ma­rea masă consumatoare de spo­­liaţiunea negoţului individua­list. Am redat câteva aspecte ge­nerale asupra mişcărei coopera­tive de consum bulgare. In alte articole, voi reveni cu amănunte care poate vor avea menirea să determine şi la noi alte iniţiativa în cooperaţie. înainte de a încheia, voi rele­va interesul pe care l-au pus a­tât reprezentanţii cooperaţiei bul­gare, cât şi delegaţia sârbă în a se informa asupra nouilor orien­tări în cooperaţia românească. Deasemeni, d. prof. Totomiantz a cerut relaţii asupra nouei legi de organizare a cooperaţiei ro­mâne. Delegaţii noştri în special , prof. Cezar Partheniu au arătat noua formă de organizare a coo­peraţiei în România care în­seamnă o largă autonomie şi n cadru superior celui din trecu în care se poate desvolta mişca­rea. Delegaţii străini au arătat o deosebită preocupare faţă de noua reformă, rămânând ca prin mijloacele ce se vor stabili în, curând schimbul de idei şi învă­­­­ţăminte între conducătorii coo­peraţiei din ţările balcanice să fie mai intens. -I..­ .—------------.»..t-®.««».--------------------------— Una din rubricile „Micei­ Publi­­tăţi“ de prin ziare este desigur foarte citită deoarece conţine ape­luri interesante la fericirea în via­ţă. Aţi ghicit: e vorba de ofertele şi cererile pentru căsătorie. Femei şi bărbaţi, plătind 5 lei cuvântul, încearcă să-şi afle norocul — dacă se poate dintr’un singur anunţ-Pensionara (nu se ştie de ce vrâstă) având şi un căpitălaş de câte­va sute de mii de lei, sau un imobil, doreşte să afle un bărbat „corespunzător“ — cuvântul e plin de miez — fie el de ori­ce vrâstă, religie, culoare politică, etc. etc. Pensionara e la ananghie, s­igurătatea o apasă şi cum are asigurată existenţa, prin căsătorie şi-ar complecta tot ce-i lipseşte, o tovărăşie cinstită pentru a putea trăi în linişte. Vin­e pensionarul cu aceiaşi o­­fertă. El, ce-i dreptul, are nevoe de o gospodină şi cererea îi este mai justificată. Dar cine poate garanta că pensionara va afla liniştea do­rită şi pensionarul gospodina ne­cesară ?... Clienţii acestei sburdal­­nice rubrici — fiindcă nu-i putem zice, altfel — sunt însă şi mai tim­­neri. Mulţi dintre solicitanţi de­clară negru pe alb că deta li-i in­diferentă, dar fata să fie drăguţă, să aibă toate calităţile ideale şi să fie şi bună, profesionistă !... A­­devărat noroc pentru o tânără care deşi n’are dată câştigă bine cu profesiunea. Şi să mai susţină ca­reva nu există tineri idealişti !... Dar sinceritatea nu lipseşte ni­ci chiar în această ispititoare ex­punere de egoisme şi nevoi. Cât o menajeră deziluzionată de ser­viciu de la domni singuri, anunţă că do­reşte căsătorie chiar cu un meseriaş sărac, numai cu sufletul bun. Dar lipsesc informaţiuni pre­cise asupra rezultatelor acestor pu­blicaţii. Sunt şi oameni cari, ca să se dis­treze, cheltuesc pentru a anunţa că un milionar doreşte căsătoria cu o fecioară blondă, absolut săracă. Se afirmă că rezultatul a fost câ­teva mii de oferte foarte serioase şi detailate, ceea ce nu poate fi de mirare; milioanele atrag şi vor fi întotdeauna atrăgătore... Ar f însă mai interesantă o cerere în care un om modest, muncitor co­rect să spună că dorește o tova­răşă care să-l ajute în greul exis­tentei și să mai adauge că mam­­natură nu l-a dăruit cu prea multa frumusetă... Ar fi foarte intere­sant si nu credem că ar avea prea multe răspunsuri. Prin aceste apeluri pe cari le putem numi S. Q. S., fiecare dintre ofertanţi caută ceva excepţional un noroc deosebit, deoarece prin­tre cunoştinţele ce au s’ar putea găsi mai lesne un suflet care să consimtă la jugul căsătoriei. _Dar rubrica specială de cereri şi oferte este ca o loterie; fiecare speră să câştige tocmai lozul cel mai mare şi dacă se înşeală vina cade fireşte asupra norocului ca­re a fost trădător... Câte căsătorii s’au făcut prin ajutorul publicită­tei ?... Mister.. .--------------------------------­ Preocupări joMsomOI Loteria fericire!... a. m. b. ISLAZ­IRI_ş[ PĂDURI — Micşorarea procentului păduros — Luând de bază datele arătate în expunerea de motive a Legei pen­tru Administrarea Pădurilor con­statăm, că suprafaţa păduroasă a României întregite înainte de a­­plicarea Reformei Agrare era de : 7.248.985 ha. reprezentând 24,5% din teritoriul ei. In urma aplicărei Reformei A­­grare (art. 7, al. 1 şi art. 23, al. 4 din L. R. A. pentru Vechiul Regat, art. 12 din Legea pentru înfiinţa­rea Păşunilor Comunale, art. 24 al. e, din L. R. A. pentru Transil­vania şi art. 14 al. b„ pentru L. R. A. Bucovina — L. R. A. pentru Ba­sarabia n’a admis exproprieri de păduri pentru alte culturi ale so­lului), după centralizările făcute de Direcţia Regimului Silvic în anul 1932 suprafaţa păduroasă de­vine : 6.448.475 ha. sau 21.86%­ prezen­tând deci o diferenţă de : 7.248.985—6.448.475=800.51­1 ha. Cifra de circa 800.000 hectare a­­ratat contribuţia patrimoniului fo­restier la Reforma Agrară din ul­timele două decenii. Procentul păduros normal stabi­­lindu-se prin renumiţii economişti forestieri ai Germaniei va fi 25% — în general — pentru o ţară , cu ra­porturi armonice între Agricul­tură şi Industrie ; cu un climat care să permită o cantitate nor­mală de precipita­ţiuni atmosferi­ce ; cu o reţea hidrografică nor­mal distribuită, cu o potrivită si­tuaţie geografică ; cu un armonios relief al terenului şi cu o popula­ţie autohtonă ce poate fi îndestu­lată cu lemne de foc şi de lucru din pădurile proprii, bine cor­sti­tuite şi prompt­ îngrijite, rezultă, că suntem o ţară cu procentul pă­duros deja sub normal (după cum am arătat în articolul de eri). Examinând centralizările, ce s’au făcut la Direcţia Regimului Silvic pe urma ordinului circular al ministerului de agricultură şi domenii No. 122563 din 7 Iunie 1934 (situaţia generală a tuturor exproprierilor definitive de la 1919 râpă la 30 Iunie 1934) constatăn că majoritatea suprafeţelor pădu­r­oase ^s’au cedat pentru izlazul sau păşuni comunale şi numai ex­cenţional pentru teren de arături şi fâneaţă la locuitori. Chestiunea exproprierilor pentu izlazuri a fost totdeauna de vie ac­tualitate în ţara noastră şi a fos mult desbătută în ultimii ani. Ocupaţia păstorească, practicaţi de spaţii mari şi extensiv, dealun­gul secolilor, nu e uitată cu toată­ă forma ei perimată. Populaţia rurală vrea cu dârje­ne să folosească mai departe ast­fel terenul. Iar politicianii fac pârghie din aceasta, în loc să lupte pentru în­drumarea ei către cultura intensă a furajelor preţioase şi către zoo cul­tura aleasă. Şi apoi silvicultura ca elemen principial al economiei general n’a fost şi nu este apreciată. Reminiscenţele ancestrale aii mentalităţei noastre luptă cu nouile formule de prosperitate e­conomică care se vor impune însi peste această rezistenţă a trecu­tului. Numai aşa se explică, de­ci s a întârziat atât cu legile fora­stiere în ţara noastră şi de ce a­părătorii „codrului“ mai rămâi încă neînţeleşi. De la legea din 1851 problem­­ele erei de păşuni obşteşti a fos de mai multe ori cercetată pe Seama Patrimoniului forestier, totuşi cedările de păduri pen­­tru izlazuri se produc neconteni fiindcă populaţia se înmulţeşte mereu. Invocându-se tradiţionalismu gospodăriei, ţăranul ar vrea să-ş­tie lângă casă tot atâtea vite­ji şi strămoşii fără stabulaţie siste­matică şi o cultură intensivă de fu­raje, nedându-şi seama că, popu­laţia nu mai e aşa rară ca în tre­cut și, că ceastă zoocultură primi­tivă nu mai e posibilă decât ei (Continuare in pagina 2-a)

Next