Viitorul, iunie 1935 (Anul 27, nr. 8211-8234)
1935-06-01 / nr. 8211
ANUL xxvii No. 8211 BUCUREȘTI REDACŢIA f| ADMINISTRAŢIA Str. Edgar Quinet No. 2 || Str. R. Poincaré No. 17 Telefoanele: 38030; 37912; miamim comERciaLE Se primesc direct la Administraţia ziarului şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug p. Sâmbăta î Iunie 1935 ABONAMENTE IN TARA Lin an 600 lei | Trei lun ii 150 iei Sase luni....... 300 . || Un exemplar 2 . Istituțiuni publice si particulare 1000 tei anual Taxa se plătește in numerar Dir. (t le P. T. T. conf. dir. No. 137282/926. Un an Sase luni IN STREINATATE • •«••••«MS 1400 lei 700 .« Trei rutii .........400 lei Un exemplar ..... . . PROBLEMA stabilităţii economice Ceea ce se petrece astăzi la Franţa nu este un fapt izolat. El are corespondenţe în toate statele europene, după cum are echivalent şi în frământările statelor americane. Există o situaţiune de criză în ordinea economică şi monetară, care îmbracă un caracter precis de generalitate. Nu este vorba numai de turburări localizate sau sporadice, ci de o turburare generală şi continuă. Guvernul Flandin, care conduce astăzi ţara cea mai echilibrată economiceşte şi cu cele mai variate resurse, este nevoit să ceară parlamentului o delegaţiune de puteri pentru a putea face faţa împrejurărilor. Proectul de lege susţinut de d. Germain Martin prevede o deplină libertate guvernului de a lua toate măsurile necesare în direcţiunea economică şi monetară, prin decrete legi. Aceasta pentru a se încerca o redresare a situaţiunii, încercări similare, se fac în toate statele, ceia ce arată că pretutindeni împrejurările economice sunt grele şi prezintă ecuaţiuni extrem de complicate. Iată elemente de cari nu se ţine seama atunci când se discută problema economică la noi. Partidele de opoziţie, inspirate de inferioare comandamente electorale, atacă realizările guvernului în materie economică pe motivul că ele nu au adus raiul pe pământ. Ceea ce nu se pretinde unei ţări cu o structură economică atât de clară, ea, Franţa, se cere statului nostru ca un elementar act de guvernământ. Fără îndoială că o asemenea pretenţiune este cu totul exagerată şi ea nu poate fi luată în serios. Ceea ce trebue să înfăptuiască un guvern românesc, este o însănătoşire prin măsuri destinate să asigure mai multă stabilitate şi viaţă în ordinea economică. A ralizat guvernul naţional-liberal ceva din aceste revendicări ale vieţii economice româneşti? Fără îndoială că da. Guvernul naţional-liberal a refăcut într-o împrejurare extrem de grea, ideia de credit şi fie stabilitate. Conversiuttea datoriilor a consolidat noţiunea de credit, măcinată de ezitanta politică naţional-ţărănistă. Menţinerea stabilităţii monetare, cu toată fermitatea şi energia, a consolidat stabilitatea şi ordinea economică. Pe aceste axe de refacere, politica industrială şi comercială a guvernului a dat un avânt apreciabil exportului la toate categoriile de produse şi statisticele demonstrează—în ciuda svonurilor răspântiite de fracţiunile politice interesate — că ultimele luni au realizat progrese însemnate în această privinţă. Convenţiunile comerciale au fost lărgite şi acordurile economice cu celelalte state asigură, statului nostru posibilităţi certe de înviorare economică. Regimul comerţului nostru exterior va fi în curând definitiv stabilit, astfel că şi această chestiune poate fi considerată ca soluţionată. Nu se poate însă rezolva, o problemă de amplitudinea celei economice prin măsuri pripite aşa com vrea simplismul naţional-ţărăniştilor. Când întreaga lume se sbate în dificultăţile economice cele mai acute şi când pretutindeni se caută încă soluţii, măsurile luate de guvernul naţional-liberal şi înfăptuirile lui în acest sens, pot fi considerate ca un serios efort de redresare a economiei naţionale, înviorarea ce se simte în viaţa comercială şi în economia generală a ţării dovedeşte valoarea incontestabilă a acestei politici. Avem deci credinţa că sunlem pe drumul cel bun şi că hotărârile apropiate, pe care le va lua guvernul vor constitui o nouă isbândă a politicii național-liberale. NOTE OAMENII MARI ai IAŞILOR In zilele de evocare a Iaşilor — cetate de jertfe nobile şi de idealuri culturale — este nemerită idem de a ne aduce aminte cu o veneraţiune meritorie pentru acei fii ai capitalei Moldovei, şi cari au intrat în istoria noastră prin calităţi felurite, dar egale vrednice de a fi respectate. In direcţia aceasta, d. Emil Fagure a scris un articol în „Lupta“ citând, fără pretenţiuni de a fi complet, pe aceşti mari oameni ai Iaşilor de altă dată, dar tocmai pentru că pledoariile bazate pe enumerarile de nume proprii, nu sunt decât rare ori complete, ne îngăduim a aduce unele corijări şi completări, pentru ca elogiul cetăţei ieşene să fie fără, lacune. Astfel d. Fagube vorbeşte de Vaschide, punându-l alături de filosoful Gruber. Vaschide n’a fost nici ieşean, era născut în Buzău, şi nici n’a fost niciodată un activant ştiinţific la Iaşi. In schimb din lista confratelui nostru constatăm lipsa filosofului Vasile Conta — capul original filosofic al culturei noastre, — şi a lui Alexandru Xenopol, ale cărui merite pentru istoriografia românească, sunt prea bine cunoscute pentru a Ie mai cita aci. Nu ştiu dacă Mihai Kogălniceanu — căci fac din memorie aceste observaţii figurează în lista ieşenilor mari din „Lupta“. In orice caz lipseşte din lista marilor artişti dramatici numele Aglaei Pruteanu — care n’ar putea fi egalat decât cu acela al Aristizeei Romanescu din teatrul muntean — şi numele lui State Dragomir... Aceste observaţiuni sunt făcute cu gândul de a aduce unele completări, tocmai pentru a întări felul de a presenta problema al d-lui Emil Fagure, şi anume că un oraş care a creiat atmosfera prielnică atâtor mari suflete, atâtor personalităţi originale şi fecunde pe moşia spitualităţei omeneşti, merită a avea o altă situaţie în România Mare decât aceea a unei capitale de judeţ, care nu atrage nici cât un oraş aşezat la munte sau la mare, şi deci unde mediul geografic chiamă pe visitatori. Iaşii nu trebue să fie numai oraşul nostalgiilor şi al amintirilor, cum le aşterne frumos pe hârtie d. Eugen Heroveanu, un ieşean rătăcit recent în Bucureşti, cirebue să fie un oraş fruntaş între fruntaşe în sfera creaţiei luptei de supremaţie ne - tonala. Pentru Iaşii, nu numai regretei dar şi energii active unite ca să-l învieze si să-l facă a redeveni un factor cu influenta reală in progresul românesc. PETRONIUS îmi Ram * deplinele meri Situaţiunea monetară în Franţă este serios ameninţată de specula, care se face, asupra francului. Guvernul d-lui Flandine„Obţinând deplinele puteri, guvernul va creia un „şoc psihologic" de natură a deruta speculaţia internaţională — a spus c.ste hotărât să, treacă la măsuri Flandin — care nu este • primeienergice pentru înfrânarea ace dioasă prin ea însăsi, dar ar pustui joc valutar periculos pen tea deveni primejdioasă dacă i tru stabilitatea monetei nationale. Se ştie, într’adevăr, cât de ataşaţi sunt francezii de ideiastas’ar lăsa timp si posibilităţi de a influenţa asupra opiniei muştelor franceze, făcându le să piardă încrederea în stabilitatea bilităţii monetare. Menţinerea a- francului acestei stabiliati constitue pentru opinia publică a Franţei condiţia esenţială a p bunei organizări financiare, a ritmului sănătos al vieti economice. Iată pentru ce o tară cu o tradiţie republicană atât de puter- ^ g& desâhm imediat mcâ este pe punctul de a moar . . ... __________ fica mersul normal al institutiunii parlamentare în vederea salvgardării francului. D. Flandin în expunerea, pe acţiunea publică în contra speculanţilor. Este însă evident că pe calea acţiunii publice nu se poate pe care a făcut-o comisiunii finan- nestavilă serioasă, speculaţiunicare a Camerei, a cerut o debelorgaţiune de puteri din partea celor două camere pentru a putea Măsurile ce trebuesc luate cer multă supletă şi diversitate. Si pară cu energie încercările ce în primul rând se simte nevoie ; subminarea valorii francului de de acel factor psihologic atat de către specula internaţională, necesar oricărei redresări finanțn ceea ce priveşte stabilitatea, majoritatea oamenilor politici francezi este de acord că trebue menţinută. Comisiunea financiară a Camerei deşi a respins ideia delegaţiunii de puteri, cere clare şi economice. D. Flandin a vorbit de un şoc psihologic, pe care omnipotenţa guvernului l-ar produce şi cercurile speculanţilor pe de o parte şi în opinia publică pe de altă parte. Fără îndoială că elementul acesta ar forma o puternică presiune asupra manevrelor ce se fac în contra franclui. De aceea d. Harriot a susținut în fața partidului său necesitatea sprijinirii guvernului Flandin în această direcţie. Presa pariziană şi, opinia publică sunt în general de aceiaşi părere. Există deci o atmosferă pentru încredinţarea deplinelor puteri guvernului Flandin în chestiunea economică şi monetara. Exista acea solidarizare a conştiinelor care va trebui să învingă. Dacă însă parlamentul va reefuza să dea depline puteri d-lui *Flandin situaţiunea nu va putea fi redresată. Se va recurge din nou la paliative şi se va amâna o soluiune necesară — ceea ce nu poate fi în avantajul statului. încurajarea partizanilor... De câteva zile au început iar reportajele, de senzaţie în ziarele opoziţioniste. „Căderea guvernului“ este, după ele, o chestune de zile... După serbările de la 8 iunie, guvernul a gata... Toată această literatură de senzație, care face o neloală concu- rentă fascicolelor d-lui Herz, n’are nici valoarea originalităţii: la Paşti, la Crăciun, la deschiderea si închiderea Parlamentului, la toate sărbătorile nationale. — * guvernul invariabil... cade. In mintea strâmtă a acestor prooroci nu evenimentele politice contează, nu înfăptuirile unui guvern și programul lui de viitor ci numai... datele calendarului. Pentru ei, un guvern e angajat cu ziua, cu săptămâna sau cu luna. S’a împlinit sorocul, trebue să plece spre a face loc unui partid opoziționist. Această concepție simplistă nu e numai o dovadă de mărginită cultură şi inteligenţă politică, ci şi o ieftină şiretenie. Cele mai multe din grupările politice opoziţioniste sunt asociaţii de speculare a puterii. Opoziţia le macină, le fărâmiţează, în loc să le întărească pentru că la baza lor nu este o idee şi un program ci numai ambiţii şi interese personale. De aici nevoia de a da neriodic speranţe partizan lor, menţinându-le „entuziasmul“. Şi care ştire poate provoca mai multă speranţă între ratatii puterei decât „retragerea iminentă a guvernului“ ? Opinia publică s-a deprins insă cu aceste alarme interesate. Nici un om serios nu le mai dă vreo importanţă. Ele au rămas doar hrana cotidiană a păsărilor migratoare dintr’un partid în altul, o hrană puţin substanţială. Regretăm însă că şi partidul naţional ţărănesc, tocmai atunci când anunţă un nou program, simte nevoia aceloraşi manevre neserioase, anunţând „crampania de răsturnare“. Adevărat că are un motiv puternic . Trebue să combată dezerParis 30 (Radar). Duuă discuţii îndeluncate, grupul parlamentar al partidului radical-socialist din Cameră a Hotărât să ţină azi o nouă consfătuire, pentru a examina proectul deplinelor puteri. După şedinţă, d. Herriot ministru de stat a prezidat o reuniune a biroului comitetului executiv al partidului radical-socialist, ținut in mod exceptional la cameră. D-sa a subliniat că deplinele putările la d. Vaida. Dar, indiferent de nevoile momentului, dacă partidul d-lui Mihalache ar avea putină seriozitate, ar trebui să nu recurgă la procedeele grupărilor de aventură. In ce priveste guvernul, isi urmează opera, fără să se preocupe de aceste manevre. ieri cerute de guvern sunt înainte de toate destinate să lupte contra manevrelor speculative, după un scurt ^stiima de vederi, membrii biroului .’au despărţit tară sa voteze vre-o potiune, exprimandu-şi astfel implicit încrederea In setul partidului rail-socialist. Ecouri ^ua mamelor a fost celebrată la Jf Paris şi în toată Franţa, cu con- TMcursul Asociaţiei „Amicii Fran-* tei“. Preşedintele ei, d. Henry Sonlié, la serbarea ce a avut loc pe stadionul asociaţiei, a împărţit flori elevelor şi elevilor pentru a le duce acasă ca un omagiu pentru mame. --•••-. William End inginerul american care a avut ideia circulaţiei în sens unic, se află la Paris unde studiază formula prin care să se poate reduce şi sgomotele circulaţiei. El va face un raport despre observaţiunile sale prefectului poliţiei pariziene. Radical-Socialiştii francezi ....•mmmr BBHm şi GUVERNUL FLANDIN — SDfbventia d-lui Harriot — D D-l HERRIOT 4 91NAPREDifi de V G. BARCA Pentru ziua de 26 Mai insttituţiile centrale cooperative din România au fost invitate la congresul anual al Centralei Cooperativelor de consum bulgare „Napred“. D. prof. Cezar Partheniu din partea Oficiului Naţional al Cooperaţiei şi cel ce semnează acest articol din partea Băncei Centrale Cooperative, au luat parte la acest congres plin de învăţăminte pentru mişcarea noastră cooperativă. Din primul loc e de constatat că adunările generale ale acestei instituţii se desfăşoară într-o atmosferă ce impune atât prin seriozitatea desbaterilor, cât şi prin înlăturarea tuturor preocupărilor lăturalnice de mişcarea cooperativa. Discuţiile se duc numai şi numai în interesul in- situaţiei şi a scopului urmăr prin activitatea cooperaţiei de consum. Desigur că voi înlătură comparaţiile inerente cu anumite manifestări de la noi din motive uşor de înţeles. Ceea ce însă nu voi ezita să relev, e formidabila desvoltare pe care a luat-o cooperaţia în Bulgaria şi în special cea de consum. Dacă într’adevăr doctrina cooperatistă se reazimă în cea mai mare parte pe cooperaţia de consum apoi acest adevăr îşi găseşte aplicarea în mişcarea bulgărească. După informaţiile sumare, centrala „Napred“ are în toată ţara 56 de unităţi asociate. Fiecare dintre aceste unităţi are unul sau mai multe magazine de consum. Numai în Sofia se găsesc 39 de asemenea magazine care deţin cea mai mare parte din consumul Capitalei. Totalul operaţiunilor făcute de centrala „Napred“ in cursul anului 1934 trece de 850 milioane de leva. Din consumul întregei ţări, această organizaţie deţine o cotă de 40—50 la sută. Sunt articole de mare consumaţie care se desfac în proporţii de 50—70 la sută, prin organizaţia cooperativelor de consum. Datorită acestei situaţiuni excelente pe care o are cooperaţia de consum în Bulgaria, a putut ajunge să aibă credite deschise la instituţiile financiare pe care nu le utilizează fiindcă dispune de însemnate fonduri proprii. O parte din fonduri au fost învestite în o serie de imobile — rezolvând cele mai moderne din Sofia — satisfăcând astfel şi nevoile de locuinţe. Cu acest prilej, e de amintit că şi în construcţii cooperaţia bulgărească s’a afirmat cu temeinicie: în toată Sofia sunt circa 150 imobile construite pe baza sistemului cooperativ. Numai anul acesta sunt în lucru 40 de mari imobile cu 47 etaje ale cooperativelor de construcţii şi a celor de asigurări. Faţă de criza economică mai acută ca la noi, cooperaţia bulgară a reuşit să determine o normalizare a raporturilor pe piaţa economică, înlăturând atâtea din consecinţele nefaste ale speculaţiunilor nepermise în vreme de criză. In acelaş timp, apără marea masă consumatoare de spoliaţiunea negoţului individualist. Am redat câteva aspecte generale asupra mişcărei cooperative de consum bulgare. In alte articole, voi reveni cu amănunte care poate vor avea menirea să determine şi la noi alte iniţiativa în cooperaţie. înainte de a încheia, voi releva interesul pe care l-au pus atât reprezentanţii cooperaţiei bulgare, cât şi delegaţia sârbă în a se informa asupra nouilor orientări în cooperaţia românească. Deasemeni, d. prof. Totomiantz a cerut relaţii asupra nouei legi de organizare a cooperaţiei române. Delegaţii noştri în special , prof. Cezar Partheniu au arătat noua formă de organizare a cooperaţiei în România care înseamnă o largă autonomie şi n cadru superior celui din trecu în care se poate desvolta mişcarea. Delegaţii străini au arătat o deosebită preocupare faţă de noua reformă, rămânând ca prin mijloacele ce se vor stabili în, curând schimbul de idei şi învăţăminte între conducătorii cooperaţiei din ţările balcanice să fie mai intens. -I.. .—------------.»..t-®.««».--------------------------— Una din rubricile „Micei Publităţi“ de prin ziare este desigur foarte citită deoarece conţine apeluri interesante la fericirea în viaţă. Aţi ghicit: e vorba de ofertele şi cererile pentru căsătorie. Femei şi bărbaţi, plătind 5 lei cuvântul, încearcă să-şi afle norocul — dacă se poate dintr’un singur anunţ-Pensionara (nu se ştie de ce vrâstă) având şi un căpitălaş de câteva sute de mii de lei, sau un imobil, doreşte să afle un bărbat „corespunzător“ — cuvântul e plin de miez — fie el de orice vrâstă, religie, culoare politică, etc. etc. Pensionara e la ananghie, sigurătatea o apasă şi cum are asigurată existenţa, prin căsătorie şi-ar complecta tot ce-i lipseşte, o tovărăşie cinstită pentru a putea trăi în linişte. Vine pensionarul cu aceiaşi ofertă. El, ce-i dreptul, are nevoe de o gospodină şi cererea îi este mai justificată. Dar cine poate garanta că pensionara va afla liniştea dorită şi pensionarul gospodina necesară ?... Clienţii acestei sburdalnice rubrici — fiindcă nu-i putem zice, altfel — sunt însă şi mai timneri. Mulţi dintre solicitanţi declară negru pe alb că deta li-i indiferentă, dar fata să fie drăguţă, să aibă toate calităţile ideale şi să fie şi bună, profesionistă !... Adevărat noroc pentru o tânără care deşi n’are dată câştigă bine cu profesiunea. Şi să mai susţină careva nu există tineri idealişti !... Dar sinceritatea nu lipseşte nici chiar în această ispititoare expunere de egoisme şi nevoi. Cât o menajeră deziluzionată de serviciu de la domni singuri, anunţă că doreşte căsătorie chiar cu un meseriaş sărac, numai cu sufletul bun. Dar lipsesc informaţiuni precise asupra rezultatelor acestor publicaţii. Sunt şi oameni cari, ca să se distreze, cheltuesc pentru a anunţa că un milionar doreşte căsătoria cu o fecioară blondă, absolut săracă. Se afirmă că rezultatul a fost câteva mii de oferte foarte serioase şi detailate, ceea ce nu poate fi de mirare; milioanele atrag şi vor fi întotdeauna atrăgătore... Ar f însă mai interesantă o cerere în care un om modest, muncitor corect să spună că dorește o tovarăşă care să-l ajute în greul existentei și să mai adauge că mamnatură nu l-a dăruit cu prea multa frumusetă... Ar fi foarte interesant si nu credem că ar avea prea multe răspunsuri. Prin aceste apeluri pe cari le putem numi S. Q. S., fiecare dintre ofertanţi caută ceva excepţional un noroc deosebit, deoarece printre cunoştinţele ce au s’ar putea găsi mai lesne un suflet care să consimtă la jugul căsătoriei. _Dar rubrica specială de cereri şi oferte este ca o loterie; fiecare speră să câştige tocmai lozul cel mai mare şi dacă se înşeală vina cade fireşte asupra norocului care a fost trădător... Câte căsătorii s’au făcut prin ajutorul publicitătei ?... Mister.. .-------------------------------- Preocupări joMsomOI Loteria fericire!... a. m. b. ISLAZIRI_ş[ PĂDURI — Micşorarea procentului păduros — Luând de bază datele arătate în expunerea de motive a Legei pentru Administrarea Pădurilor constatăm, că suprafaţa păduroasă a României întregite înainte de aplicarea Reformei Agrare era de : 7.248.985 ha. reprezentând 24,5% din teritoriul ei. In urma aplicărei Reformei Agrare (art. 7, al. 1 şi art. 23, al. 4 din L. R. A. pentru Vechiul Regat, art. 12 din Legea pentru înfiinţarea Păşunilor Comunale, art. 24 al. e, din L. R. A. pentru Transilvania şi art. 14 al. b„ pentru L. R. A. Bucovina — L. R. A. pentru Basarabia n’a admis exproprieri de păduri pentru alte culturi ale solului), după centralizările făcute de Direcţia Regimului Silvic în anul 1932 suprafaţa păduroasă devine : 6.448.475 ha. sau 21.86% prezentând deci o diferenţă de : 7.248.985—6.448.475=800.511 ha. Cifra de circa 800.000 hectare aratat contribuţia patrimoniului forestier la Reforma Agrară din ultimele două decenii. Procentul păduros normal stabilindu-se prin renumiţii economişti forestieri ai Germaniei va fi 25% — în general — pentru o ţară , cu raporturi armonice între Agricultură şi Industrie ; cu un climat care să permită o cantitate normală de precipitaţiuni atmosferice ; cu o reţea hidrografică normal distribuită, cu o potrivită situaţie geografică ; cu un armonios relief al terenului şi cu o populaţie autohtonă ce poate fi îndestulată cu lemne de foc şi de lucru din pădurile proprii, bine corstituite şi prompt îngrijite, rezultă, că suntem o ţară cu procentul păduros deja sub normal (după cum am arătat în articolul de eri). Examinând centralizările, ce s’au făcut la Direcţia Regimului Silvic pe urma ordinului circular al ministerului de agricultură şi domenii No. 122563 din 7 Iunie 1934 (situaţia generală a tuturor exproprierilor definitive de la 1919 râpă la 30 Iunie 1934) constatăn că majoritatea suprafeţelor păduroase ^s’au cedat pentru izlazul sau păşuni comunale şi numai excenţional pentru teren de arături şi fâneaţă la locuitori. Chestiunea exproprierilor pentu izlazuri a fost totdeauna de vie actualitate în ţara noastră şi a fos mult desbătută în ultimii ani. Ocupaţia păstorească, practicaţi de spaţii mari şi extensiv, dealungul secolilor, nu e uitată cu toatăă forma ei perimată. Populaţia rurală vrea cu dârjene să folosească mai departe astfel terenul. Iar politicianii fac pârghie din aceasta, în loc să lupte pentru îndrumarea ei către cultura intensă a furajelor preţioase şi către zoo cultura aleasă. Şi apoi silvicultura ca elemen principial al economiei general n’a fost şi nu este apreciată. Reminiscenţele ancestrale aii mentalităţei noastre luptă cu nouile formule de prosperitate economică care se vor impune însi peste această rezistenţă a trecutului. Numai aşa se explică, deci s a întârziat atât cu legile forastiere în ţara noastră şi de ce apărătorii „codrului“ mai rămâi încă neînţeleşi. De la legea din 1851 problemele erei de păşuni obşteşti a fos de mai multe ori cercetată pe Seama Patrimoniului forestier, totuşi cedările de păduri pentru izlazuri se produc neconteni fiindcă populaţia se înmulţeşte mereu. Invocându-se tradiţionalismu gospodăriei, ţăranul ar vrea să-ştie lângă casă tot atâtea viteji şi strămoşii fără stabulaţie sistematică şi o cultură intensivă de furaje, nedându-şi seama că, populaţia nu mai e aşa rară ca în trecut și, că ceastă zoocultură primitivă nu mai e posibilă decât ei (Continuare in pagina 2-a)