Viitorul, august 1935 (Anul 27, nr. 8261-8287)
1935-08-01 / nr. 8261
ANUL XXVII No. 8261 BUCURESTI REDACTIA I ADMINISTRATA Str. Edgar Quinet No. 2 , Str. R. Poincaré No. 17 Telefoanele: 38030; 37912 ANUNJURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug în an ........ 600 lei Şase luni .. 300 A B O IN TARA Trei luni ...... 150 lei ....... „ „ Un exemplar 2 * instituţiuni publice şi particulare 1000 lei anual Taxa se plăteşte în numerar Dir. GP. Joî 1 August 1935 N T E Un an ......... 1400 lei Şase luni .... 700 de P. T. T. cont. circ. No. 137282/926 Trei luni ....... 400 lei Un exemplar 6 „ IN STREINATATE CAVALERII SKODEI şi purificarea morală Viaţa de după război prezintă la noi, ca şi în alte ţări, manifestaţiuni stranii . Se întâmplă lucruri la care nu te aşteptai şi se pornesc acţiuni cari, în vremuri cu mai puţină febră decât în care trăim, ar fi fost imposibil de conceput. Numai încadrându-ne ambianţa vremei, şi numai înarmându-ne de răbdarea celui ce nu se lasă robit de actualitate, putem să admitem, în teorie chiar, ca politiciani compromişi să apară cu îndrăsneală, moralişti şi seducători. Cazul partidului naţional ţărănesc e tipic. Acest partid a căzut de la guvern sub povara păcatelor sale. Nu ne gândim numai la incapacitatea lui, care produsese în ţară, o dezagregare, un început de anarhie, un haos financiar, dar ne gândim la păcatele conduitei lui, la lipsă de scrupul moral dovedită la guvern. Guvernările naţional-ţărăniste au patronat şi au ascuns toate afacerile cele mai veroase; guvernările naţional-ţărăniste au vehiculat seria contractelor — de tip Stewart — cu rezonanţe de „sperţuri“ şi „comisioane“, — şi aceste guvernări în fine au dat ţării, nu armamentul ce-i trebuia ci procesul Skoda. In faţa comisiunei de anchetă au debutat fruntaşi între fruntaşi, şi dosarul tristei afaceri închide vieţi cam într’o altă epocă istorică, ar fi fost de mult înmormântate. Totuşi se merge cu sfidarea ca cei ce au răsuflat cu satisfacţie, când au scăpat cu greutate de rigorile legii penale, ocolite cu dibăcie, să se transforme ei în moralişti, şi să ceară ei, cu drepturile îndrăznelii care nu cunoaşte margini, sancţiuni şi pedepse. Şi contra cui se ridică imaculata oştire a cavalerilor Skodei, pe cine moralizează şi cui dă lecţii? Guvernului actual, care a dovedit chiar şi în scandalul recent că nu înţelege a se amesteca în mersul justiţiei, că nu voeşte a acoperi pe nimeni, şi că ţine ca lumina să se facă complet, desăvârşit şi deschis. Este o atitudine cavalerească şi dictată de sentimentul şi al onestităţii şi al răspunderii politice, adică de sentimente cari nu pot fi înţelese azi, cum n’au fost înţelese nici în trecut, de beneficiarii bugetelor şi de inventivii născocitori de „afaceri“ cari au colorat nefasta guvernare naţionalţărănistă, sub toate aspectele şi ipostazele ei. Partidul naţional-ţărănesc voeşte astfel ca prin schimbări de roluri, şi prin diversiuni, cari nu sunt nici abile, să facă a se închide în memoria tuturor, o activitate profund imorală pe care acest partid a dovedit-o la guvern. Dar ceea ce curajul unit cu lipsa de scrupul a făurit nu reuşeşte şi opinia publică înţelege cât de ridicol este ca compromişii Skodei să apară ca judecători. E o atitudine prea burlescă ca să poată fi luată în serios, dei oamenii serioşi! * II NOTE CHEF PE IARBA VERDE turistic până în creerii munţilor, pe o zi frumoasă e un entuziasm, general. Pe iarbă verde stăm cu toţi şi admirăm natura şi ritmul bunei digestii şi cu „bateria“ alături. Este acu un rău sau e un bine? Cine ar putea să dea un răspuns fără apel ? Dar la prima, vedere se pare că tot mai folositor este ca în aceste timpuri apăsătoare, să mai uităm necazurile, şi să privim, fie şi numai câteva clipe, un apus de soare, or.. u vns de pădure chiar şi faradiţia siguranţei integrităţii terrte mult entusiasm, de felul aceluia male a fiecărui stat. ZnarlLn 'ÎT *2? ÎTfTM ** Sentimentul de siguranță, a spus SrtTVl« hi l ~ el°tl- CU l,' d- Pe,,a izvorăște numai din reacuirm in suflet ca sta in contact Uzarea practică a ajutorărei autocu splendoarea firei înconjură- j mate în favoarea statului atacat Deși literatura populară — presupusă imagine a sufletului etnic — este bogată în invocaţii la natură, — căci ne aducem aminte că toate versurile populare încep cu „foaie verde“ — totuşi pare-se că nu suntem, sau cel puţin nu am fost până acuma, prea mult iubitori de farmecile naturei. Drumeţia a început de curând, pe când de mult saşii şi ungurii — dar mai ales saşii — erau organizaţi în echipe turistice colindând munţii Transilvaniei. Dar ca toate începuturile, drumeţia nu poate să se înceapă în forme impresionante. Sunt lemne însă, că turismul va căpăta tot mai mulţi aderenţi, ceea ce ar fi firesc la o generaţie sportivă, cum e cea de azi. Ne întrebăm chiar dacă atâţia seci de mii de tineri cari fac footbal, sau privesc cu pasiune pe footbalişti nu ar face şi mai bine escalând munţii ! Ar face un sport în aer liber, şi ar cunoaşte în felul acesta şi ţara, nu numai ştrandurile şi s curţile îngrădite de laperiferia oraşului ...... , prăfuit. . . Plimbarile noastre prin sa-.înzestrat cu acel minunat spirit Simţul de obiectivitate ne si-r®,e judeţului Ilfov, am poposit,al ţăranului nostru, omul în ale leşte, însă, să spunem că până,a“?seona aceasta stavropi cărui cuvinte se evidenţiază totacuma, rumânii au agrementat 2me , ca invitat al fostului deauna isteţimea minţei şi ori,,cheful“ la natură, ceeace ar fi„^sericei romaneşti.^ ^ iginalitatea exprimării, STAREŢUL GHENA Are o indicaţie că natura însăşi^ nu era suficientă ca să atragă şi să „Cheful pe iarbă verde este perfectă şi de o astfel un compromis între î«-:Data limpezime mintală. Până în apropierea morţii fostul ierarh, care s’a stins în toamna anuui 1918 s’a bucurat de o mmu- Ghenadinările noastre gastronomice nici ° cultură ofi„■„r,(e natură, privim un da,au totuşi, convorbirea cu acest vlădică era interesanta nu numai prin maniera în care pre, Ghenadie n’a fost un pasionat al cărţii, nu l’a frământat nici o problemă de gândire, nu s’a osiubirea crâng, a vale, o pădurice dar avem lângă noi, şî puţin vin cu sifon! Altfel par’că esteticei naturei îi lipseşte ceva — mă fe-t resc să spun esenţial — omului dornic de recreaţie. Aceste reflecţiuni îşi capătă o confirmare concretă,, dacă observăm cele ce se petrec Dumi- necefe , sărbătorile da la voi. De la Băneasa ca prim zinta oamenii şi evenimentele, ci şi prin acea vervă plină de ironii cu care îşi însufleţea povestirile. Părintele Ghenadie era *) Părintele Ghenadie obţinuse independenţa administrativă a mănăstirei Căldăruşani, independentă c®re în vocabularul bisericesc se cheamă popas stavropifleie. La mănăstirea cautănişan, chiemare în judecata Sinodului, fu acuzat şi de îndumnezeire. Nici până astăzi nu se cunoaşte bine şi în mod public motivul principial al demiterei sale din înalta funcţiune de prim ierarh al Ţării. Cert este că părintele Ghenadie era un mare amator de bani, de pompă şi onoruri. Un arghirofil care faţă de giganţii simoniaci ai clericilor superiori de astăzi, se înfăţişează ca un biet copil al banului... Arghirofilia şi grandomania au smuls din jurul chipului aces hmit decât cu obişnuitele li- lui arhiereu nimbul ce l’ar fi îmtânii bisericeşti, n’a lăsat nici opodobit ca pe un sfânt. Oricum, scriere. In schimb, a fost unde-părintele Ghenadie nu vindea tăţean practic, iubitor al fasturilor şi al frumuseţilor plastice, un păstor care sesiza cu spontaneitate şi cu preciziune fizionomiile lucrurilor, alegând realităţile. Un tip din categoria vlădicilor plăcuţi norodului. Când oficia, se înveşmânta cu cele mai fineţe şi mai strălucitoare odăjdii, se împodobea cu felurite decoraţii, slujind cu avinurile mânăstirei în ceasurile serviciilor divine, mai cu seamă le vindea netrecute prin chimie, le vindea curate şi cu preţuri rezonabile. Bună crâşmă era în vremea aceia la Căldăruşani ! # In rândul defuncţilor noştri arhierei, fostul mitropolit Ghenadie rămâne incontestabil o figură de seamă. Numele său va atâta artă incât prin actul de fi pomenit cu evlavie de către lii -■ Biserica M-tîrei Căldăruşani PROSPERITATE FINANCIARA mm. Nu vom intra în polemică cu oficiosul naţional-ţărănist „Dreptatea“, pentru că reaua credinţă a acestui ziar e de notorietate publică.Dar în orice caz, considerăm că inconştienţa oficiosului d-lui Madgearu a depăşit toate limitele şi a luat forme patologice. Căci, altminteri, cum s’ar putea califica asemenea afirmaţii diametral opuse realităţei: „Recolta e pe întreaga ţară compromisă“ ? Sunt afirmaţii pe cari populaţia întregei ţări le controlează singură. Din mila lui Dumnezeu avem o recoltă excedentară la cereale, cu un important stoc de export. In ce priveşte porumbul disponibilităţile de export vor fi mai mari decât au fost de zece ani încoace. Şi atunci, la ce foloseşte alarmismul „Dreptăţei“, dacă nu la compromiterea şi la ridiculizarea partidului naţional ţărănist, care dovedeşte, odată mai mult, că nu poate fi luat niciodată în serios. Adevărul stă deci cu totul contrariu. Încasările statului au sporit simţitor şi sporesc zilnic. Echilibrul bugetar este complect şi definitiv asigurat-Exportul s-a intensificat, iar disponibilităţile mari ale recoltei vor aduce noui importante surse de venituri şi devize streine. Au început să se depună continuu la bănci sume însemnate de bani Aşa Istttca, departe de a fi vorba de „dezastru economic", cum afirmă oficiosul naţional-ţărănist, intrăm într-o epocă de prosperitate economică şi financiară ce se accentuiază de la zi la zi. Rezultatele nu vor întârzia să fie simţite de populaţie, de comerţ şi de industrie, încât, nu-i o exagerare, arătând aci că toamna se anunţă sub auspicii din cele mai favorabile.Este o constatare îmbucurătoare pe care o facem cu toată satisfacţia. In şedinţa de ori a conferinţei interparlamentare, d. V. V. Pella a vorbit ca raportor al conferinţei asupra neutralităţei şi asistenţei internaţionale. D-l V. V. Pella a arătat că semnatarii pactului Societăţii Naţiunilor şi ai pactului Briand-Kellogg sunt obligaţi să ajute victima oricărei agresiuni. Conceptul neutralităţii nu mai poate exista în forma actuală. Orice război extinde jocul interdependenţei statelor. Aceasta s’a putut constata în timpul ultimului război mondial. Principiul solidarităţii internaţionale contra războiului nu mai permite existenţa unor state neutre. Aceasta nu implică însă obligaţia intervenţiei armate, sancţiunile putând fi de ordin economic şi financiar. Sancţiunile urmează să fie aplicate în mod automat contrar,ri statului agresor. Aceasta este contoare.„ PETRowins ‘Acest sistem a fost propus prin proiectul pactului european.tuaţiei actuale, bazată Principiul care trebuie aplicat idela de justiţie. Istoîmpotriva războiului este: toţi nu se pot întoarce, pentru unul şi unul pentru ‘DJ!’ ! Vechile nedreptăţi nu pot fi rentrcate. Alianţele regionale actuale nu sunt D-l Mircea Djuvara, din delegaţia română, vorbind asupra aceleiaşi probleme, iară la o idei de justiţie stă la baza progresului „ n .r . „ . . omenirii. Necesitatea comunităţii fera Uniana, care tase internaţionale impune respectul suveranităţii şi integrităţii teritoriale. Delegatul ungur, d. Grata, a adus in discuţie chestiunea revizuirii. D. Mircea Djuvara a răspuns în numele delegaţiei române, al înţelegerii Balcanice şi al Micii înţelegeri, relevând atmosfera creiată prin propaganda maghiară. Se cere să se cere loial să intre în cadrul acestor pacte. Discursul d-lui Djuvara a fost acoprit cu vii aplauze agresive, aşa cum susţine d. Gratz, a terminat d. Djuvara, şi dovada o o consacre dreptul nerespectării tratatelor. Ori, nu există motiv care să ducă la modificarea şia terminat d. Pella Conferinţa interparlamentară Solidaritatea internaţională centra război sau — ideea de justiţe şi politica revizionistă — PELLA D. MIRCEA DJUVARA couri Din Tokio se dau amănunte în legătură cu felul în care s’au desfăşurat manevrele aeriene japoneze în scopul de a se pune la punct măsurile de luat în caz de atac In dimineaţa primei zile au început să sune sirenele pentru începerea atacului. In acel moment toate unităţile militare erau gata să înceapă acţiunea. Pe la orele trei d. a. au apărut deasupra oraşului „avioanele inamice“ şi a urmat după aceea lupta între unităţile de uscat şi avioanele din aer. .N’a lipsit nimic din tot ce ar fi , putut ameninţa viaţa locuitorilor şi existenţa marilor clădiri din capitală. Lupta cea mare a fost dată spre seară. După asfinţitul soarelui înlumina reflectoarelor s-a desfăşurat un atac bine susţinut de ambele partide. Escadrila inamică a executat nu mai puţin decât zece atacuri, toate respinse cu multă îndemânare de artileria antiaeriană. . Manevrele acestea au amintit luptele adevărate, reale, înfricoşătoare. Participanţii au pus atâta entuziasm în aceste exerciţii că, în timpul operaţiilor de noapte au fost răniţi şapte soldaţi şi doi poliţişti. Banatul IiroMemeie nmiişti — Open atona a fl-irii ar. cmrnei cm uise-preseiiinieie camerei fleauraiiimr — „Reuniunea intelectualilor şi a ţăranilor“ din cele trei judeţe: Timiş, Corontal, Caraş şi Severin îndrumată de d. dr. Cornel Corneanu, vice-preşedintele Camerei deputaţilor, va prăznui în ziua de 6 octombrie, 16 veacuri de la întemeierea episcopiei Caransebeşului, precum şi 70 de ani de la dezrobirea şi independenţa ei de sub erarhia sârbească La această sărbătoare a credinţei strămoşeşti şi a ortodoxismului, intelectualii, preoţii, învăţătorii şi ţăranii, vor pomeni cuadâncă evlavie numele acelora cari şi-au împletit cei mai frumoşi ani din viaţa lor cu evenimentele istorice şi pentru promovarea intereselor naţionale, bisericeşti şi culturale ale Banatului. Doar pentru aceste înalte comandamente ale neamului românesc de peste munţi, au luptat şi s’au jertfit înfundând temniţele umede şi reci dela Vaţ şi Seghiidin, pleiada conducătorilor şi îndrumătorilor bănăţeni, începând cu Eftimie Murgu, Paul Iorgovici, Brâncoveanul, Diaconovici- Loga, Alexandru Mocioni, Coriolan Brediceanu, Vicenţiu Babeş, generalul Traian Doda, protopopul Gheorghe Popovici, dr. Aurel Cosma, Ion Vidu, dr. Valeriu Branisce, Traian Lelescu, Emanoil Ungureanu şi alţii cari astăzi îşi dorm somnul veciniei ei în cimitirele de la Lugoj şi Timişoara, liniştiţi şi cu sufletul împăcat că şi-au făcut întreaga datorie către neamul şi ţara lor. Restauratorul bisericii ortodoxe române Fiindcă am subliniat numele acelora cari prin faptele lor pilduitoare strălucesc în paginile istorice ale provinciei de la graniţa de apus a ţărei noastre mărite, să nu uităm de vrednicii slujitori ai altarelor, de acei gânditori cari dealungul veacurilor au urmărit cu fanatism ideia reorganizări şi neatârnării bisericei naţionale, în fruntea cărora a fost nemuritorul Ivan Popasu. In amintirea acestui mare restaurator al bisericei române, prin neobosita străduinţă a d-lui dr." Cornel Corneanu, care a adunat suma de două sute cinci zeci de mii lei, s’a ridict un falnic monument în inima Caransebeşului, şi care se va desveli cu prilejul festivităţilor culturale din acest oraş. Conducător politic şi susţinător al credinţei şi cultura noastre naţionale, d. dr. Cornel Corneanu, după ce a sprijinit cu toată puterea şi autoritatea sa morală ofensiva culturală pornită la 1933 de către d. prof. dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiunei publice, şi după ce tot prin munca acestui mare cărturar bănăţean s’au ridicat din temeliile lor, nenumărate şcoli de toate gradele, care străjuesc cu atâta mândrie dealungul graniţei, a terminat acum şi internatul de băeţi de pe lângă liceul „Traian Doda“ din Caransebeş. Acest aşezământ, care adăposteşte sub acoperământul lui peste 600 de elevi, fii de ţărani veniţi la oraş să înveţe carte românească, a costat 3 milioane cinci sute de mii lei, bani strânşi cu greu de către actualul vice-preşedinte al Camerei deputaţilor. O veche dorinţă a grănicerilor De altfel, el a răspuns unui vechiu deziderat al românilor bănăţeni, înfăptuit astăzi de către omul care de 25 de ani, lucrează fără popas în serviciul comandat al provinciei de peste munţi. Manifestările culturale, politice şi sociale de la 1910 şi până acum ale românilor bănăţeni, sunt strâns legate de numele d-lui dr. Cornel Corneanu. In timpul războiului şi după învierea şi dezrobirea neamului românesc el a fost purtătorul de cuvânt al românilor bănăţeni, şi astfel îl găsim că alături de dr. Aurel Cosma, Ion Oprea din Timişoara şi protopopul Gheorghe Popovici de la Lugoj, au întemeiat şi organizat partidul naţional liberal în întregul cuprins al Banatului românesc, ca apoi într’o strânsă şi cinstită colaborare cu toţi credincioşii, cu oamenii de seamă şi de prestigiu, au păşit pe drumul bun al marilor realizări. (Continuare în pag. 2a D-l dr. CORNEL CORNEANU Comentarii MAGLAVIT Ziarele au înfăţişat cititorilor, cu un impresionant belşug de amănunte, împrejurările, în cari s’a întâmplat „minunea“ cu ciobanul Petrache Lupu, din Maglavit. „Păzitorului acesta de oi şi de mioare cu zile şi gânduri simple ca iarba şi ca mieii — i s’a arătat într’o la o răscruce de drum pustiu, chipul blajin şi sfânt al Dumnezeului. Şi nu că a fost o nălucă. Ciobanul şi-a simţit inima cutremurată de însăşi ivirea Domnului — şi astfel înfiorat, şi-a prăbuşit genunchii în ţărâna uliţii, bolborosind cuvinte fără de ’nţeles, în vreme ce glasul Celui din ceruri, despica, pentru negura vieţii noastre, făşii de lumină, cu fiece vorbă rostită . întâmplarea cu minunea aceasta a fost îndată după aceea mărturisită de Petrache Lupu tovarăşilor lui întru ale păstoritului şi apoi dela ei istorisirea a trecut din ureche în ureche, din suflet în suflet, aprinzând în închipuirea fiecăruia flăcări nebănuite. Şi jarul credinţei, ce mocnea de veacuri, în inimile oamenilor simpli dela ţară, a fost răscolit şi s’a aprins în vâlvătăi,, la auzulminunii“ arătată privirilor ciobanului. Şi focul aprins al tuturor închipuirilor a încercuit mintea nu numai a acelor din Maglavit, ci s’a întins peste gândurile unei nesfârşite mulţimi de oameni, nu numai din Oltenia, ci şi din Moldova, Basarabia, Ardeal. Dumineca trecută, s’a strâns la Maglavit, venind din toate părţile furnicat de lume. Bărbaţi, femei, copii — în căruţe, călări sau pe jos, — oamenii s’au grăbit să ajungă pe locurile unde — aşa cum spune păstorul Petrache Lupu — a coborît chipul cu nimb de lumină, al Stăpânului ceresc. 50 sau 60 de mii de drumeţi au fost Duminică la Maglavit, să poată auzi destăinuirile ciobanului. Neanunţaţî de nimeni, de nimeni chemaţi. Vestea s’a întins fulgerător, însă. Şi lumea de pretutindeni a aflat Credinţa poporului e oarbă. Ce stăvili ar fi putut opri atunci noianul de lume, mânat spre locurile Maglavituluii, şi mai ales, mulţimea aceea de oropsiţi ai soartei, de orbi de tot felul, de suferinzi, în inimile cărora aise de amaruri vor fi încolţit nădejdile tămăduirii? Să ne mai minunăm că s’au strâns ,de pretutindeni, oamenii în alaiuri nesfârşite, să asculte vorba păstorului cu suflet simplu şi să îngenuncheze sub candela Troiţei, ridicată pe locul unde s’a ivit „minunea“? Credinţa poporului e oarbă. N. MIHAESCU ------------------------------------ pelerinii şi petrecătorii cari vor hălădui pe-aici. Dacă personal n’o fi contribuit cu prea mulţi bani la lucrările de restaurare ale mânăstirei Căldăruşani, trebue să recunoaştem că această restaurare s’a făcut numai trecerei de care repausatul arhiereu se bucura în lumea de sus. Numele lui Ghenadie nu va fi pomenit cu pietate numai la Căldăruşani unde a lăsat o importantă colecţie de picturi şi obiecte de artă (ce nu sunt catalogate, puse în rânaduială aici până astăzi), el va fi pomenit cu recunoştinţă de către pensionarele azilului ce l-a înfiinţat în Bucureşti pe propria sa cheltuială. Toţi banii ce părintele Ghenadie i-a iubit şi i-a strâns cu patimă, au fost lăsaţi prin testament aşezământului de binefacere ce’l construi în Capitali pe strada ce’i poartă numele. « Ce fac, ce vor face cu comorile ce strâng o bună parte dinContinuare în nap.nal