Viitorul, august 1935 (Anul 27, nr. 8261-8287)

1935-08-01 / nr. 8261

ANUL XXVII No. 8261 BUCU­RESTI REDACTIA I ADMINISTRATA Str. Edgar Quinet No. 2 , Str. R. Poincaré No. 17 Telefoanele: 3­8030; 3­7912 ANUNJURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug în an ........ 600 lei Şase luni .. 300 A B O IN TARA Trei luni ...... 150 lei .......­­ „ „ Un exemplar 2 * instituţiuni publice şi particulare 1000 lei anual Taxa se plăteşte în numerar Dir. G­P. Joî 1 August 1935 N T E Un an ......... 1400 lei Şase luni .... 700 d­e P. T. T. cont. circ. No. 137282/926 Trei luni ....... 400 lei Un exemplar 6 „ IN STREIN­AT­ATE CAVALERII SKODEI şi purificarea morală Viaţa de după război prezintă la noi, ca şi în alte ţări, manifestaţiuni stranii . Se întâmplă lucruri la care nu te aşteptai şi se pornesc acţiuni cari, în vremuri cu mai puţină febră decât în care trăim, ar fi fost imposi­bil de conceput. Numai încadrându-ne ambianţa vremei, şi numai înarmându-ne de răbdarea celui ce nu se lasă robit de actualitate, putem să admitem, în teorie chiar, ca poli­­ticiani compromişi să apară cu îndrăsneală, moralişti şi seducători. Cazul partidului naţional ţărănesc e tipic. A­cest partid a căzut de la guvern sub povara păcatelor sale. Nu ne gândim numai la incapacitatea lui, care pro­dusese în ţară, o dezagregare, un început de anarhie, un haos financiar, dar ne gândim la păcatele conduitei lui, la lipsă de scrupul moral dovedită la guvern. Guvernările naţional-ţărăniste au patronat şi au as­cuns toate afacerile cele mai veroase; guvernările naţio­­nal-ţărăniste au vehiculat seria contractelor — de tip Stewart — cu rezonanţe de „sperţuri“ şi „comisioane“, — şi aceste guvernări în fine au dat ţării, nu armamentul ce-i trebuia ci procesul Skoda. In faţa comisiunei de anchetă au debutat fruntaşi între fruntaşi, şi dosarul tristei afaceri închide vieţi cam­ într’o altă epocă istorică, ar fi fost de mult înmormântate. Totuşi se merge cu sfidarea ca cei­ ce au răsuflat cu satisfacţie, când au scăpat cu greutate de rigorile legii penale, ocolite cu dibăcie, să se transforme ei în mora­lişti, şi să ceară ei,­­ cu drepturile îndrăznelii care nu cunoaşte margini, sancţiuni şi pedepse. Şi contra cui se ridică imaculata oştire a cavaleri­lor Skodei, pe cine moralizează şi cui dă lecţii? Guver­nului actual, care a dovedit chiar şi în scandalul recent că nu înţelege a se amesteca în mersul justiţiei, că nu voeşte a acoperi pe nimeni, şi că ţine ca lumina să se facă complet, desăvârşit şi deschis. Este o atitudine ca­valerească şi dictată de sentimentul şi al onestităţii şi al răspunderii politice,­­ adică de sentimente cari nu pot fi înţelese azi, cum n’au fost înţelese nici în tre­cut, de beneficiarii bugetelor şi de inventivii născocitori de „afaceri“ cari au colorat nefasta guvernare naţional­­ţărănistă, sub toate aspectele şi ipostazele ei. Partidul naţional-ţărănesc voeşte astfel ca prin schimbări de roluri, şi prin diversiuni, cari nu sunt nici abile, să facă a se închide în memoria tuturor, o activitate profund imorală pe care acest partid a dove­dit-o la guvern. Dar ceea ce curajul unit cu lipsa de scrupul a făurit nu reuşeşte şi opinia publică înţelege cât de ridicol este ca compromişii Skodei să apară ca judecători. E o ati­tudine prea burlescă ca să poată fi luată în serios, dei oamenii serioşi! *­ II NOTE CHEF PE IARBA VERDE turistic până în creerii munţi­lor, pe o zi frumoasă e un entu­ziasm, general. Pe iarbă verde stăm cu toţi şi admirăm natura şi ritmul bunei digestii şi cu „bateria“ alături. Este acu un rău sau e un bine? Cine ar putea să dea un răspuns fără apel ? Dar la prima, vedere se pare că tot mai folositor este ca în aceste timpuri apăsătoare, să­­ mai uităm necazurile, şi să privim, fie şi numai câteva clipe, un apus de soare, or.. u vn­s de pădure chiar şi fara­­diţia siguranţei integrităţii terrte mult entusiasm, de felul aceluia­­ m­ale a fiecărui stat. ZnarlLn 'ÎT *2? ÎTfTM ** Sentimentul de siguranță, a spus SrtTVl« hi l ~ el°tl- CU l,' d- Pe,,a­ izvorăște numai din rea­­cuirm in suflet ca sta in contact Uzarea practică a ajutorărei auto­cu splendoarea fir­ei înconjură- j mate în favoarea statului atacat Deși literatura populară — pre­supusă imagine a sufletului et­nic — este bogată în invocaţii la natură, — căci ne aducem a­­m­inte că toate versurile popu­lare încep cu „foaie verde“ — totuşi pare-se că nu suntem, sau cel puţin nu am fost până acuma, prea mult iubitori de farmecile naturei. Drumeţia a început de curând, pe când de mult saşii şi ungurii — dar mai ales saşii — erau or­­ganizaţi în echipe turistice co­lindând munţii Transilvaniei. Dar ca toate începuturile, drumeţia nu­ poate să se înceapă în forme impresionante. Sunt lemne însă, că turismul va că­păta tot mai mulţi aderenţi, ceea ce ar fi firesc la o generaţie sportivă, cum e cea de azi. Ne întrebăm chiar dacă atâţia seci de mii de tineri cari fac footbal, sau privesc cu pasiune pe footbalişti nu ar face şi m­ai bine escalând munţii ! Ar face un sport în aer liber, şi ar cu­noaşte în felul acesta şi ţara, nu numai ştrandurile şi s curţile în­grădite de la­­periferia oraşului ...... , prăfuit. . . Plimbarile noastre prin sa-.înzestrat cu acel minunat spirit Simţul de obiectivitate ne si-r®,e judeţului Ilfov, am poposit,al ţăranului nostru, omul în ale leşte, însă, să spunem că până,a“?seon­a aceasta stavropi­ cărui cuvinte se evidenţiază tot­­acuma, rumânii au agrementat 2me , ca invitat al fostului deauna isteţimea minţei şi ori­­,,cheful“ la natură, ceeace ar fi„^sericei romaneşti.^ ^ iginalitatea exprimării, STAREŢUL GHENA Are o indicaţie că natura însăşi^ nu era suficientă ca să atragă şi să „Cheful pe iarbă verde­ este perfectă şi de o astfel un compromis între î«-:Data limpezime mintală. Până în apropierea morţii fos­tul ierarh, care s’a stins în toam­na anuui 1918 s’a bucurat­ de o mmu- Ghena­d­inările noastre gastronomice nici ° cultură ofi­„■„r,(­e natură,­ privim un d­a,au totuşi, convorbirea cu a­cest vlădică era interesanta nu numai prin maniera în care pre­, Ghenadie n’a fost un pasionat al cărţii, nu l’a frământat nici o problemă de gândire, nu s’a os­iubirea crâng, a vale, o pădurice dar avem lângă noi, şî puţin vin cu sifon! Altfel par’că esteticei na­turei îi lipseşte ceva — mă fe-t resc să spun esenţial — omului dornic de recreaţie. Aceste reflecţiuni îşi capătă o confirmare concretă,, dacă ob­servăm cele ce se petrec Dumi- necefe , sărbătorile da la voi. De la Băneasa ca prim zinta oamenii şi evenimentele, ci şi prin acea vervă plină de ironii cu care îşi însufleţea po­vestirile. Părintele Ghenadie era *) Părintele Ghenadie obţinuse in­dependenţa administrativă a mănăs­tirei Căldăruşani, independentă c®re în vocabularul bisericesc se cheamă popas stavropifleie. La mănăstirea cautănişan, chiemare în judecata Sino­dului, fu acuzat şi de îndum­­nezeire. Nici până astăzi nu se cunoaşte bine şi în mod pu­blic motivul principial al de­miterei sale din înalta func­ţiune de prim ierarh al Ţării. Cert este că părintele Ghenadie era un mare amator de bani, de pompă şi onoruri. Un arghirofil care faţă de giganţii simoniaci ai clericilor superiori de astăzi, se înfăţişează ca un biet co­pil al banului... Arghirofilia şi grandomania au smuls din jurul chipului aces hmit decât cu obişnuitele li- lui arhiereu nimbul ce l’ar fi îm­­tânii bisericeşti, n’a lăsat nici o­­podobit ca pe un sfânt. Oricum, scriere. In schimb, a fost­ un­de-părintele Ghenadie nu vindea tăţean practic, iubitor al fastu­rilor şi al frumuseţilor plastice, un păstor care sesiza cu sponta­neitate şi cu preciziune fiziono­miile lucrurilor, alegând realită­ţile. Un tip din categoria vlădi­cilor plăcuţi norodului. Când oficia, se înveşmânta cu cele mai fine­ţe şi mai strălucitoare o­­dă­jdii, se împodobea cu fe­lurite decoraţii, slujind cu a­vinurile mânăstirei în ceasurile serviciilor divine, mai cu seamă le vindea netrecute prin chimie, le vindea curate şi cu preţuri re­zonabile. Bună crâşmă era în vremea­ aceia la Căldăruşani ! # In rândul defuncţilor noştri arhierei, fostul mitropolit Ghe­nadie rămâne incontestabil o fi­gură de seamă. Numele său va atât­a artă incât prin actul de fi pomenit cu evlavie de către li­i -■ Biserica M-tîrei Căldăruşani PROSPERITATE FINANCIARA mm. Nu vom intra în polemică cu o­­ficiosul naţional-ţărănist „Drepta­tea“, pentru că reaua credinţă a a­­cestui ziar e de notorietate pu­blică.Dar în orice caz, considerăm că inconştienţa oficiosului d-lui Mad­­gearu a depăşit toate limitele şi a luat forme patologice. Căci, altminteri, cum s’ar putea califica asemenea afirmaţii diame­tral opuse realităţei: „Recolta e pe întreaga ţară compromisă“ ? Sunt afirmaţii pe cari populaţia întregei ţări le controlează sin­gură. Din mila lui Dumnezeu avem o recoltă excedentară la cereale, cu un important stoc de export. In ce priveşte porumbul disponibilită­ţile de export vor fi mai mari de­cât au fost de zece ani încoace. Şi atunci, la ce foloseşte alarmis­­mul „Dreptăţei“, dacă nu la com­promiterea şi la ridiculizarea par­tidului naţional ţărănist, care do­vedeşte, odată mai mult, că nu poate fi luat niciodată în serios. Adevărul stă deci cu totul con­trariu. Încasările statului au sporit sim­ţitor şi sporesc zilnic. Echilibrul bugetar este complect şi definitiv asigurat-Exportul s-a intensificat, iar dis­ponibilităţile mari ale recoltei vor aduce noui importante surse de venituri şi devize streine. Au început să se depună conti­nuu la bănci sume însemnate de bani­ Aşa Istttca, departe de a fi vorba de „dezastru eco­nomic", cum afirmă ofi­ciosul naţional-ţărănist, intrăm într-o epocă de prosperitate economică şi financiară ce se accen­­tuiază de la zi la zi. Rezultatele nu vor întârzia să­ fie simţite de populaţie, de comerţ şi de industrie, încât, nu-i o exagerare, arătând aci că toamna se anunţă sub aus­picii din cele mai favorabile.Este o constatare îmbucurătoare pe care o facem cu toată satis­facţia. In şedinţa de ori a conferinţei interparlamentare, d. V. V. Pella a vorbit ca raportor al conferinţei asupra neutralităţei şi asistenţei internaţionale. D-l V. V. Pella a arătat că sem­natarii pactului Societăţii Naţiu­nilor şi ai pactului Briand-Kellogg sunt obligaţi să ajute victima ori­cărei agresiuni. Conceptul neutra­lităţii nu mai poate exista în for­ma actuală. Orice război extinde jocul interdependenţei statelor. Aceasta s’a putut constata în tim­pul ultimului război mondial. Prin­cipiul solidarităţii internaţionale contra războiului nu mai permite existenţa unor state neutre. Acea­sta nu implică însă obligaţia in­tervenţiei armate, sancţiunile pu­tând fi de ordin economic şi finan­ciar. Sancţiunile urmează să fie aplicate în mod automat contra­r,ri­ statului agresor. Aceasta este con­­toare.„ PETRowins ‘Acest sistem a fost propus prin proiectul pactului european.­­­tuaţiei actuale, bazată Principiul care trebuie aplicat idela de justiţie. Isto­­împotriva războiului este: toţi nu se po­t­­ întoarce, pentru unul şi unul pentru ‘DJ!’ ! Vechile nedreptăţi nu pot­­ fi rent­­rcate. Alianţele re­gionale actuale nu sunt D-l Mircea Djuvara, din delega­ţia română, vorbind asupra ace­leiaşi probleme, i­ară la o idei de justiţie stă la baza progresului „ n .r . „ . . omenirii. Necesitatea comunităţii fera Uni­ana, care ta­­­se internaţionale impune respectul suveranităţii şi integrităţii terito­riale. Delegatul ungur, d. Grata, a adus in discuţie chestiunea revizuirii. D. Mircea Djuvara a răspuns în numele delegaţiei ro­mâne, al înţelegerii Bal­canice şi al Micii înţele­geri, relevând atmosfera creiată prin propaganda maghiară. Se cere să se cere loial să intre în ca­drul acestor pacte. Discursul d-lui Djuvara a fost acoprit cu vii aplauze­ agresive, aşa cum susţine d. Gratz, a terminat d. Djuvara, şi dovada o o­­ ­ consacre dreptul neres­­pectării tratatelor. Ori, nu există motiv care să ducă la modificarea şi­a terminat d. Pella Conferinţa interparlamentară Solidaritatea internaţională c­entra război sau — ideea de justiţe şi politica revizionistă — PELLA D. MIRCEA DJUVARA couri D­in Tokio se dau amănunte în legătură cu felul în care s’au desfăşurat manevrele aeriene japoneze în scopul de a se pune la punct măsurile de luat în caz de atac In dimineaţa primei zile au în­ceput să sune sirenele pentru în­ceperea atacului. In acel moment toate unităţile militare erau gata să înceapă acţiunea. Pe la orele trei d. a. au apărut deasupra ora­şului „avioanele inamice“ şi a ur­mat după aceea lupta între unită­ţile de uscat şi avioanele din aer. .N’a lipsit nimic din tot ce ar fi , putut ameninţa viaţa locuitorilor şi existenţa marilor clădiri din­­ capitală.­­ Lupta cea mare a fost dată spre­­ seară. După asfinţitul soarelui în­­lumina reflectoarelor s-a desfăşu­rat un atac bine susţinut de am­bele partide. Escadrila inamică a­­ executat nu mai puţin decât zece atacuri, toate respinse cu multă îndemânare de artileria antiae­riană. . Manevrele acestea au amintit luptele adevărate, reale, înfricoşă­­toare. Participanţii au pus atâta entuziasm în aceste exerciţii că, în timpul operaţiilor de noapte au fost răniţi şapte soldaţi şi doi po­liţişti. Banatul I­iroMemeie nmiişti — Open atona a fl-irii ar. cmrnei cm uise-preseiiinieie camerei fleauraiiimr — „Reuniunea intelectualilor şi a ţă­ranilor“ din cele trei judeţe: Timiş, C­orontal, Caraş şi Severin îndrumată de d. dr. Cornel Corneanu, vice-pre­­şedintele Camerei deputaţilor, va­ prăznui în ziua de 6 octombrie, 16 veacuri de la întemeierea episcopiei Caransebeşului, precum şi 70 de ani de la dezrobirea şi independenţa ei de sub erarhia sârbească La această sărbătoare a credinţei strămoşeşti şi a ortodoxismului, inte­lectualii, preoţii, învăţătorii şi ţă­ranii, vor pomeni cu­­adâncă evlavie numele acelora cari şi-au împletit cei mai frumoşi ani din viaţa lor cu evenimentele istorice şi pentru pro­movarea intereselor naţionale, bise­riceşti şi culturale ale Banatului. Doar pentru aceste înalte coman­damente ale neamului românesc de peste munţi, au luptat şi s’au jertfit înfundând temniţele umede şi reci dela Vaţ şi Seghiidin, pleiada condu­cătorilor şi îndrumătorilor bănăţeni, începând cu Eftimie Murgu, Paul Iorgovici, Brâncoveanul, Diaconovici- Loga, Alexandru Mocioni, Coriolan Brediceanu, Vicenţiu Babeş, genera­lul Traian Doda, protopopul Gheor­­ghe Popovici, dr. Aurel Cosma, Ion Vidu, dr. Valeriu Branisce, Traian Lelescu, Emanoil Ungureanu şi alţii cari astăzi îşi dorm somnul vecini­ei ei în cimitirele de la Lugoj şi Timi­şoara, liniştiţi şi cu sufletul împăcat că şi-au făcut întreaga datorie către neamul şi ţara lor. Restauratorul bisericii ortodoxe române Fiindcă am subliniat numele ace­lora cari prin faptele lor pilduitoare strălucesc în paginile istorice ale pro­vinciei de la graniţa de apus a ţărei noastre mărite, să nu uităm de vred­nicii slujitori ai altarelor, de acei gânditori cari dealungul veacurilor au urmărit cu fanatism ideia reorga­nizări şi neatârnării bisericei na­ţionale, în fruntea cărora a fost ne­muritorul Ivan Popasu. In amintirea acestui mare restau­rator al bisericei române, prin neo­bosita străduinţă a d-lui dr." Corn­el Corneanu, care a adunat suma de două sute cinci zeci de mii lei, s’a ridict un falnic monument în inima Caransebeşului, şi care se va desveli cu prilejul festivităţilor culturale din acest oraş. Conducător politic şi susţinător al­ credinţei şi cultura noastre naţiona­le, d. dr. Cornel Corneanu, după ce a sprijinit cu toată puterea şi auto­ritatea sa morală ofensiva culturală pornită la 1933 de către d. prof. dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiunei publice, şi după ce tot prin munca acestui mare cărturar bănăţean s’au ridicat din temeliile lor, nenumărate şcoli de toate gradele, care străjuesc cu atâta mândrie dealungul graniţei, a terminat acum şi internatul de băeţi de pe lângă liceul „Traian Do­da“ din Caransebeş. Acest aşezământ, care adăposteşte sub acoperământul lui peste 600 de­­ elevi, fii de ţărani veniţi la oraş să­­ înveţe carte românească, a costat 3 milioane cinci sute de mii lei, bani strânşi cu greu de către actualul vi­ce-preşedinte al Camerei deputaţilor. O veche dorinţă a grănicerilor De altfel, el a răspuns unui vechiu deziderat al românilor bănăţeni, în­făptuit astăzi de către omul care de 25 de ani, lucrează fără popas în serviciul comandat al provinciei de peste munţi. Manifestările culturale, politice şi sociale de la 1910 şi până acum ale românilor bănăţeni, sunt strâns le­gate de numele d-lui dr. Cornel Cor­neanu. In timpul războiului şi după învie­rea şi dezrobirea neamului românesc el a fost purtătorul de cuvânt al ro­mânilor bănăţeni, şi astfel îl găsim că alături de dr. Aurel Cosma, Ion Oprea din Timişoara şi protopopul Gheorghe Popovici de la Lugoj, au întemeiat şi organizat partidul na­ţional liberal în întregul cuprins al Banatului românesc, ca apoi într’o strânsă şi cinstită colaborare cu toţi credincioşii, cu oamenii de seamă şi de prestigiu, au păşit pe drumul bun al marilor realizări. (Continuare în pag. 2­a D-l dr. CORNEL CORNEANU Comentarii MAGLAVIT Ziarele au înfăţişat cititorilor, cu un impresionant belşug de amănun­te, împrejurările, în cari s’a întâm­plat „minunea“ cu ciobanul Petra­­che Lupu, din Maglavit. „Păzitorului acesta de oi şi de mi­oare cu zile şi gânduri simple ca iarba şi ca mieii — i s’a arătat într’o la o răscruce de drum pustiu, chi­pul blajin şi sfânt al Dumnezeului. Şi nu că a fost o nălucă. Ciobanul şi-a simţit inima cutremurată de în­săşi ivirea Domnului — şi astfel în­fiorat, şi-a prăbuşit genunchii în ţă­râna uliţii, bolborosind cuvinte fără­ de ’nţeles, în vreme ce glasul Celui din ceruri, despica, pentru negura vieţii noastre, făşi­i de lumină, cu fie­ce vorbă rostită .­ întâmplarea cu minunea aceasta a fost îndată după aceea mărturisită de Petrache Lupu tovarăşilor lui în­­tru ale păstoritului şi apoi dela ei is­torisirea a trecut din ureche în ure­che, din suflet în suflet, aprinzând în închipuirea fiecăruia flăcări ne­bănuite. Şi jarul credinţei, ce mocnea de veacuri, în inimile oamenilor simpli dela ţară, a fost răscolit şi s’a aprins în vâlvătăi,, la auzul­­minunii“ ară­tată privirilor ciobanului. Şi focul aprins al tuturor închipui­rilor a încercuit mintea nu numai a acelor din Maglavit, ci s’a întins pes­te gândurile unei nesfârşite mulţimi de oameni, nu numai din Oltenia, ci şi din Moldova, Basarabia, Ardeal. Dumineca trecută, s’a strâns la Maglavit, venind din toate părţile furnicat de lume. Bărbaţi, femei, copii — în căruţe, călări sau pe jos, — oamenii s’au gră­bit să ajungă pe locurile unde — aşa cum spune păstorul Petrache Lupu — a coborît chipul cu nimb de lumi­nă, al Stăpânului ceresc. 50 sau 60 de mii de drumeţi au fost Duminică la Maglavit, să poată auzi destăinuirile ciobanului. Neanunţaţî de nimeni, de nimeni chemaţi. Vestea s’a întins fulgerător, însă. Şi lumea de pretutindeni a aflat Credinţa poporului e oarbă. Ce stă­vili ar fi putut opri atunci noianul de lume, mânat spre locurile Magla­­vituluii, şi mai ales, mulţimea aceea de oropsiţi ai soartei, de orbi de tot felul, de suferinzi, în inimile cărora ai­se de amaruri vor fi încolţit nădej­dile tămăduirii? Să ne mai minunăm că s’au strâns ,de pretutindeni, oamenii în alaiuri nesfârşite, să as­culte vorba păstoru­lui cu suflet simplu şi să îngenun­cheze sub candela Troiţei, ridicată pe locul unde s’a ivit „minunea“? Credinţa poporului e oarbă. N. MIHAESCU ------------------------------------­ pelerinii şi petrecătorii cari vor hălădui pe-aici. Dacă personal n’o fi contri­buit cu prea mulţi bani la lu­crările de restaurare ale mânăs­tirei Căldăruşani, trebue să re­cunoaştem că această restaurare s’a făcut numai trecerei de care repausatul arhiereu se bucura în lumea de sus. Numele lui Ghenadie nu va fi pomenit cu pietate numai la Căldă­ru­­şan­i unde a lăsat o im­portantă colecţie de picturi şi o­­biecte de artă (ce nu sunt cata­logate, puse în rânaduială aici până astăzi), el va fi pomenit cu recunoştinţă de către pensiona­rele azilului ce l-a înfiinţat în Bucureşti pe propria sa cheltuia­lă. Toţi banii ce părintele Ghe­nadie i-a iubit şi i-a strâns cu patimă, au fost lăsaţi prin tes­tament aşezământului de bine­facere ce’l construi în Capitali pe strada ce’i poartă numele. « Ce fac, ce vor face cu como­rile ce strâng o bună parte din­­Continuare în nap.­n­al

Next