Viitorul, septembrie 1935 (Anul 27, nr. 8288-8313)
1935-09-01 / nr. 8288
ANUL XXVII No. 8288 BUCUREŞTI REDACŢIA I ADMINISTRAŢIA Str. Edgar Quinet No. 2 | Str. R. Poincaré No. 17 Telefoanele: 3-8030; 3-7912 itoru ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug IN TARĂ P. Duminică 1 Septembrie 1935 ABONAMENTE Un an .......... 600 lei III Trei luni ...... 150 lei Şase luni 300 | ||| Un exemplar 2 . Instituţiuni publice şi particulare 1000 lei anual IN STREINATATE Un an ......... 1400 lei Şase luni .... 700 . Trei luni...... 400 lei Un exemplar 6 . Taxa se plătește in numerar Dir. G-le P. T. T. cont. circ. No. 137282/926 DOLIUL NAŢIUNII BELGIENEI ntr’un răstimp de un an şi jumătate, Belgia e îndurerată deuă năpraznice nenorociri. Au trecut de abia câteva luni după ce, vreme de un an, poporul belgian şi-a simţit inima învăluită în falduri de doliu. Regele Albert — Soldatul viteaz al armatei Sale în războiul din 1914 şi Cetăţeanul, suprem întruchipat, al zilelor de pace, se prăbuşise — printr’un tragic destin — de pe un pisc de munte în golul unei prăpăstii ucigătoare. Vestea întâmplărei de necrezut a străbătut ca o săgeată prin inimile naţiunii belgiene, pricinuind însângerări dureroase, murise iubit de ţara întreagă, murise Cimul, care prin jertfa odihnei Lui de fiece clipă, imprimase poporului Său, căruia îi păstra o dragoste caldă, ritmul unei vieţi prospere şi exemplară prin pacinicul ei. Naţiunea belgiană şi lumea ţărilor prietene, împietrite de durere, nu şi-au putut lămuri tragicul acestui destin. Se întâmplase, în adevăr, ceva care cu mult depăşea puterea de înţelegere omenească. Şi iată că într’o vreme când poporul belgian — cuminte, muncitor — nici nu se desmeticise bine din spasmurile durerii ce-l lovise, prin moartea înfiorătoare a Regelui iubit, este pătruns iarăşi de o sfâşietoare încercare: Regina Astrid, soţia devotată a tânărului Suveran Leopold, buna mamă a trei copii, dar, mai presus de toate, Regina lui, a poporului belgian, căruia căuta alături de augustul Soţ, să-i afle nevoile, Regina atât de stimată şi-a găsit moartea într’un pe cât de stupid, pe atât de năpraznic, accident de automobil. Doliul naţional fâlfâe din nou de-a lungul şi de-a latul Belgiei, această ţară lovită de un nedrept şi crâncen destin. Durerile naţiunii belgiene sunt şi durerile naţiunii române. Tristeţea ce le sfâşie astăzi inima, o înţelegem şi noi Românii. Poporul belgian am vrea să-şi găsească mângâerea că Dumnezeu s’a îndurat şi i-a păstrat, din tragicul accident, Regele. Şi am vrea, deasemenea, ca naţiunea belgiană să găsească o mângâere cât de mică și în inimile noastre, ale tuturor Românilor, cari se păstrează o caldă prietenie. REGELE LEOPOLD III ASTRID Regina Belgiei INTERESUL GENERAL şi partidele politice derea guvernării a amânat şi a compromis în modul ştiut problema vitală a înzestrării oştirei. Nu există întrunire publică sau campanie de presă în care guvernul actual să nu fie învinuit şi atacat pentru că „a sporit impozitele pe aceste vremuri grele“. Interesul de Stat, garantarea graniţelor Româ- . . . . , * ..tot cazul autontţilor, şi soţul ei a miei nu există pentru cei fost condamnat la cinci ani închi-Nu tot această atitudine patriotică o au însă grupăNu odată s’a adus partidelor politice învinuirea că sunt înclinate să tacă să pre- j rile de opoziţie şi în special valeze interesele de partid partidul naţional - ţărănesc, înaintea celor generale obş-J— tocmai partidul care ateşti atunci când a avut răspun-Grupările noastre de opoziţie, prin activitatea lor pur negativă şi agitatoare, lipsită de preocuparea obiectivă a Interesului general, se silesc din nefericire să îndreptăţească aceste critici. In adevăr, care este atitudinea numeroaselor grupări de opoziţie, — în frunte cu partidul naţional - ţărănesc cât a rămas sub conducerea d-lui I. Mihalache, — faţă de problemele de interes general de Stat? O atitudine sterilă şi agitatoare a masselor cetăţeneşti, de aţâţare a lor în contra acţiunei de refacere şi consolidare a Statului, întreprinsă cu atâta râvnă patriotică, neobosită activitate construe cari nu văd decât interesul de partid. Politica de economii, echilibrarea bugetului, restabilirea creditului, conversiunea datoriilor, simplificarea aparatului de Stat, cu modernizarea şi raţionalizarea serviciilor publice, despozitivă şi spirit de continuitate jucanizarea administraţiei şi de guvernul naţional-liberal, alte probleme de stat, realipresidat de d-l Gh. Tătărescu. zare sau pe cale de realizare. Câteva exemple edificate nu sunt pentru grupările toate vor dovedi adevărul acestor constatări: înarmarea ţării, înzestrarea armatei cu utilajul modern necesar, garantarea graniţelor Statului român întregit în hotarele sale etnice, era un postulat de ordin naţional şi de Stat, a cărui realizare grabnică nimeni nu a cutezat să o discute. Cu un admirabil spirit de solidaritate şi patriotism, ţara a primit să-şi impună sacrificiile materiale cerute. Ţara a primit să plătească „prima de asigurare a graniţelor ţării“ cum atât de cuprinzător a numit-o preşedinte consiliului, care s’a devotat cu trup şi suflet acestei mari opere patriotica de opoziţie, de cât prilej de demagogie şi de agitaţie. Interesul general nu contează, este inexistent. Maxima politică atât de sănătoasă şi rodnică în rezultate, că partidele politice trebue să se considere în slujba ţarei şi a interesului general şi în opoziţie, nu numai la guvern, a fost de mult uitată de partidele noi. Opinia publică sănătoasă şi conştientă judecă şi compară atitudinea sterilă şi negativă a acestor partide — faţă de opera de refacere şi consolidare a guvernului naţional-liberal, care pune interesul general al Statului înaintea oricărei alte preocupări. . Aviatoarea cea mai celebră din Statele Unite, Amelia Earhalt era în acelaş timp şi funcţionară cu cea mai mică leafă. De aceea şi-a dat demisia din funcţiunea de „expertă aeronautică“ pe lângă ministerul industriei şi comerţului, pe care o ocupa. Salariul ei anual nu era decât de... un dolar şi Amelia Earhart a preferat să părăsească această situate mai mult onorifică decât remuneratoare si să intre intr-o societate de aviaţie comercială. Omul nu poate prevede totul. Un ţăran rus, Nicolae Andreev, din Laiscevo, s’a însurat după gustul său, dar spre nenorocirea sa, ea a fost aleasă în urmă prezidentă a sovietului local. In această calitate, ea a început să ţie conferinţe, la cari bineînţeles asista şi soţul Andreev. Intr’o zi la un moment dat el isbucni în râs, părândui-se comic un argument al prezidentei. Cum râsul e contagios, toată sala a râs cu hohote. Dar camarada Andreeva deninsoare. Sărmanul, nu mai râde acum.. Ziarele streine, au făcut nenumărate glume în jurul desfiinţărei miliţiei din Principatul Monaco. Un ziar englez a luat lucrurile mai în serios. Făcând serioase cercetări, a ajuns la concluzia că valoarea războinică a armatei prințului de Monaco nu este tocmai mică. Astfel marinarii din Monte-Carlo au săvârșit un fapt de arme fără precedent în istorie. Fi au înfrânt flota engleză și au luat cu asalt portul Portsmouth! Trebue adăogat însă că lucrurile s’au petrecut în Evul Mediu. I 0 Cu toată întinderea mică a Principatelor Româneşti din alte vremuri, românii au fost cunoscuţi de toată lumea prin desele lupte purtate de voevozii noştri, fie pentru a apăra pământul strămoşesc, fie pentru a cuceri noi terenuri, asupra cărora aveam, uneori, drepturi istorice. In cronicile vechi, întocmite de celebrii istorici ai veacului XVI și XVII, ca J. A. de Thou, Paulo Giovio Leunolavius ș. a. nu se omite, aproape niciodată, să se amintească de situatiunea geografică, politică sau religioasă a Valachiei sau Moldovei. Printr’o fericită întâmplare sunt acum în posesia unei cronici întocmită de Paulo Giovio, descriind istoria timpului său (1494- 1547). Acest cronicar face parte dintr’o familie de istorici şi jipeţi Notiţe istorice UECHL italieni din sec.XVI şi XVII. Născut la 1483 şi mort la 1552, el începe să publice lucrarea sa şi după primul volum obţine protecţia papei Leon X. In 1528 este numit episcop de Nocera. Lucrările sale mai importante sunt: 1- De Romanis piscibus libellus (1524). 2. Commentarii della Cose de Turchi (1541) si 3. Históriámra sui temporis ab anno 1494 ad anum 1547. Ultima lucrare conţine interesante date privitoare la noi. Ediţia franceză, de care mă folosesc, tipărită în 1581 la Paris, este întocmită în două volume şi, cu toate că e în limba franceză, este foarte greoaie la cetit şi uneori imposibil de tradus din cauza deformaţiunii unor litere şi cuvinte. Voiu căuta totuş să redau părţi mai importante din această lucrare şi mai ales voiu arăta ce scrie la pag. 491 şi 492 în partea Il-a a acestei opere, despre valachi şi moldoveni. In primul rând, spune Giovio, domnii din Valachia sunt de o rasă foarte veche, putând chiar să căutăm descinderea lor din Flaccus, general al romanilor în această provincie, căreia i-a rămas numele acestui personaj (ceia ce este o ilustră probă de virtute); căci este cert că din timpul său Misia, care se întinde până la naţiunile tătăreşti, a început a se chema Flaccia, care cuvânt fiind din ce în ce mai corupt, vedem acum devenit Valachia (liqu el mot étant peu à peu corrompu, nous voyons maintenant devenu en Valacquie). Deasemenea se vede, spune episcopul de Nocera, că sunt în vigoare aci nu numai moravuri şi legi romane, ci şi mai mult; dicţiunile chiar ale limbei romane sunt păstrate( mais que d’avantage, Ies dictions même du language romain y sont gardées). Mai departe se spune că valachii sunt foarte buni călăreţi, caii lor fiind largi în piept şi robuşti. Toată Valachia se împarte în două, spune Giovio , o parte spre Sud, ajungând până la Dunăre, atingând frontierele Transilvaniei la orașul Severin ; cealaltă parte a Valachiei se cheamă transalpină de francezi, iar de turci Carabogdan. Domnitorul are Capitala în Târgoviște (Ternovize). In rândurile cari urmează, autorul se ocupă de diversele râuri din Principate : Dobovize, Argie Olta (Dâmboviţa, Argeş Oltul)Tyras sau Nistrul, spune Giovio, termină Moldova în partea septentrională, căci având sursa sa în Carpati și mergând spre Marea Neagră, atinge Rusia, Podolia, Tartaria, regiuni cari au fost locuite în vechime de „Rozolans, Arpiens et Tauroscythes“. Opt pagini mai departe, autorul nu se odună decât de Moldova și Valachia, arătând luptele și evenimentele mai importante petrecute în timpul său. Dacă nu uităm că în 1493 un cronicar, Hartmann Sheder, redă o gravură a Valachiei cu câteva explicaţiuni importante, că istoricul Prilipus Callimachus se ocupă ş el în 1519 de noi, că Leunclavius îi „Annales Sultanorum Othomanîdarum“ dă relaţiuni despre Valachi şi că mai toate cronicile vechi din sec. XVI, XVII şi XVIII nu omit niciodată să se ocupe de voevozii români şi de situaţiunea noastră în Europa, ne dăm foarte bine seama că Principatele noastre şi-au făcut un bun renume în conţinem acum câteva sute de ani, dând de lucru cronicarilor pentru ca să descrie faptele vitejeşti ale domnitoirilor, iar pe lângă aceasta să arate unde se află aceste Principate din ce locuitori sunt compuse, care origina lor şi situaţia lor istorică. Aceste lucruri ne-au folosit nouă, celor de azi, pentru ca p de-o parte să cunoaştem cum a fost ţara noastă în alte vremuri iar pe de alta să putem la ocazii cam astăzi se iveşte foarte des, si dovedim drepturile noastre istorice asupra unor provincii, pe nedrept reclamate de dușmanii noștri seculari. ION M. PALTEA ACŢIUNEA UHURUIELULU IUI GOMBOS Budapesta■ (Ceps). — In Ungăriei e obiceiul ca, înainte de deschiderea sesiunii parlamentare, primul ministru să aibă întrevederi cu toţi şefii de opoziţiei cu care se consfătueşte în chip amical în privinţa activităţii viitoare a corpurilor legiuitoare şi legilor ce urmează să fie votate. Anul acesta d. Gömbös a luat-o destul de timpuriu cu aceste întrevederi, fiindcă până la deschiderea parlamentului mai sunt încă cinci săptămâni. Graba aceasta nu e însă la întâmplare. Ea face parte din tactica premierului maghiar. Domnul Gömbös își dă seama că se apropie o luptă dârză cu opoziţia, care se bucură de mari simpatii din partea opiniei publice. De aceea premierul de la Budapesta face toate sforţările să convingă acum pe fiecare şef de opoziţie în parte că, Ungaria are mai mult ca oricând nevoie ca interesele personale să fie înlăturate, pentru ca pe arena politică să se lupte numai în jurul principiilor politice. Ori, adaugă şefii opoziţiei, chiar persoana d-sale e aceea care împiedică azi anumite înfăptuiri politice. Personalitatea premierului maghiar se situiază de acurmezişul unor realizări dorite de toată lumea. Pretutindeni se manifestă îndoiala că şefii de opoziţie vor putea fi câştigaţi pentru ideologia etică preconizată de d- Gömbös. începând din primăvara acestui an politica d-lui Gömbös a luat totdeauna atitudini negative faţă de părerile opoziţiei şi mai ales faţă de social-democraţi. Aceştia socot că d. Gömbös se crede în intimitatea sa mai puţin mussolinian însă mai aproape de gesturile şi atitudinile d-lui Hitler. Partidul social-creştin, la rândul său, are cam aceiaşi atitudine faţă de premierul maghiar, fiindcă mai mult de jumătate din deputaţii săi, aleşi în ultimile alegeri au fost excluşi din parlament prin fel de fel de tertipuri politice. Afară de acestea d. Gömbös a înlăturat prin acelaşi mijloace pe toţi deputaţii legitimişti care aparţineau partidului social-creştin. Legitimisti au rămas numai cu un deputat în parlament. Acesta este d. Makray, care a candidat singur, pe cont propriu şi care vorbeşte astfel în numele legitimiştilor. Mai departe, nici partidul liberal nu va fi alături de premierul maghiar Ba, din contra, domnul Gömbös are în deputatul Rassay un foarte mare adversar. Mai rămânea partidul micilor agricultori, a cărei atitudine se cerea lămurită. Nici pe colaborarea acesteia nu se putea conta, cu toate că premierul de la Budapesta a colaborat cu deputatul Eckhard contra contelui Brehlen. In orice caz, acum în preajma deschiderii parlamentului, toată lumea se aștepta ca din partea acestui partid să vină o lămurire. Fapt»l a avut Inc. Intr'adevăr, d. Eckhardt a lămurit punctul de vedere al partitdului miedor agricultori si a trasat raporturile față de politica guvernului. Ati niinci celui mai putern'c partid de stânga , următoarea, cemai îndărdtă luptă contra guvernamu Gömbös si contra 'nersonnefale ca prim ministru. Deputatu’ Eckhardt, si-a motivat atitudinea cu două aranmente, unul economic și altul politic. După credința sa tara urmează să fie reînoită în a mfindouă aceste domenii. In toată lumea se simte o îmbunătăţire în domeniul economic, numai în Unauria nu se simte nimic. De la reniren d-lui Gömbös la Putere nu se aud decât fraze goale. Dintre toate agricultura suferă cel mai mult, pentru reînvierea căreia trebue mobilizntă toată viaţa economică a ţării. De asemnea în privinţa datorii (Continuare în pan. 2-a) In ţările vecine Prelungirea imun impriilirii Ministerul de finanţe a hotărât ca termenul de subscriere la împrumutul intern, tranşa B, care expiră la 1 Septembrie, să fie prelungit până la 1 Noembrie. Această prelungire este binevenită. Interesul Statului este să lichideze toate datoriile interne rămase dela trecutele regimuri. Se ştie în ce împrejurări au fost făcute aceste datorii. Se mai ştie ce trafic s’a făcut sub trecutele regimuri, cu plata lor. Ministerul de finanţe devenise o bursă de afaceri pentru samsari şi intervenienţi în chestiunea ordonanţelor neplătite. Odată cu venirea la cârmă a actualului guvern s'a pus capăt acestor traficuri. S’a introdus ordinea şi cinstea în plata ordonanţelor, făcându-se un regulament hotărât. Ceiace nu se putea împiedica însă erau stăruitoarele demersuri ale creditorilor grăbiţi sau mânaţi de nevoi, cari cereau plata datoriilor. S’au admis compensaţiuni şi s’au dat bonuri de impozite. Erau însă măsuri de expedient. In această situaţie s’a recurs la măsura menită să curme definitiv răul, să libereze ministerul de finanţe de continuele demersuri ale creditorilor şî să dea alt aspect bugetului extraordinar. S’a recurs la tranşa B a împrumutului. Statul nu poate plăti acum creditorii săi în bani şi nu ştie dacă va putea s’o facă mâine. Ii poate plăti însă în efecte, aducătoare de dobândă, lombardabile şi primite de către Stat în garanţie, etc. Desigur că e o pierdere pentru ei. Şi din nenorocire o pierdere cu atât mai reală, cu cât creditul, cele mai deseori furnizor, a fost mai cinstit şi mai conştiincios. Dar altă soluţie nu este. A sfătui pe creditori la aşteptare, este a-i expune la noui pierderi. Situațiunea trebue lichidată acum. Acei dintre creditori cari nu voesc să primească soluţia aceasta, vor vedea întotdeauna trecând înaintea lor datoriile curente iar creanţa lor se va împeti, mereu neplătită. Dar dacă cred că sub un guvern viitor, prin mijloace puţin scrupuloase, vor fi închitaţi, pierderea de vreme şi cheltuelile ce le vor avea, vor întrece sacrificiile ce li se cer azi-Aşadar cel mai bun sfat ce se poate da acestor creditorii este să se înscrie la tranşa B a împrumutului. Este o bună soluţie pentru ei şi totodată un act patriotic-Dealtfel, cei mai mulţi dintre creditori sunt încă azi furnizori ai Statului sau vor fi mâine. Ei isi vor recupera din beneficii pierderile de azi, asigurând totodată, chiar în interesul lor, o gestiune normală şi o situaţie financiară clarificată. Din războiul Independenţi ORDINUL de Zi al Domnitorui de Carol Cu prilejul trecerii armatei române în Bulgaria In fata trupelor înşiruite în fata podului de vase făcut de pontonierii armatei noastre sub comanda căp. Vasiliu, Domnitorul Carol, a adresat oştirii sale următorul ordin de zi: OŞTENI. A trecut anul de când lupta de peste Dunăre intre turci şi creştini, pune în primejdie hotarele noastre. Pentru a le apăra, ţara a făcut apel la voi. La grasul ei ai părăsit căminurile, cu avântul oamenilor cari au conştienta că de la devotamentul lor atârnă fiinţa statului român. Pe cât timp oştirile operau în depărtare şi noi nu eram ameninţaţi decât de năvălirile unor cete de jefuitori, ne puteam ţine „urnii de apărarea ţărmurilor Acum însă, războiul se apropie de hotarele noastre şi dacă turcii ar fi învingători, este învederat că ar năvăli cu toţi asupra ţării, aducând cu dânşi măcelul, prădăciunile şi pustiirea. In această poziţie, ca să scăpăm ţara de sălbăteciile năvălitorilor, este de datoria noastră a merge să-i combatem, chiar pe teritoriul lor. Ostaşi români, voi ştiţi cât de mult a suferit patria noastră in timp de peste 200 de ani, în care vi se răpea mijloacele de a mai apăra bărbăteşte, pe câmpurile de bătaie, drepturile ei. Astăzi aveţi ocazia de a arăta din nou vitejia voastră şi Europa întreagă stă cu ochii alintiţi spre voi, înainte dar cu inimă românea,că şi lumea să ne judice după faptele noastre. Reîncep azi luptele glorioase ale străbunilor, alăturea cu numeroasele şi bravele armele ale uneia din cele dintâiu puteri din lume. Armata română, deşi mică se va distinge „sum secura“, prin bravura şi disciplina ei. Ea va reda astfel României, rangul ce a avut altă dată şi care i se cuvine între naţiunile europene. Aceasta este şi credinţa augustului împărat. De aceia, nu numai românii vor lupta alăturea cu ruşii, pe acelaş câmp şi pentru acelaş scop, dar încă comanda superioară a ambelor armate despre Plevna, îmi este încredinţată mie Aceasta este o onoare care se răsfrânge asupra ţării, asupra noastră . Faceţi dar, să fâlfâe din nou cu glorie drapelul românesc pe câmpul de bătae, unde strămoşii noştri au fost secole întregi apărătorii legii şi ai libertăţii, înainte dar ostaşi românii înainte cu bărbăţie şi un cuvân vă veţi întoarce în familiile voastr în ţara voastră liberă, prin voi îi şi vă acoperiţi de aplausele întreg naţiuni. CAROL Un formidabil ura să trăiască România Mare şi independentă, să trăiască armata salvatoare, să trăiască valorosul ei domnitor, a răspuns la norodul ce era de faţă. Fiecare regiment venise la capul podului urmat de părinţi, soţii, şi a'te^ rude care urau soldaţilor isbândă Tofi erau în haine *' sărbătoare. C. or. CQMENTAREt ooiESPirisEnrA Interxolarf MU HWIIIlli.il ——BT Viaţa şcolărească alcătueşte pentru mai târziu, isvor nesecat de duioase amintiri, cari dacă nu sunt culese ii, pagini de autobiografii sau memorii raman ascunse în suflet pentru a f vreodată reînviate şi povestite celor mici. Aceştia cuprinşi de farmecul povestir, îşi vor uita pentru câteva clipe tovarăşii de joacă, întovărăşiri du-te pe tine cu ochii lor nespus de atenţi, pe meleagurile amintirii. Gândurile de faţă mi-au fost prilejuite în acest început de an şcolar, de un fapt trecut mereu neobservat şi care totuşi constitue pentru viaţa şcolărească un mijloc de experimentare al celor asimilate în vederea cunoaşterei unei limbi, dar mai ales, — un domeniu de rare şi înalte bucurii. Corespondenţa interşcolară a luat la noi în ultimii ani, un avânt mai însemnat, încurajându-se din ce în ce mai mult aceste legături de prietenie durate prin scris, între elevii instituţiunilor noastre şcolare şi între cel din alte ţări, înlesnind astfel schimbul de cunoştinţi şi reflecţii cari nu fac decât să pregătească pentru mai târziu, prietenia indisolubilă între naţiuni, deplina înţelegere şi cunoaştere, distrugând germenii invidiei şi răutăţii. Nu fără emoţie îmi amintesc de vremea când în plicul cu rânduri tremurate stângaci în limba lui La Fontaine, strecuram adesea, alese, din vraful librăriei sau din albumul meu, copiiile ilustrate ale minunilor lui Grigorescu, sau Aman, prilejuimdu-i prietenei mele necunoscute din Taru, delicate reflecţii privind peisagiile ţărei mele. Iar eu primeam pentru bucuria ochilor, imaginea catedralei din Chartres, trezindu-mi la suflet, dorul de cunoaştere a ţărei cu străvechi catedrale. Dintre aceşti copii care astăzi îşi trimit peste hotarele ţărei noastre gândurile lor sfioase, mâine se va ridica diplomatul sau omul de litere, care la Geneva sau Paris, va purta în amintire bucuriile dar mai ales sentimentele pe care le păstrează încă din şcoală, ţărei pe ale cărei meleaguri, duce misiuni de grea răspundere. Această transfuzie de sentimnte, pe care o prilejueşte corespondenţa interşcolară ne va feri de unele aprecieri pe cât de dureoase pe atât de nedrepte, de pildă impresiile recent publicate de Paul Morand cu privire la capitala noastră, înfăţişate cititorilor din ţara atât de mult iubită de noi, tocmai în acea minunată revistă „Marianne“ pe care îmi amintesc mi-o trimitea neuitata mea prietenă din Franţa. Asemenea acţiune de frumoasă perspective ce -i deschid şcolarilor noştri, ar trebui să fie oficial sprijinită. Dar până atunci, distinsa doamnă Stella Vlădescu, va orândui tot singură corespondenţa din ce în ce mai bogată a şcolarilor, primind din toate unghiurile ţărei, adrese, care apoi trimise direcţiunii şcolilor din străinătate, vor aduce elevilor noştri prietenii, cari prin ineditul lor, le vor deschide noui orizonturi sufleteşti. ELECTISA DOMNITORUL CAROL I