Viitorul, noiembrie 1935 (Anul 27, nr. 8340-8365)

1935-11-01 / nr. 8340

I NOTE SIDEENITATEA OPEREI H. S. HI Sărbătorirea aniversărei zilei de naştere a M. S. Regina Ma­ria, ne dă ocasia a ne aduce a­minte, — atraşi pi­in acest mag­­net greu de definit care chianui mereu lectori şi gânduri spre cartea cetită odată, — ne aduce aminte, zicem, de atmosfera in care Viata Ei este descrisă, cu amănunte, cu peripeţii, cu re­flecţii psihologice, luminate atât de des de­ o puternică flosofie a vieţei însăşi. De obicei amintirile oamenilor mari, sunt o pledoarie pro domo; sunt apărări sau răfueli, post mortem, cum a făcut irascibilul şi marele Clemenceau cu cei ce nu-i iubea în viaţă. Când amin­tirile sunt publicate nu chiar mo­­mentul când autorul este încă în viaţă,­­ se înţelege cât teatru şi câtă „diplomaţie“ se pune în scris, şi la ce acrobaţii de grin­duri se apelează, pentru ca con­vingerile să piară altfel decât au fost sau sunt. Acest artificiu, însă, literar dacă voiţi, nu-l cunoaşte autoarea „Vieţii mele“, şi fără a merge ca Rousseau până la sincerităţi, cari nu sunt în fond decât exa­geraţii ale unui egocentrism bol­­năvicios, M. S. Regina are cu­rajul a şi expune cu sinceritate gândurile şi amintirile sale. Nu se sfieşte a biciui obiceiu­­rile curţei; nu crede că este in­­terzis a spune că la venirea ei în ţară, nu putea să o iubească, că mai târziu o adora, cunos­­cându-i tot peisajul, tot pitores­cul, şi tot sufletul curat romă­­nesc. M. S. Regina evocă miniş­tri şi curteni, şi îi zugrăveşte aşa cum i-a văzut, fără prefăcă­torii şi fără artificii. Cărţile de autobiografie a M. S. Regina. Maria, de aceia sunt mai mult de­cât o expoziţie artistică de idei, cât o documentare istorică a li­nei lungi epoci din viaţa publică românească, privită de ochii cari ştiau să vadă şi de-o inimă ce putea, să simtă. Pagini de artă, dominate de un profund sentiment de sinceritate, iată ceea ce ne-a dat o Regină căreia nimic din ceea ce este o­­menesc nu ia fost străin, şi mai ales din ceea ce a fost şi este pur românesc. La urcarea pe tron Regele Fer­dinand a exclamat sub jurământ:­­ „Sunt român“. M. S. Regina a ţinut să confirme şi din partea Sa, acelaşi simţimânt şi orice lector al cori­lor Sale autobio­grafice poate constata că M. S. Regina Maria, a fost şi­ a rămas o bună şi o mare româncă. Povestea captivantă, din punct de vedere literar, a Vieţii ei, este o confirmare documentară a simţimintelor Ei profunde. PETRONIUS BUCU­REŞTI REDACŢIA I ADMINISTRAŢIA Str. Edgar Quínet No. 2 I Str. R. Polncari No. 17 Telefoanele: 3-8030; 3-7912 ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct 1« Administraţia ziarulu­­­i prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug IN Un an «m. 600 lei Şase luni 300 A B O N A M E TARA Trei luni Un exemplar 150 lei 2 . ■um MM» nw s m un CAcmijiai Institution­ public« si particulare 1000 lei anual Taxa se plătește tn numerar Dir N T E Un an MMM*M 1400 Iei Șase luni .... 700 . Q-le P. T. T. cont. circ. No IN STREINA1ATE Trei luni I Un exemplar 137282/926 400 lei 6 . k> Inconştienţii KTIIIIEHIM Opera de înzestrare a oştirei sabo­tată de naţional-ţărănişti — In afară de agitaţia anarhică, de tulburare a ordi­­nei şi a liniştei ţării, partidul naţional-ţărănesc raşi are pe conştiinţă o vinovată acţiune nepatriotică, neromâ­nească. Este vorba de campania deşănţată pe care în întru­niri publice şi prin presă partidul naţional-ţărănesc o duce împotriva sacrificiilor de ordin material pe care ţara le-a consimţit, pentru înzestrarea oştirei şi întări­rea apărării naţionale, împrejurările şi situaţiunea internaţională nesigură şi ameninţătoare, graba cu care toate Statele europene cântă să împlinească lipsurile lor în materie de arma­ment, activitatea ce se constată pretutindeni în această privinţă, îndreptăţesc silinţele guvernului naţional-liberal presidat de d. Gh. Tătărescu, care a făcut din opera de înzestrare şi întărire a armatei principala sa preo­cupare. Cu acel bun simţ înăscut al poporului român, cu acel sentiment de prevedere şi prudenţă, opinia publică a acceptat, — cu toată situaţia grea financiară şi eco­nomică, — sacrificiile cerute pentru plata primei de asigurare a graniţelor României întregite, a­cum atât de bine a spus într’una din cuvântările sale preşedin­tele consiliului. Nu este acuma vremea să se spună care a fost, şi în această privinţă, moştenirea pe care guvernul actual­­a primit-o dela predecesorii săi şi la ce s’a redus grija partidului naţional-ţărănesc, în cei cinci ani de guver­nare, pentru înzestrarea armatei. A trebuit ca şi aci guvernul actual să înceapă şi să continue cu toată râvna acţiunea de reparare. El a făcut împrumutul înzestrării, în special destinat armatei, şi apoi, neluând în seamă preocupările de ordin electo­ral, a înfiinţat noi impozite cerând ţării jertfe noi pentru oştire. S-au dat ast­fel întărirei noastre militare în doi ani aproape patru miliarde. După cum atât de cuprinzător spunea la Constanţa preşedintele consiliului, în loc ca guvernul să fie susţinut în această operă de toate conştiinţele româ­neşti,— deci şi de conştiinţa partidului naţional-ţărănesc, — guvernul a avut de înfruntat cea mai demagogică şi deşănţată campanie dusă de acest partid împotriva jert­felor pe cari ţara le-a consimţit. Ţara ştie că fie­care leu din impozitele instituite înseamnă o contribuţie la făurirea tunurilor şi a arme­lor pe cari nu i le-au dat la timp guvernările naţional­­ţărăniste. Plătim azi ceea­ ce nu s’a plătit ori, plăteşte azi ţara nechibzuinţa şi risipa celor cari protestează şi agită astăzi. Iată ceea­ ce ştie ţara şi ceea­ ce trage greu în cum­păna răspunderilor partidului naţional-ţărănesc. Iar astă­zi, paralel cu această campanie neromâ­nească, partidul naţional-ţărănesc, are inconştienţa să a­­meninţe cu „asaltul Capitalei“ în momentul în care guver­nul este angajat în negociaţiuni grele pentru plata ar­mamentului şi amplificarea resurselor pentru urgentarea programului de înzestrare a oştirei. Iată acţiunea anarhică şi neromânească a unui par­tid care are pretenţiunea să fie considerat ca un orga­nism de guvernământ. Contractele de vânzare a cerealelor In străinătate — Valorificarea producţiei agricole — In şedinţa de ori a delegaţiei economice s’a discutat şi aprobat vânzarea a 10.000 de vagoane po­rumb în Suedia. Această nouă operaţiune se adaugă la celelalte încheiate mai înainte privind ac­­fiunea de valorificare a produc­ţiei agricole. In primul rând, prin măsurile luate, disponibilităţile de grâu au fost plasate anul acesta, cu uşurinţă in afară iar pe piaţa internă preţul grâului s’a men­ţinut la un nivel ridicat asigu­rând producătorilor agricoli o bună valorificare a rodului muzi­cei lor. In al doilea loc, nevoile de plăţi ale statului în afară au fost împlinite — in cea mai mare parte — prin acest sistem de vânzări pe pieţele străine. Totuşi interesaţii sau opoziţio­nista cu orice preţ, aduc şi de data aceasta acuzaţii guvernu­­lui, pretextând fel de fel de difi­cultăţi pe care statul le-ar fi în­­tâmpinat în acţiunea de valorifi­care a cerealelor. Când sub guvernele trecute, a­­gricultura nu a fost sprijinită de­cât cu făgădueli demagogice în­registrând pagube de miliarde, azi sunt criticate rezultatele strălucite ale valorificărei toc­mai de cei ce s’au dovedit nepu­­tincioşi altădată, când aveau­­ răspunderea situaţiei. In ultimii doi ani, guvernul­ naţional-liberal a făcut toate­ sforţările pentru a pune in va­loare producţia noastră agri­colă. Atât anul trecut cât si anul acesta acţiunea desfăşurată a e­­vitat economiei naţionale pagube însemnate şi a ridicat pe agri­cultori din starea demoralizantă provocată de guvernele trecute. In astfel de condiţiuni, toate criticele interesaţilor şi acuza­ţiile politicianiste, apar ca sim­ple încercări de a diminua din importanţa unei opere de covâr­­şitor interes obştesc. Massele de producători apre­ciază acţiunea de valorificare nu prin prisma intereselor diverse­lor tabere de speculanţi, ci prin modul cum au putut constata o justă valorificare a muncei lor. t­i ! Tot se mai găsesc încă la Iaşi bătrâni cari păstrează cu sfinţenie amintirile preţioase din trecut şi mai cu seamă acele reminiscenţe care se referă la personalităţile şi talentele deosebite de care este legat trecutul falnic al vechii ca­pitale moldoveneşti. Cu unul dintre aceşti bătrâni de colonel pensionar Gorgos,­­ fra­tele primului preşedinte al Curţii de apel din Iaşi, am întreţinut o interesantă convorbire despre Iaşi, de altă dată, despre maeştrii pro­fesori care au educat generaţii în­tregi şi despre genialul Em­i­­nescu. Fost elev al vechiului şi reputa­tului „Institut Academic“ din Iaşi pe care l-a absolvit, la 1881, având deci printre profesori pe Maiores­­cu, Petre Poni, Melik şi alţii, d.­ Col. Gorgos a evocat episoade din­ acele frumoase vremuri înălţă-­ toare care au dat mare prestigiu­­ laşului cultural. De pe urma acestei convorbiri reţinem un episod eminescian pe care îl narăm în cele ce urmează. * Licean fiind, d. Gorgos vizita — prin legături familiare — casa profesorului de matematici loan Bospinescu fost profesor la gim­naziul „Alexandru cel Bun“ şi membru al societăţii literare „Ju­nimea“. Intr’adevăr controlând „Dicţio­narul” lui Iacob Negruzzi, îl gă­sim astfel înregistrat: „Dospinescu loan, născut în Po­iana Cârnului, (jud. Vaslui), în 21 Martie 1849. In „Junimea“ dela 1875. N’a scris nimic. De când Roşii (Guvernul Liberal)­ sunt la putere, apare foarte rar în „Junimea“ , dar la aniversări nu lipseşte. Mort la 1892“. Intr’adevăr Dospinescu n’a scris nimic pentru literatură dar ca profesor a scris un tratat de ma­tematică pentru elevii şcoalelor secundare. A venit la „Junimea“ în acelaş an în care au venit Ion Creangă, M. Strajan, T. Nica, G. Zaharia şi Daniil Mănăstireanu. In casa lui Dospinescu se adu­nau pe acele vremuri diferiţi pro­fesori, oameni culţi, între cari şi unii dintre membrii faimosului Cenaclu eşa­n- Da cel- Gorgos îşi aminteşte că printre acei vizitatori se afla şi Vasile Conta precum şi un om­­înstărit, boier avut numit Frangulea — tatăl de curând de­cedatei d-nei Eugenia Bogdănescu, soţia poetului Samson Bogdănes­­cu, la a cărei căsătorie a asistat şi d-sa (Gorgos). Pe d-na Eugenia Bogdănescu semnatarul acestor rânduri a vizi­tat-o la Bucureşti, cu care prilej a cules diferite reminiscenţe refe­ritoare la vechii junimişti din Iaşi.* Intr’un rând venise multa lume la Dospinescu şi se anunţase ca va fi vizitat în acea seară de Emi­­nescu de curând reîntors din Ger­mania. Invitaţia lui Dospinescu a avut răsunet între amicii săi căci toţi erau curioşi să cunoască pe tână­rul poet, ale cărui geniale inspi­­raţiuni apărute în revista „Con­vorbiri Literare“ au stârnit atâta admiraţie. Poetul era în excelente dispozi­ţiuni, căci după prezentările fă­cute s’a iscat o discuţiune referi­toare la cultura franceză şi cea germană. Eminescu, care studiase pe filosofii germani, începu o ade­vărată prelegere expunând con­cepţiile filozofice germane şi pro­vocând interesul întregei asis­tenţe.Printre cei prezenţi se afla­ şi Frangulea care, de origine greacă, era un mare patriot, un mare ad­mirator al culturei atheniene și nu accepta nici-o altă cultură pe care n’o putea nu egala, dar aici măcar comoara cu vechea cultură greacă. Când Eminescu începu să înși­re pe maeștrii mai vechi ai filo­zofiei germane, Frangulea îl în­trerupse : — „Ei degeaba, tot filozofia noa­stră greacă este adevărata filozo­fie şi nici o dată nu va putea să treacă peste ea­­“. Eminescu întoarse privirea spre întrerupător, fără a-i da însă a­­tenţiune ; el îşi continuă expune­rea ideilor de care în clipa aceia desigur că era inspirat, sinteti­zând filosof­ia lui Nitzsche şi Kant. Frangulea la rândul său, auzind aceste nume cu totul necunoscute pentru el şi după convingerea sa pentru nimeni în lume, întrerupse din nou : — „Nimeni n’a auzit vorbindu-i« de aceşti filozofi nemţi! Dar» dracu îi ştie ! Dar toată lumea a auzit despre marii noştrii filozofi Sofocle. Socrate, Demostene, Hy­­pocrat!“. Bietul Frangulea cita între filo­zofii din antichitate, compatrioţii săi, oratori şi oameni de ştiinţă, numai pentru a cita nume reputate în vechea cultură, indiferent de specialitatea lor! Eminescu însă nu prea punea preţ pe întreruperile sale. II lăsa pe Frangulea să-și termine fraza și continua apoi în toată seninăta­tea fără a fi scos din miezul idei­lor sale. Când poetul făcu apologia filozofiei lui Schopenhaur, atât de iubit și discutat în „Junimea” Frangulea isbucni din nou, foarte patetic și într’o slăb­ită limbă românească : — „De Schopenhaur, caro Scho­­penhaurl Tot filozofii noştri sunt cei mai vestiţi în lume şi pretu­tindeni cunoscuţi: Platou, Esop Aristofan, Euripide, Eschyle, Xe­nophon, şi câţi alţii Iar ca să dea eximplu cel mai puternic, Frangulea izbucni . — „Şi care ţară a dat lumei pa (Cont'nuara în pagina ?-■». AMINTIRI n client al lui Minai! Mia O Mare Regină 51 o Mare Femeie in istoria ţârii noastre pe lângă­­ numele celor doi mari Regi, cari au întemeiat România mică şi au creat România mare, va străluci desigur nu­mele aceleia care a jucat un rol atât de important in momentele cele mai grele şi cele mai înălţătoare pe cari le-a cunoscut poporul nostru. Regina maria a fost un puternic sprijin al soţului său, Regele Ferdinand. Curajoasă şi hotărâtă, Ea a susţinut cu entuziasm cauza sfântă pentru care au murit sute de mii de Români. Când alţii au avut Indocil şi slăbiciuni, Re­gina noastră a ridicat curatele şi a inspirat încredere atât in ţară cât şi in străinătate. Femeie fermecătoare şi inteligentă. Ea a ştiut să creeze vii simpatii pen­­tru ţara căreia ii închinase viaţa. In timpul războiului a organizat şi dirijat spitalele de răniţi, in mijiocul focarelor celor mai intense de friguri exantematice, Regina maria aducea cuvinte de îmbărbătare şi de mângâ­­ere celor suferinzi. Ea este o mare Regină şi o mare Femee. De aceea astăzi, când împlineşte 60 de ani, toată suflarea românească 11 aduce omagiile Sale de recunoştinţă şi urări de viaţă lungă şi fericire. C. I. C. BRÃTIANU -------------------------------------­ Asediatorii „Babiioitului“ — Intre ridicol şi şantaj — — Pentru ce doresc puterea naţional-ţărăniştii — Politica naţional ţărănistă osci­lează de ani întregi intre aceste două puncte cardinale: BLUF­­FUL ŞI ŞANTAJUL. Tot iezuitismul, toată reaua cre­­dinţă şi toate armele nereale posi­bile, s’au pus în slujba acestor ,,nobile“ scopuri. Manifestaţia dela 14 Noembrie este şi ea izvorâtă din această ne­norocită politică, înainte de a-şi lămuri tactica şi programul, înainte de a-şî reface unitatea, înainte de­ a lăsa să se şteargă urmele dezastrelor ce le-a provocat, partidul nation­al-tără­­nesc declară că voeşte să ia pute­rea cu ajutorul stradei. Partid „democratic“ şi „constitu­tional“ ameninţă cu violenţa! şantajul e vizibil, dab. tOTODATA si BLUFUL. CĂCI CONDUCEREA ACESTUI PAR­TID STIE CA NU SE GĂSESTE UN SINGUR OM IN TOATA TARA, CARE SA SI EXPUNĂ VIATA PENTRU A SALVA MI­LIOANELE LUI BOILA SAU ALE D-LOR MIHAI POPOVICI M­ADOBARU ST CELORLALTI CORTFEI NATIONAL - TARA­­NTST­. CACT SCOPUL ACESTET GR­A­­VE DEOSEBITE ESTE NUMAI SALVAREA RTN MANA JUSTI­TII A OAMENILOR CART AU­ TIAETCAT IN TRECUTA gu­VERNARE. nu cu „blokhausurile de marmura“, nu cu ,,babilo­­nul bucureştenn“ se luptă conducerea naţional-ţă­rănistă. Ce este aur şi mar­mură în Capitală ca şi la Cluj şi pretutindeni, a­­par­ţine fruntaşilor naţio­nal-ţărănişti. Iar putrezi­ciunea, babilonică, tot, a­­cest partid a monopoli­zat-o în toată ţara. D-nii Mania, Mihalac­he, 11 o­u­­ă, Mi­hai Popovici, Madgearu, Aurel Dobres­­cu, Ilie T­atăr şi ceilalţi, nu se luptă nici măcar cu guvernul. Ceia ce voiesc aceşti domni să dărâme, este .JUSTIŢIA ŢÂREI. In înalta Curte de Casaţie şi în Parchetele generale, voesc să dea cu târnăco­pul. In comisia pentru controlul averilor voesc să-şi descurce flintele „pandurii“ d-lui Mihala­che. Acolo e pericolul. A­­colo trebuesc distruse do­sarele, şterse numele. Ah, de-ar fi acum mini­stru de justiţie Mihai Po­povici sau Madgearu ! Ca ordine ar mai porni în toate colţurile ţărei pen­tru „sistarea“ cercetări­lor, închiderea dosarelor, achitarea vinovaţilor! Toţi fruntaşii naţional­­ţărănişti ar­eşi nevinovaţi ca nişte fete mari ! Partidul cu clienţi sus­­pecţi, nu s’ar da înapoi de la nici o violentare a ju­stiţiei şi a magistraţilor, pentru a scoate basma cu* (Continuare în pag. 2-a) In alte tiri Condici Hire prim­l-m­inistru al Poloniei ii d­l Beck Ziarul parizian „Oeuvre“ află din sursă poloneză bine informată că între noul preşedinte de consiliu polon, Koscialkovsky, şi ministrul de externe Beck a isbucnit un grav conflict. Primul ministru a pus In vedere d-lui Beck să șl modifice imediat politica externă, sau, In caz con­trar, să demisioneze. D-l BECK — ■­­......................­ Ecouri D­in Atena se anunţă că d. Pana­­nastasiu, fost, preşedinte al con­siliului, a fost arestat sub acuza­ţia de a fi pus în circulaţie un ma­nifest subversiv. Ziarele arată că prin acest mani­fest d. Pananastasiu îndemna arma­ta să f­ie ridice împotriva guvernului. Guvernul a hotărît să deporteze pe d-nii Papandreu şi Papanastasiu , fruntaşi ai opoziţiei republicane. | ------------------«•"---------------­ infrumusețarea oraşului T.­Severin şi Aşezămintele Cultu­rale din Mehedinţi Opera de refacere naţională, strâns legată de întemeierea şi organizarea statului nostru, independenţa politică şi economică, împroprietărirea ţăra­nilor şi votul obştesc realizate în decursul vremurilor de partidul naţi­onal liberal, până la dobândirea uni­tăţii tuturor românilor, sunt puncte­le esenţiale din programul său de lucru, închinate marilor comanda­mente ale ţărei noastre mărite. Mândria acestui instrument de gu­vernământ, care prin muncă, prin perseverenţă, prin sufletul şi patrio­tismul cald al conducătorilor săi po­litici, este că de opt­zeci de ani, stând în serviciul ţărei şi a intereselor ei su­perioare, a contribuit în cea mai lar­gă măsură la progresul şi la împlini­rea idealurilor neamului românesc, înainte, în timpul şi după războiul de înviere, partidul naţional-liberal, după un program bine studiat, a lu­crat cu folos pentru soluţionarea pro­blemelor culturale, de asistenţă pu­blică, la consolidarea economică şi creiarea instituţiilor financiare, pre­cum, şi la ridicarea oraşelor şi jude­ţelor din vechiul regat şi ţinuturile alipite. Exemplul de strălucită biruinţă îl dau aşezămiintele culturale ridicate din temeliile lor pe întregul întins al ţărei, la oraşe, la sate şi până la cel din urmă cătun. Putem afirma că de 16 ani, de la unire încoace, partidul naţional-libe­ral a soluţionat în parte problema culturală, fiindcă numai astfel se ex­plică faptul că până astăzi avem pes­te 7800 de şcoli de toate gradele, şcoli care sunt adevărate altare de lumi­nare şi de educaţie a poporului ro­mân. Deasemenea problema sănătăţii pu­bice a găsit în partidul naţional li­beral un permanent sprijin, în aşa măsură în­cât, toate aşezămintele spitaliceşti au fost înzestrate cu tot utilajul şi materialul necesar, iar în mai puţin de doi ani, s’a procedat la reorganizarea serviciului sanitar, ca­re până acum câţiva ani, a fost ca şi neexistent_____________________ Este bine să precizăm că în fiecare oraş, în afară de asistenţa medicală, sunt şi câteva­ dispensare cari func­­ţionează după ultimele prescripţiuni ale ştiinţei. Să nu uităm, ceace s’a făcut pentru sănătatea satelor, unde medicii parti­culari, angajaţi cu contracte, spriji­­nesc ofensiva sanitară, desăvârşind o operă atât de utili păturii rurale. Modernizarea oraşelor O deosebită atenţiune s’a dat mo­­dernizărei oraşelor şi gospodăriei ju­deţene. Ridicarea şi înfrumuseţarea lor, sunt tot atâtea dovezi de contribu-iţiunea uriaşă a partidului naţional­­liberal. Facem aceste reflexiuni pentru a sublinia adevărul, că, desăvârşirea unei opere de interes obştesc, nu s’ar fi putut realiza până acum fără sta­tornica şi uriaşa colaborare a condu­cătorilor organizaţiunilor pol­itice, a prefecţilor precum şi a primarilor. Prin munca, strădania şi pricepe­rea acestor buni, cinstiţi şi harnici gospodari, am isbutit să înfrângem toate greutăţile, contribuind astfel nu numai la dezvoltarea şi moderniza­rea Capitalei, ci şi a celorlalte oraşe din întregul cuprins al ţărei noastre mărite. La Constanţa, la Galaţi şi Brăila, la Iaşi, Botoşani şi R.­Vâlcea din ve­chiul regat, precum şi în inima Ba­natului la Timişoara, în cetatea cul­turală a Ardealului, la Cluj, Arad şi Chişinău, ca şi în Capitala Bucovinei, la Cernăuţi, lucrările edilitare execu­tate în ultimii doi ani, au contribuit la înfrumuseţarea şi progresul lor. Ocupăndu-se de problema gospodă­­­riilor­ comunale, un exemplu admira­bil ni-l dă oraşul Turnu Severin. Un frumos exemplu El poate servi şi ca model. In mai P­utin de doi ani, prin muncă şi per­severenţă, d. primar I. Gagan şi sta­tornicii săii colaboratori avocaţii Găr­­deanu şi Petrescu au isbutit să reali­zeze programul de lucru fiindcă numai astfel se explică faptul, că s’au re­făcut, iluminat şi canalizat toate stră­zile, îndreptându-se greşelile trecu­tului şi retuşările necesare moderni­zări oraşului. Lucrările edilitare executate, pre­cum şi îmbunătăţirile aduse, aşeză­mintelor culturale, sociale şi de asis­tenţă publică sunt tot atâtea dovezi că edilii au lucrat cu mult spor în acest colţ de ţară. Deasemenea s-a lucrat enorm de mult pentru îmbunătăţirea judeţului Mehedinţi. In domeniul culturei naţionale, dis­tinsul nostru confrate d. Iulian Pre­­descu, prefectul acestui judeţ, prin­­ muncă şi perseverenţă a isbutit până­ acum să repare radical şi în parte 125 de aşezăminte culturale, adică şcoli, de toate gradele, să construiască dirt temeliile lor 24 de şcoli, iar alte 12 cari au fost începute în anii 1923 şi 1924, sunt astăzi terminate. Mai mult de cât atât, în campania de lucru a anului acesta, s’a mai în­ceput construirea a încă 35 de şcoli, cari sunt astăzi toate în stare de func­ţionare. Cu alte cuvinte, în întregul cuprind al jud. Mehedinţi avem astăzi 196 de aşezăminte culturalei, cami strălu­(Continuare în pag. 2-a) In Oltenia

Next