Viitorul, noiembrie 1935 (Anul 27, nr. 8340-8365)
1935-11-01 / nr. 8340
I NOTE SIDEENITATEA OPEREI H. S. HI Sărbătorirea aniversărei zilei de naştere a M. S. Regina Maria, ne dă ocasia a ne aduce aminte, — atraşi piin acest magnet greu de definit care chianui mereu lectori şi gânduri spre cartea cetită odată, — ne aduce aminte, zicem, de atmosfera in care Viata Ei este descrisă, cu amănunte, cu peripeţii, cu reflecţii psihologice, luminate atât de des de o puternică flosofie a vieţei însăşi. De obicei amintirile oamenilor mari, sunt o pledoarie pro domo; sunt apărări sau răfueli, post mortem, cum a făcut irascibilul şi marele Clemenceau cu cei ce nu-i iubea în viaţă. Când amintirile sunt publicate nu chiar momentul când autorul este încă în viaţă, se înţelege cât teatru şi câtă „diplomaţie“ se pune în scris, şi la ce acrobaţii de grinduri se apelează, pentru ca convingerile să piară altfel decât au fost sau sunt. Acest artificiu, însă, literar dacă voiţi, nu-l cunoaşte autoarea „Vieţii mele“, şi fără a merge ca Rousseau până la sincerităţi, cari nu sunt în fond decât exageraţii ale unui egocentrism bolnăvicios, M. S. Regina are curajul a şi expune cu sinceritate gândurile şi amintirile sale. Nu se sfieşte a biciui obiceiurile curţei; nu crede că este interzis a spune că la venirea ei în ţară, nu putea să o iubească, că mai târziu o adora, cunoscându-i tot peisajul, tot pitorescul, şi tot sufletul curat romănesc. M. S. Regina evocă miniştri şi curteni, şi îi zugrăveşte aşa cum i-a văzut, fără prefăcătorii şi fără artificii. Cărţile de autobiografie a M. S. Regina. Maria, de aceia sunt mai mult decât o expoziţie artistică de idei, cât o documentare istorică a linei lungi epoci din viaţa publică românească, privită de ochii cari ştiau să vadă şi de-o inimă ce putea, să simtă. Pagini de artă, dominate de un profund sentiment de sinceritate, iată ceea ce ne-a dat o Regină căreia nimic din ceea ce este omenesc nu ia fost străin, şi mai ales din ceea ce a fost şi este pur românesc. La urcarea pe tron Regele Ferdinand a exclamat sub jurământ: „Sunt român“. M. S. Regina a ţinut să confirme şi din partea Sa, acelaşi simţimânt şi orice lector al corilor Sale autobiografice poate constata că M. S. Regina Maria, a fost şi a rămas o bună şi o mare româncă. Povestea captivantă, din punct de vedere literar, a Vieţii ei, este o confirmare documentară a simţimintelor Ei profunde. PETRONIUS BUCUREŞTI REDACŢIA I ADMINISTRAŢIA Str. Edgar Quínet No. 2 I Str. R. Polncari No. 17 Telefoanele: 3-8030; 3-7912 ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct 1« Administraţia ziarului prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug IN Un an «m. 600 lei Şase luni 300 A B O N A M E TARA Trei luni Un exemplar 150 lei 2 . ■um MM» nw s m un CAcmijiai Institution public« si particulare 1000 lei anual Taxa se plătește tn numerar Dir N T E Un an MMM*M 1400 Iei Șase luni .... 700 . Q-le P. T. T. cont. circ. No IN STREINA1ATE Trei luni I Un exemplar 137282/926 400 lei 6 . k> Inconştienţii KTIIIIEHIM Opera de înzestrare a oştirei sabotată de naţional-ţărănişti — In afară de agitaţia anarhică, de tulburare a ordinei şi a liniştei ţării, partidul naţional-ţărănesc raşi are pe conştiinţă o vinovată acţiune nepatriotică, neromânească. Este vorba de campania deşănţată pe care în întruniri publice şi prin presă partidul naţional-ţărănesc o duce împotriva sacrificiilor de ordin material pe care ţara le-a consimţit, pentru înzestrarea oştirei şi întărirea apărării naţionale, împrejurările şi situaţiunea internaţională nesigură şi ameninţătoare, graba cu care toate Statele europene cântă să împlinească lipsurile lor în materie de armament, activitatea ce se constată pretutindeni în această privinţă, îndreptăţesc silinţele guvernului naţional-liberal presidat de d. Gh. Tătărescu, care a făcut din opera de înzestrare şi întărire a armatei principala sa preocupare. Cu acel bun simţ înăscut al poporului român, cu acel sentiment de prevedere şi prudenţă, opinia publică a acceptat, — cu toată situaţia grea financiară şi economică, — sacrificiile cerute pentru plata primei de asigurare a graniţelor României întregite, acum atât de bine a spus într’una din cuvântările sale preşedintele consiliului. Nu este acuma vremea să se spună care a fost, şi în această privinţă, moştenirea pe care guvernul actuala primit-o dela predecesorii săi şi la ce s’a redus grija partidului naţional-ţărănesc, în cei cinci ani de guvernare, pentru înzestrarea armatei. A trebuit ca şi aci guvernul actual să înceapă şi să continue cu toată râvna acţiunea de reparare. El a făcut împrumutul înzestrării, în special destinat armatei, şi apoi, neluând în seamă preocupările de ordin electoral, a înfiinţat noi impozite cerând ţării jertfe noi pentru oştire. S-au dat astfel întărirei noastre militare în doi ani aproape patru miliarde. După cum atât de cuprinzător spunea la Constanţa preşedintele consiliului, în loc ca guvernul să fie susţinut în această operă de toate conştiinţele româneşti,— deci şi de conştiinţa partidului naţional-ţărănesc, — guvernul a avut de înfruntat cea mai demagogică şi deşănţată campanie dusă de acest partid împotriva jertfelor pe cari ţara le-a consimţit. Ţara ştie că fiecare leu din impozitele instituite înseamnă o contribuţie la făurirea tunurilor şi a armelor pe cari nu i le-au dat la timp guvernările naţionalţărăniste. Plătim azi ceea ce nu s’a plătit ori, plăteşte azi ţara nechibzuinţa şi risipa celor cari protestează şi agită astăzi. Iată ceea ce ştie ţara şi ceea ce trage greu în cumpăna răspunderilor partidului naţional-ţărănesc. Iar astăzi, paralel cu această campanie neromânească, partidul naţional-ţărănesc, are inconştienţa să ameninţe cu „asaltul Capitalei“ în momentul în care guvernul este angajat în negociaţiuni grele pentru plata armamentului şi amplificarea resurselor pentru urgentarea programului de înzestrare a oştirei. Iată acţiunea anarhică şi neromânească a unui partid care are pretenţiunea să fie considerat ca un organism de guvernământ. Contractele de vânzare a cerealelor In străinătate — Valorificarea producţiei agricole — In şedinţa de ori a delegaţiei economice s’a discutat şi aprobat vânzarea a 10.000 de vagoane porumb în Suedia. Această nouă operaţiune se adaugă la celelalte încheiate mai înainte privind acfiunea de valorificare a producţiei agricole. In primul rând, prin măsurile luate, disponibilităţile de grâu au fost plasate anul acesta, cu uşurinţă in afară iar pe piaţa internă preţul grâului s’a menţinut la un nivel ridicat asigurând producătorilor agricoli o bună valorificare a rodului muzicei lor. In al doilea loc, nevoile de plăţi ale statului în afară au fost împlinite — in cea mai mare parte — prin acest sistem de vânzări pe pieţele străine. Totuşi interesaţii sau opoziţionista cu orice preţ, aduc şi de data aceasta acuzaţii guvernului, pretextând fel de fel de dificultăţi pe care statul le-ar fi întâmpinat în acţiunea de valorificare a cerealelor. Când sub guvernele trecute, agricultura nu a fost sprijinită decât cu făgădueli demagogice înregistrând pagube de miliarde, azi sunt criticate rezultatele strălucite ale valorificărei tocmai de cei ce s’au dovedit neputincioşi altădată, când aveau răspunderea situaţiei. In ultimii doi ani, guvernul naţional-liberal a făcut toate sforţările pentru a pune in valoare producţia noastră agricolă. Atât anul trecut cât si anul acesta acţiunea desfăşurată a evitat economiei naţionale pagube însemnate şi a ridicat pe agricultori din starea demoralizantă provocată de guvernele trecute. In astfel de condiţiuni, toate criticele interesaţilor şi acuzaţiile politicianiste, apar ca simple încercări de a diminua din importanţa unei opere de covârşitor interes obştesc. Massele de producători apreciază acţiunea de valorificare nu prin prisma intereselor diverselor tabere de speculanţi, ci prin modul cum au putut constata o justă valorificare a muncei lor. ti ! Tot se mai găsesc încă la Iaşi bătrâni cari păstrează cu sfinţenie amintirile preţioase din trecut şi mai cu seamă acele reminiscenţe care se referă la personalităţile şi talentele deosebite de care este legat trecutul falnic al vechii capitale moldoveneşti. Cu unul dintre aceşti bătrâni de colonel pensionar Gorgos, fratele primului preşedinte al Curţii de apel din Iaşi, am întreţinut o interesantă convorbire despre Iaşi, de altă dată, despre maeştrii profesori care au educat generaţii întregi şi despre genialul Eminescu. Fost elev al vechiului şi reputatului „Institut Academic“ din Iaşi pe care l-a absolvit, la 1881, având deci printre profesori pe Maiorescu, Petre Poni, Melik şi alţii, d. Col. Gorgos a evocat episoade din acele frumoase vremuri înălţă- toare care au dat mare prestigiu laşului cultural. De pe urma acestei convorbiri reţinem un episod eminescian pe care îl narăm în cele ce urmează. * Licean fiind, d. Gorgos vizita — prin legături familiare — casa profesorului de matematici loan Bospinescu fost profesor la gimnaziul „Alexandru cel Bun“ şi membru al societăţii literare „Junimea“. Intr’adevăr controlând „Dicţionarul” lui Iacob Negruzzi, îl găsim astfel înregistrat: „Dospinescu loan, născut în Poiana Cârnului, (jud. Vaslui), în 21 Martie 1849. In „Junimea“ dela 1875. N’a scris nimic. De când Roşii (Guvernul Liberal) sunt la putere, apare foarte rar în „Junimea“ , dar la aniversări nu lipseşte. Mort la 1892“. Intr’adevăr Dospinescu n’a scris nimic pentru literatură dar ca profesor a scris un tratat de matematică pentru elevii şcoalelor secundare. A venit la „Junimea“ în acelaş an în care au venit Ion Creangă, M. Strajan, T. Nica, G. Zaharia şi Daniil Mănăstireanu. In casa lui Dospinescu se adunau pe acele vremuri diferiţi profesori, oameni culţi, între cari şi unii dintre membrii faimosului Cenaclu eşan- Da cel- Gorgos îşi aminteşte că printre acei vizitatori se afla şi Vasile Conta precum şi un omînstărit, boier avut numit Frangulea — tatăl de curând decedatei d-nei Eugenia Bogdănescu, soţia poetului Samson Bogdănescu, la a cărei căsătorie a asistat şi d-sa (Gorgos). Pe d-na Eugenia Bogdănescu semnatarul acestor rânduri a vizitat-o la Bucureşti, cu care prilej a cules diferite reminiscenţe referitoare la vechii junimişti din Iaşi.* Intr’un rând venise multa lume la Dospinescu şi se anunţase ca va fi vizitat în acea seară de Eminescu de curând reîntors din Germania. Invitaţia lui Dospinescu a avut răsunet între amicii săi căci toţi erau curioşi să cunoască pe tânărul poet, ale cărui geniale inspiraţiuni apărute în revista „Convorbiri Literare“ au stârnit atâta admiraţie. Poetul era în excelente dispoziţiuni, căci după prezentările făcute s’a iscat o discuţiune referitoare la cultura franceză şi cea germană. Eminescu, care studiase pe filosofii germani, începu o adevărată prelegere expunând concepţiile filozofice germane şi provocând interesul întregei asistenţe.Printre cei prezenţi se afla şi Frangulea care, de origine greacă, era un mare patriot, un mare admirator al culturei atheniene și nu accepta nici-o altă cultură pe care n’o putea nu egala, dar aici măcar comoara cu vechea cultură greacă. Când Eminescu începu să înșire pe maeștrii mai vechi ai filozofiei germane, Frangulea îl întrerupse : — „Ei degeaba, tot filozofia noastră greacă este adevărata filozofie şi nici o dată nu va putea să treacă peste ea“. Eminescu întoarse privirea spre întrerupător, fără a-i da însă atenţiune ; el îşi continuă expunerea ideilor de care în clipa aceia desigur că era inspirat, sintetizând filosofia lui Nitzsche şi Kant. Frangulea la rândul său, auzind aceste nume cu totul necunoscute pentru el şi după convingerea sa pentru nimeni în lume, întrerupse din nou : — „Nimeni n’a auzit vorbindu-i« de aceşti filozofi nemţi! Dar» dracu îi ştie ! Dar toată lumea a auzit despre marii noştrii filozofi Sofocle. Socrate, Demostene, Hypocrat!“. Bietul Frangulea cita între filozofii din antichitate, compatrioţii săi, oratori şi oameni de ştiinţă, numai pentru a cita nume reputate în vechea cultură, indiferent de specialitatea lor! Eminescu însă nu prea punea preţ pe întreruperile sale. II lăsa pe Frangulea să-și termine fraza și continua apoi în toată seninătatea fără a fi scos din miezul ideilor sale. Când poetul făcu apologia filozofiei lui Schopenhaur, atât de iubit și discutat în „Junimea” Frangulea isbucni din nou, foarte patetic și într’o slăbită limbă românească : — „De Schopenhaur, caro Schopenhaurl Tot filozofii noştri sunt cei mai vestiţi în lume şi pretutindeni cunoscuţi: Platou, Esop Aristofan, Euripide, Eschyle, Xenophon, şi câţi alţii Iar ca să dea eximplu cel mai puternic, Frangulea izbucni . — „Şi care ţară a dat lumei pa (Cont'nuara în pagina ?-■». AMINTIRI n client al lui Minai! Mia O Mare Regină 51 o Mare Femeie in istoria ţârii noastre pe lângă numele celor doi mari Regi, cari au întemeiat România mică şi au creat România mare, va străluci desigur numele aceleia care a jucat un rol atât de important in momentele cele mai grele şi cele mai înălţătoare pe cari le-a cunoscut poporul nostru. Regina maria a fost un puternic sprijin al soţului său, Regele Ferdinand. Curajoasă şi hotărâtă, Ea a susţinut cu entuziasm cauza sfântă pentru care au murit sute de mii de Români. Când alţii au avut Indocil şi slăbiciuni, Regina noastră a ridicat curatele şi a inspirat încredere atât in ţară cât şi in străinătate. Femeie fermecătoare şi inteligentă. Ea a ştiut să creeze vii simpatii pentru ţara căreia ii închinase viaţa. In timpul războiului a organizat şi dirijat spitalele de răniţi, in mijiocul focarelor celor mai intense de friguri exantematice, Regina maria aducea cuvinte de îmbărbătare şi de mângâere celor suferinzi. Ea este o mare Regină şi o mare Femee. De aceea astăzi, când împlineşte 60 de ani, toată suflarea românească 11 aduce omagiile Sale de recunoştinţă şi urări de viaţă lungă şi fericire. C. I. C. BRÃTIANU ------------------------------------- Asediatorii „Babiioitului“ — Intre ridicol şi şantaj — — Pentru ce doresc puterea naţional-ţărăniştii — Politica naţional ţărănistă oscilează de ani întregi intre aceste două puncte cardinale: BLUFFUL ŞI ŞANTAJUL. Tot iezuitismul, toată reaua credinţă şi toate armele nereale posibile, s’au pus în slujba acestor ,,nobile“ scopuri. Manifestaţia dela 14 Noembrie este şi ea izvorâtă din această nenorocită politică, înainte de a-şi lămuri tactica şi programul, înainte de a-şî reface unitatea, înainte de a lăsa să se şteargă urmele dezastrelor ce le-a provocat, partidul national-tărănesc declară că voeşte să ia puterea cu ajutorul stradei. Partid „democratic“ şi „constitutional“ ameninţă cu violenţa! şantajul e vizibil, dab. tOTODATA si BLUFUL. CĂCI CONDUCEREA ACESTUI PARTID STIE CA NU SE GĂSESTE UN SINGUR OM IN TOATA TARA, CARE SA SI EXPUNĂ VIATA PENTRU A SALVA MILIOANELE LUI BOILA SAU ALE D-LOR MIHAI POPOVICI MADOBARU ST CELORLALTI CORTFEI NATIONAL - TARANTST. CACT SCOPUL ACESTET GRAVE DEOSEBITE ESTE NUMAI SALVAREA RTN MANA JUSTITII A OAMENILOR CART AU TIAETCAT IN TRECUTA guVERNARE. nu cu „blokhausurile de marmura“, nu cu ,,babilonul bucureştenn“ se luptă conducerea naţional-ţărănistă. Ce este aur şi marmură în Capitală ca şi la Cluj şi pretutindeni, aparţine fruntaşilor naţional-ţărănişti. Iar putreziciunea, babilonică, tot, acest partid a monopolizat-o în toată ţara. D-nii Mania, Mihalache, 11 ouă, Mihai Popovici, Madgearu, Aurel Dobrescu, Ilie Tatăr şi ceilalţi, nu se luptă nici măcar cu guvernul. Ceia ce voiesc aceşti domni să dărâme, este .JUSTIŢIA ŢÂREI. In înalta Curte de Casaţie şi în Parchetele generale, voesc să dea cu târnăcopul. In comisia pentru controlul averilor voesc să-şi descurce flintele „pandurii“ d-lui Mihalache. Acolo e pericolul. Acolo trebuesc distruse dosarele, şterse numele. Ah, de-ar fi acum ministru de justiţie Mihai Popovici sau Madgearu ! Ca ordine ar mai porni în toate colţurile ţărei pentru „sistarea“ cercetărilor, închiderea dosarelor, achitarea vinovaţilor! Toţi fruntaşii naţionalţărănişti areşi nevinovaţi ca nişte fete mari ! Partidul cu clienţi suspecţi, nu s’ar da înapoi de la nici o violentare a justiţiei şi a magistraţilor, pentru a scoate basma cu* (Continuare în pag. 2-a) In alte tiri Condici Hire priml-ministru al Poloniei ii dl Beck Ziarul parizian „Oeuvre“ află din sursă poloneză bine informată că între noul preşedinte de consiliu polon, Koscialkovsky, şi ministrul de externe Beck a isbucnit un grav conflict. Primul ministru a pus In vedere d-lui Beck să șl modifice imediat politica externă, sau, In caz contrar, să demisioneze. D-l BECK — ■...................... Ecouri Din Atena se anunţă că d. Pananastasiu, fost, preşedinte al consiliului, a fost arestat sub acuzaţia de a fi pus în circulaţie un manifest subversiv. Ziarele arată că prin acest manifest d. Pananastasiu îndemna armata să fie ridice împotriva guvernului. Guvernul a hotărît să deporteze pe d-nii Papandreu şi Papanastasiu , fruntaşi ai opoziţiei republicane. | ------------------«•"--------------- infrumusețarea oraşului T.Severin şi Aşezămintele Culturale din Mehedinţi Opera de refacere naţională, strâns legată de întemeierea şi organizarea statului nostru, independenţa politică şi economică, împroprietărirea ţăranilor şi votul obştesc realizate în decursul vremurilor de partidul naţional liberal, până la dobândirea unităţii tuturor românilor, sunt punctele esenţiale din programul său de lucru, închinate marilor comandamente ale ţărei noastre mărite. Mândria acestui instrument de guvernământ, care prin muncă, prin perseverenţă, prin sufletul şi patriotismul cald al conducătorilor săi politici, este că de optzeci de ani, stând în serviciul ţărei şi a intereselor ei superioare, a contribuit în cea mai largă măsură la progresul şi la împlinirea idealurilor neamului românesc, înainte, în timpul şi după războiul de înviere, partidul naţional-liberal, după un program bine studiat, a lucrat cu folos pentru soluţionarea problemelor culturale, de asistenţă publică, la consolidarea economică şi creiarea instituţiilor financiare, precum, şi la ridicarea oraşelor şi judeţelor din vechiul regat şi ţinuturile alipite. Exemplul de strălucită biruinţă îl dau aşezămiintele culturale ridicate din temeliile lor pe întregul întins al ţărei, la oraşe, la sate şi până la cel din urmă cătun. Putem afirma că de 16 ani, de la unire încoace, partidul naţional-liberal a soluţionat în parte problema culturală, fiindcă numai astfel se explică faptul că până astăzi avem peste 7800 de şcoli de toate gradele, şcoli care sunt adevărate altare de luminare şi de educaţie a poporului român. Deasemenea problema sănătăţii pubice a găsit în partidul naţional liberal un permanent sprijin, în aşa măsură încât, toate aşezămintele spitaliceşti au fost înzestrate cu tot utilajul şi materialul necesar, iar în mai puţin de doi ani, s’a procedat la reorganizarea serviciului sanitar, care până acum câţiva ani, a fost ca şi neexistent_____________________ Este bine să precizăm că în fiecare oraş, în afară de asistenţa medicală, sunt şi câteva dispensare cari funcţionează după ultimele prescripţiuni ale ştiinţei. Să nu uităm, ceace s’a făcut pentru sănătatea satelor, unde medicii particulari, angajaţi cu contracte, sprijinesc ofensiva sanitară, desăvârşind o operă atât de utili păturii rurale. Modernizarea oraşelor O deosebită atenţiune s’a dat modernizărei oraşelor şi gospodăriei judeţene. Ridicarea şi înfrumuseţarea lor, sunt tot atâtea dovezi de contribu-iţiunea uriaşă a partidului naţionalliberal. Facem aceste reflexiuni pentru a sublinia adevărul, că, desăvârşirea unei opere de interes obştesc, nu s’ar fi putut realiza până acum fără statornica şi uriaşa colaborare a conducătorilor organizaţiunilor politice, a prefecţilor precum şi a primarilor. Prin munca, strădania şi priceperea acestor buni, cinstiţi şi harnici gospodari, am isbutit să înfrângem toate greutăţile, contribuind astfel nu numai la dezvoltarea şi modernizarea Capitalei, ci şi a celorlalte oraşe din întregul cuprins al ţărei noastre mărite. La Constanţa, la Galaţi şi Brăila, la Iaşi, Botoşani şi R.Vâlcea din vechiul regat, precum şi în inima Banatului la Timişoara, în cetatea culturală a Ardealului, la Cluj, Arad şi Chişinău, ca şi în Capitala Bucovinei, la Cernăuţi, lucrările edilitare executate în ultimii doi ani, au contribuit la înfrumuseţarea şi progresul lor. Ocupăndu-se de problema gospodăriilor comunale, un exemplu admirabil ni-l dă oraşul Turnu Severin. Un frumos exemplu El poate servi şi ca model. In mai Putin de doi ani, prin muncă şi perseverenţă, d. primar I. Gagan şi statornicii săii colaboratori avocaţii Gărdeanu şi Petrescu au isbutit să realizeze programul de lucru fiindcă numai astfel se explică faptul, că s’au refăcut, iluminat şi canalizat toate străzile, îndreptându-se greşelile trecutului şi retuşările necesare modernizări oraşului. Lucrările edilitare executate, precum şi îmbunătăţirile aduse, aşezămintelor culturale, sociale şi de asistenţă publică sunt tot atâtea dovezi că edilii au lucrat cu mult spor în acest colţ de ţară. Deasemenea s-a lucrat enorm de mult pentru îmbunătăţirea judeţului Mehedinţi. In domeniul culturei naţionale, distinsul nostru confrate d. Iulian Predescu, prefectul acestui judeţ, prin muncă şi perseverenţă a isbutit până acum să repare radical şi în parte 125 de aşezăminte culturale, adică şcoli, de toate gradele, să construiască dirt temeliile lor 24 de şcoli, iar alte 12 cari au fost începute în anii 1923 şi 1924, sunt astăzi terminate. Mai mult de cât atât, în campania de lucru a anului acesta, s’a mai început construirea a încă 35 de şcoli, cari sunt astăzi toate în stare de funcţionare. Cu alte cuvinte, în întregul cuprind al jud. Mehedinţi avem astăzi 196 de aşezăminte culturalei, cami strălu(Continuare în pag. 2-a) In Oltenia