Viitorul, februarie 1936 (Anul 28, nr. 8414-8438)

1936-02-01 / nr. 8414

ANUL XXVIII No. 8414 fMmente In T A R A An ..... 200 Iei „ Sase luni . . . 300 „ „ Trei luni . . . 150 „ Instituţiuni publice şi particulare Lei 1000 anual Pentru un an .... 1400 „ Sase luni . .. 700 m Tara se plăteşte in numerar Dir. G­ le P. T. T. cont. circ. No. 137282/926 ! In STRĂINĂTATE | REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, Strada R. POINCARE 17­­ DIRECŢIA Telefoane­­ AD.Th­­­ ------- 3 79 69 ------- 3 80 30 ------- 3 79 12 Cuceririle culturale — îndemnul suprem ce vine dela Trenul Românesc — Regretatul Ion Duca a dat o formulă lapidară unui sen­­timent resimţit ca o ascunsă înclinare în sufletele româ­neşti, atunci când într’un discurs normativ afirma cu puţin înainte de a închide ochii pentru vecie : Ţara noastră, dacă nu poate şi nu are nevoe de a se mări politiceşte, şi este îngrădită în margini inflexibile, li ră­mâne o infinită putere de desvoltare culturală. Dacă legăm acest avânt sentimen­tal şi acest desiderat etnic, de realităţile însăşi, consta­tăm că rasa noastră poartă în ea toate virtualităţile spi­rituale, întreaga comoară de bogăţii ascunse sufleteşti, ce nu aşteaptă de­cât mediul po­trivit şi îndemnul ce trebue pentru­ ca ele să se mani­feste. Un popor care a pu­tut creia instinctiv, şi fără şcoli, toate frumuseţile ar­telor plastice şi decorative, ca şi minunata poezie popu­lară, ori cântecul de dor şi de izbânzi, fireşte, că ar fi păcat dacă nu ar găsi cadrul cel mai potrivit de a-şi ma­nifesta, în forme superioare, puterea lui sufletească. Această supremă nevoe a afirmaţiei spirituale au sim­­ţit-o toţi acei cari au încura­jat luminarea poporului nos­tru prin şcoli — partidul li­beral în primul rând — şi prin lupta contra întuneri­cului periculos al neştiinţei de carte. De acest hotărîtor desiderat s’au inspirat un Spiru Haret şi un Petre Poni ori un Dimitrie Sturdza — organizatori de şcoli — pen­­tru­ a pomeni numai pe cei­­ce nu mai sunt, şi de acest dor de ascensiune naţională s’au condus încurajatorii ar­tei şi literature­ la noi, ori de progresul ştiinţei, conside­rând aceste manifestări su­perioare ale minţii, ca tot atâtea cuceriri şi triumfuri ale poporului nostru dintre Tisa şi Nistru. .In această operă de ridi­­care culturală, care repre­zintă o ofensivă naţională,­ot atâta de hotărîtoare pen­tru destinele poporului nos­tru, ca şi ofensivele înteme­iate pe forţa materială, se cuvine, a cita, ca fapt deci­siv în evoluţia noastră cul­turală, marele rol de ctitor ce-l ţine î­e Regele Carol II, înţelegător al primatului spiritual, pasionatul de tot cea­ ce este creaţie spirituală românească, şi Regele legat de pe acum, în istoria nea­mului nostru, cu avântul dat operelor de esenţă nemuri­toare pentru că sunt părtaşe cu conceptele eterne ale vie­ţii. Regelui ţării, poporul român îi datorează încura­jarea ce el a dat-o ori­cărei manifestări spirituale, patro­nând serbările cărţii româ­neşti, organizând echipe cul­turale la sate şi stând de veghe la activitatea „Fun­daţiei* ce-i poartă numele, şi care atâta de impunător desenează drumuri noui în cultura artistică şi literară a veacului nostru. înfăptuirile editurei Fun­daţiei Carol II pentru a nu ne opri decât la un aspect al rodnicei munci intelectu­ale al aşezământului regesc, sunt de natură să mulţu­mească şi să încurajeze şi spiritele cele mai puternic înclinate spre descurajare, căci răsfoind numai un ca­talog de cărţile publicate, în­ţelegem şi ne convingem de imensul aport de lumină şi viaţă spirituală ce a fost a­­dus, în mişcarea culturală românească, de aşezământul creiat pentru a ajuta, mul­tiplicând şi chemând din ura lră, talentele ce pot creia atât de frumos o viaţă isto­rică şi o epocă de progres. Ofensiva culturală româ­nească, dusă cu puteri unite de toţi înţelegătorii marii forţe sufleteşti, pentru con­solidarea unei ţări, găseşte în Rege pe Suveranul pasio­nat de cultură şi ctitor al creaţiilor eterne ale spiritu­lui. Prin cultură vom cuceri cetăţile ce ne vor susţine a­­cum şi de apururi toate a­­vânturile, toate revendică­rile, şi toate drepturile noas­tre istorice. I NOTH Trecutul nostru literar — „Semănătorismul“ şi „Junimea“ — Tot mai mult se accentuează şi acesta e un vădit sem­n de pro­ gres, interesul pentru literatura noastră, privită nu numai ca­ o entitate moartă, trecută în ma­nuale şcolare, ci ca o formă per moment vie a sufletului nostru. De aci şi interesul pentru Clin­ton s­ferea vieţei, chiar intime, a scriitorilor noştri■ Desigur că a- i ■est istoricism, cum îl defineai în sens pejorativ un critic mai­ vârstnic al nostru, d. M­i. Dra-­ gomirescu, nu place la cunoaşter estetică a producţiei, care este de esenţă sufletească ,şi cerer­e adeshine a lectorului simţită s­ub forma unei plăceri sui-gene­ris, dar în ori­ce caz cunoaşterea notei întregi a trecutului nostru literar, ajută la o integrare a vieţei scrisului de altă dată cu ceea ce simţim azi. Din acest puct de vedere salu­tăm cu satisfacţie volumele două voi apărute strânse cu osârdia , priceperea unui bibliofil, cum­ este d. Toroufiu­­şi cari cuprind scrisorile privitoare la mişcarea „Sămănătoristă“ şi la cea a „­Junhnei“. Dom­nul N. Ior­ga şi Tiu Maiorescu sunt cele do­uă personalităţi centrale, cari eto.­m­ind spate­r­alul scripte, sUdasi in sc­rsori primite si trimise. Retrăim figurile multora din­tre cei ce i-am cunoscut si ale căror idei ne erau cunoscute din publica lor manifestare. Cetind „Documentele literare“ de carei pomenim aci, îi aflăm dincolo de­ scena luminată si ii prindem în intimitatea unei scrisori, în im­presiile mărunte, dar cari lumi-', nează de multe ori mai bine de cât opera ce se citeşte in public. Strângând astfel tot ceea ce a rămas de In personalităţile noas­tre literare, sub forma scrisului e­ pistolar şi intim, istoriograful Torouţiu, a, făcut un serviciu celor ce iubesc literatura, şi im­plicit pe creatorii ei. Cu modul­ acesta avem condensat materia­lul prin care v£ un prinde, în căl­dura însăşi a omului, deplină­tatea sufletului său manifestat în forma mai puţin sinceră, a scrisului publicat, selecţionat şi epurat. Ş'1 astfel încet-încât trecutul prinde viaţă. El se infiltrează in­­­clipita momentului, se lipeşte de inima noastră si se creiază acea legatură fecunda din itre azi şi eri,­ dintr­e noi şi ei... P2.TRONIUS -------« ■ E --------------­ M. S. Regele Carol al României la — Recepţii în onoarea Suveranului — — Fruntaşi politici în audienţe­­ In cursul după amiezei M. S. Regele Carol a pri­mit în audienţă pe d. Van­­sittart, subsecretar de stat permanent la minis­­terul de afaceri străine britanic, şi Lordul Tyrell, fost ambasador al Angliei la Paris. Aseară M. ... S. Regele Carol a invitat la masă în reşedinţa Sa din Londra, pe d-nii Eden, ministrul de­­externe britanic, d. Nevire Chamberlain, mi­nistru de finanţe, lordul­­ Wigram, marele şambe­lan al Curţii, lordul Gra­nard şi d. N. Titulescu. Pentru astăzi M. S. Re­gele Carol a invitat la dej­­un, tot la reşedinţa Sa din Londra, pe d. Baldwin preşedintele consiliului de miniştri, d. Austin Chamberlain, fost mini­­stru de externe, lordul Cranbore, subsecretar de M.S. REGELE CAROL AL II-LEA de 28 ianuarie, la ceai, de M. S. Regina Văduvă Mary a Angliei. M. S. Regele Carol a fost invitat dri 29 ianna- stat permanent la mir­is­­m­e, la dejun, de Ducele terii de externe și pe d. de Kent, fratele M. S. Re­­ N. Titulescu, gelul Angliei. - -------------------------------------­Londra, (Rador). — M. S. Regele Carol al Româ­­niei a fost invitat în ziua RONIE şi realitate Sunt oameni cari vor să critice cu orice preţ. Să critice chiar când obiectul supus aprecierei n’ar păcătui decât printr’o prea accentuată coloratură democrati­că şi printr’o prea vizibilă inte­grare în cadrul necesarului. Pentru aceşti oameni nimic bun este bun. nimic. util. nimic pregă­tit. Singura pregătire este a lor: pregătirea neutru atac si pone­grire, pentru nematic si invectiv. Iată spre pildă codul agricol proiectat de d-l ministru Vasile Sassu, pentru organizarea si în­­em­aiarea agriculturei. Cod abso­lut trebuincios în care se concen­trează toate dispozitiunile de lege si toate măsurile gospodăreşti cari converg spre unicul fel: pro­gresul agriculture! româneşti. A­­ceasta coordonare, această­­sinteză sunt sortite să valorifice la maxi­mum mijloacele noastre de pro­­ductiune agricolă. In locul fante­ziilor de em­ vor fi norme pozitive pentru desfăşurarea ritmului a­­griculturei româneşti. Nimeni nui mine destinele agri­culturei la teasc. Codificarea normelor va stator­nici liniile înăuntrul cărora bogă­ţia solului românesc urmează să­­ dea maximum de roade. I A ironiza o legiuire esită dintr’o­ verificare atentă a realităților înseamnă a fi complet necunoscă­­tor al nevoilor agricole. -------b *» ------­învinuirile contrazicătoare continuă Oficiosul nafional-tă­rănise Drep­tatea se preface a crede, împotriva ori­cărei logice elementare, că în­vinuirile no cari pe de o parte le aduc guvernului nation­al-tărănis­­tii, iar pe de alta oficiosul naţio­nal-creştin Ţara­ Noastră, cu privi­re la felul în care se face propa­ganda electorală la Mehedinţi, nu dovedesc nimic. Noi am susţinut, dimpotrivă, că aceste învinuiri cari se contrazic şi se anihilează, învederează tocmai imparţialitatea şi obiectivitatea guvernuului, care nu se preocupă să favorizeze vreunul din parti­dele în luptă, ci caută­­numai să nmoţină ordinea si­­Unisipa Dreptatea continuă să susţină că amicii d­­or Clega şi C­uza sunt pro­tejaţi de administraţie pe când, dimpotrivă, Ţara Noastră se plân­ge că administraţia, poliţia si jus­tiţia sunt în serviciul­ naţional-ţă­răniştilor ! Pe de altă parte Lupta, care ar­ COPStrive simpatii mărturisite pentru parti­dul naţional ţărănege, anunţă că la Mehedinţi s’a restabilit complect liniştea ..echipele cuziste cari pro­vocau dezordini părăsind judeţul“. Se contrazic a­st-fel ştirile alarman­te din cele două ziare de opoziție ------tkit ==*=:■--------------­ Economice legii minelor In cursul săăptămănei aces­teia se va depune la Consiliul legislativ, proectul modifi­cator al legii minelor, ur­mând ca el să se discute şi să se voteze încă în actuala sesiune parlamentară. Legea minelor din 1924, al­cătuită de partidul liberal într’un larg spirit naţional,— a dat cele mai bune rezultate. Ea a mai fost modificată în 1929 şi prin schmbăr­ile ce se proectează acum, va fi adap­tată noilor condiţi­ mini­ere şi noilor probleme juridice şi economice cari se pun azi. Astfel se aduc noui preci­­ziuni în ce priveşte explo­rările şi prospecţiunile, înlă­turăm du-se posibilitatea de a­­buz şi nedreptate. In special în ce priveşte explorarea zăcămintelor de petrol, s’a recurs la un nou sistem şi s’a prevăzut toto­dată că lucrările, nu se vor putea face la o distanţă mai mică de 1 km. de orice • ex­ploatare existentă. Deasemenea pentru raţio­nalizarea zăcămintelor mini­ere s-au legi­ferat modalităţile în care se poate face co­masarea. Ea va­­putea fi ho­­tărîtă direct de ministerul industriei când există acor­dul tuturor părţilor şi prin instanţele judiciare, cu o pro­­cedură sumară, cânt sunt di­­verginţe. Proectul mai aduce modi­ficări importante în ce pri­veşte instanţele miniere, drep­tul de explorare în Ardeal, recunoaşterea şi validarea drepturilor câştiga­te. Modificarea legii minelor un pas înainte pe ------•■= mc --------------- 1 ------1*1 ------­ Extremele și Politica pe care o fac national­­tărănistii, seamănă, în metodele ei, ca două picături de apă, cu poli­tica grupărilor extremsite de dreapta. A­cel­as neastâmpăr febril eeias lipsă de prevedere, aceias violentă, aceleaşi exagerări. Este Aceasta o manifestare de forţă şi încredere în sine? Nu. Este dorinţa de­ a FOLOSI MO­MENTUL, fără preocuparea inte­­reselor superioare ale tarei. Si în această folosire a momentului se dispretueste si situaţia interna­­tională a tarei, fiecare extremă căutând să speculeze în politica externă cu aceias linsă de discer­nământ ca si în cea internă. Violenta, luptei de opoziţie între cele două extreme, si identitatea m­etodelor întrebuinţate, — dese­nează •.■»erfet situaţia in care s'ar găsi mâine Tara, dacă una­ din cele două tabere ar lua guvernul. Inlăuntru agitaţii si violente cari ar merge până la un adevă­rat războin civil. In afară o poli­tică agresivă si nesigură. Iată ta­bloul întunecat pe care opinia pu­blică românească nu dorește deloc să-l vadă. Bunul simt nolific românesc nu s’a despiin­it niciodată. El a dus la înfăptuirea României Mari, în timp ce Balcanii erau tulburaţi zeci de ani prin linte politice interne, aşa cum le concep azi cele două extreme de la noi. Bunul simţ politic românesc va învinge si azi prin sprijinirea ac­tiunei de împăciuire si linişte in­­ternă a partidului liberal. WP ------­ vifflumaRHir­mm 6 elesne tărănis­e la Hr­mmm,. mrmzBiBsmns­l­enoara si inad­re­sa Comandantul campaniei electo­rale numit de partidul nafional­­tărănesc pentru jud. Hunedoara o d. Aurel Dobrescu. In acest sens dau preciziunii ziarele acestui partid. Astfel d-1 Chită Pop candida­tul national-tărănist n’a rămas de­cât o simula ORDOMANTA a comandantului. Numai să nu aibă soarta ordo­nantelor de altă dată ale „coman­dantului“ national-tărănist de azi de la Hunedoara. ------Z— * B S $VI Iii ti; ya si chestiunea sanitD I, . «□«*­*/?'... "tjanMMURHVI- m­inor petrolifere LONDRA, 30 (Rador). — Consi­liul de miniştri o finut eri o şe­dință de două ore. D. Eden ministrul Afacerilor Străine a recapitulat lucrările ac­tualei sesiuni a Societătei Nat­u­rilor si a, arătat ce anume lucrări va face comitetul însărcinat de So­cietatea Naţiunilor cu studierea problemei interzicem exportului de petrol. In cercurile politice se crede că guvernul englez nu va putea să-şi spună părerea sa definitivă asupra valoarei şi oportunităţii sancţiuni­lor petrolifere decât atunci când comitetul de la Geneva va ajunge la conclu­ziuni precise Aceasta nu se va produce decât după un timp destul de îndelungat, după credinţa gen­eală. Pe de altă parte, membrii gu­vernului englez examinând tun­ării­i fără de adăpost“. Exemplul al „Casei Cov calea reorganizări economice a fării într’un spirit naţio îcomiticului"pentru apărarea Impe- 1 r riului, au­­ studiat pre m?serile feu­nal şi totodată potrivit d’S gelare perii,u marină, armată ,şi voltăi ei ei. , jav­aţe. D-1 EDEN ­ SECUNDARI O Iniţiativă luată de Asociaţia pro­fesorilor— Reuniunile culturale au ridicat şi on­at profund pe membrii aso. o problemă extrem de intere-’ diatfei, aşa că rămâne o singură­ sântă, care a străbătut puternic piedică care trebue înlăturată, în toate straturile sociale din în, pentru realizarea acestui dezide­­tiegul cuprins al ţării noastre rai mărite. Este vorba de situaţiunea pre­cară a profesorilor secundari din Capitală, cari dela întregirea patrimoniului nostru naţional şi până acum, n’au isbutit încă, să aibe un cămin al lor, o casă pro­priu zisă, sub acoperământul că­reia să se poată adăposti aceşti­ bravi slujitori ai culturii.­­ Cum se poate oare ca profesorii, secundari, cari­­şi-au închinat toată viaţa, priceperea­­şi puterea­ lor de muncă aducaţiunii tinere-­ tului şi culturalizării masselor populare să nu fie şi ei spriji­niţi ! Ar fi o mare nedreptate, ca d­in Capitală, să nu se găsească un glas autorizat sau un om de inimă care să pună la dispoziţie un teren şi materialul necesar pentru împlinirea unui deziderat aşa de modest, pe care-l reven­dică cu atâta dreptate apostolii neamului românesc-­­ Faţă de această arzătoare do-­ rinţă, care răspunde ca o adevă-­ rată poruncă vremurilor noui. ..Asociaţia Profesorilor Secun­dari“ sub preşedinţia d-lui L Ni­­sipeanu s’a adresat d-lui Grigore Tăuşan, directorul general al Ca­sei Corpului Didactic, el însăşi un mare cărturar, ce a contribuit la ridicarea şcolii şi noastre stăm­oşeşti. Desigur că d. Grigore Tăuşan nu s’a dat înlături dela nici un sacrificiu. Cu banii cari ne-au fost puşi la îndemână putem ridica din teme­lie căminul nostru, ne lămureşte d. prof. Nisipeanu, preşedintele „Asociaţiei Profesorilor Secun­dari“ dar ne trebue şi un teren aci în Capitală­, pe care însă nu-l­­ găsim, cu toată străduinţa nea­­credinţei, stră D­ prob Nisipeanu are perfectă dreptate. In Capitală, din pricina mul­tiplelor clădiri ridicate în ultimii doi ani, nu se mai găsesc cu u­­şurinţa de altă dată terenuri po­trivite, fie la centru, sau în raza municipiului. Un strălucit exemplu wnmmmm •’•«rear®wmmssam de solidaritate Preocupări cărtură­reşti Primarul general al Capitalei, d. Al­ G. Donescu, ascultând cu multă înţelegere şi suflet româ­nesc, expunerea făcută de către membrii asociaţiunei, cari au so­licitat sprijinul său pentru sco­pul urmărit, a soluţionat acea­stă problemă ,luând dispoziţiuni să se caut­e un teren pentru casa profesorilor secundari. A­şa­dar, de astăzi ,înainte, oa­menii cu preocupări cărturăreşti, ciudura şi entusias­­­ capabil de lucruri Cu toată mul omului bune şi folositoare societăţii româ­neşti, d-sa a făgăduit că va fi­nanţa o parte din chelnicii, nu­mai pentru a se clădi cu un ceas mai de­vreme casa profesorilor secundari din Capitală. „Voi sprijini din toate puterile această operă, cu atât mai mult cu cât ea tinde să pună capăt li­nei situaţiuni, care nu mai poate fi tolerată. „Sunt cazuri — fine să subli­nieze d. Tăuşan, — când­­*ni profesori, cu greutăţi­­anihilare, vin să se împrumute la „Casa Corpului Indactiti poată plăti chiria „ oamenii cu trecut verificat, cari pentru ca sa nu au făcut altceva decât să lu­­pi cu câtă du-­­ creze la înălţarea prin culturala fere trebue să spun că, dacă, pro-­i neamului, nu vor mai fi amenin­­țesorii ,n’ar obţine împrumutul staţi cu rezilierea contractelor de solicitat, ar fi expuşi să rămână­­către proprietari ci liniştiți, se vor putea odihni în casa lor pro. o consi­di rectorului general Pn®’ nl ?asa, pe cai'e ei -ui Didactic“, nu jderă cana de reazăm a greută mai are nevoe de nici un comen-;^01 Si w ia h ta rin- Gestul d-lui Tăuşan a impre- VLADESCU D l GR. TAUSAN P. V ECOURI ineri 31 Ianuarie se împlinesc­ buna stare a acestor morminte 19 ani,de când Germania a de. 1 se af­la în completă neîngrijire, cretat războiul submarin pe toate mările. Problema unei puter­nice flote de război a preocupat opinia publică germană timp de aproape două decenii înainte de război. Au fost unii oameni po­cit vehe­Chiar pentru Mihail Eminescu ceeace s’a făcut est© insuficient Pe viitor, t­oate vor fi îngri­jite cu toată atenţiunea. iu­uyK siTM 1 „o, .„«»* uuiiKw au-1 Vor avea candele aprinse, Vor a-1 Ut ici care au combătut cu vehe- avea flori $i plante decorative, menţii acest plan. _ | Cel pufin, într’o mică măsură . Printre cei cari l’au susţinut să sg se manifester recunoştinţa pu­­impus a fost m primul rând Vil- blică helm al 1 l-lea. La 1917 după atâtea _ V .. ... _ deziluzii pe care aveau să le în- \ lata pentru ce dispoziţia Casei lâmpine conducătorii flotei ger­ gădinilior este binevenita. meine, s’a încercat ultima lovitură, aceia a războiului submarin. Câte vase comerciale şi câte victime ome­neşti n­’au căzut, fără nici o legă­tură cu războiul, în urma atacuri­lor faimoaselor submarine germa­ne. Azi toate naţiunile care se înar­mează pe mări, şi-au sporit consi­derabil flotele de submarine. Până în present, conferinţa navală s’a u­n camerist scriitor de teatru. Lucrul nu e comun nici­­n America el s’a întâmplat to­tuşi la noi. U­nul din cei mai vechi caimrişti şi plasatori dela Teatrul Naţional din Bucureşti, credin­ciosul cerber deja uşa directori­lor. Const. Dediu, tot văzând şi auzind, ascultând printre Uşi ,şi întrunit de câteva ori, în timp de­­ privind prin gemuleţe, a prins un deceniu. A nu s a ajuns nici­ până fac marea vrăjitorie a. aide tt£r in U­­l Tind 'nawd­ ivt cam­oo. nn. . . . scenice, acolo und­e pe­ un colţ prăfuit se joacă dramele umani­­tăţei. Şi iată-l autor de teatru la bă­trâneţe ! Piesa sa o intitulează „Moartea Voinicului de mâna păcătosului“ în 3 acte. O dramă cu subiect luat din vremea răz­boiului, şi-o piesă cu rezonanţe şi tirade vrednice de-a fi debitate de Pascaly! Dar nu de conţinutul viesel — care are calităţi — vor­bim aci, ci de faptul rar al con­­toamnei dramatice de care s’a atins bunul servitor al Teatrului Naţional din Capitală. --------.~-----------------------­azi, la im­pact naval în ceacee pri­­v­eşte limitarea înarmărilor na­tale. Ia­tă de ce am reamintit această dată,­­ ori că in zilele când conte,­unia navală şi-a reluat lucrările. C­asa grădinilor a luat o dis­poziţie care trebueşte rele­vată. Sunt la cimitirile Capitalei, în­gropaţi oameni mari politici, poeţi, scriitori, sculptori, pictori, eroi de război, — cari toţi au binemeritat dela naţiune. Unele din aceste morminte, din cauză că nu există urmaşi sau, dacă există mi se preocupă de* Sâmbătă 1 Februarie 1935

Next