Viitorul, iunie 1936 (Anul 28, nr. 8513-8537)
1936-06-01 / nr. 8513
ANUL XIIVin No. 8513 3 Pagini p. Luni 1 Iiaie 1936 In I A R A ( A BONAMENTE remru un an . „ Sase luni a Trei luni • 600 lei li f Pentru un an . • * . 000 lei • 300 . I In STRAINATATEI . Sase luni... TOO „ . ISO „II I „ Trei luni ... 350 . Instituţiuni publice şi particulare Lei 1000 anual • REDACŢIA şl ADMINISTRAŢIA 2 n bucurești — Bm iy 1 Strada R. Poincaré 17 Teietoane Direcția nedacna și Adminis. *M «M p** ••• ••• ••• Executarea bugetului Sinceritatea d-lui Maniu In expunerea pe care a făcut-o reprezentanţilor presei asupraexecutării bugetului pe anul 1935 — 1936, d. Victor Antonescu, ministrul finanţelor a subliniat rezultatele prime ale executării bugetare, plină de prudenţă dar mai ales corespunzătoare realităţilor care stau la baza întocmirii acestui buget echilibrat. Prima constatare este că echilibrarea bugetului pe anul 1935-1936 este un fapt împlinit, graţie veniturilor realizate până acum, venituri a căror încasare depăşeşte pe cele înscrise în buget cu 242,5 milioane lei. D. ministru al finanţelor a dat o atenţiune specială chestiunii fondului bugetar pentru apărarea naţională. Nevoile înzestrării armatei până în anul 1935 — 1936 erau împlinite din fondurile înscrise în bugetul ordinar al apărării naţionale şi satisfăcute în măsura posibilităţilor acestui buget. In anul trecut însă, pentru sporirea acestor posibilităţi şi pentru realizarea planului de înzestrare a armatei, s’a hotărât dotarea fondului respectiv, creiat prin decretul din 13 Noembrie 1934. Veniturile date acestui fond, came pentru 1935 — 1936 au fost fixate la 2 miliarde se vărsau direct la B. N. R. având o administraţie separată de celelalte venituri ale Statului. Suma realizată până la 31 Martie 1935 a fost de 1962,3 milioane. Sumele realizate au fost puse la dispoziţia armatei şi au servit scopului pentru care a fost înfiinţat acest fond. Se vede deci că şi din acest punct de vedere bugetul s’a executat în condiţiuni optime, dotarea fondului de armament fiind un fapt împlinit. Cât priveşte lichidarea exerciţiilor închise — problemă care părea insolubilă — s’a ajuns la rezultate foarte bune, considerându-se şi sub acest raport cu totul împlinită potrivit prevederilor . Declaraţiunile d-lui ministru Victor Antonescu, sunt pline de acel optimism pe care îl inspiră conştiinţa siguranţei depline care a prezidat la alcătuirea bugetului, deşi împrejurările economice prin care trecem sunt destul de grele. Concluziunea generală trasă din consideraţiunile făcute de d. ministru Victor Antonescu în jurul întocmirii şi aplicării bugetului pe anul în curs este precisă : echilibrarea bugetului ordinar, îndestularea fondului pentru înzestrarea oştirii ca şi lichidarea trecutului, sunt realităţi pe care nimeni nu le poate contesta. — „împiedicat de boala care ma regine în pat nu pot participa la întrunirea d-voastră“ — (Din telegrama d-lui Maniu către d. Mihalache) NOTF. Prietenului care s’a dus Sentimentul despărţirii de tot Seaune, — cuvânt care în rezonanţa lui infinită aduce fiorul misterios a ceeace nu putem înțelege şi a ceeace nu putem îndura — este cu atât mai dureros cu cât omul ce a murit, a fost, în toată alcătuirea lui, o frumuseţe a firei însăşi. Acesta a fost prietenul Mihail Plătăreanu, răpus de un sfârşit ce turmă o tinereţe plină de făgăduinţi, pe care mai mult decât bogata lui viaţă publică, sufletul lui te îl cunoşteam dincolo de arenă ; şi dincolo de mulţime, este acela care întrecea pe luptător, pe polemist, pe scriitor şi pe orator. Mihail Plătăreanu, pentru cine l-a cunoscut la el acasă, în copilăria ei muncită, în chinurile legitimei ambiţiuni de a-şi pune în valoare, puterile lăuntrice, acela poate înţelege ce păcat au făcut enigmaticele puteri ale naturei, trimeţând pe sinistra musafiră — ce va veni la noi toţi — cu mult înainte de a fi fost nevoe... Era de o bunătate rară, de o generositate ce nu avea nevoe de notorietatea salutului public, şi de certificatul tipărit al faptei bune. Era darnic, era milos, era entusiast pentru o idee, era un prieten ce-l durea durerea ta şi îl inunda de fericire, dacă erai mulţumit. Şi această latură discretă a unui om, pe care îl cunoşti, în lupta vieţii ca un victorios, sau ca un boxeurabil, este, mărturisim, acea care îl înalţă, şi îi creiază atmosfera de gingăşie morală ce atât de minunat înconjură pe cel ales între aleşi. Mihail Plătăreanu n’a avut suporturi familiare ca să ajungă. A ajuns el însuşi, eşind din o şcoală grea, ca să intre in alta, şi învingând cariere ce nu i se potriveau, a muncit pentru a fi al altora, cu tot prestigiul talentului şi cu toată căldura generosităţii. Ar fi să descătuşăm din faptele intime ale celui ce nu mai este, pentru a exemplifica o generositate ce a voit să fie mereu discretă. Şi în faţa mormântului prietenului iubit, versurile lui Hugo, ce-mi vin în minte aci, pecetluesc, în armonia lui neîntrecută, tot neînţelesul nostru adresat Domnului tăriilor eterne : Dans vos cieux, au dela de la sphere des nues Au fond de cel azur immobile et dormant Peut-étre faites-vous des choses inconnues Oil ia douleur de l'homme entre comme élément „In ceruri, dincolo de nori, în fundul acelui albastru nemişcat şi dormind, poate că alcătuiţi lucruri necunoscute în care durerea omului intră ca un element". E rugă sau poate o întrebare ce o trimetem Cerului, pentru ca să ne consolăm şi să ne prefacem astfel a înțelege, neînţelesul... PETRONIUS ................... ff. «t S? r--—----------- O bombă a lacul CKPiozie la Criti — Mai multe persoane rănite — MADRID, 30 (Rador).— O bombă a făcut aseară explozie într’un bar situat în cartierul cel mai populat din Capitală. Explozia bombei a rănit mai multe persoane. Justiţie şi rassă d® M~ FĂRCĂLARIU Conceptul de justiţie aşa cum l-a elaborat cultura europeană se fundează pe idei generale, reprezentând limita spre care tinde orice ordine pozitivă de drept. Aceste idei generale au un caracter absolut prin faptul că nu admit niciun sistem superior. Ele înglobează scopurile finale de drept, raportate la întreaga umanitate. In consecinţă justiţia — în sensul european — este antagonică oricăror diferenţieri bazate pe alt criteriu decât acela al justului şi injustului. A dizolva unitatea acestui concept, divizându-1 într’o serie de alte concepte, a gradua adică noţiunea de justiţie, creind mai multe justiţii, apare felului de gândire tradiţional, imposibil. Fiindcă tocmai on unitate şi universalitate stă esenţa justiţiei. In realitate însă o asemenea operaţie se efectuează astăzi în Germania. Şi în special asupra acestui aspect au coincis noile contribuţiuni juridice ale cunoscutei manifestări anuale a oamenilor de drept germani: „Deutsche Juristentag“, care a avut loc la Leipzig între 14 şi 21 Mai. Aşa zisul „Weltanschaung” naţional-socialist conduce dealtfel singur la o particularizare a noţiunilor. Subordonând totul ideii de popor german, deduc din această poziţie concluzii în toate domeniile gândirii şi organizării. In centrul concepţiei naţional-socialiste stă ideia de rassă. De aici decurge obligaţiunea comunităţii germane de a lua toate măsurile pentru păstrarea curată a sângelui. Puritatea sângelui a devenit un criteriu de drept şi materie de reglementare. Este bine cunoscută noua legislaţie — legea din Nuremberg — asupra apărării sângelui. Ea caută să izoleze elementul ne-arian, fiind orientată în special în contra evreilor complecţi, jumătăţi sau sferturi. Sângele german va fi astfel protejat de infiltraţiunea celui străin. Naţional-socialiştii prezintă această legislaţie drept reacţiune masivă a poporului în contra pericolului imixtiunii sângelui semit în cel german. Unul dintre cei mai inteligenţi gânditori din Germania actuală, compara această reacţiune cu cea spaniolă, pe care o vedea întrupată în Inchiziţie. Inchiziţia nu a fost altceva decât reacţiunea poporului spaniol contra valului semit. Forma spaniolă a acestei instituţii s-a născut din necesitatea de a garanta „limpezimea sângelui” şi ea a realizat subt mască religioasă această misiune. Celelalte forme ale Inchiziţiei nu au avut acest caracter. Prostul renume al Inchiziţiei şi oroarea concentrată în conceptul ei, se datoresc faptului că istoria i-a fost scrisă de evrei. Aceştia au aruncat discreditul asupra unei instituţii, care le fusese duşmană. Reacţiune similară este naţional-socialismul. Iată, din punctul de vedere al revalorizării unei noţiuni, o teorie foarte interesantă. Revenind la rassismul german trebue să remarcăm că nu se reduce la o simplă atitudine negativă. Astfel în afara legii din Nuremberg există o lege privitoare la „sănătatea căsătoriei”. Conform acestei legi nu se pot încheia căsătorii decât între oameni sănătoşi, fiindcă numai aşa se poate asigura conservarea curată a sângelui şi rolul social al familiei. In plus, ca o adiacentă a acestor două legi, există o adecvare a dreptului succesoral la noţiunile de familie, rassă şi popor. Arbitrarul testatorului este eliminat. O consecinţă însemnată a legiferării rassiste este asimilarea „trădării de rassă” cu „trădarea poporului”. Cine calcă prescripţiunile legislaţiei rassiste se exclude din comunitatea naţională, la fel cu cel ce trădează. După cum se poate uşor observa această nouă legislaţie este construită pe baze complect diferite de cele ale codului Napoleon. In locul individului ca noţiune fundamentală a structurii juridice, stă familia, comunitatea naţională, Statul. In această concepţie individul este considerat drept ficţiune, creiată de nevroza raţionalistă a secolului 18 şi 19. In realitate nu există indivizi ci numai societăţi, familii, corporaţii, naţiuni. Dreptul este deci nu o garanţie a individului ci a binelui comunităţii poporului, considerat ca superior binelui individual. Ordinea de drept a comunităţii trebue să fie în acord cu „conştiinţa poporului”. De aici se poate deduce foarte uşor cealaltă propoziţiune: „Justiţia însemnează acord cu conştiinţa de drept a poporului”, care a fost subliniată la Leipzig. Cum însă „conştiinţa poporului” nu poate însemna decât „interesul poporului” propoziţia devine : Justiţia este interesul poporului, — pentru că vorbim de Germania — Justiţia este interesul poporului german. Justiţia se identifică deci cu voinţa conducerii politice dintr’un anumit moment. Chiar dacă nu ducem argumentarea până la capăt, diferenţa dintre conceptul obişnuit de justiţie şi cel naţional-socialist este profundă. Deoparte avem justiţia ca bun suprem şi ideal al umanităţii de cealaltă parte justiţia ca interes al trăiniciei unui popor. Este o relativizare a noţiunii sau în limbaj naţional-socialist o integrare a ei în realităţile istorice şi naţionale. Acesta este aportul nou — se spune — pe care dreptul naţional-socialist îl aduce gândirii juridice moderne. Dreptul trebue să fie un produs al necesităţilor de viaţă naţională, el trebue să se organizeze din cutuma poporului şi din legile lui de existenţă. Un rezumat din „moralitatea” lui. Naţional socialismul a atras atenţiunea astfel asupra „naturii morale a dreptului”. De aceea terminologia lui cuprinde noţiuni noi, cea de „onoare” de pildă, ieşite din patrimoniul moral şi existenţial al naţiunii. Cum însă moralitatea şi existenţa unui popor sunt singurele fundamente logice ale dreptului, dreptul naţional-socialist este singurul care poate pretinde la adevăratul sens al acestui concept iar statul german actual este veritabilul „stat de drept”. Schematic acesta a fost tonul utilizat la „Deutsche Juristentag“. El sună complect diferit de ceea ce se acceptă în general ca definiţiuni de drept, vine încă odată să demonstreze facterul totalitar al „Weltanschun ului naţional-socialist sau mai ex al politicii actuale germane. Bebetto Croe regreta că savanţii umani din secolul 19 nu au lut pentru libertate. Cei din secolul sunt în aceeaşi linie. In ochii lorbertatea este un cuvânt, o abstraiune înşelătoare, singura realit fiind poporul sau statul. Şi după c în secolul trecut se diviniza sts prusac, în secolul nostru se divizează naţiunea şi rassa. Dacă au obiecţiuni grave de adus acestei gădiri, nu putem să nu-i recunoaşt deciziunea de a servi fără ezit grandoarea politică şi naţională statului. Problema importantă îi este în stabilirea ierarhiei de vali In ce ordine stau justiţia, umanitar interesul naţional şi individual?riştii germani au tranşat întreba, declarând că „salus reipublicae” aşa cum se înţelege astăzi în Gmania, este singura justiţie posib. -------------------------------------------- Scoaterea de sol coefioientare a UNOR MATERII PRIME Cu scopul de a frâna importul care ameninţa deopotrivă moneda şi industria naţională s’a subordonat cumpărarea mărfurilor din streinătate unei autorizaţiuni de import. Această măsură generală cunoscută sub numele de contingentare a dat roade bune, îndepărtând o mulţime de produse străine ce năpădiseră pe piaţa românească. In ultimii doi ani de aplicare a contingentării s’a produs o deplasare accentuată a importului dela articole fabricate la materii prime. In special industriile textile şi metalurgice au beneficiat de această deplasare a importului. Numai că folosul obţinut de industriaşi prin îndepărtarea articolelor streine era compensat prin greutatea în- I tâmpinată la cumpărarea mate- riilor prime. Contingentarea lovea fără diferenţiere atât articolele fabricate cât şi materiile prime. De aceea salutăm cu o totală încredere măsura luată de d. dr. Costinescu, ministrul de industrie şi comerţ, prin care se scoate de sub contingentare o parte a materiilor prime. In acest scop prin jurnal al consiliului de miniştri s’a scos de sub contingentare iuta şi derivatele ei, bumbacul, cauciucul brut, caolinul şi ferăsparul, zincul brut, cositorul şi arama brută. Această reformă are o mare valoare economică şi va avea desigur cea mai fericită înrâurire asupra industriei indigene. In lista citată sunt metale ca arama, care interesează de aproape apărarea naţională. Cum munţii noştri bogaţi în diferite metale posedă mine de cupru insuficiente pentru a acoperi consumul intern, era firesc să se încurajeze în toate chipurile alimentarea pieţei cu acest metal. Acum două luni, pentru a prezerva cantităţile actuale, un jurnal al consiliului de miniştri a prohibit cu desăvârşire exportul aramei şi a deşeurilor de aramă. A opri exportul unui metal pentru a dispune de o cantitate suficientă la nevoe,e o jumătate de măsură. Complectarea o aflăm acum, prin libertatea acordată importului de metale, libertate ce dă posibilitatea creieării stocurilor necesare apărării naţionale. Libertatea dată materiilor prime au o semnificaţie ce depăşeşte o simplă măsură de contingentare. Ea dovedeşte existenţa unei politici hotărâte a importului, cu toată încurajarea posibilă pentru cumpărarea materiilor prime şi cu toate piedicile faţă de introducerea în ţară a articolelor de consumaţie, primejdioasă atât pentru moneda noastră cât şi pentru industria indigenă ce trebue ferită de concurenţa produselor străine IA.. II IN PAGINA 3: Adunarea eparhială din Arad II IN PAGINA 6:11 ■ ■ Italia cere ridicarea sancțiunilor : • 1 ■ · 1 1 gTatÎtîjdine Internaţională nenorocită — Geografia Ungariei după capriciul desenatorilor — In revista „Die Woche“ — cu o răspândiră cum se ştie, foarte mare — găsim un articol ce voeşte să fie informativ, dar în fond este tendenţios şi mistificator, despre restul Dunărei în Sud-estul european. Acest articol este însoţit de o hartă a României şi Ungariei, în care Ungaria redevine cea ce a fost, şi România se scufundă, pentru că aşa a fost capriciul geografului revistei germane. Desigur această procedare este mai mult decât rea sau tendenţioasă. Este pur şi simplu ridicolă. Căci este ridicol a face şi desface fruntariile, a compune hărţi după capricii, şi a transforma geografia într’un fel de joc de copii. Dar oricât de ridicolă ar fi procedarea aceasta, ea denotă — cu toată puerilitatea ei — o tendinţă de a tulbura cele hotărâte definitiv prin tratatele internaţionale şi de a stărui în nişte revendicări cari istoriceşte nu se mai pot susţine. Ne oprim în faţa unei nenorocite tendinţe, de a tulbura pacea şi de a întreţine un permanent spirit de neînţelegere internaţională, atât de dăunător tuturor, dar în primul rând acelora cari îl provoacă, şi cari nu înţeleg că resemnarea la verdictele istoriei este singura atitudine şi demnă, şi serioasă, şi utilă. Ecouri Cu prilejul aniversarei a trei ani de când cărţile „neariene“ sunt date pe foc, romancierul german Thomas Mann, are curajul să scrie următoarele: „Spiritul reglementat, comandat, terorizat, nu valorează nimic, şi nu interesează pe nimeni. El constitue o anarhie. Cine ar dori să citească o carte despre care ştie că nu sunt ideile autorului, şi că el a fost silit să se supună unei ideologii care l-a controlat ? O astfel de lectură nu are nici un sens în literatură“. Sunt cuvinte drepte, pentru că literatura este operă de imaginaţie, şi imaginaţia nu are preţ decât în desfăşurarea libertăţei. Societatea de aclimatizare din Paris oferă de câţiva ani câte un dineu original membrilor săi. La ultimul dineu s-a servit fagonit de ippopotam, filet de antilopă şi alte multe bucate şi dulciuri preparate rare, cum a fost de ex. friptură de limbi de reni. Se afirmă că membrii societăţei s’au declarat chiar încântaţi de noua şi străina bucătărie rară. Germanul Hugo Eberlein urmărit de poliţia din Franţa pentru spionaj, a fost condamnat la 10 luni închisoare pentru că a stat în ţară cu paşapoarte false. Procesul lui s’a judecat in ședinţe secrete în conformitate cu tribunalul din Kopenhaga care a procedat la fel în judecarea procesului referitor la acelai individ. Gustul antic pentru monumentele gigantice începe să reapară în Italia, odată cu întemeerea noului imperiu roman. Pe noul Forum din Roma se va înălţa o statue a Ducelui de dimensiuni uriaşe, adică de o înălţime de 75 metri. Statuia, datorită celebrului sculptor Bellini, va reprezintă pe şeful guvernului italian îmbrăcat într’o piele de leu. Desigur un leu din Etiopia... Douăzeci persoane din nobilimea etiopiană, au sosit la Ierusalim venind din Djibuti prin Port- Said. Intre cei sosiţi sunt soţiile a doi Raşi, prinţesa Tenegne, fiica mai mare a nepusului şi numeroase alte d-ne cari au ţinut să urmeze pe împăratul exilat. n Franţa s’a creiat un „consiliu superior de profilaxie criminală“ , pornind de la concepţia că criminalul este un neadoptat la legile sociale, şi că societatea e datoare a preveni crima, îngrijind de indivizii anormali. Acest consiliu de profilaxie, este ataşat ministerului de justiţie. I Una dintre cele mai interesante categorii de producţie, e pe cale să dispară. E vorba de meseriaşii dela sate. In trecut, când populaţia rurală consuma mai puţine produse de fabricaţie industrială în serie, meseriaşii săteşti se găseau într’o stare materială înfloritoare. De când produsele orăşeneşti îşi fac loc mai mult în consumul sătesc, această categorie lâncezeşte şi e forţată ori să părăsească ocupaţiile de altădată rămânând numai în agricultură, ori apucând drumul către oraşe unde se pierd în massa atâtor oameni fără de ocupaţie. In trecutul nostru istoric, viaţa economică este strâns legată de această categorie socială, meseriaşii de la sate şi oraşe lucrând de la cele mai elementare unelte agricole până la obiecte de artă care sunt atât de preţuite şi azi. Lipsa de organizare Criza de după război, invazia produselor orăşeneşti, lipsa de organizare, toate acestea duc la înlăturarea meseriaşilor rurali din viaţa economică a satelor. Lemnari, ferari, cizmari, croitori, ţesători de stofă ţărănească, căruţaşi, tinichigi, etc. oameni cari au învăţat meşteşugurile ani dearândul, fiind lipsiţi de lucru şi neorganizaţi sunt aduşi în cea mai neagră mizerie. Totodată, la măruntele târguşoare provinciale, s’au instalat o serie de meseriaşi străini, veniţi dupe alte meleaguri pentru a lua bucata de pâine din mâinile românilor. Dacă aceste numeroase elemente s’ar asocia fie pe regiuni, fie pe judeţe, în asociaţii profesionale sau organizaţii cooperative, ar avea desigur multe avantagii. La toate licitaţiile de lucrări publice sau chiar la lucrări particulare s’ar prezintă asociaţia profesională respectivă care ar da de lucru membrilor săi. Acolo unde li s’ar opune pe nedrept, piedici, asociaţia ar interveni şi ar sili ca munca să se facă de elemente româneşti. Pentru cei care exercită pe cont propriu vreo meserie, li s’ar deschide posibilitatea aprovizionării , în condiţiuni avantajoase cu materialele necesare. Totdeodată, aceste organizaţiuni ar putea să procure şi mijloace financiare tot prin organizarea corespunzătoare sistemului cooperativ. De ce este necesară susţinerea acestor meseriaşi In afară de rolul economic pe care îl îndeplinesc în viaţa satelor, aceste elemente sunt utile şi armatei. Fie în tinereţe când îşi fac stagiul militar, fie în vreme de război, armata ar nevoe de câţi mai mulţi meseriaşi ai ei. Pe de altă parte, dacă s’ar organiza asemnea asociaţiuni, acestea ar fi un mijloc de utilizare şi a atâtor milioane de zile pierdute de ţărani în I timpul iernei. Intr’adevăr dacă s’ar socoti în bani zilele pe care sătenii I pierd în timpul ernei din cauza lipse' de ocupaţie, s’ar putea vedea unde duce anarhia de producţie din lumea rurală. Aceste braţe muncitoare şi-ar putea găsi întrebuinţarea în practicarea meşteşugurilor, lucrându-şi articole de prima necesitate după posibilităţile regionale, ce ar putea fi desfăcute în alte regiuni cu altfelde produse. S’ar face schimbul necesar dela munte la şes şi invers. Am dat aceste câteva informaţii sumare, în credinţa că se vor lua iniţiative în această direcţie, venindu-se astfel în sprijinul economiei rurale. Anchetele noastre Situati meseriasifirmii — Organizarea meseriaşilor de la sate în asociaţii cooperative judeţene sau regionale „Neamul Românesc" reproduce următorul pasaj dintr-un articol publicat în ziarul „Scânteia”, organul central al partidului comunist din România : „Cuvântul nostru de ordine este că în ziua de 31 Mai la Bucureşti, trebue să se adune muncitorimea şi ţărănimea din toată ţara. 31 Mai trebue să fie o zi de afirmare a întregului popor muncitor din România, contra războiului şi a fascismului, pentru pâine şi libertate. • * • • • • •• •'» • 31 Mai trebue să fie ziua de închegare a frontului popular antifascist şi antirăzboinic care să lupte pentru împlinirea programului de la Deva, acceptat şi de organizaţiile de jos naţional-ţărăniste. „Mobilizând masele largi muncitoreşti realizând frontul unic de jos, trecând peste capul şefilor reacţionari social democraţi şi punându-ne in fruntea masselor ţărăneşti, vom împiedeca o nouă capitulare. „întrunirea de la 31 Mai trebue organizată de noi; comuniştii trebue să fie forţe motrice în pregătirea lui 31 Mai. Reproducând acest articol „Neamul Românesc" se întreabă dacă mâine vor defila pe străzile Capitalei național-țărăniştii d-lui Mihalache sau comuniştii d-lui Boris Stefanoff ! Răspunsul este clar: vor debiia şi unii şi alfii, pentru a afirma încî odată înţelegerea dintre ei, pentru triumful acelei cauze „democratice" la baza căreia rezidă urs de clasă şi adversitatea împotrivi actualei organizafiuni de stat, intemeiată pe dreptate, pe ordine , de încredere. Mâine vor defila deci gărzile țărăneşti ale d-lui Mihalache şi gărzile comuniste ale d-lui Boris Stefanoff, într'o perfectă comunitate de sentimente pentru tentativa de a răsturna nu un guvern ci de a distruge patrimoniul însuşi al ţării OFENSIVA COMUNISTA A NAŢIONAL-TARANIŞTILOR VA GAS INSA IN CONŞTIINŢA LUMINATA A POPORULUI, UN DIG DE IMPOTRIVIRE, PE CARE NU-L VOI PUTEA CLINTI NICI SPASMELE RETORICE ALE UNORA, NICI UNELTIRILE CRIMINALE ALE ALTORA. ŢARA ESTE PREVENITA. EA ŞTIE CE VA FI DEMONSTRAŢIA DE MAINE A GĂRZILOR D-LOR MIHALACHE ŞI STEFANOFF. Sămânţa anarhiei irzite carijorjelila . Un document edificator