Viitorul, iulie 1936 (Anul 28, nr. 8537-8563)

1936-07-01 / nr. 8537

A A\c. «.a vili No. 6537 lo TARA { Viitorii Pentru un an .... . 600 lei • Sase luni Ml 300 _ • Trei luni 150 ( „ _ Instituțiuni publice și particulare Lei 1000 anual A­BO­NAM­ENTE­ Pentru un an ... . 1400 lei • Şase luni. . . 700 . 0 Trei luni . . . 350 , REDACȚIA şi administrația 2 ei — BUCUREȘTI — fi» Ivi Strada R. Pericaré 17 Direcția redacna și fidaiinls. 3.79.68 IM ••• ••• ••• ••• IM • •• ••• ••• ••• ••• ••• ••• ••• ••• ••• «• 3.88.30 ••• ••• o.» ••• ••• 3.79.12 Taxa M plfiteite 7n numerar Dir« fl-i« T. T. ___________conf. i^. Not Areopagul Păcii Cunoaştem atitudinea pe care d. N. Titulescu, ministrul de ex­terne al României şi represen­­tantul nostru în consiliul Socie­tăţii Naţiunilor, a luat-o faţă de propunerea reprezentantului lui Chili de­ a alcătui un nou pact al Societăţii, ceea ce însemna o auto­recunoaştere a lacunelor, ori insuficienţelor acţiunii paci­fice de la Geneva. Apărarea strălucită a d-lui N. Titulescu a pus la punct proble­ma şi­ a descifrat şi ceea ce se ascunde sub propunerea făcută şi anume : opinia că Liga Naţiu­nilor neputând impune sancţiu­nile faţă de Italia, prin aceasta chiar ea s’a dovedit ori ineficace, ori defectuoasă în mecanismul ei. Dar această interpretare pă­­cătueşte, mai întâi prin genera­­nisare. Când oare un tribunal este reformat în bloc, dacă într’un moment dat sentinţele lui au fost ineficace, sau chiar greşite ? Şi cum ar fi Valabilă judecata: Să reformăm din temelii, o in­stituţie pentru că într’un caz dat ea nu a putut da maximum de foloase aşteptate ! Iar cât priveşte sancţionarea Italiei, să recunoaştem câ situa­­ţiunea Societăţii Naţiunilor se presintă într’o lumină cu totul specială. Sancţiunile au fost luate cu sentimentul unei armo­­monii matematice. Ele s-au luat pentru a nu dezice de la princi­piile abstracte, pentru că puţine interese europene erau în joc în conflictul italo-abisinian. E de ajuns să cităm — repetând cu­vintele d-lui N. Titulescu — că sancţiunile au fost admise de noi, ca un glonţ ce mergea la o ţintă, trecând prin inima noa­stră, pentru a ne da seama că o măsură, luată numai pentru co­respondenţa şi cu formele ab­stracte şi rigide, nu avea sorţi de izbândă. De ce oare am crede că atunci când alte interese di­rect europene, ar fi în joc, So­cietatea Naţiunilor, ar fi în ne­putinţă de a-şi îndeplini marele ei mandat, şi marele ei rol isto­ric ? Consolidarea Societăţii Na­ţiunilor este astfel o necesitate istorică; şi ţara noastră, prin a­­portul strălucit al d-lui N. Titu­lescu, a înţeles să fie totdeauna credincioasă unui pact interna­ţional, de care depinde realiza­rea marelui bine ce se numeşte Suntem cu toţii prea pătrunşi de necesitatea păcii internaţio­nale, pentru a nu privi aceasta susţinătorii politicii de la Ge­neva, şi suntem cu toţii datori, atât cât se poate, ca să susţinem areopagul păcii. Răsboiul e o tristă soluţie, de care nu vom fugi, dacă fatalităţi istorice îl vor cere, dar până la această soluţie extremă toate bunele voinţe trebue să meargă spre întărirea păcii. NOTE „Scamatorul“ Coué Admiratorii aceluia care a inventat arta vindecare­ fără medicamente, ci prin simple cuvinte spuse de bolnav lui însuși, vor fi poate nemulțumiți de alăturarea la numele propriu Coué— cuvântul de „scamator" care are în el o nuanță pejorativă. Cum lui Coué i s'a ridicat un monument la Nancy în Franța, a cărui inaugurare s'a făcut ieri, s'ar părea că venim la un ceas rău ales pentru a ponegri pe admiratul lor tămăduitor. Pentru a ne apăra, însă, de învi­nuirea, că am voi să discredităm pe Coué, suntem siliți a arăta că sca­­natoria nu e o artă înjositoare şi nu oricine poate fi scamator, cum nu b­ate la comandă, să fie poet. Scamatoria nu este o abilitate de mâini, nu este o prestigiditatie ma­nuală, ci este şi­ o sugestie care vine de la autor la ascultător. Un scamator este un om care cunoaşte­ darul sub­jugare/ cdorlalţi, la voința sa. Fără acest fluid, care trece dela un om la altul, arta magiei, a înşelătoriei din ochi, nu ar putea exista. Şi acum să ne reîntoarcem la omul al cărui monument funerar s'a ridicat ieri în Franţa. Doctrina lui Coué e simplă. Ea se întemeiază pe vechea recomandaţie făcută de Christ para­liticului : „Scoală-te şi mergi" ! Este porunca însoţită de puterea execu­ţiei, care se infiltrează în creerul o­­mului, ca o forță ce-i mişcă trupul. Coué a observat — ceea ce desigur nu e o noutate — că ipohondria este o cauză de boală. Cel ce se crede bolnav fără să fie, sfârşeşte prin a fi bolnav. Şi deasemeni se ştie cât de mult ajută încrederea în vin­decare, atunci când eşti bolnav. ,,Ri­dicarea moralului" — de care vor­besc medicii — nu este de­cât toni­cul speranţei introdus prin sugestie în complexul sufletesc al altuia. Cone pleacă de la aceste adevă­ruri cunoscute, pentru a-şi întemeia „teoria" sa. El afirmă că este dea­­juns ca cineva să se lase purtat pe a­­ripile optimismului, pentru că real­mente să fie mai bine. Spune în fie­care zi : „Azi sunt mai bine de­cât ieri" şi vei fi efectiv mai sănătos de­cât în ajun. Totul e chestie de sugestie şi de opinie, aşa încât dacă e vorba de a­­legere, de ce să ne oprim la ideea cea mai neagră, şi nu la cea mai tran­­­dafirie ? Fireşte că în capitolul hoaţe­lor nervoase, fără temeiu organic, medicina lui Coué poate să-şi găsea­scă o largă aplicafie, pentru că în fond repetarea formulei optimiste este o autosugestie cu bune urmări. lată de ce pe Coué îl vedem în lu­mina unui scamator, sau vraciu, sau mag, fără ca aceasta să fie o scădere a lui. I Scamatoria nu este o înșelătorie imorală ci o filosofică atitudine, în care domină concepția că pofi face pe altul să creadă ce vrei tu, numai să știi cum să procedezi... Atât mai bine dacă fiind om cinstit și bun, îl faci să creadă ceea­ ce este spre bi­nele lui I PETRONIUS --------•- • ei m r —-------­ I . Cometa Un astronom, Peletier, a descoperit de curând o nouă cometă, ce a fost denumită „1936 A”. Ca de obicei, lumea e neliniştită oride câte ori se anunţă o nouă come­tă, fie ea şi la milioane kilometri de­părtare. Din timpuri imemorabile oamenii s-au familiarizat cu mersul astrelor. Din observaţiuni milenare vechii a­­strologi au stabilit ciclul eclipselor, mersul planetelor, conjuncţiile, ocul­­taţiile, trecerea la noduri şi alte e­­venimente, care pot fi prezise acum şi cu veacuri mai înainte de calcula­torii efemeridelor astronomice. Nu există stea pe cer, vizibilă cu ochiul liber, cu luneta sau cu telesco­pul, să nu fie cunoscută de astro­nomi. Şi totuşi ceea ce cunoaştem nu ! Cronica ştiinţifică „1936 A“ de L. FLORIN e decât universul nostru, o modestă galaxie, un modest sistem sideral. Din­colo de universul nostru există mili­oane de alte galaxii, alte sisteme siderale, alte lumi şi poate alţi oa­meni. Pentru catalogarea stelelor un con­gres mondial astronomic a hotărît să se fotografieze cerul, porţiune cu porţiune, cu ajutorul lunetelor. E o muncă ce va ţine veacuri. Fotografia a fost inventată abia acum o sută de ani, iar instrumente puternice, putând prinde pe plăci și stelele de mărimea 20-a, există abia de vre-o treizeci de ani. Universul nostru fiind cunoscut a­­proape în întregime, o nouă descope­rire e un eveniment foarte rar. In anii din urmă, cu prilejul foto­grafierii cerului, s’a găsit o nouă planetă, Pluton, câteva comete, stele noui și un asteroid mic de tot numit Anteros, planeta liliput a sistemului solar. Ultima descoperire e cometa lui Peletier. Cometa „1936 A” se apropie de pă­mânt și e probabil să poată fi obser­vată cu ochii liberi în a doua ju­mătate a lunei iulie. Nu e motiv ca lumea să se neliniş­tească de apropierea nouei comete. Pământul există de miliarde de ani şi nu chiar la 1936 va fi sfârşitul lu­mii. Cometa „1936 A“ e în cerul emisfe­rei boreale, înaintând printre conste­laţiile circumpolare. Când cerul e senin cometa e ur­mărită la telescop şi pe timp noros e urmărită pe hartă cu calculele de precizie ale mecanicei cereşti. Până în prezent nu s’a anunţat încă în cercurile astronomice eventuala ciocnire a Pământului cu noua co­metă „1936 A”. De trei ori a fost pământul în primejdie să se ciocnească cu o co­metă într un interval de mai puţin 100 de ani, anume la 1843, 1910 şi 1921. Din aceste trei perspective de cioc­nire, cea mai alarmantă a fost la 1910. Mulţi din cititorii noştri îşi amin­tesc de noaptea de 5 Mai 1910 când cometa Halley a tăiat orbita terestră, foarte aproape de pământ, eveniment ce a provocat o panică extraordinară în toată lumea, cu toate asigurările astronomilor că pământul nu va fi în primejdie. Cometa a provocat totuşi, prin atracţia ei, mari perturbări at­mosferice, ce au fost comentate de revistele ştiinţifice engleze „The Na­ture” şi „The popular mechanics”. Astfel s-a atribuit cometei inundaţiile catastrofale de la 1911, (revărsarea Se­nei la Paris şi ameninţarea prăbuşirii turnului Eiffel), ceea ce ar putea fi doar o simplă coincidenţă. Cometa „A. 1936” se apropie acum în fiecare zi de pământ cu o viteză de circa 50 km. pe secundă, ce i-a dat forţa de gravitaţie a soarelui. Astronomii lucrează la stabilirea efe­meridelor ei, vor încerca apoi s-o cântăresc­ă prin calcul şi să-i deter­mine dimensiunile. Ei speră să poată determina ziua şi ora când va trece la perihelie, adică la cea mai mare apropiere de soare. Unii astronomi se aşteaptă ca „1936 A.” să taie numai orbita lui Marte şi cometa nu va atinge orbita noastră. In acest caz fericit, punctul de peri­helie fiind în afară de drumul stră­bătut de pământ în jurul soarelui, a­­propierea cometei nu va fi câtuşi de puţin primejdioasă. „Cometa A”, după calculele făcute până în prezent, ar descrie o orbită enormă în jurul soarelui. Ea ar tăia drumurile lui Jupiter, Marte şi a cir­ca 1.000 de planete mici, printre care e şi Anteros. Nu este exclus ca marea cometă „1936 A” să fi sfărâmat în drumul ei câteva mici planetoide. Meteorul că­zut la 17 iunie în Marea Neagră ar fi poate una din rămăşiţele unui a­­steroit sfărâmat de capul cometei, sau sâmburele cum spun specialiştii. Fiindcă am amintit mai sus de cometa Halley, vom menţiona şi ce­lelalte două apropieri primejdioase de comete, la 1843 și 1921. Cometa dela 1843 în trecerea ei la perihelie a înconjurat soarele cu o iuțeală de un milion kilometri pe oră, înconjurul pământului fiind la ecuator de 40.000 km., rezultă că ea ar fi putut face ocolul planetei în trei minute. Ziarele franceze dela 1843 au făcut mare panică pe chestia cometei, a­­nunţând între altele că „se va ciocni cu orbita terestră”. Arago, directorul Observatorului din Paris, linişti pu­blicul, , demonstrând că nu e nici-o primejdie trecerea cometei prin orbita pământului, cum nu e nici-o primej­die pentru un om să traverseze linia ferată pe care a trecut un tren cu câteva ore înainte. Cometa de la 1921, numită Pous- Winnecke, a atins pământul cu coa­da ei. Câteva zile toţi locuitorii globului au trecut prin coada unei comete, fără măcar să ştie. O coadă cometară poate avea o­­ lungime de milioane de kilometri şi e formată din gaze foarte rarefiate, ca partea superioară a stratosferei pământului. Pământul a traversat coada come­tei Winnecke cum trece un avid­, printr’un nor de ceaţă. Deosebirea e că ceaţa fiind opacă, pilotul şi pasa­gerii îşi dau seama că au intrat în­tr’un nor, în timp ce coada comete­lor e mai transparentă decât aerul cel mai curat, din cauza micei den­sităţi. Un barometru pus în coada unei comete ar arăta o presiune extrem de mică, cifrată în fracţiuni de mi­limetru­. Ce surpriză va aduce oare cometa „1936 A”? E probabil că va da puţin de lucru ziarelor la vară, dar va menţine o distanţă suficientă de pământ. Coada ei e mult mai mică decât a cometelor precedente şi abia se va vedea cu ochii liberi. --------==E0 5H=E=-------- i­i „Acţiunea izolată a d-lui Maniu Sub cuvânt că comemorează „30 de ani de activitate parla­mentară“, d-1 Maniu şi câţiva din­amicii săi personali au orga­nizat o întrunire publică la Vin­­ţul de Jos, în judeţul Alba. Este de la început de făcut ob­­servaţiunea că acţiunea pe care o începe d-1 Maniu şi câţiva din amicii săi personali, este o ac­ţiune izolată, care nu se înca­drează în programul şi tactica partidului naţional - ţărănesc. După cum d-1 Iuliu Maniu s-a abţinut şi nu a participat la nici una din întrunirile publice or­ganizate în vechiul regat de d-l Ion Mihalache şi în Ardeal de d-1 Mihai Popovici, şeful orga­nizaţiilor regionale naţional-ţără­­niste de peste Carpaţi, tot astfel la adunarea de la Vinţul de jos, organizată personal de d-1 Ma­niu, nu au participat în nici un fel, nici cu o telegramă de adev­iziune, cel puţin de formă, nici d-1 Mihalache şi nici d-1 Mihai Popovici. Se ştie că preşedintele partidu­lui naţional-ţărănesc d-1 Mihala­che a refuzat să aibă chiar o în­trevedere cu d-1 Maniu, care ve­nise în acest scop în Capitală. Cât despre d-1 Mihai Popovici, d-sa se fereşte să se solidarizeze cu „propaganda“ d-lui Maniu, încadrat între d-nii Sever Bo­­cu, clientul cabinetelor de in­strucţiune, Octavian Tăslăuanu, fostul ministru al industriei şi comerţului rămas de pomină, şi între nepotul d-sare Romulus Boilă, d-l Maniu are totuşi te­meritatea să vorbească de „ja­furi şi corupţie“,­­ ca şi când opinia publică ar fi uitat şi ar fi crtat tot ceea ce s-a întâmplat sub înalta sa autoritate morală de fost şef de guvern. Dar tonul, fondul şi forma de­claraţiilor d-lui Maniu sunt de aşa natură încât nu pot fi luate în serios de nimeni, de vreme ce sunt repudiate chiar de conduce­rea oficială a partidului naţional­­ţărănesc, întrebarea firească pe care şi-o pune toată lumea este: în numele cui vorbeşte d-l Maniu? Cine poartă răspunderea acţiu­­nei de ură, de calomniere şi de dezbinare sufletească pe care declară că o începe cel care a rămas un izolat în propriul său partid? D-l Maniu vorbeşte în numele său personal şi al d-lor Sever Bocu, Tăzlăuanu şi Romulus Boilă. Este o acţiune personală, izo­lată, care nu poate fi tratată de­cât ca atare de opinia publică conştientă a ţărei. Conducerea partidului naţio­­nal-ţărănistă nu poate însă pre­lungi la infinit echivocul şi va trebui să se desolidarizeze în mod hotărît de o asemenea acţiune. M­ARTIRII — Ai văzut. Iar mi-au irstersis adunarea ! — Ţi°au făcut un mare serviciu, că tot nu venia nimeni să te asculte... IN PAGINA 6 ACTIUNEA d-lui dr. LUPU PESTE FRONTIERA — Sisteme condamnabile — 6 Pagini Ecouri , prieten venit din străinătate, ne arată admiraţia faţă de chi­pul cum acolo sunt orientaţi au­­tomobiliştii, prin tăbliţe indicatoare, prin semnale luminoase noaptea, etc. Sub sugestia acestor observaţii fa­cem şi noi una . S’a deschis frumosul parc-pădure Pustinicul. Dar nici o in­dicaţie nu se dă conducătorilor de automobile pe ce şosea trebue mers ca să ajungi acolo, după ce a i­eşit din bariera Obor. O lacună ce o semnalăm în do­rinţa de­ a înlesni vizitarea frumoa­sei păduri, bine amenajată.­ălătorii din Franţa au suferit de pe urma grevei mai ales a perso­nalului din oţeluri. Coasta de A­­zur în special s-a resimţit de acest lucru, şi mulţi iubitori de soare au fost nevoiţi poate să doarmă, cum se zice, „sous la belle etoile”, ceea ce este destul de poetic, dar şi incomod. R­egele Eduard VIII a serbat al 42-lea an al vieţei sale. Conform­­ tradiţiei Suveranul a mers­­ călare în fruntea cortegiului, care a plecat din palatul din Buchingam pen­tru a asista la parada horse-gărzilor, trecând prin faţa monumentelor şi­­ edificiilor publice, pavoazate. El a fost însoţit de cei trei fraţi. U­n savant englez a făcut următoa­rele calcule interesante : un om de 65 kg. are 45 b­r. apă ; corpuri grase pentru a face 7 bucăţi săpun de toaletă (!) Cărbune pentru 9.000 creioane ; fosfor pentru 2.000 chibri­turi ; fier pentru un cui obişnuit; dar pentru a albi un perete mic. Sulf are atât cât s’ar putea curăţa cu el un câine de purici. Valoarea a­­cestor materii ar fi de 60 franci, a­­daugă savantul umorist. U­C inflaţie culturală ? Nu există ziar mai pătimaş ca ofi­ciosul d-lor IVlagearu şi Mihalache. Naţional-Ţărănismul acestei ga­zete caută mereu accente noui pentru atacurile lui furibunde şi sfârşeşte totdeauna prin a se înfăţişa publicu­lui drept o tribună a infamiilor şi a trivialităţii. Ea reflectează astfel reaua credinţă a conducătorilor ei şi se fixează ca un monitor al veninului politic revărsat cu hârdăul din neputinţa celor cari o inspiră. Rareori îi scapă câte un adevăr ca o mărturie a nepotrivirei dintre ceea ce scrie şi ceea ce crede despre ad­versari. In ultimul număr, atacând guver­narea naţional-liberală, critică... infla­ţia culturală şi politica şcolară a noastră. „Dreptatea“ este pentru inflaţia a­­nalfabetă şi pentru politica de distru­gere a şcolii. Această inflaţie culturală este tit­lul de merit al guvernărilor naţional­­liberale, cari totdeauna au dat şcoa- tei importanţa ce i se cuvine. Politica şcolară a partidului naţio­­nal-liberal este plină de roade bine­făcătoare. Primatul cultural caracterizează programul de înfăptuire al partidu­lui naţional-liberal, care prin d. dr. C. Angelescu, ministrul culturii naţio­nale, ca şi prin ceilalţi predecesori iluştri, a ridicat sufletul acestei ţări, m­obilându-l şi pregătindu-l pentru aspiraţiunile mari la care are drep­tul. Oficiosul naţional-ţărănist nu vede cu ochi buni această inflaţie culturală. Statul ţărănesc, pe care-l frământă in teorie doctrinarii ţărănişti de ca­librul d-lui Magearu, se va sprijini desigur pe o deflaţie culturală, şi pe o politică de dărâmare a şcolilor, ridicate cu atâtea jertfe de partidul naţional-liberal. Miercuri 1 Iulie 1936 M. S. Regele urmărind eri la Baneasa desfășurarea premiulu! Regal în loja regală se află d-nii I. Inculeţ ministru de interne şi V. P. Sassu, ministrul agriculturii Monedele româneşti SUB REGELE CAROL I Cu ivirea conflictului Ruso-Turc, în care am fost şi noi antrenaţi, emisia de b­oneta mitialce încetează. Dusn însă nevoile statului, erau din ce în ce mai mari, fiind nevoit să se pre­gătească de campania ce ne-a adus independenţa, la 11 iunie 1877, apare în Monitorul Oficial, următoarea lege: Ministerul de finanțe este autorizat a emite bilete ipotecare până la suma de 30 milioane lei. Biletele vor fi la purtător, vor avea curs obligatoriu și se vor primi la toate casele publice cu valoarea AL­PARI. Biletele se vor retrage intr’un timp nedeterminat, când li se vor socoti 10% peste valoarea lor. La început, s'a crezut că aceste bi­lete vor avea soarta asignatelor fran­ceze. Cum insă ele aveau acoperire domeniile statului, iar la acea epocă se afla pe piaţă 50 de milioane mo­netă de aur şi argint, dffi care numai aur era de 30 milioane, temerea nu îndeplinit. T­­ aceasta a contribuit da sigur şi faptul că statul s a ţinut de cuvânt şi n'a tipărit mai mult ca 30 milioane, cât anunţase. Dacă aceste bilete ipotecare au fost, mai târziu, oarecum dăunătoare eco­­nomiei naţionale, se datoreşte faptu­lui că nu s'a îngrijit nimeni de retra­gerea lor la timp, căci ele nu­mai co­răspundeau necesităţilor comerciale. Inundarea pieţei cu ru­ble ruseşti Trecerea armatelor ruseşti prin ţara noastră spre câmpul de bătaie din Bulgaria, şi faptul că aceste trupe a­­vea ordin să plătească în monetă, toate rechiziţiile de care aveau ne­­voe, a determinat invazia, pe piaţa românească, a peste 40 de milioane ruble de argint de proastă calitate. Această afluenţă de argint, de cali­tate Inferioară, a determinat ca aurul să fie tezaurizat, fiindcă acel ce-l a­­vea nu-i convenea să-l schimbe pe un metal inferior. De altfel lucrurile se întâmplă şi azi la fel. Invazia rublelor s'a datorat şi fap­tului că s'a avut reaua inspiraţie că li s'au ridicat cursul dela 3.80 la 4 lei, cu credinţa că introducerea a cât mai mult argint în ţară, va aduce cu sine un câştig economiei naţionale, încrederea în sistemul monetar bi­­metalist, a dus la o inflaţie dăună­toare de argint, care avea tendinţa de a fi mereu sub paritatea aurului, aşa că argintul nu mai era o valoare, ci o marfă, ce era măsurată şi ea cu aurul, care aproape în întreaga Eu­ropă se fixase ca etalon. Guvernul, crezând că va opri Inva­zia de ruble, scade cursul de schimb la 3 lei şi 70, bănuind că astfel rublele vor lua drumul graniţei. S-a întâmplat, că Bulgaria, înainte de a fi invadată de rublele de la noi, a scăzut şi ea cursul la 3 lei şi 68 bani. (Continuare în pag. 1 -a) REGELE CAROL I

Next