Viitorul, august 1936 (Anul 28, nr. 8564-8590)

1936-08-01 / nr. 8564

U. VIULUI Hu­lUlltiSUU în mijlocul tineretului liberal — Membrii organizaţiei de la T.-Magurele expun progaima­ţiei aprocatoate dezideratele tineretului - Organi­zatia tineretului liberal din T.­Magure­le, in frunte cu d-nii: Ste­lian Iordimescu, Iiie Oanţă, George Dincă, Leonida Tanopol, V. Chivu, a­­vocaţi, N. Calafeteanu directorul Cas­­sei de Credit, G. Stamate directorul sucursalei fabricelor Colţatu, V. Cer­­chezeanu profesor şi C. Nedelescu- Apoteşti ziarist, precum şi d. Alex. Pieorescu şeful tineretului liberal din Alexandria, au făcut o vizită d-lui Victor Antonescu, ministru, la cona­cul său din comuna Vităneşti. Vizita aceasta a avut un caracter de nouă orientare în politica organi­zaţiei tineretului, d-l Victor Antones­cu dând îndrumări şi sfaturi genera­ţiei de a se comporta în mijlocul lup­telor politice şi a proceda la o orga­nizare temeinică, cât mai neîntârziată. Tineretul trebuie să lupte nu pen­tru o politică sterilă, nu pentru for­mula politicianismului ratat şi înrăit, ci pentru o politică de afirmare na­ţională, instructivă şi utilă tuturor. Mai întâi, trebuie cercetat cu lua­re aminte satul. Până azi s’a dat o atenţie deosebită oraşelor iar în afa­ră de partidul liberal care oridecâte­­ori a fost la cârmă, s’a ocupat intens de toate problemele ţărăneşti, ceilalţi au speculat numai politica satului, au politicianizat pe săteni şi au făcut din ei numai instrument electoral. Rostul tineretului liberal este de­­acum înainte o vie propagandă pentru îndrumarea şi educarea păturei să­teşti. Echipele liberale trebuie să mear­gă în mijlocul satului şi­ acolo să cer­ceteze nevoile şi să dea soluţiile: sta­rea sanitară, excesul de muncă, hra­na proastă, nivelul cultural, starea lui socială, instrucţia, misiunea învăţăto­rului şi a preotului, mijloacele de re­dresare economică, fie prin coopera­ţie, fie prin sistemul asociaţiunilor rurale în care vânzarea productelor s’ar face în comun. Toate aceste chestiuni privitoare la starea sanitară, educaţia culturală so­cială şi politică, la starea economică, şi la toate problemele ţărăneşti, au fost expuse de către d. Victor Anto­nescu într’un cadru de adâncă înţele­gere şi de largă cunoştinţă. In privinţa promovării tineretului liberal, atât în conducerea gospodă­riei partidului, cât şi în locurile de muncă şi de răspundere în judeţ şi la departamentul finanţelor, d. Victor Antonescu a pus numai elemente ti­nere şi alegerea d-sale s-a dovedit pe deplin fericită, întrucât toate aceste elemente au corespuns şi au întrecut chiar toate aşteptările. Tinerii săi colaboratori i-au dat un preţios concurs şi dacă d-sa a reuşit să instaureze o nouă eră de sănătate morală, de redresare, de cinste şi de muncă în finanţele publice, aceasta se datoreşte şi acestor inimoşi cola­­boratori. In activăr d-nii: Victor Rădulescu, Alex. Netigu, D. Alimănişteanu, Mir­­cea Duzma, Ioanid, I.Mircea Vulcă­au putut învinge multe greutăţi da­torită spiritului lor de iniţiativă, de jertfă şi perseverenţă. Şi în judeţul nostru posturile de comandă au fost încredinţate tine­retului, mai ales subt insistenţa d-lui deputat Take Slăvescu care a înţeles admirabil rostul tineretului în acţiu­nea de purificare şi de afirmare a partidului. Este de necontestat că faţă de cu­rentele extremiste (indiferent dacă sunt de stânga sau de dreapta) care acţionează pentru minarea ţării prin nescu, Radu Fătulescu au pus tot e­­lanul tineraţii în însărcinările date şi cele mai abjecte şi odioase procedee, este absolut necesar să se treacă la fapte. Căci dacă cercetăm situaţia tinere­tului liberal de la Teleorman, consta­tăm că toată elita judeţului aici este, toată falanga şi vlăstarele ţărănimii aici activează, toţi reprezentanţii au­tentici ai naţionalismului integral aici sunt apreciaţi. Este o deosebire fun­damentală între exponenţi celorlalte organizaţii şi aceia a partidului libe­ral. Feciorii de plugari ai tuturor văi­lor Teleormanului au primit cadrele partidului şi muncesc astăzi pentru propăşirea satelor. D. Stelian Iordănescu şi Ilie Oanţă au făcut o expunere d-lui V. ANTO­NESCU asupra programului de­­lucru şi asupra activităţii de până în pre­zent. Atât programul, iniţiativa şi măsu­rile luate de organizaţia tineretului liberal din T.­Măgurele, au fost a­­probate de d. V. Antonescu îndem­­nându-l totdeodată la lucru temeinic. D. C. Nedelescu-Zloteşti, a ridicat chestia înfiinţării unui Cerc de studii la Cassa Partidului, precum precum şi la Cassa Partidului, precum şi cum­părarea unei tipografii, şi importantă ca aceia a partidului li­beral, fiinţarea unei tipografii cu e­­ditură, însemnează creiarea celui mai nimerit mijloc de difuzie. înfăptuirile organizaţiei nu pot fi propagate săte­nilor decât printr’o presă cinstită, şi prin broşuri bine întocmite. Faţă de avalanşa de publicaţii cu caracter tendenţios, faţă de maculatura înstrăi­nată care se aruncă prin sate, orga­nizaţia trebuie să-şi aibă o cetate a tiparului. De-aici să pornească lumina şi adevărul, căci trebuie să recunoaş­tem că totdeauna partidul liberal a fost modest, neîntrebuinţând realiză­rile sale ca mijloc de reclamă, dar azi nu mai e posibilă o modestie când ai de a face cu inconştienţa exage­raţilor. Prin urmare tipografia partidului trebuie să ia fiinţă cât mai curând. Şi pe această chestie d. V. Anto­nescu a fost de acord, urmând ca în curând să convoace comitetul execu­tiv pentru punerea in practică a ce­lor de mai sus. C. N. Z. D-l V­: 'or Antonescu, la Conacul său din corn. Vitănești, in mijlocul tineretului liberal de la T. Măgurele. aia imm­ii mmm Acei cari erau deprinşi cu legi ce nu se respectă, au fost din nou deziluzionaţi, actualul guvern a dovedit că nu înţelege să glu­mească ci soluţionează definitiv problemele ce se pun. Când, din iniţiativă parlamen­tară, s’a votat legea drastică ce a interzise jocurile de noroc în tot cuprinsul ţării, atotştiutorii pro­roceau că ea nu va fi niciodată aplicată. In două săptămâni n’a mai ră­mas un tripou, un „club“ sau un „cerc“, în Capitală ca şi în pro­vincie. Opinia publică a respirat uşu­rată. Cea mai grozavă plagă so­cială, care ameninţa familia şi societatea noastră, a fost reme­diată dela o zi la alta. Nu s-a ţi­nut seamă de nici un contract, de nici o concesiune, de nici o a­­meninţare cu daune în urma a­­nulării tuturor contractelor şi concesiunilor. Salvarea obştei din mâna tripoteurilor a fost ob­ţinută rapid şi fără nici o îngă­duinţă. Guvernul, prin ministe­rul de justiţie a fost neîndurat şi acolo unde un magistrat a crezut că poate să interpreteze legea altfel de­cât în litera şi spiritul ei, comisia de disciplină a fost chemată să-şi spună cuvântul. *■ Ceea ce nu putea face pe faţă, drojdia tripourilor a voit să facă pe ascuns. A încercat deschiderea unor tripouri clandestine în case par­ticulare ba chiar, într’o staţiune balneară, au avut curajul să des­chidă un „cazinou“ la un hotel. Mâna procurorilor s’a dovedit însă mai tare. Descinderile ener­gice, arestările şi percheziţiile au curmat şi aceste încercări, iar sancţiunile ce se vor aplica vor lua pofta tuturor acestor indivizi de a mai călca legea. Astfel s’au stârpit în mai puţin de trei luni tripourile din în­treaga ţară iar acei cari le plâng sub cuvânt că s’a lovit în unele staţiuni balneare, ar trebui să se gândească la loviturile mai grave ce le sufereau viaţa socială şi mo­rala publică. Nu se poate creia nimic solid pe ruina şi desmăţul unor păti­maşi. Ceiace s’a luat acestor sta­ţiuni prin desfiinţarea cazinou­rilor, se va da prin oficiul de tu­rism care va organiza călătoriile streinilor şi va ridica locurile noastre de cură şi vilegiatură prin ordine, comoditate, eftinătate. Cu asemenea mijloace trebue să le ridicăm, nu prin specularea unei patimi ruşinoase şi distru­gătoare. Cum se vor lichida Mitele wn WM inw in wm ^iTif^TTiBiHHraiTi­awMiiwirMiiffTWiiT’iiP Instrucţiunile ministerului de agricul­­tură şi domenii — Odată cu realizarea recoltelor anu­lui 1936, se vor lua măsuri pentru strângerea şi valorificarea produselor ce urmează a fi predate, de către cei ce au primit seminţe în primăvara anului 1936. La această operaţiune vor colabora autorităţile administrati­ve, Camera de agricultură, Serviciul agricol al Statului­­şi Organizaţia Coo­perativă. Camera de agricultură, ca organ de reprezentare al agricultori­lor, este obligată să avizeze la toate măsurile şi să ceară concursul tutu­ror organelor respective. STRÂNGEREA PRODUSELOR Strângerea produselor datorite, se va face prin îngrijirea aceloraş or­gane cari au făcut distribuţia. Dacă produsele au fost date prin coopera­tive, cu contract de împrumut în re­gulă, atunci unităţile cooperative vor executa aceste contracte. Dacă seminţele au fost distribuite prin autorităţile administrative sau agricole, atunci acestea vor lua mă­suri pentru strângerea produselor da­torite. Produsele strânse vor fi depozitate în magaziile Statului, judeţului, Ca­merei de agricultură sau ale Coope­rativelor, după împrejurări. Producătorii sunt obligaţi să pre­dea produse din calitatea I-a şi anu­me calitatea obişnuită, rezultată în regiune. Toate produsele vor fi date la vânturătoare. VALORIFICAREA Mărfurile strânse vor fi valorificate prin organizaţiunile coperative, în­sărcinate cu valorificarea seminţelor de către Centrala Cooperativă de va­lorificare. In anumite împrejurări produsele pot fi valorificate şi de către Came­ra de agricultură. Dacă aceasta ar avea posibilitatea să le manipuleze, eventual s-ar putea ca o parte din produse să fie valorificate de către cooperativă, iar altele de către Came­ra de agricultură. Vânzarea produselor, atât de către Cooperative, cât şi de către Camera de agricultură, se va face la preţul zilei, cu aprobarea unei comisiuni lo­cale, compusă din pefectul judeţului, preşedintele Camerei de Agricultură, directorul servicuilui agricol şi delega­tul coper®tivelor. Comisiunea va a­­proba vânzările numai la preţul zilei bine controlate şi către case serioase, cu plata imediată a mărfei predate. In principiu organizaţia cooperativă însărcinată cu valorificarea grâului, este obligat să se ocupe şi de valori­ficarea produselor recuperate în con­tul seminţelor. Camera de agricultu­ră are numai facultatea de a lua a­­supra ei, dacă este în măsură, o ase­menea sarcină. LICHIDAREA Din sumele rezultate de la vânzarea produselor, se vor deduce mai întâi cheltuelile ocazionate cu manipularea şi un comision de 500 lei la vag., în beneficiul instituţiei vânzătoare, iar restul se va depune imediat la Banca Naţională pentru contul ministerului agriculturii şi domeniilor „Contul va­lorificarea grâului”. Producătorii sunt liberi să dea bani în loc de produse în natură pen-­ tru valoarea echivalentă. Această va-f loare se va stabili pe kgt., de­ către comisiunea arătată mai sus, la punc­tul 4. Preţul este valabil numai pen­tru predările făcute imediat. El se va revizui de către comisiunea ară­tată mai sus, îndată ce pe piaţă se va observa scăderi sau urcări de pre­ţuri. Pentru a se stimula plata în bani, scutind astfel cheltuelile cu manipu­larea şi valorificarea ,preţul stabilit va fi cu 30—40 bani la kgr. mai jos, decât preţul Bursei. Agricultorii cari nu vor preda pro­dusele păioase, îndată după treerat, precum şi aceia cari vor aduce pro­duse ce nu pot fi primite, vor fi daţi in debit. Serviciul agricol va întocmi tablouri de aceşti debitori cu cantită­ţile ce datoresc şi le vor trimite mi­nisterului spre a fi urmăriţi. Se va arăta agricultorilor că este avantajos să-şi lichideze aceste datorii prin re­stituirea produselor în natură de ca­litate bună, sau prin plată în bani, în felul arătat mai sus, fiincă în caz de urmărire vor plăti mai mult. Pentru porumb operaţia restituirii va începe la 1 Aprilie 1937, predân­­du-se porumb bătut. Agricultorii, cari doresc, pot să predea imediat orz în loc de porumb, cantitate egală, şi a­­cesta va fi valorificat împreună cu cealaltă cantitate de orz. Pentru seminţele de nutreţ, date cu clauză de a se restitui în anul vii­tor (lucerna), se vor da dispoziţiuni la timp. Organele ad-tive şi agricole din ju­deţele, cari au primit seminţe în primăvara 1936 sunt obligate să ia toate măsurile pentru lichidarea ace­stor datorii, fiindcă numai aşa Statul va fi în măsură, ca eventual, în alte ocazii să mai dea ajutoare. * Traian Moşoiu ___________ _ — 4 ani dela moartea gloriosului general— 39 iulie 1932. — O zi de dureroasă evocare pen­tru ţară şi pentru parti­­dul naţional-liberal. Ţara, prin moar­tea­­amiralului Traian Moşoiu, pier­dea pe unul din cei mai înzestraţi fix ai săi, pe eroul dela Tisa, iar par­tidul din care făcea parte, o energie creatoare, o putere rară de muncă şi unul dintre cei mai ho­ăriţi luptători pentru unificarea sufletească a tutu­ror românilor de la Tisa până la Ni­stru. Ziua de azi evocă în noi figura ce­lui care o viaţă întreagă a luptat, atât pe teren militar cât şi în viaţa politică a ţării, pentru întregirea şi consolidarea ei. Născut pe meleagurile Transilvani­ei, in împrejurimile Braşovului, de mic copil a fost crescut la flacăra i­­dealului scump al tuturor românilor de dincolo şi de dincoace de munţi. In sufletul său bun şi cald, marile i­dealuri naţionale au ocupat totdeau­na primul loc. Cu toate că studiile strălucite pe cari le-a făcut în armata austriacă îi deschidea o carieră fru­moasă, el o părăsi de tânăr şi intră în armata română din regat, acolo unde a putut să-şi închege liber cele mai frumoase idealuri naţionale, a­­colo unde manifestarea frământărilor şi năzuinţelor unei generaţii nu avea stavilă. Mobilizarea armatelor române îl găseşte în fruntea unui regiment de infanterie ce ocupa poziţiile din valea Oltului. Dincolo de crestele munţilor, pământul făgăduinţii şi al tuturor năzuinţelor îi deschide larg porţile. In avântul de nedescris al acestor ceasuri, generalul Moşoiu a transmis trupei sale flacăra unui entuziasm şi unei temerităţi ce parcă nu cunoştea riscul. Şi totuşi, curând a trebuit să guste şi din paharul dezamăgirei, să se re­tragă pe aceleaşi poziţii pentru a a­­păra ţara mumă. Eroismul şi curajul, vrednicia şi bravura colonelului Mo­şoiu au insuflat trupelor de sub co­mandă acel entuziasm care a săpat pe stâncile Oltului pagini trălucite de eroism. Mărturie vie a bravurei oştirii sale e însuşi comunicatul generalului Lu­­dendorff, care sună astfel : „O încercare de trecere din partea „forţelor armatei a IX-a, prin defi­leul cel mai înalt şi cel mai larg din „tot şirul de munţi, având în faţă un „inamic puternic, pe care nu-l putea­i „surprinde, trebuia să eşu­eze, cum e­­­şuase în Octombrie atacul analog „dat la sud de Braşov. Aşa că, deşi „nu ne convenea de loc, trebuia to­­­tuşi să mutăm punctul de invazie „mai spre apus....“ Cu tot eroismul de care a dat do­vadă întreaga armată, dupe două luni de crâncene lupte a fost silit, cu durere,­­să părăsească poziţiile şi să ia calea refugiului în mijlocul arma­tei ce-i mai rămăsese. II regăsim apoi, în a doua campa­nie, in fruntea diviziei 7, comandând trupele ce aveau misiunea să pătrun- dă din nou, prin pasul Prisăcani, în Ardealul său mult visat. La 16 Noem­­brie 1918 trece graniţa în fruntea ar­matei sale şi după 9 zile intră în Târgul Mureş iar la 24 Decembrie ro­mânii defilează pentru prima oară pe străzile Clujului, în mijlocul unei manifestaţiuni grandioase. Pentru coordonarea acţiunii celor 4 divizii române ce se aflau în Transil­vania s’a înfiinţat, la 24 Decembrie, un comandament unic, care i s’a în­credinţat. In această calitate, atunci când a trebuit să se înfăptuiască Unirea Na­ţională, proclamată la Alba Iulia, a fost un vrednic şi întreg sprijinitor al năzuinţelor consiliului dirigent. Pa­triotismul lui a strălucit atunci, asi- GENERALUL TRAIAN MOŞOIU de AVIAŢIE de la BANEASA ■ înnHBHBnnHHWHwaMBHBnn — Tragica moarte a aviatorului căp. Olteanul Am arătat în numărul nostru de ori, pe scurt, cum s’a întâmplat acci­dentul de avion de pe aeroportul Bă­­neasa, în care şi-a pierdut viaţa unul dintre excelenţii noştri piloţi, căpita­nul aviator Olteanu. Acum revenim cu amănunte. CARACTERISTICILE A­­PARATULUI Avionul Lockead-Orion fusese cum­părat pe multe milioane de lei pe când era subsecretar de sta­t. Iri­­mescu şi a fost dat escadrilei de experienţe de la Pipera încă de acum doi ani, pentru a obişnui piloţii noştri cu avioane de mare viteză şi cu tre­nul de aterisaj escamotabil, adică în timpul zborului, roţile să poată fi­ trase şi ascunse, în aripe, să nu mai opună şi ele rezistenţă la înaintare. Acest avion avea profundorul regla­bil în timpul zborului. Acest tip de aparat a fost abando­nat chiar şi în ţara lui de origină, ca unul ce necesită prea multă aten­ţie la pilotaj şi teren deosebit de bun şi întins la aterizare. Având supra­faţa portantă redusă, fără voleţi de introdus la aripe, viteza de aterizare e foarte mare, 150 de km. pe oră, aceasta-i face un avion, nu tocmai uşor de pilotat. Pentru transporturi civile aparatul­­ n'a corespuns formulelor economice,­­ căci nu putea duce decât 4 pasageri, cari stau destul de incomod în ca­bină. Pentru țara noastră, unde eta­pele sunt scurte, avionul nu prezenta prea mare interes, afară de curse speciale lungi. Ori pentru bugetul aviaţiei noastre ar constitui un lux cumpărarea unui astfel de avion care costa câteva milioane de lei. Formula avionului comercial către care tinde acum toate ţările au ex­perienţă în navigaţia aeriană, este avionul multimotor, de mare capaci­tate 20—22 de locuri. LoCkead-ul de care vorbim mai sus are un singur motor și 4 locuri incomode. Dealtfel nici comisia militară care a studiat acest avion, aproape doi ani la Pipera, n'a opiniat pentru a­­doptarea modelului. Cum nimeni n'a mai insistat avio­nul, în urma deciziei d-lui subsecretar de stat Caranfil urma să treacă în rezerva aparatelor aviaţiei civile pentru curse speciale. CUM S’A PRODUS ACCI­DENTUL Eri, căpitanul aviator Olteanu a primit dispoziţii, să predea aparatul aviaţiei civile, pe aeroportul Bă­neasa, unde îşi are hangarele. In acest scop a pregătit aparatul, a luat la bord pe maeştrii mecanici Ploeşteanu şi Simion Haralamb, a­­cesta din urmă e şi pilot, şi şi-a luat zborul spre Băneasa, de care-l des­părţea doar 2—3 km. Spre a aterisa normal aviatorul Ol­teanu s-a îndreptat spre teren venind din direcţia Mogoşoaia, paralel cu şoseaua. Cum viteza avionului e des­tul de ridicată 300 de km. la oră, a ajuns imediat deaasupra perdelei de pomi ce se află dincolo de aeroport pe terenul învecinat, înălţimea la care trecea aparatul peste pomi, au declarat cei doi mecanici nu era mai mare ca 10 metri. UN MOMENT DE NEA­TENŢIE Căpitanul Olteanu, care pilota a­­vionul, a făcut imediat ce a văzut că va intra peste trenul de­ aterisaj, ma­nevra lansării roţilor în jos şi a în­tors o clipă capul spre a regla pro­fundorul în sensul de a da avionului o mai redusă viteză la aterisare, cli­pă ce i-a fost fatală căci în acel mo­ment a intrat în golul de aer provo­cat de căldura caniculară ce domne­şte de câteva zile. Buşit de pământ, trenul de aterisaj a cedat, roţile ră­mânând pe terenul dintre perdeaua de pomi şi gardul despărţitor al ae­roportului, iar avionul alunecând pe burtă s’a isbit de bordura de ciment a gardului de sârmă, bordura ce are o înălţime de abea de 30 centimetri. Viteza fiind mare şi lovitura a fost puternică, cea ce a determinat capo­­tatarea avionului. Pilotul, căp. Oltea­nu, a fost proectat puternic în faţă producândui răni interne şi externe cari iau provocat moartea, după ce a fost dus la spital, cei doi mecanici, au scăpat cu spaima şi cu câteva zgârieturi fără importanţă. Este curios cum din lovitura cu pământul avionul n’a fost proectat în sus de unde ar fi putut sări gardul de sârmă şi aterisa pe iarba de pe aeroport chiar dacă s’ar fi rupt eli­cea în timpul isbiturii ? Aterisări pe burta avionului, fără nici un accident s’au întâmplat mai multe, chiar la noi în ţară. # Aviaţia românească pierde prin moartea căp. aviator Olteanu unul din cele mai valoroase elemente. El nu era numai un pilot de clasă mare, dar mai era şi un profund cunoscător tehnic al avionului, motorului, etc., cu toate că provenea dintre ofiţerii de infanterie. Atât îi pasionase avia­ţia, încât pentru el, tehnica aviaţiei aproape nu mai avea secrete. A luat parte la mai toate competi­ţiile aviatice importante, concursuri, etc. A făcut parte din escadrila de trei avioane uşoare româneşti I. C. A. R., ce a făcut raidul Bucureşti- Capetown-Bucureşti (24.000 km.), per­formanţa ce se face destul de rar şi numai de aviatori cu mare reputaţie. Accidentul stupid al căp. Olteanu, ne reaminteşte, un accident tot aşa de idiot al unui mare aviator englez Ak­­­kok. Acesta împreună cu aviatorul Brown trec Oceanul Atlantic în Iulie 1919, de la Terra Nova în Scoţia, (3200 km.), cu un avion militar Wikers de bombardament. Aceasta a constituit prima trecere a Atlanticului, fapta a trecut fără mult sgomot, aviaţia pe atunci ne­având desvoltarea de azi. Tocmai în 1927 s’a mai trecut Ocea­nul fără oprire de către Lindberg, care de mulţi este considerat şi azi că este primul care a trecut Oceanul în zbor. Căp. Ak­kok, după ce a făcut ex­traordinarul zbor peste Ocean, moare într’un stupid capotal pe când vrea să-şi ia zborul cu un nou avion, de pe un aerodrom din Scoţia la scurt timp, după ce trecuse Oceanul. Căpitanul Olteanu, cu admirabile calităţi camaradereşti şi sufleteşti moare în etate de 37 ani regretat profund de toţi acei care l-au cunos­cut. Transmitem familiei îndurerate condoleanţe. C. ORAŞIANU Sfărâmâturile avionului în care şi-a găsit moartea copit. Ol­teanu înfiinţarea unui colegiu pentru studierea chestiunilor legate de apa­­rarea na ională PARIS, 30 (Rador). — O notă a ministerului de Răsboi anun­ţă că în şedinţa de ori a Co­mitetului permanent pentru a­­părarea naţională, care a fost prezidată de d. Daladier, s'a hotărât crearea unui „Colegiu pentru studierea chestiunilor legate de apărarea naţională". Acest colegiu va da posibili­tate ofiţerilor de stat major şi unora din funcţionarii civili să studieze probleme de strategie naţională şi marile probleme generale politice şi economice, în legătură cu apărarea naţio­nală. S’a deschis congresul interna­ţional al păcii VIENA, 30 (Rador). — La Salzburg s’a deschis ori al cincisprezecelea con­gres internaţional al asociaţiei „Pax Romana“. Treizeci şi şapte de ţări sunt re­prezentate prin peste 600 delegaţi la acest congres. Şedinţa inaugurală a fost prezidată de monseniorul Weitz, arhiepiscop de Salzburg care a vorbit despre necesi­tatea de a se readuce spiritul creş­tin în universităţi. Organizarea lucrărilor parlamentare franceze PARIS, 30 (Rador). — Agenţia Ha­vas comunică: D. Blum a primit ori după amiază o delegaţie de deputaţi şi senatori membri ai partidelor de stânga, cu cari a discutat organizarea lucrărilor parlamentare şi proectele pe cari are de gând să le prezinte Camenilor, îna­inte de intrarea acestora în vacanţă. Pare sigur că parlamentul nu va lua vacanţă înainte de sfârşitul săp­tămânii viitoare. Situaţia din Danzig —• • - _ — Se aşteaptă să se vadă cum va reacţiona Polonia — DAZIG 30 (Rador). — Corespon­dentul Agenţiei Havas comunică: Observatorii străini din Danzig so­cotesc că situaţia se va desfăşura pro­babil în modul următor: Naţional-socialiştii vor căuta să convingă Polonia că este necesar ca ea să recunoască independenţa Ora­şului Liber şi că ea nu are nici un folos dacă se expune pentru Societa­tea Naţiunilor. In schimbul acestei recunoaşteri naţional-socialiştii se bilateral intre Polonia şi Danzig, bilateral între Polonia şi Danzig, prin care Polonia ar obţine libera tre­cere şi folosire a portului Danzig pe timp de 50 ani. Aci toate cercurile sunt convinse că naţional-socialiştii locali vor isbu­­ti să elimineze opoziţia prin aşa nu­mitele „mijloace legale“. Procese con­tra şefilor opoziţiei sunt în curs. A­­ceştia sunt acuzaţi de „îndemn la mărturie falsă“, şi probabil că se vor găsi şi alte inculpări pentru a se pa­raliza opoziţia parlamentară, şi a se obţine votarea de către Senat a noilor modificări aduse Constituţiei. Totul depinde în ultima instanţă de felul cum va reacţiona Polonia. fi­ gurându-i nemurire pe plaiurile Ar­dealului lui atât de scump.­­ Dar soarta i-a hărăzit un rol şi­­mai mare. Datorită conjuncturii poli­tice din acele timpuri şi după o pe­rioadă de diferite discuţiuni şi con­cilieri între aliaţi, şi mai ales datori­tă ororilor şi masacrelor săvârşite de armatele ungare, se porneşte la 16 Aprilie 1919 ofensiva contra armate­lor ungare de dincolo de linia Cluju­lui, care a avut ca rezultat final a­­lungarea lor din întreaga Transilva­nie, victoria de la Tisa şi ca încoro­­nare a acelor biruinţi, armatele ge­neralului Moşoiu intră triumfătoare în Budapesta, defilând în centrul o­­raşului prin faţa comandanţilor ce i-a dus la glorie şi nemurire. In acea zi cruciuliţa albastră a ca­valerilor „Mihai Viteazul” strălucea pe pieptul generalului Moşoiu în ade­vărata ei splendoare. * Războiul se termină aşa cum l-a dorit din prima zi, cu victoria depli­nă a armatelor române. Dar arma la picior nu se împăca de loc cu firea lui de aprig luptător. Sufletul său de mare naţionalist — care a văzut in unirea tuturor româ­nilor sub un singur sceptru o ţară puternică şi bogată, o ţară ce să se impună respectului tuturor şi să demonstreze astfel lumii întregi ne­­dreptatea ce ni se făcuse atâtea seco­le — a primit o cruntă lovitură a­­tunci când în conducători fraţilor de acelaşi sânge de dincolo de munţi a prins rădăcină pornirile regionaliste. N’a putut concepe consolidarea ţării sale decât numai prin unificarea su­fletească a tuturor românilor. In aceste frământări el părăseşte armata activă şi ocupă un loc de lup­tă în rândurile partidului naţional­­liberal, în mijlocul acelora cari, re­prezentând şi îndrumând ideia naţio­nală în timpul mărelui războiu, de­veniseră pentru ostaşul de om­ adevă­raţii camarazi ai jertfei şi ai speran­ţelor comune. Şi în această nouă muncă, genera­lul Moşoiu a fost ceea ce fusese tot­deauna : o trăsătură de unire între sufletul Ardealului şi sufletul vechiu­lui regat, un îndreptar de recunoaş­tere şi de înţelegere adevărată între două trunchiuri de ţară pe care totul trebuia să le apropie şi nimic să le despartă. Rolul acesta, al generalului Moşoiu, om al unei singure credinţe, a în­semnat o contribuţie rodnică şi feri­cită in anii consolidării unităţii noa­stre.* Multe piedici şi multe primejdii , cari se ridicau atunci în calea armo­niei şi a colaborărei frăţeşti dintre cele două părţi ale neamului româ­nesc, au fost doborâte de sufletul ge­neros al eroului Moşoiu, în care pa­tria era una şi indivizibilă, tot atât de sfântă la izvoarele Oltului ca şi la gurile lui. Munca şi priceperea lui, cum şi marile sale însuşiri i-au deschis calea şi în viaţa politică, urcând uşor trep­tele gloriei pământeşti, fiind pe rând deputat, ministru de războiu, mini­stru al comunicaţiilor şi apoi senator de drept. * Azi, când din toate părţile lumii nori grei se abat, forţele creatoare ale acestei naţii să ia aminte de la pilda patriotismului aceluia care a fost ge­neralul Traian Moşoiu. Luptele sterile, luptele cu substra­turi meschine nu vor propăşi nicicând o ţară, ci mai curând sau mai târziu înlesnesc s’o facă prada primului ve­nit. Generalul Traian Moșoiu a arătat, prin pilda sa, calea de urmat. TITUS IONESCU

Next