Viitorul, octombrie 1936 (Anul 28, nr. 8616-8642)

1936-10-01 / nr. 8616

ANUL XXVIII No. 8616 0 pagini 2 Lei * î»»* B O T E Un cm . , , , , 600 Lei Şase luni , , , 300 . In Trei luni « , • , 150 .Î Of. an • Şase luni Trei luni a , 1400 Le) . « 700 . • • 159 s BEDACŢIA şl ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE Direcţi» S.79.69 - Redacţia şl Adminis.­­ Taxa poştală plătită Tn numerar, conform aprobării No. 137.282 920 institu|iune publica si particulare Lat 1000 anual 0 OPERA emu CEE DECLARATIUNILE D-LUI CONST. I. C. BRATIANU, PREŞEDINTELE PARTIDULUI NATIONAL-LIBERAL D. CONST. I. C. BRATIANU, a făcut următoarele declaraţii la Cernăuţi, în cadrul unei mani­­festaţiuni politice ce a avut loc la Clubul liberal din localitate . Vă pot asigura — spune d-sa — de toată încrederea şi toată dragostea mea. Răspund senti­mentelor dvs. de devotament, declarându-vă că îmi voiu face datoria ce se cere unui şef de partid. După cum se urmează râurile de la obârşia lor, tot aşa dacă urmărim obârşia neamului mol­dovenesc, ajungem la Bucovina. Reprezentaţi şi astăzi un centru intelectual puternic. De aceia, dvs., bucovinenii, reprezentaţi în statul românesc mai mult decât întinderea geografică şi numărul populaţiei dvs. D. Dinu Brătianu elogiază a­­poi aportul intelectualilor buco­vineni în acţiunea pentru unirea Bucovinei, fără condiţiuni. Subli­niază meritele deosebite ale d-lui Ion I. Nistor, care a fost repre­zentantul Bucovinei în acele mo­mente lui de promisiuni irealiza­solida în linişte. Vrem să trăim în pice cu *­»«,­ bile, tulburând apele, eniar cu vrajmaşii noştri, _s w . . . . „ „ . de eri. Le întindem ramu- Daca noi nu putem ajun­datul roman întregit — spune, ra­rfe măslin, dar ei tre- Se sa realizam ce-am vrut, mai departe d. Dinu Brătianu - huie să știe că, alături de e sigur că statul nostru nu ramura de măslin, aliem 5® de urmaşi! şi sabia. Ceeae® vrem noi — şi­­ spun fiindcă în regiunea a realizat o operă foarte însem­nată. S’a făcut mult şi guvernul liberal a lucrat temeinic. Dar sunt încă probleme mari şi grele de rezolvat. In primul rând este pro­blama restabilirii u­nei ui­­nităţi de concepţii şi a­ o­­pririi curentelor extremis­te, a curentelor de desor­­ganizare in România. Pro­zentă grea, dar sunt si­gur că o veţi soluţiona, aşa cum trebuie, din punct de vedere naţional şi moral. In acest scop, se cere să sporiţi simţământul naţio­nal. începuturile pe care le-aţi realizat sunt bune, căci v'aţi format cadrele. De formarea cadrelor de­pinde victoria armatelor De aceia, vă felicit cu v’aţi format cadre puter­nice. In afară de problema naţională şi morală, avem de rezolvat o problemă economică foarte importantă. Dacă ne uităm în fiecare comună, în fiecare judeţ, vom vedea că tot ce s’a făcut dela Unire e opera partidului naţio­­nal-liberal. Avem de realizat problema creierii creditului mic, în special a creditu­lui pentru cei mici, agricultori, me­seriaşi şi funcţionari. E apoi problema reînvierii coopera­­tismului, căci cooperaţia a fost omo­râtă prin politicianismul naţional-ţă­­răniştilor. Se cere în acest scop de­­sinteresare, muncă constantă şi cinste. Avem apoi problema asigurărilor pentru agricultori: în caz de incen­diu, în caz de grindină, în caz de moartea vitelor şi alte împrejurări cari ruinează gospodăria ţărănească. Nu-i însă mai puţin adevărat că această problemă e legată şi ea de problema creditului pentru agricultori. De asemenea, avem problema Cre­ditului pentru oamenii săraci din co­munele urbane. Pentru soluţionarea acestei probleme s’a eri­et, ce-t drept■ un munte de pietate la Bucureşti, dar noştri la guvern, I nebelnd, d. Dinu Bră­tianu exprimă încă odată această sunt mulţi’ mine- ' mulţumirile d-sale pentru întări — vrem ca fiecare primirea ce i se face în Bucovina şi apelează la să trăiască mulţumit şi li­niştit în ţara românească. De e român sau minori­tar, trebue să-l lege inte­toţi, in tradiţia partidului, la muncă cinstită şi stă­ruitoare. Tot ce am face însă din punct de­ vedere econo­mic şi financiar, nu în­seamnă nimic fără de asn­­e să conteze pe propria rasul vni, dacă nu naţional lui putere. Cu cât voa­ fi mai tari la noi în ţară, cu atât vom fi mai siguri. Nu trebuie să fim o sar­cină pentru alţii ci un a­­jutor. Deci, să facem toa­te sacrificiile pentru înar­mare. Ne înarmăm, ce-i drept, într’un ritm accelerat. Dar trebue să pregătim şi populaţia civilă, ca să se poată apăra, ca de pildă împotriva atacurilor ae­riene. Altă pregătire impor­tantă e industria. In Ger­mania, toată industria e pregătită pentru timp de războiu. O armată se în­treţine prin ajutorul pe care-l dă fiecare. Noi nu suntem o ţară care să mai avem ceva de revendicat. Nu cerem de­ÎAVÎ dar cel puţin material de interesele ţării. Să ştie fiecare că în ţara româ­nească se poate trăi mai bine decât în alte ţări. Vom conduce noi româ­nii, căci noi suntem ele­mentul dinamic, însă şi ceilalţi trebuie să fie fe­riciţi alături de noi. A­­tunci vom fi mai siguri de consolidarea ţării şi nu se vor mai ivi curente cen­trifuge printre noi. Sa pus în discuţie dura-­­ta guvernăr­ii. Ei bine să­­ i­e retragem în momentul actual, din punct de vede­re politic ? Nu ! Când începi o ope­ră, trebuie s’o duşi până la sfârşit, căci cei ce vor veni după noi nu vor fi în stare s’o termine. Ei vor fi costduşi de spiritul care pot otrăvi sufletul neamului nostru şi să frângem toate arme­le urii şi ale dezbinării”. „Ceasul pe care-l trăim ne ce­re unire şi înfrăţire”. Apelul acesta la unire şi la în­frăţire înfăţişează toată seriozi­tatea momentului şi reclamă a­­cea disciplină sufletească, acel spirit de înfrăţire, de unitate şi de solidaritate, cari la­olaltă dau forţa trebuincioasă acţiunei co­lective pentru păstrarea şi conso­lidarea patrimoniului naţional. Nici odată ideea de ordine şi de armonie nu s’a impus cu mai multă putere ca acum. Răspântia este determinantă pentru însăşi viaţa statului. Conştiinţele româneşti vor găsi în cuvântarea d-lui preşe­dinte al consiliului de miniştri, drumul adevărat care duce la realizarea destinelor noastre, în cadrul de înfrăţire pe care urile şi patimile vor să-l clatine, ce ni se cere IN CEASUL DE FAŢA Cuvântarea rostită de d. pre­şedinte al consiliului de miniştri Gh. Tătărescu, la desvelirea sta­­i­e a lui Mârzescu, rezumă preo­­cuparea omului de conducere faţă de tot ceea ce interesează viaţa statului, mai ales acum, în împrejurările atât de grele în care „urile tind să adâncească a­­bizele între oameni şi între par­tide, când violenţa năzueşte să ia locul cugetării, când brutali­tatea voeşte a se substitui talen­tului şi când apelul la instinct a­­meninţă uneori să înăbuşe ape­lul la raţiune”. La această frământare ideia de ordine se impune ca un postulat în interesul superior al ţării, ca­re, în voinţa ei de a-şi realiza destinele cere disciplină şi armo­nie,­­ singurele elemente capi­tale să dea ambianţa necesară u­­nei normale dezvoltări a vieţei de stat. D. preşedinte al consiliului de miniştri apăsând asupra acestui comandament a fixat un punct de program pe care conştiinţele româneşti îl preţuesc şi pe care n’a dat rezultate bune, din cauză că­ intereselee superioare ale Româ­s’a ocupat mai mult de interesele conducătorilor, decât de cele ale îm­­prumutătorilor. E necesară înfiinţarea unor astfel de mici instituţii de cre­dit în comunele urbane, dar organi­zate pe baze solide şi cinstite. uiei îi cer a fi realizat Acest postulat este cu atât mai impunător cu cât ne găsim la o răspântie şi într’un moment ho­tărâtor. In adevăr, dincolo de hotare sporesc focarele de nelinişte şi ameninţare şi de pretutindeni se ivesc semnele prevestitoare ale­­ unor refaceri de socoteli între gurarea securităţii noas­tre naţionale. S’a făcuti mult, ce-i drept, în ulti-­ popoare , mii ani, pentru înarmare.­ Această caracterizare a situat Momentul actual însă e­piunei generale făcută de însuşi tot atât de periculos —­­ primul ministru al ţării, dă mă­dacă nu şi mai periculos-^ ca înainte de 1914. Poate rezulta un nou cataclism, la care trebuie să fim pregătiţi. Nu ne putem baza numai 5®e nu­anţe. Fiecare trebu­sura reală a pericolelor ce se pot ridica din clipă în clipă. „Putem fi puşi în faţa unor si­­tuaţiuni grele. Pentru a le în­frunta trebue să încătuşem cât mai este vreme toate pornirile Echivoc — Maniu a spus că rămâne un ClOSair — ... al opiniei sale separate. soldat credin- IEMLI­HL ZILEI D. DYGGVE O nhiune .­rcheologică daneză în Ita .tioa­ră, ne pune pe pla »*•« at cnţiei noastre respec­tuoase două personalităţi ştiin­ţifice de pri­mul rang. Unul este d. Dygg­­ver arhitect ar­heolog şi celalt­e d. prof. Nor­­vin, profesor la Cliptoteca din Copenhaga şi membru al A­­cademiei rega­le daneze, ca şi a altor academii şi instituţii străi­ne. D. Dyggve uneşte întinsele sale cunoştinţe arheologice cu cele de arhitectură, pentru a fi unul din cei mai bine pregătiţi şi autorizaţi bi­zantinologi europeni. Cum arta noastră românească veche a fost atât de profund influenţată de ar­ta bizantină, se înţelege cât inte­res va pune învăţatul ce ne ono­rează cu vizita sa, şi cât profit vom putea noi căpăta din compe­tenta vizitare a monumentelor noa­stre istorice de către d. Dyggve. Eminentul nostru vizitator va ţi­ne câte-o conferinţă la universita­tea din Bucureşti şi Cluj, asupra u­­nui monument funerar al vechei Elada din Etolia. Cercurile noastre ştiinţifice ca şi publicul cult în general au astfel prilejul de a saluta venirea în ţară a două personalităţi culturale de­ o notorietate bine stabilită, şi din­colo de granițele Danemarcei. Ecouri arele filolog mort de curând în Franța, Millet, era unul din cei mai reputaţi filologi ai vremei noastre, — şi unul din cei mai mari cunoscători ai limbei armeniene şi al limbelor slave. A murit la vârsta de 70 ani, şi până în ultimile momente a lucrat. El a murit după ce cu câteva ore îna­inte făcea corectura la un articol al său ce urma să fie publicat în Encyclopedie franţaise.­nele ziare, cari nu se pot obi­­cinui cu ideia că alegerile pro­fesionale nu au un caracter po­litic de partid, afirmă că la Camerele de muncă „au fost scoase din luptă, pe motive foarte puţin întemeiate, toate grupările serioase”. Atât de „serioase” încât n’au în­deplinit obligaţiunile categorice ale legei, cum e, de pildă, complectarea în termen a listelor de candidaţi sau plata taxelor de imprimare a buleti­nelor.TM­e câteva luni grupuri de cântă­reţi ambulanţi atrag atenţiunea parizienilor pe marile bulevarde şi în special în „place de la Made­leine“. O floare roşie pe care o poartă la butonieră acei cântăreţi şi muzicanţi este semnul că sunt artişti veritabili, în şomaj. Parizienii îi ascută şi răsplăteşte cu o deosebită solicitudine ■ CV­M . D IN PAGINA 6. SITUAŢIA MONE­DEI ŞI A PIEŢEI ROMÂNEŞTI P. Joi 1 Octombrie 193­9 Dacă Bucureştiul nostru, cu toate lucrările edilitare din ultimii ani, nu a putut fi transformat într’o capi­tală, adaptată tuturor cerinţelor vre­murilor de astăzi, totuş în multe alte puncte de vedere ce merg în acela? ritm cu progresele civilizaţiei, s’a a­­daptat în totul. Şi cum una din problemele ce în­totdeauna a format o preocupare spe­cială în toate oraşele mari, este cir­culaţia şi mijloacele de circulaţie, vom arunca o privire asupra posibili­­t­­ăţilor de transport ale Capitalei noastre. In această privinţă se poate spinul că ne putem compara în totul cu ma­rile metropole occidentale. Circulaţia în Capitală Deoarece în ultimii ani, populaţia Capitalei a crescut mult, ne mai pu­nând la socoteală populaţia flotantă, implicit şi circulaţia a devenit mai mare. Pentru aceasta, conducătorii orga­nelor de ordine din Bucureşti, au luat toate măsurile ca această circulaţie să poată fi simplificată la maximum, introducându-se „sensul unic“ pe ar­terele mai aglomerate, dându-se ast­fel posibilitatea unei circulaţii mai rapide şi, adaptându-se „stopul“ fie prin semnale colorate — roşu şi ver­de — fie prin semnale de lemn, la intersecţiile străzilor centrale. Itt acelaş timp, s*a încercat şi o reglementare a circulaţiei pietonilor, care dacă nu a dus la rezultatele scontate, totuşi este un început pro­miţător. In ce priveşte mijloacele de trans­port, şi lor l S’a dat o atenţie deo­sebită pentru buna stare şi higiena lor. Ca mijloace cu transport avem da toate, începând­­ mijloacele de lux, cari sunt taxiurile şi terminând cu tramvaele, autobuzele şi trăsurile, toate din abundenţă, satisfac în totul nevoile şi cele« »o stare materială şi celor nevoiaşi, Bucureştiul are câteva mii de maşini de piaţă* «*• taxiuri — sute de­­tramvae şi autobuze şi reminiscenţa trecutului, câteva aedi de trăsuri cu doi ca| Toate menite să deservească trans­portul călătorilor .Capitalei,­­ Taxiurile — după cum spun şi toţi străinii cari ne vizitează — sunt din­tre cele mai noui tipuri şi dintre cele mai frumoase. Abia sosesc în ţară, modeluri noui şi imediat piaţa este înzestrată cu ele. Pentru că printr’o chibzuită măsu­ră luată de serviciul circulaţiei Ca­­­pitalei, toate maşinele vechi, care da­torită maximului de uzare devin ne­­higienice sunt scoase din circulaţie. (Continuare în pagina 2-a) Anchetele noastre Avem cele mai luxoase auto­mobile de piaţă şi cele mai e­­legante tramvae şi autocare. Trăsurile vor rămâne în cu­rând o amintire S/. • • •:-• Trăsurile în staţie îşi aşteaptă clienţii O maşină a S. T. B-ului de pe linia 3­8 în fața Cercu­lui Militar , pasagerii se îngrămădesc la urcare. I­­ IUL Ilii MU — Prietenii şi colaboratorii ilustrului om de stat publică, un volum de amintiri şi studii - patriotismul său înflăcărat, cu tot spiritul său de mucenic, cu toată neobişnuita lui putere de muncă. Aşa de repede s’au adeverit prevederile lui şi aşa de viguros se cere înfăptuirea crezului său în viaţa românească, încât tim­pul necesar perspectivei, a fost considerabil redus. „Ce-ar fi zis Vintilă Brătianu? ce-ar fi făcut el ?“ Sunt întrebări pe cari le auzi colaboratori şi chiar de la adver­sari. Iată în sufletele celor ce au lu­crat cu el şi au învăţat de la el. Au găsit aceşti prieteni şi co­laboratori acolo, în colţurile cin­stite ale sufletului, frânturi dragi de ani petrecute alături de ei, simţiri şi idealuri făurite împre­ună. Şi au aşternut pe hârtie , unii mai mult, alţii mai puţin, dar toţi într’un gând şi suflet pentru a-i creia un monument mai du­rabil decât bronzul. Ne-am grăbit să le culegem. Dintre aceștia unii au pierit — eternă fie-le memoria, cum au fost Ing. Gh. Popescu, G-ral Le­­onte, Al. Cotescu — şi suntem mândrii că le-am cules ultimul lor gând despre el. Materialul adunat aci e mai valoros decât documentele din jurnale şi monitoare, căci el este fotografia lui morală, aşa cum s’a întipărit pe placa sufletească­­ a prietenilor. Nici o biografie, oricât de sa­-i­vantă ar fi, n’ar putea să înlocu-J iască aceste relatări intime c­e se aştern spontan în scris. Trăsăturile mari şi profunde, ale sufletului lui Vintilă Brătia­nu se cristalizează în acest vo­lum şi se împletesc cu linia de conduită a Partidului Naţional Liberal aşa cum au fixat-o Ion C. Brătianu, C. A. Rosetti, Ion I. C. Brătianu, etc. Fericiţi vor fi aceia cari vor voi să înţeleagă că „Moartea nu este încetarea, ci liberarea e­­nergiei”. (Guesney şi Myers Phantasms I, 231)­Avem credinţa că această o­­peră a colaboratorilor săi, redă într-o justă măsură descrierea vieţii şi activităţii marelui dispă­rut. Acei cari nu l-au cunoscut, ge­neraţiile tinere în deosebi, citind paginile acestui volum, vor înţe­lege pentru ce aceia cari l-au a­­propiat şi au colaborat cu dân­sul, l-au considerat întotdeauna ca pe unul din marii apostoli ai neamului. (Continuare în partia 2 a) Iată de ce n’am voit să lăsăm Publicăm în rândurile ce­­r­­tea lui şi sufletul românesc, nu­mează, prefaţa acestui volum. I mijlocul frământărilor de azi, îl S'a zis că pentru a se consolida chiamă, îl imploră să vină cu valoarea oamenilor mari, trebue toată austeritatea lui, cu toată să existe o anumită prespectivă cinstea lui neînfrânată, cu tot în timp, aceasta mai ales pentru omul politic, fiindcă adevăratul bărbat de Stat gândeşte şi înfăp­­tueşte mai ales pentru viitor. Pen­tru a se vedea roadele activită­ţii politice negreşite că este ne­voie să se lase timpului a cons­finţi superioritatea acestei acti­vităţi. . . Perspectiva aceasta pentru Vin­tilă Brătianu s’a creiat însă mult mai de vreme decât s’ar fi bă­nuit. . .. ---------------a se pierde una din dimensiunile Cinci ani au trecut de la moar neîncetat de la mulţi Prieteni si perspectivei, dimensiunea reflec­ VINTILĂ BRĂTIANU

Next