Viitorul, octombrie 1936 (Anul 28, nr. 8616-8642)
1936-10-01 / nr. 8616
ANUL XXVIII No. 8616 0 pagini 2 Lei * î»»* B O T E Un cm . , , , , 600 Lei Şase luni , , , 300 . In Trei luni « , • , 150 .Î Of. an • Şase luni Trei luni a , 1400 Le) . « 700 . • • 159 s BEDACŢIA şl ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE Direcţi» S.79.69 - Redacţia şl Adminis. Taxa poştală plătită Tn numerar, conform aprobării No. 137.282 920 institu|iune publica si particulare Lat 1000 anual 0 OPERA emu CEE DECLARATIUNILE D-LUI CONST. I. C. BRATIANU, PREŞEDINTELE PARTIDULUI NATIONAL-LIBERAL D. CONST. I. C. BRATIANU, a făcut următoarele declaraţii la Cernăuţi, în cadrul unei manifestaţiuni politice ce a avut loc la Clubul liberal din localitate . Vă pot asigura — spune d-sa — de toată încrederea şi toată dragostea mea. Răspund sentimentelor dvs. de devotament, declarându-vă că îmi voiu face datoria ce se cere unui şef de partid. După cum se urmează râurile de la obârşia lor, tot aşa dacă urmărim obârşia neamului moldovenesc, ajungem la Bucovina. Reprezentaţi şi astăzi un centru intelectual puternic. De aceia, dvs., bucovinenii, reprezentaţi în statul românesc mai mult decât întinderea geografică şi numărul populaţiei dvs. D. Dinu Brătianu elogiază apoi aportul intelectualilor bucovineni în acţiunea pentru unirea Bucovinei, fără condiţiuni. Subliniază meritele deosebite ale d-lui Ion I. Nistor, care a fost reprezentantul Bucovinei în acele momente lui de promisiuni irealizasolida în linişte. Vrem să trăim în pice cu *»«, bile, tulburând apele, eniar cu vrajmaşii noştri, _s w . . . . „ „ . de eri. Le întindem ramu- Daca noi nu putem ajundatul roman întregit — spune, rarfe măslin, dar ei tre- Se sa realizam ce-am vrut, mai departe d. Dinu Brătianu - huie să știe că, alături de e sigur că statul nostru nu ramura de măslin, aliem 5® de urmaşi! şi sabia. Ceeae® vrem noi — şi spun fiindcă în regiunea a realizat o operă foarte însemnată. S’a făcut mult şi guvernul liberal a lucrat temeinic. Dar sunt încă probleme mari şi grele de rezolvat. In primul rând este problama restabilirii unei uinităţi de concepţii şi a opririi curentelor extremiste, a curentelor de desorganizare in România. Prozentă grea, dar sunt sigur că o veţi soluţiona, aşa cum trebuie, din punct de vedere naţional şi moral. In acest scop, se cere să sporiţi simţământul naţional. începuturile pe care le-aţi realizat sunt bune, căci v'aţi format cadrele. De formarea cadrelor depinde victoria armatelor De aceia, vă felicit cu v’aţi format cadre puternice. In afară de problema naţională şi morală, avem de rezolvat o problemă economică foarte importantă. Dacă ne uităm în fiecare comună, în fiecare judeţ, vom vedea că tot ce s’a făcut dela Unire e opera partidului naţional-liberal. Avem de realizat problema creierii creditului mic, în special a creditului pentru cei mici, agricultori, meseriaşi şi funcţionari. E apoi problema reînvierii cooperatismului, căci cooperaţia a fost omorâtă prin politicianismul naţional-ţărăniştilor. Se cere în acest scop desinteresare, muncă constantă şi cinste. Avem apoi problema asigurărilor pentru agricultori: în caz de incendiu, în caz de grindină, în caz de moartea vitelor şi alte împrejurări cari ruinează gospodăria ţărănească. Nu-i însă mai puţin adevărat că această problemă e legată şi ea de problema creditului pentru agricultori. De asemenea, avem problema Creditului pentru oamenii săraci din comunele urbane. Pentru soluţionarea acestei probleme s’a eriet, ce-t drept■ un munte de pietate la Bucureşti, dar noştri la guvern, I nebelnd, d. Dinu Brătianu exprimă încă odată această sunt mulţi’ mine- ' mulţumirile d-sale pentru întări — vrem ca fiecare primirea ce i se face în Bucovina şi apelează la să trăiască mulţumit şi liniştit în ţara românească. De e român sau minoritar, trebue să-l lege intetoţi, in tradiţia partidului, la muncă cinstită şi stăruitoare. Tot ce am face însă din punct de vedere economic şi financiar, nu înseamnă nimic fără de asne să conteze pe propria rasul vni, dacă nu naţional lui putere. Cu cât voa fi mai tari la noi în ţară, cu atât vom fi mai siguri. Nu trebuie să fim o sarcină pentru alţii ci un ajutor. Deci, să facem toate sacrificiile pentru înarmare. Ne înarmăm, ce-i drept, într’un ritm accelerat. Dar trebue să pregătim şi populaţia civilă, ca să se poată apăra, ca de pildă împotriva atacurilor aeriene. Altă pregătire importantă e industria. In Germania, toată industria e pregătită pentru timp de războiu. O armată se întreţine prin ajutorul pe care-l dă fiecare. Noi nu suntem o ţară care să mai avem ceva de revendicat. Nu cerem deÎAVÎ dar cel puţin material de interesele ţării. Să ştie fiecare că în ţara românească se poate trăi mai bine decât în alte ţări. Vom conduce noi românii, căci noi suntem elementul dinamic, însă şi ceilalţi trebuie să fie fericiţi alături de noi. Atunci vom fi mai siguri de consolidarea ţării şi nu se vor mai ivi curente centrifuge printre noi. Sa pus în discuţie dura-ta guvernării. Ei bine să ie retragem în momentul actual, din punct de vedere politic ? Nu ! Când începi o operă, trebuie s’o duşi până la sfârşit, căci cei ce vor veni după noi nu vor fi în stare s’o termine. Ei vor fi costduşi de spiritul care pot otrăvi sufletul neamului nostru şi să frângem toate armele urii şi ale dezbinării”. „Ceasul pe care-l trăim ne cere unire şi înfrăţire”. Apelul acesta la unire şi la înfrăţire înfăţişează toată seriozitatea momentului şi reclamă acea disciplină sufletească, acel spirit de înfrăţire, de unitate şi de solidaritate, cari laolaltă dau forţa trebuincioasă acţiunei colective pentru păstrarea şi consolidarea patrimoniului naţional. Nici odată ideea de ordine şi de armonie nu s’a impus cu mai multă putere ca acum. Răspântia este determinantă pentru însăşi viaţa statului. Conştiinţele româneşti vor găsi în cuvântarea d-lui preşedinte al consiliului de miniştri, drumul adevărat care duce la realizarea destinelor noastre, în cadrul de înfrăţire pe care urile şi patimile vor să-l clatine, ce ni se cere IN CEASUL DE FAŢA Cuvântarea rostită de d. preşedinte al consiliului de miniştri Gh. Tătărescu, la desvelirea staie a lui Mârzescu, rezumă preocuparea omului de conducere faţă de tot ceea ce interesează viaţa statului, mai ales acum, în împrejurările atât de grele în care „urile tind să adâncească abizele între oameni şi între partide, când violenţa năzueşte să ia locul cugetării, când brutalitatea voeşte a se substitui talentului şi când apelul la instinct ameninţă uneori să înăbuşe apelul la raţiune”. La această frământare ideia de ordine se impune ca un postulat în interesul superior al ţării, care, în voinţa ei de a-şi realiza destinele cere disciplină şi armonie, singurele elemente capitale să dea ambianţa necesară unei normale dezvoltări a vieţei de stat. D. preşedinte al consiliului de miniştri apăsând asupra acestui comandament a fixat un punct de program pe care conştiinţele româneşti îl preţuesc şi pe care n’a dat rezultate bune, din cauză că intereselee superioare ale Româs’a ocupat mai mult de interesele conducătorilor, decât de cele ale împrumutătorilor. E necesară înfiinţarea unor astfel de mici instituţii de credit în comunele urbane, dar organizate pe baze solide şi cinstite. uiei îi cer a fi realizat Acest postulat este cu atât mai impunător cu cât ne găsim la o răspântie şi într’un moment hotărâtor. In adevăr, dincolo de hotare sporesc focarele de nelinişte şi ameninţare şi de pretutindeni se ivesc semnele prevestitoare ale unor refaceri de socoteli între gurarea securităţii noastre naţionale. S’a făcuti mult, ce-i drept, în ulti- popoare , mii ani, pentru înarmare. Această caracterizare a situat Momentul actual însă epiunei generale făcută de însuşi tot atât de periculos — primul ministru al ţării, dă mădacă nu şi mai periculos-^ ca înainte de 1914. Poate rezulta un nou cataclism, la care trebuie să fim pregătiţi. Nu ne putem baza numai 5®e nuanţe. Fiecare trebusura reală a pericolelor ce se pot ridica din clipă în clipă. „Putem fi puşi în faţa unor situaţiuni grele. Pentru a le înfrunta trebue să încătuşem cât mai este vreme toate pornirile Echivoc — Maniu a spus că rămâne un ClOSair — ... al opiniei sale separate. soldat credin- IEMLIHL ZILEI D. DYGGVE O nhiune .rcheologică daneză în Ita .tioară, ne pune pe pla »*•« at cnţiei noastre respectuoase două personalităţi ştiinţifice de primul rang. Unul este d. Dyggver arhitect arheolog şi celalte d. prof. Norvin, profesor la Cliptoteca din Copenhaga şi membru al Academiei regale daneze, ca şi a altor academii şi instituţii străine. D. Dyggve uneşte întinsele sale cunoştinţe arheologice cu cele de arhitectură, pentru a fi unul din cei mai bine pregătiţi şi autorizaţi bizantinologi europeni. Cum arta noastră românească veche a fost atât de profund influenţată de arta bizantină, se înţelege cât interes va pune învăţatul ce ne onorează cu vizita sa, şi cât profit vom putea noi căpăta din competenta vizitare a monumentelor noastre istorice de către d. Dyggve. Eminentul nostru vizitator va ţine câte-o conferinţă la universitatea din Bucureşti şi Cluj, asupra unui monument funerar al vechei Elada din Etolia. Cercurile noastre ştiinţifice ca şi publicul cult în general au astfel prilejul de a saluta venirea în ţară a două personalităţi culturale de o notorietate bine stabilită, şi dincolo de granițele Danemarcei. Ecouri arele filolog mort de curând în Franța, Millet, era unul din cei mai reputaţi filologi ai vremei noastre, — şi unul din cei mai mari cunoscători ai limbei armeniene şi al limbelor slave. A murit la vârsta de 70 ani, şi până în ultimile momente a lucrat. El a murit după ce cu câteva ore înainte făcea corectura la un articol al său ce urma să fie publicat în Encyclopedie franţaise.nele ziare, cari nu se pot obicinui cu ideia că alegerile profesionale nu au un caracter politic de partid, afirmă că la Camerele de muncă „au fost scoase din luptă, pe motive foarte puţin întemeiate, toate grupările serioase”. Atât de „serioase” încât n’au îndeplinit obligaţiunile categorice ale legei, cum e, de pildă, complectarea în termen a listelor de candidaţi sau plata taxelor de imprimare a buletinelor.TMe câteva luni grupuri de cântăreţi ambulanţi atrag atenţiunea parizienilor pe marile bulevarde şi în special în „place de la Madeleine“. O floare roşie pe care o poartă la butonieră acei cântăreţi şi muzicanţi este semnul că sunt artişti veritabili, în şomaj. Parizienii îi ascută şi răsplăteşte cu o deosebită solicitudine ■ CVM . D IN PAGINA 6. SITUAŢIA MONEDEI ŞI A PIEŢEI ROMÂNEŞTI P. Joi 1 Octombrie 1939 Dacă Bucureştiul nostru, cu toate lucrările edilitare din ultimii ani, nu a putut fi transformat într’o capitală, adaptată tuturor cerinţelor vremurilor de astăzi, totuş în multe alte puncte de vedere ce merg în acela? ritm cu progresele civilizaţiei, s’a adaptat în totul. Şi cum una din problemele ce întotdeauna a format o preocupare specială în toate oraşele mari, este circulaţia şi mijloacele de circulaţie, vom arunca o privire asupra posibilităţilor de transport ale Capitalei noastre. In această privinţă se poate spinul că ne putem compara în totul cu marile metropole occidentale. Circulaţia în Capitală Deoarece în ultimii ani, populaţia Capitalei a crescut mult, ne mai punând la socoteală populaţia flotantă, implicit şi circulaţia a devenit mai mare. Pentru aceasta, conducătorii organelor de ordine din Bucureşti, au luat toate măsurile ca această circulaţie să poată fi simplificată la maximum, introducându-se „sensul unic“ pe arterele mai aglomerate, dându-se astfel posibilitatea unei circulaţii mai rapide şi, adaptându-se „stopul“ fie prin semnale colorate — roşu şi verde — fie prin semnale de lemn, la intersecţiile străzilor centrale. Itt acelaş timp, s*a încercat şi o reglementare a circulaţiei pietonilor, care dacă nu a dus la rezultatele scontate, totuşi este un început promiţător. In ce priveşte mijloacele de transport, şi lor l S’a dat o atenţie deosebită pentru buna stare şi higiena lor. Ca mijloace cu transport avem da toate, începând mijloacele de lux, cari sunt taxiurile şi terminând cu tramvaele, autobuzele şi trăsurile, toate din abundenţă, satisfac în totul nevoile şi cele« »o stare materială şi celor nevoiaşi, Bucureştiul are câteva mii de maşini de piaţă* «*• taxiuri — sute detramvae şi autobuze şi reminiscenţa trecutului, câteva aedi de trăsuri cu doi ca| Toate menite să deservească transportul călătorilor .Capitalei, Taxiurile — după cum spun şi toţi străinii cari ne vizitează — sunt dintre cele mai noui tipuri şi dintre cele mai frumoase. Abia sosesc în ţară, modeluri noui şi imediat piaţa este înzestrată cu ele. Pentru că printr’o chibzuită măsură luată de serviciul circulaţiei Capitalei, toate maşinele vechi, care datorită maximului de uzare devin nehigienice sunt scoase din circulaţie. (Continuare în pagina 2-a) Anchetele noastre Avem cele mai luxoase automobile de piaţă şi cele mai elegante tramvae şi autocare. Trăsurile vor rămâne în curând o amintire S/. • • •:-• Trăsurile în staţie îşi aşteaptă clienţii O maşină a S. T. B-ului de pe linia 38 în fața Cercului Militar , pasagerii se îngrămădesc la urcare. I IUL Ilii MU — Prietenii şi colaboratorii ilustrului om de stat publică, un volum de amintiri şi studii - patriotismul său înflăcărat, cu tot spiritul său de mucenic, cu toată neobişnuita lui putere de muncă. Aşa de repede s’au adeverit prevederile lui şi aşa de viguros se cere înfăptuirea crezului său în viaţa românească, încât timpul necesar perspectivei, a fost considerabil redus. „Ce-ar fi zis Vintilă Brătianu? ce-ar fi făcut el ?“ Sunt întrebări pe cari le auzi colaboratori şi chiar de la adversari. Iată în sufletele celor ce au lucrat cu el şi au învăţat de la el. Au găsit aceşti prieteni şi colaboratori acolo, în colţurile cinstite ale sufletului, frânturi dragi de ani petrecute alături de ei, simţiri şi idealuri făurite împreună. Şi au aşternut pe hârtie , unii mai mult, alţii mai puţin, dar toţi într’un gând şi suflet pentru a-i creia un monument mai durabil decât bronzul. Ne-am grăbit să le culegem. Dintre aceștia unii au pierit — eternă fie-le memoria, cum au fost Ing. Gh. Popescu, G-ral Leonte, Al. Cotescu — şi suntem mândrii că le-am cules ultimul lor gând despre el. Materialul adunat aci e mai valoros decât documentele din jurnale şi monitoare, căci el este fotografia lui morală, aşa cum s’a întipărit pe placa sufletească a prietenilor. Nici o biografie, oricât de sa-ivantă ar fi, n’ar putea să înlocu-J iască aceste relatări intime ce se aştern spontan în scris. Trăsăturile mari şi profunde, ale sufletului lui Vintilă Brătianu se cristalizează în acest volum şi se împletesc cu linia de conduită a Partidului Naţional Liberal aşa cum au fixat-o Ion C. Brătianu, C. A. Rosetti, Ion I. C. Brătianu, etc. Fericiţi vor fi aceia cari vor voi să înţeleagă că „Moartea nu este încetarea, ci liberarea energiei”. (Guesney şi Myers Phantasms I, 231)Avem credinţa că această operă a colaboratorilor săi, redă într-o justă măsură descrierea vieţii şi activităţii marelui dispărut. Acei cari nu l-au cunoscut, generaţiile tinere în deosebi, citind paginile acestui volum, vor înţelege pentru ce aceia cari l-au apropiat şi au colaborat cu dânsul, l-au considerat întotdeauna ca pe unul din marii apostoli ai neamului. (Continuare în partia 2 a) Iată de ce n’am voit să lăsăm Publicăm în rândurile certea lui şi sufletul românesc, numează, prefaţa acestui volum. I mijlocul frământărilor de azi, îl S'a zis că pentru a se consolida chiamă, îl imploră să vină cu valoarea oamenilor mari, trebue toată austeritatea lui, cu toată să existe o anumită prespectivă cinstea lui neînfrânată, cu tot în timp, aceasta mai ales pentru omul politic, fiindcă adevăratul bărbat de Stat gândeşte şi înfăptueşte mai ales pentru viitor. Pentru a se vedea roadele activităţii politice negreşite că este nevoie să se lase timpului a consfinţi superioritatea acestei activităţi. . . Perspectiva aceasta pentru Vintilă Brătianu s’a creiat însă mult mai de vreme decât s’ar fi bănuit. . .. ---------------a se pierde una din dimensiunile Cinci ani au trecut de la moar neîncetat de la mulţi Prieteni si perspectivei, dimensiunea reflec VINTILĂ BRĂTIANU