Viitorul, noiembrie 1936 (Anul 28, nr. 8643-8667)
1936-11-01 / nr. 8643
ANUL XXVIII No. 8643 6 pagini 2 Lei în TARA Un an . Şase luni Trei Itml BONAMENTE 600 Lei 300 . ISO . Ui STREINATATE Institufiuni public* ft jpMtaulare Lei 1000 anual Un an . . « . . 1400 Le! Şase Iun! « « • 700 a Trei luni . « . . 350 „ REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE Direcţia 3.79.69 — Redacţia şi Adminis. j g'gjj'. 3.79.13 30 P. Duminică 1 noembrie Î93£ Taxa poştală plătită in numerar, conform aprobării No. 137.282/926 n t Capitala Cehoslovaciei, Praga, e în plină sărbătoare şi însufleţire, primind pentru întâia oară pe M. S. Regele Carol II, pe Marele Voevod Mihai, pe cancelarul României d-l Victor Antonescu ministrul de externe şi înalta suită regală. Suveranul nostru în urma invitaţiunii cordiale exprimate de preşedintele republicei d-l Ed. Beneş, întoarce poporului cehoslovac vizita făcută României de către preşedintele republicei. Acest schimb de vizite înalte pune încă odată în evidenţă trăinicia raporturilor ce există între ambele aceste popoare vecine, ■— iar aceste raporturi, cum vom vedea mai la vale, nu sunt spontane ele dăinuind de multă vreme, încă din timpul înţeleptului Rege Carol I. # Dacă în această privinţă aruncăm o privire retrospectivă şi perindăm trecutul, constatăm că între cei mai mari filo-români ceau existat pe vremuri, a fost popularul şi iubitul profesor al vechei Universităţi din Praga, Dr. Urban Iarnick, care la jubileul de 50 ani al Universităţii din Iaşi, în prezenţa defunctului Rege Carol I şi a reprezentanţilor tuturor Universităţilor europene, a impresionat selecta şi numeroasa asistenţă, adunată in sala Teatrului Naţional, printr’un inimos şi patetic cuvânt, în care a făcut istoricul raporturilor amicale dintre Cehoslovacia şi România, iar cuvântul său solemn, defunctul filo-român Urban Iarnick, l-a rostit într’o perfectă şi armonioasă limbă românească, ca unul care a cunoscut personal pe povestitor Petre Ispirescu, fiind un mare admirator al lui Ion Creangă și rostind româneasca, în graiul lor fermecător. Profesorul Urban Iarnick, a fost de altfel în strânse legături culturale cu scriitorii români, a colaborat în vremea „Junimii” la revista „Convorbiri literare“, a publicat diferite broşuri şi scrieri în limba română (tipărite în Cehoslovacia) şi împreună cu defunctul său prieten şi academician Andrei Bâranu, a tipărit volumul în limba română „Doine şi strigături din Ardeal“. Oraşul Praga fiind un centru muzical şi artistic al Cehoslovaciei,— şi un centru de mare importanţă, a trimis în România pe marii săi ambasadori Multă lume din ţară, n’a uitat desigur succesele extraordinare, pe care cu decenii în urmă, înainte de conflagraţia europeană, le-a repurtat mondiala Operă bohemă din Praga, care între altele a popularizat la noi compoziţiile clasice ale compozitorului ceh Smetana. Nu mai puţin au fost primiţi cu entuziasm la noi, marii virtuozi cehi, violoniştii Kubelik şi Indricek, Cam în diferite rânduri au făcut turnee mari prin România, precum şi marele compozito c£h Oskar Nedbal, care a dirijat la noi diferite concerte simfonice, la Iaşi şi Bucureşti, fiind totodată şi gustatul autor al operetei „Culesul viilor“ montată în limba română. * Dealtfel tânăra republică şi-a manifestat sentimentele amicale pentru Romnia din primele momente istorice în care şi-a afirmat independenţa. In timpul răsboiului, dând de pe fronturile de luptă a început să se desemneze victoria aliaţilor, şi triumful liberatoriu formulat pe principiul naţionalităţilor, veneratul înaintaş al d-lui Eduard Beneş, fostul preşedinte T. G. Masaryk, a venit la Iaşi în 1917 unde a conferit cu neuitatul şi gloriosul Rege Ferdinand I şi cu marele făuritor I. I. C. Brăilu. Găzduit fiind în casa defunctului ministru ieşan G. G. Mârzescu, Massaryk a avut acolo consfătuiri cu înalţii diplomaţi şi diferite personalităţi, după care a fost primit într’un entuziasm de nedescris într’o şedinţă festivă a Parlamentului român, la care au asistat şi reprezentanţii narilor aliaţi Deci în zilele bune, ca şi în vremuri grele, raporturile amicale s’au afirmat tot mai mult, intre Cehoslovacia şi România. # La Geneva în diversele reuniuni diplomatice, această amiciţie s’a afirmat mereu prin raporturile intensificate între neuitatul I. G. Duca şi d-l Eduard Beneş. In timpul din urmă, preşedintele republicei cehoslovace, a strâns şi mai mult aceste raporturi amicale, atât prin vizitele făcute României, cât şi prin legăturile de prietenie cu actualul ministru de externe român, d-l Victor Antonescu. Ar fi să mai accentuăm aici şi raporturile economice, ce există între ambele state. Iar această privinţă, numai cifrele ar fi eloquente, căci ele ar arăta balanţa economică ce rezidă în legăturile de prietenie a acestor două ţări su’ori, care intensifică nu numai prietenia între ele, dar cimentează tot mai puternic consistenţa Micei înţelegeri, căreia viitorul îi prezice o Mare înţelegere. Ceea ce ne rămâne să mai arătate cetitorilor, în aceste zile festive, când fraţii de alianţă din Cehoslovacia primesc cu atâta însufleţire pe Suveranul României şi pe toţi însoţitorii Săi, e gradul de cultură a poporului cehoslovac şi aportul lui în cultura europeană. Dar cu aceasta deschidem un capitol interesant, pe care nu-l putem desvolta aici în spaţiul restrâns de care dispunem. Vom desvolta dară, într’un alt articol, un rezumat cu privire la starea actuală a literaturii naţionale din Cehoslovacia. C. S. Amintiri din trecut Primirea M. S. Regelui Carol II la Praga. — Vechea prietenie între ambele ţări.— Un mare filo-român : Urlarnick.- Turneele artistice ale cehilor şi manor virtuoşi. - Amintiri despre preşedintele Masaryk a vizită la Iaşi. — Raporturile diplomatice, economice şi culturale.# PERFECTA ÎNŢELEGERE Obiectivele politice de pace ale Micei înţelegeri Manifestaţiunile şi declaraţiunile ce s’au produs cu prilejul vizitei M. S. Regelui Carol al II-lea la Praga au avut un prim, evident şi hotărâtor rezultat: o nouă piatră de consolidare la temelia organismului politic pe care d. Victor Antonescu, ministrul de externe al României, ar prefera cu atâta dreptate să-l denumească „perfecta” înţelegere în loc de „mica” înţelegere. Desfăşurarea evenimentelor internaţionale din ultima vreme au impus, ca o necesitate inexorabilă, o examinare repetată a problemelor ridicate şi a situaţiunilor create de această desfăşurare de evenimente. Acum câteva luni la Bucureşti, acum câteva săptămâni la Bratislava, astăzi cu prilejul vizitei Suveranului României la Praga, orientările şi politica Micei înţelegeri au fost examinate şi verificate în lumina împrejurărilor actuale, constatându-se la fiece reuniune o complectă solidaritate de interese şi o desăvârşită unitate de vedere între cele trei state legate în această înţelegere. In această privinţă, primul comunicat dat după conferinţa de om, este un document plin de elocvenţă şi care denotă cu claritate tendinţele şi obiectivele reale urmărite de Mica înţelegere. * In legătură cu acest comunicat socotim de un interes deosebit a releva una din declaraţiunile facute reprezentantului ziarului „Viitorul” de d. Hodza, preşedintele de consiliu al Cehoslovaciei, care a spus : „Mica Înţelegere este înainte de toate o grupare politică de realizări practice în interesul păcii. Sistemul şi metodele sale de acţiune, departe de a fi rigide se armonizează cu necesităţile de fiecare moment. Iată pentru ce conversaţiunile pe care le-am avut eri, le vom continua azi şi mâine sub auspiciile Augustului Suveran al României şi a preşedintelui nostru d. Beneş, tind spre a creea o posibilitate de colaborare cu acele state cari azi nu s’au apropiat încă de noi“. Iar d. Brofta, ministrul de externe al Cehoslovaciei, vorbind de magistratul discurs al M. S. Regelui Carol al II-lea, a ţinut să declare : „Ne bucurăm în mod cu totul special de a fi găsit la M. S. Regele Carol al II-lea acea formă hotărîtoare, acea energică voinţă tradiţională, înţelepciune, de care popoarele noastre au azi mai mult decât oricând nevoie”. „ In asemeni condiţiuni trebue să constatăm cu satisfacţiune şi cu încredere că de pe urmele vizitei Suveranului României la Praga situaţiunea politică din Orientul Europei a eşit consolidată spre marele câştig al omenirei dornice de ordine, de pace şi de muncă. Legăturile cari s’au strâns şi s’au întărit în Capitala Cehoslovaciei sunt o chezăşie mai mult a politicei sănătoase pe care o practică Mica înţelegere. NOTH Mihai-Viteazul la Praga Acela care e scris cu sabia idealul românesc, și a creiat harfa României de azi, prin jertfa unui suflet ce simțea chemarea secotilor, a fost mosafirul lui Rudolf al II-lea, în țara pe care M. S. Regele României Mari de azi, a vizitat-o cu gândul bun de a statornici în haosul lumei de azi, primatul rafiunei şi al ordinei. Un istoric al Cehoslovaciei, profund legată de noi, prin trecut şi prin r Aspiraţiuni, ne-a arătat în acelaşi timp că oaspetele lui Rudolf, marele Voevod Mihai, a posedat şi moşia din Königsberg. Cum Königsberg a rămas legat în istoria culturei europene şi omeneşti, de Immanuel Kant, nu fără evocare sentimentală, notăm acest fapt că pe fosta moşie a lui Mihai cel Viteaz, s-a născut, a trăit, şi-a radiat din geniul său etern, unul din cei mai străluciţi filosofi ai lumei. Dar, cum spunea M. S. Regele României, în cuvântarea din Praga, nu este lipsit de interes a remarca faptul că după atâtea secole ce sau scurs, se revine în oraşul unde se încheiase alianţe de apărare şi confraternităţi de arme. Umbra lui Mihai se profilează astfel pe planul istoriei universale, ca un premergător al visului nostru naţional. El a înţeles, ca şi noi, că viaţa românească nu poate să ajungă la idealul ei, decât în cadrul unui mare sfat în care graniţele nefireşti să dispară, şi unirea tuturor celor de-o fiinţă, să fie desăvârşită. Mihai a mai înţeles şi încă altceva şi anume că alianţele cele mai spornice sunt cele ale vecinilor, Cari îşi pot apăra prin prietenie sinceră, drepturile şi graniţele lor. De atfel această politică a bunelor alianţe stabilite între vecini, a fost acea care instinctiv a fost urmată de toţi marii voe- Y ozi ai noştri. Ei se întemeiau deo potrivă pe vitejia poporului, şi pe spiritul de jertfă în apărarea ţărei, dar şi pe bunele raporturi de amiciţie şi alianţe, care uneori luau forma alianţelor de rudenie. Marile zile sărbătoreşti de la Praga, unde M. S. Regele Carol II însoţit de Măria Sa Voevodul de Albalulia, a fost primit triumfal, ne evocă astfel vremurile îndepărtate ale prieteniei dintre Regele Rudolf cu Voevodul erou şi martir din îndepărtate vremuri, când soarta neamului românesc, era numai o formă de devenire, şi o vagă anticipaţie a ceeace trebuia să fim peste multe secole in urma... PETRONIUS munimie puii şi de transfer a României — Memorandul d-lui Cancicov, ministrul finanţelor —* Acordurile încheiate de guvernul actual în iulie 1934 cu creditorii externi ai României, în scopul de a se uşura sarcina datoriei noastre publice externe, au fost făcute pentru o perioadă de trei ani, ce se apropie de sfârşit. In vederea tratativelor ce vor începe pentru încheierea unor noi acorduri, d-l Mircea Cancicov, ministrul finanţelor, a înfăţişat într’un documentat şi amănunţit „memorandum“, redactat în limba franceză, situaţia României în ceea ce priveşte capacitatea ei de plată şi cea de transfer. Vom publica un rezumat mai larg asupra acestei lucrări interesante. Deocamdată ne mărginim a sublinia că ea cuprinde explicaţiuni privitoare la politica financiară a României în aceşti trei ani din urmă. Ea e caracterizată printr’o bună gestiune bugetară, cu cele mai stricte economii pe de o parte, iar pe de alta cu sforţările cele mai mari de a spori încasările şi de a favoriza desvoltarea exportului, spre a ne procura mijloacele indispensabile pentru transferul cuponului. Memoriul ministerului de finanţe expune evoluţiunea politicei noastre bugetare în cursul ultimilor trei ani, arată posibilităţile noastre ca şi dificultăţile cu cari vom avea de luptat în viitor. Numai un studiu minuţios al diverselor faze pe cari această politică le-a străbătut şi a evenimentelor succesive cari s’au îmbinat cu dificultăţile existente poate da măsura capacităţei de plată a României în viitor. Credincioşi princpiilor de cari nu ne-am depărtat niciodată, — subliniază memorandul, — am crezut şi credem că este absolut indispensabil, în primul loc în chiar interesul creditorilor noştri, să menţinem echilibrul bugetar pe bazele care îngădue o funcţionare normală a serviciilor noastre publice ,esenţiale. Cât de spre politica comerţului exterior, prin" caracterul său aproape exclusiv monetar şi tendinţa sa de a obţine cu orice preţ mijloacele necesare transferului, ea a fost o politică de sacrificii impusă economiei private, pentru ca guvernul român să-şi poată onora angajamentele sale în afară. Dacă această politică nu şi-a atins în întregime scopul pe care şi-l propunea, explicaţia este că în acest domeniu voinţa noastră singură, oricât de inflecxibilă ar fi, nu e suficientă pentru a obţine anume rezultate. In ce priveşte acordurile monetare cari au intervenit de curând şi noile perspective pe cari le deschid,, eliberând comerţul internaţional de nenumăratele sale piedici, restablind libertatea circulaţiei de la o ţară la alta, ne fac să nădăjduim o îmbunătăţire în starea de lucruri actuală. Dar să nu ne amăgim însă în această privinţă, ştiind bine că un asemenea reviriment nu se va produce nici imediat, nici aşa de radical cum ar fi de dorit. Avem ferma voință să plătim, dar să ni se dea putința. Dar asupra acestei importante și merituoase lucrări vom reveni. #■ LA PRAGA Majestatea Sa Regele Carol, având la dreapta pe d-l Eduard Beneș, iar la stânga pe Marele Voevod Mihaiu, In tribuna regală, primind defilarea trupelor lEOIillilL ZILEI ABATELE ZAVORAL Sărbătorile de la Praga, în care s'au cimentat şi luminat legăturile de strânsă prietenie şi alianţă dintre ţara noastră şi Cehoslovacia, au fost colorate şi prin frumoasa afirmaţie a, Abatelui Zavoral, ca profund cunoscător a! limbei noastre şi ca sincer iubitor al culturei româneşti. Abatele Zavoral face parte din acea glorioasă — deşi nu pufin numeroasă — serie de inoromâ' ', identificat în cuget şi simţire viaţa românească, în toate aspectele şi în toate directivele ei superioare. Frumoasa cuvântare a învăţatului abate — care și ia el acasă represiv,lă o strălucită afirmare a culturei superioare — rostită în cursul serbărilor de la Praga, ne dă fericitul prilej de a înscrie în cartea de aur a tării noastre numele Abatelui Zavoral, — om de mare cultură și mare suflet. Numele său nu va fi uitat niciodată. ISI IN PAGINA 3 ÎNCEPUTUL reportagiilor asupra INSTITUŢIUNILOR ROMÂNEŞTI, CULTURALE ŞI DE ASISTENŢA FUDAŢIILE REGALE CAROL I Bani albi pentru zile negre Un sfânt care nu e în calendar — Intre risipa şi economie. Părerile unora şi faptele altora. Ce este „cec“-uit Economia. Un sfânt care nu e în calendar, cu toate că a ajutat pe mulţi şi a împlinit multe lipsuri. Dealtfel nici noţiunea nu e prea clară la noi. In genere credem că pentru a fi economie destul să nu risipim. E cazul celor mai mulţi. Pentru mai puţini, a fi econom înseamnă a fi avar. E cealaltă extremă. Media o urmează cei mai puţini. Şi e aşa pentru că românul e din fire, risipitor iar o educaţie spre economie nu i s’a făcut. Abia acum avem o zi a economiei, pe an. Pentru alte lucruri, deopotrivă lăudabile, avem o lună sau o săptămână. Pentru virtutea de temelie, ce este economia, avem o singură zi. E puţin, când ne rămân pentru risipă încă 364 zile.... Pentru cei risipitori WBiLittlfcdUKilIIIII—l—( »3«——a»£SV ——— Suntem risipitori din fire. De la săteanul, care hrăneşte trei-patru căini, ce nu-i fac nici un serviciu, — până la gospodina care aruncă la gunoi pâine uscată, — toţi suntem risipitori. Risipim adesea fără nici un scop , nici chiar acel al unei plăceri efemere. Aruncăm o ţigară din care am tras două fumuri, facem o cursă de o sută de metri, cu maşina, cumpărăm lucruri absolut netrebuitoare. Alteori risipim din vanitate. Vintilă Brătianu, unul dintre puţinii români care ştia ceia ce e adevărata economie şi căuta să înveţe şi pe alţii, — se mira totdeauna de mulţimea automobilelor de lux de la noi, în comparaţie cu alte ţări mai bogate şi mai civilizate. Din vanitate, preferăm o maşină de lux, în disproporţie cu veniturile noastre şi nepotrivită pentru drumurile noastre. Dar risipa o găsim în toate domeniile : în agricultură, risipim recolta prin mijloace primitive de lucru. In industrie aducem maşini de milioane, pentru ca apoi să constatăm că n’avem piaţă de desfacere pentru mărfurile fabricate. Maşinile ruginesc şi capitalul învestit s’a risipit ! Cei mici, ca şi cei mari, risipesc din ceiace au şi....din ceia ce n’au. Tot Vintilă Brătianu se mira cum, la ora eşirei din birouri, bodegile şi berăriile se umplu de funcţionari, de aceiaşi funcţionari cari se plâng de insuficienţa salariilor.... De multe ori un împrumut, greu plătit din leafă, împlineşte această risipă.... O taină a fericirii Şi totuşi economia este cheia oricărui progres individual şi social. Sir Thomas Lipton spune : „Economia este primul principiu al sucesului. Ea creazâ independanţa“. Dăm şi părerea altora dintre acei cari au iubit nu banul, ci oamenii. Robert E. Lee: Dacă inteligenţei omului vom fi adăugat instinctul economisirei banului nimeni nu ne va egala. I. Pierpont Morgan : O socoteală oricât de economică, valorează cât un mare dividend social, întregind profitul financiar al acestuia. Victor Hugo : Mai presus da toate învăţaţi copiii să facă economii. Economia este temelia sigură a tuturor virtuţilor. Mark Handa : Economia înalţă pe om, îl face demn şi abil şi îl pune în stare să execute repede lucrurile. John D. Rockefeller: Adevăratele ocazii întâmpină numai omul cu bani la îndemână. Fiţi economi în casă. Th. Roosvelt: Dacă vrei să fii asigurat începe cum trebue , începe să economiseşti. William Jenning Bryan : Munceşte serios, economiseşte continuu şi nu-ţi întoarce faţa de la nici un om. Marshal Field : Rezultatul unei vieţuirri economice nu este apreciat cum trebue. Eu socotesc câ e cel mai important element pentru succesul cuiva. Gladstone : Un copil care ştie să economisească banul, rar se va întâmpla să fie un om rău sau un falit. W. Mc. Kinley : Mica „bancă în casă“ preţueşte mai mult pentru viitorul copiilor decât toate sfaturile din lume. A. Carnegie : Un om care nu poate şi nu economisește bani. (Continuare în pag. 2-a) Intrarea în Casa Economiilor.