Viitorul, noiembrie 1936 (Anul 28, nr. 8643-8667)

1936-11-01 / nr. 8643

ANUL XXVIII No. 8643 6 pagini 2 Lei în TARA­­ Un an . Şase luni Trei Itml BONAMENTE 600 Lei 300 . ISO . Ui STREINATATE Institufiuni public* ft jpMtaulare Lei 1000 anual Un an . . « . . 1400 Le! Şase Iun! « « • 700 a Trei luni . « . . 350 „ REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE Direcţia 3.79.69 — Redacţia şi Adminis. j g'gjj'. 3.79.13 30 P. Duminică 1 noembrie Î93£ Taxa poştală plătită in numerar, conform aprobării No. 137.282/926 n­ t Capitala Cehoslovaciei, Praga, e în plină sărbătoare şi însufle­ţire, primind pentru întâia oară pe M. S. Regele Carol II, pe Ma­rele Voevod Mihai, pe cancelarul României d-l Victor Antonescu ministrul de externe şi înalta suită regală. Suveranul nostru în urma in­­vitaţiunii cordiale exprimate de preşedintele republicei d-l Ed. Beneş, întoarce poporului ceho­slovac vizita făcută României de către preşedintele republicei. Acest schimb de vizite înalte pune încă odată în evidenţă trăi­nicia raporturilor ce există între ambele aceste popoare vecine, ■— iar aceste raporturi, cum vom vedea mai la vale, nu sunt spon­tane ele dăinuind de multă vre­me, încă din timpul înţeleptului Rege Carol I. # Dacă în această privinţă arun­căm o privire retrospectivă şi pe­rindăm trecutul, constatăm că în­tre cei mai mari filo-români ce­­au existat pe vremuri, a fost po­pularul şi iubitul profesor al ve­­chei Universităţi din Praga, Dr. Urban Iarnick, care la jubileul de 50 ani al Universităţii din Iaşi, în prezenţa defunctului Rege Carol I şi a reprezentanţilor tuturor Universităţilor europene, a impre­sionat selecta şi numeroasa asis­tenţă, adunată in sala Teatrului Naţional, printr’un inimos şi pa­tetic cuvânt, în care a făcut is­toricul raporturilor amicale din­tre Cehoslovacia şi România, iar cuvântul său solemn, defunctul filo-român Urban Iarnick, l-a rostit într’o perfectă şi armonioa­să limbă românească, ca unul care a cunoscut personal pe po­vestitor Petre Ispirescu, fiind un mare admirator al lui Ion Crean­gă și rostind româneasca, în gra­iul lor fermecător. Profesorul Urban Iarnick, a fost de altfel în strânse legături culturale cu scriitorii români, a colaborat în vremea „Junimii” la revista „Convorbiri literare“, a publicat diferite broşuri şi scrieri în limba română (tipărite în Ce­hoslovacia) şi împreună cu de­functul său prieten şi academi­cian Andrei Bâr­anu, a tipărit volumul în limba română „Doine şi strigături din Ardeal“. Oraşul Praga fiind un centru muzical şi artistic al Cehoslova­ciei,­­— şi un centru de mare im­portanţă, a trimis în România pe marii săi ambasadori­­ Multă lume din ţară, n’a uitat desigur succesele extraordinare, pe care cu decenii în urmă, îna­inte de conflagraţia europeană, le-a repurtat mondiala Operă bo­­hemă din Praga, care între altele a popularizat la noi compoziţiile clasice ale compozitorului ceh Smetana. Nu mai puţin au fost primiţi cu entuziasm la noi, ma­rii virtuozi cehi, violoniştii Ku­belik şi Indricek, Cam­ în diferite rânduri au făcut turnee mari prin România, precum şi marele compozito c£h Oskar Nedbal, care a dirijat la noi diferite con­certe simfonice, la Iaşi şi Bucu­reşti, fiind totodată şi gustatul autor al operetei „Culesul viilor“ montată în limba română. * Dealtfel tânăra republică şi-a manifestat sentimentele amicale pentru Rom­nia din primele mo­mente istorice în care şi-a afir­mat independenţa. In timpul răsboiului, dând de pe fronturile de luptă a început să se desemneze victoria aliaţi­lor, şi triumful liberatoriu for­mulat pe principiul naţionalită­ţilor, veneratul înaintaş al d-lui Eduard Beneş, fostul preşedinte T. G. Masaryk, a venit la Iaşi în 1917 unde a conferit cu neui­tatul şi gloriosul Rege Ferdinand I şi cu marele făuritor I. I. C. Brăi­lu. Găzduit fiind în casa defunc­tului ministru ieşan G. G. Mâr­­zescu, Massaryk a avut acolo consfătuiri cu înalţii diplomaţi şi diferite personalităţi, după care a fost primit într’un entuziasm de nedescris într’o şedinţă festi­vă a Parlamentului român, la ca­re au asistat şi reprezentanţii narilor aliaţi Deci în zilele bune, ca şi în vremuri grele, raporturile ami­cale s’au afirmat tot mai mult, intre Cehoslovacia şi România. # La Geneva în diversele reu­niuni diplomatice, această ami­ciţie s’a afirmat mereu prin ra­porturile intensificate între neui­tatul I. G. Duca şi d-l Eduard Be­neş. In timpul din urmă, preşedin­tele republicei cehoslovace, a strâns şi mai mult aceste rapor­turi amicale, atât prin vizitele făcute României, cât şi prin le­găturile de prietenie cu actualul ministru de externe român, d-l Victor Antonescu. Ar fi să mai accentuăm aici şi raporturile economice, ce există­­ între ambele state. Iar această pr­i­­­vinţă, numai cifrele ar fi elo­quente, căci ele ar arăta balanţa economică ce rezidă în legăturile de prietenie a acestor două ţări su­’ori, care intensifică nu numai prietenia între ele, dar cimen­tează tot mai puter­nic consisten­ţa Micei înţelegeri, căreia viito­rul îi prezice o Mare înţelegere. Ceea ce ne rămâne să mai ară­tate cetitorilor, în aceste zile fes­tive, când fraţii de alianţă din Cehoslovacia primesc cu atâta în­sufleţire pe Suveranul României şi pe toţi însoţitorii Săi, e gradul de cultură a poporului cehoslo­vac şi aportul lui în cultura eu­ropeană. Dar cu aceasta deschidem un capitol interesant, pe care nu-l putem desvolta aici în spaţiul restrâns de care dispunem. Vom desvolta dară, într’un a­lt articol, un rezumat cu privire la starea actuală a literaturii naţio­nale din Cehoslovacia. C. S. Amintiri din trecut Primirea M. S. Regelui Carol II la Praga. — Vechea prietenie între ambele ţări.— Un mare filo-român : Ur­­larnick.- Turneele artistice ale cehilor şi ma­nor virtuoşi. - Amintiri despre preşedintele Masaryk a vizită la Iaşi. — Raporturile diplomatice, economice şi culturale.­# PERFECTA ÎNŢELEGERE Obiectivele politice de pace ale Micei înţelegeri Manifestaţiunile şi declaraţiu­­nile ce s’au produs cu prilejul vizitei M. S. Regelui Carol al II-lea la Praga au avut un prim, evident şi hotărâtor rezultat: o nouă piatră de consolidare la te­melia organismului politic pe ca­re d. Victor Antonescu, ministrul de externe al României, ar pre­fera cu atâta dreptate să-l de­numească „perfecta” înţelegere în loc de „mica” înţelegere. Desfăşurarea evenimentelor in­ternaţionale din ultima vreme au impus, ca o necesitate inexo­rabilă, o examinare repetată a problemelor ridicate şi a situa­­ţiunilor create de această desfă­şurare de evenimente. Acum câteva luni la Bucureşti, acum câteva săptămâni la Bra­tislava, astăzi cu prilejul vizitei Suveranului României la Praga, orientările şi politica Micei înţe­legeri au fost examinate şi veri­ficate în lumina împrejurărilor actuale, constatându-se la fiece reuniune o complectă solidarita­­te de interese şi o desăvârşită unitate de vedere între cele trei state legate în această înţelegere. In această privinţă, primul co­municat dat după conferinţa de om­, este un document plin de e­­locvenţă şi care denotă cu clari­tate tendinţele şi obiectivele rea­le urmărite de Mica înţelegere. * In legătură cu acest comunicat socotim de un interes deosebit a releva una din declaraţiunile fa­­­cute reprezentantului ziarului „Viitorul” de d. Hodza, preşedin­tele de consiliu al Cehoslovaciei, care a spus : „Mica Înţelegere este înainte de toate o grupare politică de re­alizări practice în interesul pă­cii. Sistemul şi metodele sale de acţiune, departe de a fi rigide se armonizează cu necesităţi­le de fiecare moment. Iată pentru ce conversaţiunile pe care le-am avut eri, le vom continua azi şi mâine sub auspiciile Au­gustului Suveran al României şi a preşedintelui nostru d. Beneş, tind spre a creea o posibilitate de colaborare cu acele state cari azi nu s’au apropiat încă de noi“. Iar d. Brofta, ministrul de ex­terne al Cehoslovaciei, vorbind de magistratul discurs al M. S. Regelui Carol al II-lea, a ţinut să declare : „Ne bucurăm în mod cu totul special de a fi găsit la M. S. Re­gele Carol al II-lea acea formă hotărîtoare, acea energică voinţă tradiţională, înţelepciune, de ca­re popoarele noastre au azi mai mult decât oricând nevoie”. „ In asemeni condiţiuni trebue să constatăm cu satisfacţiune şi cu încredere că de pe urmele vi­zitei Suveranului României la Praga situaţiunea politică din O­­rientul Europei a eşit consoli­dată spre marele câştig al ome­­nirei dornice de ordine, de pace şi de muncă. Legăturile cari s’au strâns şi s’au întărit în Capitala Cehoslo­vaciei sunt o chezăşie mai mult a politicei sănătoase pe care o prac­tică Mica înţelegere. NOTH Mihai-Viteazul la Praga Acela care e scris cu sabia idea­lul românesc, și a creiat harfa Ro­mâniei de azi, prin jertfa unui suflet ce simțea chemarea secotilor, a fost mosafirul lui Rudolf al II-lea, în țara pe care M. S. Regele României­ Mari de azi, a vizitat-o cu gândul bun de a statornici în haosul lumei de azi, primatul rafiunei şi al ordinei. Un istoric al Cehoslovaciei, pro­fund legată de noi, prin trecut şi prin r Aspiraţi­uni, ne-a arătat în acelaşi timp că oaspetele lui Rudolf, ma­rele Voevod­ Mihai, a posedat şi mo­şia din Königsberg. Cum Königsberg a rămas legat în istoria culturei europene şi omeneşti, de Immanuel Kant, nu fără evocare sentimentală, notăm acest fapt că pe fosta moşie a lui Mihai cel Vi­teaz, s-a născut, a trăit, şi-a radiat din geniul său etern, unul din cei mai străluciţi filosofi ai lumei. Dar, cum spunea M. S. Regele României, în cuvântarea din Praga, nu este lipsit de interes a remarca faptul că după atâtea secole ce sau scurs, se revine în oraşul unde se încheiase alianţe de apărare şi con­­fraternităţi de arme. Umbra lui Mihai se profilează ast­fel pe planul istoriei universale, ca un premergător al visului nostru na­ţional. El a înţeles, ca şi noi, că via­ţa românească nu poate să ajungă la idealul ei, decât în cadrul unui mare sfat în care graniţele nefireşti să dispară, şi unirea tuturor celor de-o fiinţă, să fie desăvârşită. Mihai a mai înţeles şi încă altceva şi anu­me că alianţele cele mai spornice sunt cele ale vecinilor, Cari îşi pot apăra prin prietenie sinceră, dreptu­rile şi graniţele lor. De atfel această politică a bunelor alianţe stabilite între vecini, a fost acea care instinc­tiv a fost urmată de toţi marii voe- Y­ ozi ai noştri. Ei se întemeiau de­o potrivă pe vitejia poporului, şi pe spiritul de jertfă în apărarea ţărei, dar şi pe bunele raporturi de ami­ciţie şi alianţe, care uneori luau for­ma alianţelor de rudenie. Marile zile sărbătoreşti de la Praga, unde M. S. Regele Carol II însoţit de Măria Sa Voevodul de Alba­­lulia, a fost primit triumfal, ne e­­vocă astfel vremurile îndepărtate ale prieteniei dintre Regele Rudolf cu Voevodul erou şi martir din îndepăr­tate vremuri, când soarta neamului românesc, era numai o formă de de­venire, şi­ o vagă anticipaţie a ceea­­ce trebuia să fim peste multe secole in urma... PETRONIUS munim­ie puii şi de transfer a României — Memorandul d-lui Cancicov, ministrul finanţelor —* Acordurile încheiate de guvernul actual în iulie 1934 cu creditorii ex­terni ai României, în scopul de a se uşura sarcina datoriei noastre publice externe, au fost făcute pentru o pe­rioadă de trei ani, ce se apropie de sfârşit. In vederea tratativelor ce vor în­cepe pentru încheierea unor noi acor­duri, d-l Mircea Cancicov, ministrul finanţelor, a înfăţişat într’un docu­mentat şi amănunţit „memorandum“, redactat în limba franceză, situaţia României în ceea­ ce priveşte capaci­tatea ei de plată şi cea de transfer. Vom publica un rezumat mai larg asupra acestei lucrări interesante. Deocamdată ne mărginim a sublinia că ea cuprinde explicaţiuni privitoa­re la politica financiară a României în aceşti trei ani din urmă. Ea e ca­racterizată printr’o bună gestiune bu­getară, cu cele mai stricte economii pe de o parte, iar pe de alta cu sfor­ţările cele mai mari de a spori înca­sările şi de a favoriza desvoltarea ex­portului, spre a ne procura mijloacele indispensabile pentru transferul cu­ponului. Memoriul ministerului de finanţe expune evoluţiunea politicei noastre bugetare în cursul ultimilor trei ani, arată posibilităţile noastre ca şi difi­cultăţile cu cari vom avea de luptat în viitor. Numai un studiu minuţios al diverselor faze pe cari această po­litică le-a străbătut şi a evenimente­lor succesive cari s’au îmbinat cu di­ficultăţile existente poate da măsura capacităţei de plată a României în viitor. Credincioşi princpiilor de cari nu ne-am depărtat niciodată, — subli­niază memorandul, — am crezut şi credem că este absolut indispensabil, în primul loc în chiar interesul cre­ditorilor noştri, să menţinem echili­brul bugetar pe bazele care îngădue o funcţionare normală a serviciilor noastre publice ,esenţiale. Cât de spre politica comerţului ex­terior, prin" caracterul său aproape exclusiv monetar şi tendinţa sa de a obţine cu orice preţ mijloacele nece­sare transferului, ea a fost o politică de sacrificii impusă economiei pri­vate, pentru ca guvernul român să-şi poată onora angajamentele sale în afară. Dacă această politică nu şi-a atins în întregime scopul pe care şi-l propunea, explicaţia este că în acest domeniu voinţa noastră singură, ori­cât de inflecxibilă ar­ fi, nu e sufi­cientă pentru a obţine anume rezul­tate. In ce priveşte acordurile mone­tare cari au intervenit de curând şi noile perspective pe cari le deschid,, eliberând comerţul internaţional de nenumăratele sale piedici, restablind libertatea circulaţiei de la o ţară la alta, ne fac să nădăjduim o îmbună­tăţire în starea de lucruri actuală. Dar să­ nu ne amăgim însă în această privinţă, ştiind bine că un asemenea reviriment nu se va produce nici i­­mediat, nici aşa de radical cum ar fi de dorit. Avem ferma voință să plătim, dar să ni se dea putința. Dar asupra acestei importante și merituoase lucrări vom reveni. #■ LA PRAGA Majestatea Sa Regele Carol, având la dreapta pe d-l Eduard Beneș, iar la stânga pe Marele Voevod Mih­aiu, In tribuna regală, primind defilarea tru­pelor lEOIillilL ZILEI ABATELE ZAVORAL Sărbătorile de la Praga, în care s'au cimentat şi luminat legăturile de strânsă prietenie şi alianţă din­tre ţara noastră şi Cehoslovacia, au fost colora­te şi prin fru­moasa afirma­ţie a, Abatelui Zavoral, ca pro­fund cunoscă­tor a! limbei noastre şi ca sincer iubitor al culturei ro­mâneşti. Abatele Za­voral face par­te din acea glorioasă — deşi nu pufin numeroasă — serie de in­o­­româ' ', identificat­ în cuget şi sim­ţire viaţa românească, în toate aspectele şi în toate directivele ei superioare. Frumoasa cuvântare a învăţatu­lui abate — care și ia el acasă re­­presiv,lă o strălucită afirmare a cul­­turei superioare — rostită în cursul serbărilor de la Praga, ne dă feri­citul prilej de a înscrie în cartea de aur a tării noastre numele A­­batelui Zavoral, — om de mare cultură și mare suflet. Numele său nu va fi uitat nicio­dată. ISI IN PAGINA 3 ÎNCEPUTUL reportagiilor asupra INSTITUŢIUNILOR ROMÂNEŞTI, CUL­TURALE ŞI DE ASISTENŢA FUDAŢIILE REGALE CAROL I Bani albi pentru zile negre Un sfânt care nu e în calendar — Intre risipa şi economie. Părerile unora şi faptele altora.­ Ce este „cec“-uit Economia. Un sfânt care nu e în calendar, cu toate că a ajutat pe mulţi şi a împlinit multe lip­suri. Dealtfel nici noţiunea nu e prea clară la noi. In genere credem că pentru a fi economie destul să nu risi­pim. E cazul celor mai mulţi. Pentru mai puţini, a fi econom înseamnă a fi avar. E cealaltă extremă. Media o urmează cei mai pu­ţini. Şi e aşa pentru că românul e din fire, risipitor iar o educaţie spre economie nu i s’a făcut. Abia acum avem o zi a econo­miei, pe an. Pentru alte lucruri, deopotrivă lăudabile, avem o lună sau o săptămână. Pentru virtutea de temelie, ce este eco­nomia, avem o singură zi. E puţin, când ne rămân pentru ri­sipă încă 364 zile.... Pentru cei risipitori WBiLittlfcdUKilIIIII—l—( »3«——a»£SV ——— Suntem risipitori din fire. De la săteanul, care hrăneşte trei-patru căini, ce nu-i fac nici un serviciu, — până la gospo­dina care aruncă la gunoi pâine uscată, — toţi suntem risipitori. Risipim adesea fără nici un scop , nici chiar acel al unei plă­ceri efemere. Aruncăm o ţigară din care am tras două fumuri, facem o cursă de o sută de me­tri, cu maşina, cumpărăm lu­cruri absolut netrebuitoare. Alteori risipim din vanitate. Vintilă Brătianu, unul dintre puţinii români care ştia ceia ce e adevărata economie şi căuta să înveţe şi pe alţii, — se mira tot­deauna de mulţimea automobile­lor de lux de la noi, în compara­ţie cu alte ţări mai bogate şi mai civilizate. Din vanitate, pre­ferăm o maşină de lux, în dis­proporţie cu veniturile noastre şi nepotrivită pentru drumurile noastre. Dar risipa o găsim în toate domeniile : în agricultură, risi­pim recolta prin mijloace primi­tive de lucru. In industrie adu­cem maşini de milioane, pentru ca apoi să constatăm că n’avem piaţă de desfacere pentru mărfu­rile fabricate. Maşinile ruginesc şi capitalul învestit s’a risipit ! Cei mici, ca şi cei mari, risi­pesc din ceiace au şi....din ceia ce n’au. Tot Vintilă Brătianu se mira cum, la ora eşirei din bi­rouri, bodegile şi berăriile se umplu de funcţionari, de aceiaşi funcţionari cari se plâng de in­suficienţa salariilor.... De multe ori un împrumut, greu plătit din leafă, împlineşte această risipă.... O taină a fericirii Şi totuşi economia este cheia oricărui progres individual şi so­cial. Sir Thomas Lipton spune : „Economia este primul principiu al sucesului. Ea creazâ indepen­­danţa“. Dăm şi părerea altora dintre acei cari au iubit nu banul, ci oamenii. Robert E. Lee: Dacă inteli­genţei omului vom fi adăugat instinctul economisirei banului nimeni nu ne va egala. I. Pierpont Morgan : O soco­teală oricât de economică, valo­rează cât un mare dividend so­cial, întregind profitul financiar al acestuia. Victor Hugo : Mai presus da toate învăţaţi copiii să facă eco­nomii. Economia este temelia sigură a tuturor virtuţilor. Mark Handa : Economia înalţă pe om, îl face demn şi abil şi îl pune în stare să execute repede lucrurile. John D. Rockefeller: Adevă­ratele ocazii întâmpină numai omul cu bani la îndemână. Fiţi economi în casă. Th. Roosvelt: Dacă vrei să fii asigurat începe cum trebue , în­cepe să economiseşti. William Jenning Bryan : Mun­ceşte serios, economiseşte conti­nuu şi nu-ţi întoarce faţa de la nici un om. Marshal Field : Rezultatul unei vieţuirri economice nu este apre­ciat cum trebue. Eu socotesc câ e cel mai important element pentru succesul cuiva. Gladstone : Un copil care ştie să economisească banul, rar se va întâmpla să fie un om rău sau un falit. W. Mc. Kinley : Mica „bancă în casă“ preţueşte mai mult pen­tru viitorul copiilor decât toate sfaturile din lume. A. Carnegie : Un om care nu poate şi nu economisește bani. (Continuare în pag. 2-a) Intrarea în Casa Economiilor.

Next