Viitorul, ianuarie 1937 (Anul 29, nr. 8697-8716)
1937-01-09 / nr. 8697
ANUL XXIX No. 8697 6 pagini 2 P. Sâmbătă 9 Ianuarie 1937 Institujiuni publice ţi particular« Lei 1000 anual tri J. A B Un cm • Şase luni Trei luni M ENT U STREINATATE 1 U» aa , Şase luni Trei luni 1400 Lei 700 . 350 * REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE D i r E c ţ i s 3.79.6# — Redacția și Admini*. Taxe poştali plătiti în numerar, conform aprobării No. 137.262 926 INTRE ZVONURI SI REALITATI CONTINUITATE si ÎNFĂPTUIRI actualul guvern are viaţa cea mai lungă dintre toate guvernele dela războiu încoace. Acest ziar afirmă că astfel „S’A RESTABILIT IDEIA DE CONTINUITATE IN GUVERNARE". Ei bine, această idee nu va putea fi zdruncinată de profesioniştii crizelor, ce-şi au sediul în cafeneaua politică. Guvernul îşi va continua opera. In această ultimă etapă, numeroase legi cu caracter economic şi financiar sunt gata de a fi votate. Consiliul de miniştri a hotărât în recenta şedinţă, ca in special creiarea institutului de credit agricol şi a institutului de credit al meseriaşilor, precum şi reorganizarea agriculturei, să facă obiectul discuţiilor parlamentului, imediat după vacanţă. De asemenea se lucrează intens la alcătuirea bugetului. In aceste lucrări, pe lângă cam-Câteva zile ziarele au avut iar reportaje de senzaţie cu privire la retragerea „imediată" şi „iminentă" a guvernului. In imposibilitate de a duce o campanie de răsturnare eficace, grupările opoziţioniste se mulţumesc cu semănarea unor svonuri de cafenea, ce n'au nici o urmare. Dar aceste svonuri sunt cu atât mai ridicule, cu cât vin imediat după constatările îmbucurătoare ce s'au făcut cu prilejul incheierei anului, — constatări, ce au dovedit progresele rapide, făcute pe toate terenurile in 1936. S'au alcătuit adevărate bilanțuri de către organe de specialitate pe baze statistice certe. Ele dovedesc toate, un progres însemnat, atât in domeniul economic şi financiar, cât şi in cel cultural şi politic. Azi România, graţie unui regim de gospodărie şi infăpuiri, se găseşte într'o situaţie pe care n'a mai avut-o dela lectarea operei de înzestrare a marele războiul oştirei, nu trebue să se uite din punct de vedere politic, minuntru o perfectă linişte, iar în afară o sporire a prestigiului ţării şi o strângere a alianţelor ei. Reorganizarea oştirei, ca şi aceia a finanţelor, contribuie cu mult la creiarea acestei noui situaţiuni. DRUMURILE ŞI SANATATEA PUBLICĂ astfel cum a indicat şi Suveranul in recenta cuvântare. Se vor face noui eforturi pentru un progres cât mai rapid în aceste direcţii şi nu se va cruţa nici un sacrificiu. Aşadar guvernul îşi va face întreaga datorie, până la urmă, netulburat de acei cari, grăbiţi, voesc să ia o succesiune ce nu o merită nici prin trecutul, nici prin atitudinea lor. * Pentru a adânci aceste rezultate avem nevoie de o politică de CONTINUITATE. Un ziar publica acum căteva zile un tablou din care se constata că 1 -------1 BB» ------ NOTF: Hogaş şi...exilul in provincie •••• şi Numele acestui mare evocator alninţilor noştri care împreună cu Bucura Dumbravă şi-a legat numele de frumuseţile supraomeneşti ale ascensiunei alpine, revine adeseori în scrisul nostru şi în comentariile literare ce le făcem asupra celor ce aproape necunoscuţi în viaţă, s'au spus tot mai mult atenţiunei noatre, prin valoarea lor estetică. Hogaş este unul din aceştia. Profesor perdut în fundul unei provincii, unulcare nu circula în ziare, om fără gusturi de călătorie îndepărtate, un suflet legat de bârlogul lui, de căscioara şi de munţii ce-i ofereau deliciile supreme ale contemplărei şi ale traiului in contact cu divinitatea cerului privit altfel din înlăţimi, Hogaş a rămas in literatură, fără a bate la porţile nemurirei, şi fără a se plânge că este isolat... în provincie. Viaţa lui, şi mai ales felul minunat cum a petrecut-o are şi un aspect exemplar şi îndrumător. A trăi dincolo de vălmăşagul oraşului mare, nu este o nefericire, atunci când şti să observi, să trăeşti cu tine însuţi, cu cărţile ce nu te lasă în părăsire niciodată. Sunt mulţi însă, şi mai ales tineri ,ori se socotesc condamnaţi, dacă ar sta la ţară, şi socotesc că fericirea este la îndemâna celor ce trec înghesuiţi pe trotuarele populate ale oraşelor, şi că ultima mare mulţumire stă în forfoteala stradelor şi infirmele luminoase. Cât mai evocatoare însă sunt frumuseţile naturii, şi cânt mai potrivite mulţumirei de sine, sunt plăcerile căpătate prin observarea locului care trăeşti, prin descrierea a tot ceea ce e interesant de aflat. Un oraş mic ori un sat e o comoară de impresii noui, pentru cine ştie să observe, căci aceste mici aglomeraţii au câte o amintire istorică, un folklore vrednic de cerce-cari mulţi se vor fi urcat, dar nimeni ca el nu le-a descoperit farmecul lor nepieritor ! Totul e să ştii să vezi, să poţi să pricepi, şi mai ales să ai meşteşugul de-a te lăsa să alergi pe aripele visului. Atunci nu eşti un isolat, şi atunci, Se pare însă că acei cari ne acuză de o pretinsă împilare a minorităţilor, dau la ei acasă o atitudine care nu cadrează deloc cu aceste învinuiri. I In adevăr, în presa germană au apărut de curând articole asuprovincia ori satul nu mai sunt locuri ! Pra P°liticei de desnaţionalizare de exil, ci câmpuri de inspiraţie şi de studiere, după cum eşti artist, ori istoric, ori naturalist... PETRONIUS De Bobotează ecouri .....mmmmgmmm Fiecare cu visul lui MINORITĂŢILE LA NOI ŞI AIUREA Pentru că soarta minorităţilor preocupă atât de mult pe unii din vecinii noştri, unut e rău să ne ocupăm de modul cum ele sunt tratate la noi şi în alte state. România, de la întregirea ei şi până azi, a avut o politică generoasă faţă de toate minorităţile etnice. Nu tratatele de pace, dar firea şi concepţiile noastră, cu impus această politică. Nu ne plângem de rezultate. In afară de câţiva agitatori, massele minoritare au înţeles să se comporte real şi au avut o atitudine compatibilă cu interesele statului românesc. Agitaţiile unor grupări politice minoritare ca şi ale unor ziare Câte lucruri noui nu a aflat un * stipendiate de peste hotare, n’au Artr„„„ . I , , a avut răsunet în rândurile popu-Arthur Gorovei la faraide de gan-laţiei minoritare. Aceste agitaţii, dum nu i-a sugerat lui Creangă, sa- lăuntru şi din afară, sunt tut ! Şi ce minunate sunt paginile pe privite cu multă neîncredere şi care Hogaş le-a scris despre plim- bănuială de o populaţiune ce a bările lui prin Munţii Neamţului, perosit în statul român pământ şi libertăţi cetăţeneşti, pe care nu le aveau în trecut, pe care guvernul maghiar o duce împotriva celor 550.000 germani din Ungaria. Se arată în aceste articole că pentru această jumătate milion de germani din Ungaria, sunt abia 185 şcoli primare în care învăţământul e mixt, germano-maghiar. Aceste şcoli sunt la ţară. La oraşe nu există nici şcoli primare, nici şcoli secundare germane. Autorul unuia din aceste articole, trage următoarea concluzie : „PE TEMEIUL CONFRUNTĂRILOR STATISTICE SE VEDE LIMPEDE CA GERMANII DIN UNGARIA O DUC MULT MAI RAU DECÂT, SPRE PILDA, MINORITĂŢILE MAGHIARE DIN DIVERSE STATE“. In ce ne priveşte ne amintim că de curând, la adunarea din Satu-Mare, reprezentantul minorităţei germane din România a arătat politica de dreptate pe care guvernele noastre o fac faţă de minorităţi ,— graţie căreia germanii de la noi au scăpat de coşmarul maghiarizării. De asemenea, în Parlament, reprezentanţii minoritarii germane în afară de unele cereri de interes local, n’au formulat niciodată plângeri privind politica generală a statului faţă de minorităţi. Dimpotrivă, totdeauna s-au arătat solidari cu interesele superioare de stat. Din această diferenţă de tratament se impun două concluzii: mai întâi, România are o politică de dreptate şi libertate faţă de naţionalităţile ce se găsesc în hotarele ei. In al doilea loc, tocmai acele state care protestează împotriva „nedreptăţei tratatelor“, dovedesc prin politica lor faţă de minorităţi că nu se pot adapta spiritului vremei, ci, de câte ori au ocazia, repetă împilările din trecut, chiar faţă de naţionalităţi prietene. Grozăviile din Spania, ai căror martori auriculari suntem cu toţii, ar fi poate locul să le raportăm la composiţia etnică a acestei peninsule iberice, în care prea multe rasse s’au amestecat, fără să se amestece, dacă ne este permis acest paradox. Unanume, mort de curând, exprimase acest adevăr, în faţa marei tragedii a ţărei sale, şi această ipotesă ar explica această furie a răsboiului civil, cum nu s’a mai pomenit în istoria lumei. idEDflLIONIL ZILEI DOCTORUL C. ISTRAT! Astăzi se împlinesc optsprezece ani dela săvârşirea din viaţă a eminentului profesor şi mare patriot C. I. Istrati. Fost elev şi protejat al doctorului Carol Davilla, întemeietorul Facultăţii de medicină din Bucureşti, trimes pentru complectarea învăţăturii la Paris, C. I. Istrati a făcut acolo strălucite studii în specialitatea chimiei, fiind remarcat de către celebrul profesor Marcelin Berthelot, care a şi prezidat examenele de doctorat ale tânărului student român. înapoiat în ţară, doctorul Istrati a fost numit profesor la Facultatea de ştiinţe din Bucureşti, unde timp de trei decenii, a fost unul dintre maeştrii cari au onorat învățământ iul nostru superior. Doctorul Istrati a organizat invăţământul farmaceutic şi Institutul de chimie. Scurt timp el a funcţionat şi ca ministru al instrucţiunii publice. Spiritul constructiv al doctorului Istrati s-a evidenţiat în deosebi, cu prilejul expoziţiei din 1906. Parcul Carol I va mărturisi întotdeuna despre omul care cu mult simţ artistic şi cu o deosebită energie, a isbulit ca din mlaştinile de la Filaret să facă să răsară minunata grădină in care astăzi se păstrează mormântul Eroului necunoscut. Doctorul Istrati a fost unul dintre cei mai mari luptători pentru intrarea României în război alături de Puterile aliate. El n’a şovăit o clipă din credinţa ce a avut’o în realizarea patrimoniului etnic al României. Doctorul Istrati s’a stins departe de patrie. Cenuşa sa a fost adusă dela Paris, şi înmormântată la cimitirul Bellu din Bucureşti. Cu doctorul Istrati a dispărut unul dintre fiii de mare valoare ai ţării noastre, un bărbat ce are dreptul la pioasă aducere aminte şi la să cumpere cereale deja producă toată recunoştinţa. S’a rezolvat şi în Cehoslovacia problema datoriilor agricole producţiei şi înlesnirea exportului.. Dezvoltarea paşnică şi decursul favorabil a celor de mai sus a fost oarecum tulburate de devalorizarea efectuată de statele, aparţinând aşa zisului „Bloc de aur“ ceea ce a avut drept rezultat disproporţia între puterea de cumpărare a coroanei cehe în ţară şi în străinătate. Cehoslovacia s a văzut pentru a doua oară nevoită să micşoreze valoarea artr a monedei sale, dar şi această a doua devalorizare a fost fericit întreprinsa, astfel că totul a decurs favorabil către finele anului. Traficul economic cu România a crescut foarte mult Guvernul a introdus sistemul economic dirijat. Pe tărâmul agricol dirijarea însămânţării şi valorificarea recoltei se fac energic şi pe cale bine organizată. La baza sistemului economiei dirijate, sunt mai multe organizaţii. Cea mai importantă este „Asociaţia Cerealiştilor“ care deţine monopolul comerţului de cereale şi care singură este îndreptăţită Scrisori din Praga CENDSLOVACIA PĂŞEŞTE pe drumul prosperităţii Legăturile economice româno-cehoslovace devin tot mai strânse — Praga, 6 Ianuarie 1937. (De la corespondentul nostru particular). — Criza economică care durează de 7 ani, se apropie de sfârşit. După 7 ani de zile, pentru prima dată, iar, Cehoslovacia a putut păşi pragul Anului Nou cu credinţa că situaţia nu se agravează, ci din contră se îmbunătăţeşte simţitor. Dacă facem bilanţul naţional economic pe anul 1936 putem constata că, această înbunătăţire este vădită în toate ramurile economice, iar unele din ele poartă chiar de pe acum înfăţişarea conjuncturei pe deplin desvoltată. Analizând aceste probleme reese că, criza s’a atenuat după prima devalorizare a coroanei cehe, adică din primăvara anului 1934 şi de atunci situaţia s’a înbunătăţit mereu. Devalorizarea a fost preconizată de către d. dr. Carol Englis dela Banca Naţională cehoslovacă. D-sa a fost primul care constatase că exportul peastă asociaţie este îndreptăţit să importe în caz de necestate, cereale din străinătate, porumb sau alte agricole. De la înfiinţarea monopolului cerealelor, criza agrară a fost simţitor atenuată, deoarece producătorii au obţinut un preţ bun pentru recolta lor, preţ care a depăşit cu mult paritatea mondială. Pe bazele monopolului cerealelor, guvernul va înfiinţa în curând şi monopolul pentru vite, urmând ca şi acest comerţ să fie monopolizat. In interesul gospodarilor atât de greu încercaţi de criză s’au luat diverse măsuri. Intre altele, s a soluţionat chestiunea datoriilor agrare, dând astfel posibilitatea de asanare gospodarilor indatoraţi şi împovăraţi de griji. Paralel cu rezolvarea chestiunei agrare s’au găsit diferite soluţiuni în interesul înbunătăţiri situaţiei industriale. In aceasta lâncezeşte din cauza disproporţiei direcţie s’au făcut demersuri a între puterea de cumpărare a cei căror ţintă este raţionalizarea roanei cehe în ţară şi străinătate, iscându-se astfel ciudata situaţie că, pentru coroana cehă se putea cumpăra mai mult în străinătate decât în ţară. După devalorizarea coroanei cehe, exportul s’a înteţit şi ceeace este mai surprinzător, nici importul nu a scăzut. Volumul traficului schimbului de mărfuri a crescut, pasivul s’a schimbat în activ şi neîncetat a crescut activul bilanţului extern economic al Cehoslovaciei. Structura economică a republicei nu este unitară. Jumătatea ei este în parte compusă din industriaşi şi muncitori şi cealaltă bunătate în parte din agricultori. Rezultatul este că, interesele ambelor părţi sunt de multe ori în contradicţie unele cu altele. Interesele industriei pretind exportul şi pentru înlesnirea lui, este de dorit ca pe bază de compensaţie să intre în ţară diferite produse agricole din străinătate. Agricultorii însă, care luptă cu o criză intensă, pretind ca guvernul să împiedice importul produselor agricole din străinătate şi graţie acestei măsuri, să asigure restabilirea rentabilităţii producţiei agricole indigene. Guvernul cehoslovac a avut o grea sarcină, întrucât a trebuit să ia măsuri de aşa natură, încât să atenueze atât criza industrială cât şi cea agrară. Situaţia se înbunătăţeşte, numărul şomeurilor, care atinsese cifra record de 800.000 a scăzut la jumătate de milion, majorând, în acelaş timp cu mult numărul celor ocupaţi, ceea ce reese şi dir. recentele rapoarte ale Asigurărilor Sociale şi Casa Pensiilor. A scăzut imposibilitatea de plată şi a scăzut numărul falimentelor Faţă de aceasta, a sporit producţia industrială, activitatea arhitertonică şi comerţul exterior au luat un nou având. Situaţia s’a schimbat într’atât în raporturile româno-cehoslovace, încât în urma scăderii coroanei cehe mărfurile cehoslovace s'au eftinit pentru România, pecând puterea de concurenţă a României faţă de Cehoslovacia nu s’a schimbat, căci nici celelalte ţări concurente cu România nu au micşorat valoarea monedei lor şi deci Cehoslovacia nu ar găsi nicăeri mărfuri furnizate mai eftin. In ultimul timp s’a format un curent în direcţia de a dezvolta legăturile economice româno-cehoslovace. Sperăm că această strător, predându-ie morarilor. A- (Continuare în pag. II-a) (Continuare Tn pagina 2-a) k SOCIOLOGIE originală românească -ijtonogrăfia satelor. — Cu prilejul sărbătorire! d-lui DEM. GUSTI -de GR. TAUSAN Cercetările sociologice sunt de concluzie, la care cugetarea omei. ic ________4 X . ______________a* '__________X - -I____________î «■» dată recentă, iar comparaţia istorică cu cele referitoare la celelalte ştiinţe, ne face să pronunţăm chiar cuvântul de „în faşe“. Şi această caracteristică se justifică, dacă ne gândim la vechimea matematicilor, ori a fizicei — chiar şi a medicinei care încă nu e ştiinţă exactă — faţă de tardiva apariţiune a cercetărilor sociologice, pe care deabia Auguste Comte, în secolul trecut le-a pus în cadrul unei noi ştiinţe. E drept că întemeitorul „filozofiei pozitive“, vedea în sociologie, ultima verigă, sau cea din urmă Guşti, pe unul din cei mai binemici fapte, şi celor mai măruntepregătiţi oameni de ştiinţe, şi pemanifestări. Se pleacă de la minimnul din cercetătorii cei mai atenţi ai faptelor complicate sociale. D. Gusti, prin o lungă disciplină filozofică , în care domină şi cunoaşterea în adânc a filozofiei antice, a fost indicat să pună nota sa personală în aceste cercetări complicate sociologice, şi să încetăţenească definitiv noua ştiinţă la noi. Şi această notă personală, care face din d-sa un inovator original în câmpul cercetărilor sociale este idea dominantă a studierei faptelor sociale, în lumina analitică, adică în descompunerea lor la atomistică. Pentru a face şi mai clară, această direcţiune de studii, e destul să spunem că ea pleacă de la credinţa că, după cum fenomenele fizice şi himice, au ajuns să fie disciplinate de legi, prin observaţia fenomenelor celor mai mărunte, şi a elementelor din care materia e compusă (molecule, atome, celule, etc.). Tot asemeni şi sociologia — ştiinţa vieţei sociale — nu poate să se consolideze şi să progreseze, decât prin studierea celor mai mari de viaţă socială, pentru a se ajunge la înţelegerea specificului naţional, şi la stabilirea unei ştiinţe etnice sau larg antropologice. De aci — din această concepţie fundamentală — a eşit acea fecundă teorie a monografiei satelor — satelor româneşti, în special — care până acum chiar, deşi suntem în faza primelor cercetări, — a ajuns la adevărate revelaţii pentru cunoaşterea poporului nostru. M. S. Regele, care totdeauna este susţinătorul şi promotorul mişcărilor de ridicare socială, a dat un larg şi decisiv sprijin acestor cercetări, prin crearea şi conducerea înaltă a „echipelor regale studenţeşti“, cari fac pe teren sociologie constructivă, contribuind la ridicarea morală, culturală, sanitară şi larg educativă a locuitorilor de la sate. Monografia satelor — formulată teoretic de d-l Dim. Gustinească a ajuns, sociologia fiind în sistemul său filozofic cea din urmă ştiinţă, întemeiată pe matematică, astronomie, fizică himie şi biologie. Fiind cea mai complicată dintre ştiinţele „pozitive“ sociologia fatal trebuia astfel să apară pe planul investigaţiilor savante mult mai târziu, decât matematica, ştiinţa precisă, dar simplă şi concisă ca una ce se ocupă de constatările lucrurilor. La noi în ţară, studiile sociologice, anunţate numai prin spiritul viu al lui C. DimitrescuIaşi, şi-au găsit în d-l Dim. mei studioase spre cercetări de floră, climat etc.). Trebue să urce o mai mare utilitate pentru mărească toate lucrările omului cea mai mare utilitate cunoaşterea complectă şi adevărată a poporului român, — îndrumări încadrate în concepţiile magistral expuse în „Sociologia militans“ — carte ce va trebui oricând să fie studiată de cei ce voesc a se iniţia în studiul ştiinţific al sociologiei. D-l Gusti a reuşit astfel să îmbine cercetările abstracte sociologice cu aplicarea lor în fapt, şi cu descinderea pe teren a teoriilor filozoficosociale. Pentru a se înţelege de altfel importanţa şi proectarea orizontului intelectual al acestor cercetări monografice, reproducem însăşi cuvintele d-lui D. Gusti din cel mai recent număr apărut al revistei „Sociologia românească „Monografia sociologică“—trebue să urmărească amănunţit cadrul cosmologic, să vadă cum e aşezat satul, cum e determinată viaţa acestuia de teritorii (munţi, dealuri, ape, compoziţia solului şi încadrată într’un sistem origi- etc.), de subteritorii (zăcăminte nai sociologic, a dat putinţa ast- laui’ifere, cariere de piatră, etc.) fel şi a unei îndrumări a tineri- I şi de suprateritoriu (faună şi în legătură cu natura : împăduriri, răzuiri, secări de lacuri, irigaţii, întrebuinţarea apei ca forţă motrice, îmbunătăţiri de terenuri, apărare împotriva grindinei, a secetei, etc. Cu un cuvânt, monografia sociologică trebue să urmărească toate raporturile satului cu natura înconjurătoare pentru a desprinde adaptarea lui activă sau pasivă la mediu“. Cadrul expunerei noastre de aci, nu ne îngădue a arătaa toată complexitatea lui, plănui unui studiu monografic al satului, aşa cum îl expune teoretic şi cum îl aplică pe teren „şcoala Guşti“ în sociologie, dar sugerăm uneori gândul că în monografia satului, se concentrează ca în focarul unei lentile, agricultura şi starea sanitară, cunoştinţei bio şi geografice, antropologia şi etica instructivă, ori tradiţională, folcloristica şi istoria, dreptul cutumier şi isvorât din aşezarea datinelor din veacuri, etc..