Viitorul, ianuarie 1937 (Anul 29, nr. 8697-8716)

1937-01-09 / nr. 8697

ANUL XXIX No. 8697 6 pagini 2 P. Sâmbătă 9 Ianuarie 1937 Institujiuni publice ţi particular« Lei 1000 anual tri J. A B Un cm • Şase luni Trei luni M ENT U STREINATATE 1 U» aa , Şase luni Trei luni 1400 Lei 700 . 350 * REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE D i r E c ţ i s 3.79.6# — Redacția și Admini*.­­ Taxe poştali plătiti în numerar, conform aprobării No. 137.262 926 INTRE ZVONURI SI REALITATI CONTINUITATE si ÎNFĂPTUIRI actualul guvern are viaţa cea mai lungă dintre toate guver­nele dela războiu încoace. A­­cest ziar afirmă că astfel „S’A RESTABILIT IDEIA DE CONTI­NUITATE IN GUVERNARE". Ei bine, această idee nu va putea fi zdruncinată de profe­sioniştii crizelor, ce-şi au se­diul în cafeneaua politică. Guvernul îşi va continua o­­pera. In această ultimă etapă, nu­meroase legi cu caracter eco­nomic şi financiar sunt gata de a fi votate. Consiliul de miniştri a hotă­rât în recenta şedinţă, ca in special creiarea institutului de credit agricol şi a institutului de credit al meseriaşilor, pre­cum şi reorganizarea agricul­­turei, să facă obiectul discu­ţiilor parlamentului, imediat după vacanţă. De asemenea se lucrează in­tens la alcătuirea bugetului. In aceste lucrări, pe lângă cam-Câteva zile ziarele au avut iar reportaje de senzaţie cu privire la retragerea „imediată" şi „iminentă" a guvernului. In imposibilitate de a duce o campanie de răsturnare eficace, grupările opoziţioniste se mul­ţumesc cu semănarea unor svo­­nuri de cafenea, ce n'au nici o urmare. Dar aceste svonuri sunt cu atât mai ridicule, cu cât vin imediat după constatările îm­bucurătoare ce s'au făcut cu prilejul incheierei anului, — constatări, ce au dovedit pro­gresele rapide, făcute pe toate terenurile in 1936. S'au alcătuit adevărate bilan­țuri de către organe de specia­litate pe baze statistice certe. Ele dovedesc toate, un progres însemnat, atât in domeniul e­­c­onomic şi financiar, cât şi in cel cultural şi politic. Azi România, graţie unui re­gim de gospodărie şi infăp­­­uiri, se găseşte într'o situaţie pe care n'a mai avut-o dela lectarea operei de înzestrare a marele războiul oştirei, nu trebue să se uite din punct de vedere politic, minuntru o perfectă linişte, iar în afară o sporire a prestigiu­lui ţării şi o strângere a alian­ţelor ei. Reorganizarea oştirei, ca şi aceia a finanţelor, contri­buie cu mult la creiarea ace­stei noui situaţiuni. DRUMURILE ŞI SANATATEA PUBLICĂ astfel cum a indicat şi Suveranul in recenta cuvântare. Se vor face noui eforturi pen­tru un progres cât mai rapid în aceste direcţii şi nu se va cruţa nici un sacrificiu. Aşa­dar guvernul îşi va face întreaga datorie, până la urmă, netulburat de acei cari, grăbiţi, voesc să ia o succesiune ce nu o merită nici prin trecutul, nici prin atitudinea lor. * Pentru a adânci aceste rezul­tate avem nevoie de o politică de CONTINUITATE. Un ziar pu­blica acum căte­va zile un ta­blou din care se constata că 1 -------1 BB» ------­ NOTF: Hogaş şi...exilul in provincie •••• şi Numele acestui mare evocator al­­ninţilor noştri care împreună cu Bucura Dumbravă şi-a legat numele de frumuseţile supra­omeneşti ale ascensiunei alpine, revine adese­ori în scrisul nostru şi în comentariile li­terare ce le făcem asupra celor ce aproape necunoscuţi în viaţă, s'au spus tot mai mult atenţiunei noa­­tre, prin valoarea lor estetică. Ho­gaş este unul din aceştia. Profesor perdut în fundul unei provincii, unul­­care nu circula în ziare, om fără gusturi de călătorie îndepărtate, un suflet legat de bârlogul lui, de căs­cioara şi de munţii ce-i ofereau de­liciile supreme ale contemplărei şi ale traiului in contact cu divinitatea cerului privit altfel din înlăţimi, Ho­gaş a rămas in literatură, fără a bate la porţile nemurirei, şi fără a se plânge că este isolat... în provincie. Viaţa lui, şi mai ales felul minu­nat cum a petrecu­t-o are şi un as­pect exemplar şi îndrumător. A trăi dincolo de vălmăşagul oraşului mare, nu este o nefericire, atunci când şti să observi, să trăeşti cu tine însuţi, cu cărţile ce nu te lasă în părăsire nici­odată. Sunt mulţi însă, şi mai ales tineri ,ori se socotesc condamnaţi, dacă ar sta la ţară, şi socotesc că fericirea este la îndemâna celor ce trec în­ghesuiţi pe trotuarele populate ale oraşelor, şi că ultima mare mulţu­mire stă în forfoteala stradelor şi in­firmele luminoase. Cât mai evocatoare însă sunt fru­museţile naturii, şi cânt mai potri­vite mulţumirei de sine, sunt plăce­rile căpătate prin observarea locului­­ care trăeşti, prin descrierea a tot c­eea ce e interesant de aflat. Un oraş mic ori un sat e­ o co­moară de impresii noui, pentru cine ştie să observe, căci aceste mici a­­glomeraţii au câte o amintire isto­rică, un folk­lore vrednic de cerce-cari mulţi se vor fi urcat, dar nimeni ca el nu le-a descoperit farmecul lor nepieritor ! Totul e să ştii să vezi, să poţi să pricepi, şi mai ales să ai meşteşu­gul de-a te lăsa să alergi pe aripele visului. Atunci nu eşti un isolat, şi atunci, Se pare însă că acei cari ne a­­cuză de o pretinsă împilare a mi­norităţilor, d­au la ei acasă o a­­titudine care nu cadrează deloc cu aceste învinuiri. I In adevăr, în presa germană au apărut de curând articole asu­provincia ori satul nu mai sunt locuri ! Pra P°liticei de desnaţionalizare de exil, ci câmpuri de inspiraţie şi de studiere, după cum eşti artist, ori istoric, ori naturalist... PETRONIUS De Bobotează ecouri .....mmmmgmmm Fiecare cu visul lui MINORITĂŢILE­­ LA NOI ŞI AIUREA­­ Pentru că soarta minorităţilor preocupă atât de mult pe unii din vecinii noştri, u­nut e rău să ne ocupăm de modul cum ele sunt tratate la noi şi în alte state. România, de la întregirea ei şi până azi, a avut o politică gene­roasă faţă de toate minorităţile etnice. Nu tratatele de pace, dar firea şi concepţiile noastră,­ cu impus această politică. Nu ne plângem de rezultate. In afară de câţiva agitatori, massele minoritare au înţeles să se comporte real şi au avut o ati­tudine compatibilă cu interesele statului românesc. Agitaţiile unor grupări politi­ce minoritare ca şi ale unor ziare Câte lucruri noui nu a aflat un * stipendiate de peste hotare, n’au Artr„„„ . I ,­­ , a avut răsunet în rândurile popu-Arthur Gorovei la farai­de de gan-­laţiei minoritare. Aceste agitaţii, dum­ nu i-a sugerat lui Creangă, sa- lăuntru şi din afară, sunt tut ! Şi ce minunate sunt paginile pe privite cu multă neîncredere şi care Hogaş le-a scris despre plim- bănuială de o populaţiune ce a bările lui prin Munţii Neamţului, pe­rosit în statul român pământ şi libertăţi cetăţeneşti, pe care nu le aveau în trecut, pe care guvernul maghiar o duce împotriva celor 550.000 germani din Ungaria. Se arată în aceste articole că pentru această jumătate milion de germani din­ Ungaria, sunt a­­bia 185 şcoli primare în care în­văţământul e mixt, germano-ma­ghiar. Aceste şcoli sunt la ţară. La oraşe nu există nici şcoli pri­mare, nici şcoli secundare ger­mane. Autorul unuia din aceste arti­cole, trage următoarea concluzie : „PE TEMEIUL CONFRUNTĂ­RILOR STATISTICE SE VEDE LIMPEDE CA GERMANII DIN UNGARIA O DUC MULT MAI RAU DECÂT, SPRE PILDA, MI­NORITĂŢILE MAGHIARE DIN DIVERSE STATE“. In ce ne priveşte ne amintim că de curând, la adunarea din Satu-Mare,­­ reprezentantul mi­norităţei germane din România a arătat politica de dreptate pe care guvernele noastre o fac faţă de minorităţi ,— graţie căreia germanii de la noi au scăpat de coşmarul maghiarizării. De ase­menea, în Parlament, reprezen­tanţii minoritarii germane în a­­fară de unele cereri de interes local, n’au formulat niciodată plângeri privind politica genera­lă a statului faţă de minorităţi. Dimpotrivă, totdeauna s-au ară­tat solidari cu interesele supe­rioare de stat. Din această diferenţă de trata­ment se impun două concluzii: mai întâi, România are o politi­că de dreptate şi libertate faţă de naţionalităţile ce se găsesc în hotarele ei. In al doilea loc, toc­mai acele state care protestează împotriva „nedreptăţei tratate­lor“, dovedesc prin politica lor faţă de minorităţi că nu se pot adapta spiritului vremei, ci, de câte ori au ocazia, repetă împilă­rile din trecut, chiar faţă de na­ţionalităţi prietene. G­rozăviile din Spania, ai că­ror martori auriculari sun­tem cu toţii, ar fi poate lo­cul să le raportăm la composiţia etnică a acestei peninsule iberi­ce, în care prea multe rasse s’au amestecat,­­ fără să se ames­tece, dacă ne este permis acest paradox. Unanume, mort de curând, ex­primase acest adevăr, în faţa mar­ei tragedii a ţărei sale, şi a­­ceastă ipotesă ar explica această furie a răsboiului civil, cum nu s’a mai pomenit în istoria lumei. id­EDflLIONIL ZILEI DOCTORUL C. IS­TRAT! Astăzi se împlinesc optsprezece ani dela săvârşirea din viaţă a e­­minentului profesor şi mare pa­triot C. I. Istrati. Fost elev şi pro­tejat al doctorului Carol Davilla, întemeietorul Facultăţii de medi­cină din Bucureşti, trimes pentru complectarea învăţăturii la Paris, C. I. Istrati a făcut acolo strălucite studii în specialitatea chimiei, fiind remarcat de către celebrul profe­sor Marcelin Berthelot, care a şi­­ prezidat examenele de doctorat ale tânărului student rom­­ân. înapoiat în ţară, doctorul Istrati a fost numit profesor la Facultatea de ştiinţe din Bucureşti, unde timp de trei decenii, a fost unul dintre maeştrii cari au onorat învățământ iul nostru superior. Doctorul Istrati a organizat invăţământul farmaceu­tic şi Institutul de chimie. Scurt timp el a funcţionat şi ca ministru al instrucţiunii publice. Spiritul constructiv al doctorului Istrati s-a evidenţiat în deosebi, cu prilejul expoziţiei din 1906. Parcul Carol I va mărturisi întotdeuna despre omul care cu mult simţ ar­tistic şi cu o deosebită energie, a isbulit ca din mlaştinile de la Filaret să facă să răsară minunata grădină in care astăzi se păstrează mor­mântul Eroului necunoscut. Doctorul Istrati a fost unul din­tre cei mai mari luptători pentru intrarea României în război alături de Puterile aliate. El n’a şovăit o clipă din credinţa ce a avut’o în realizarea patrimoniului etnic al României. Doctorul Istrati s’a stins departe de patrie. Cenuşa sa a fost adusă dela Paris, şi înmormân­tată la cimitirul Bellu din Bucu­reşti. Cu doctorul Istrati a dispărut u­­nul dintre fiii de mare valoare ai ţării noastre, un bărbat ce are drep­tul la pioasă aducere aminte şi la­­ să cumpere cereale deja producă toată recunoştinţa. S’a rezolvat şi în Ce­hoslovacia problema datoriilor agricole producţiei şi înlesnirea exportu­lui.. Dezvoltarea paşnică şi decursul favorabil a celor de mai sus a­­ fost oarecum tulburate de deva­lorizarea efectuată de statele, a­­parţinând aşa zisului „Bloc de aur“ ceea ce a avut drept rezultat disproporţia între puterea de cumpărare a coroanei cehe în ţară şi în străinătate. Cehoslovacia s a văzut pentru a doua oară nevoi­tă să micşoreze valoarea artr a monedei sale, dar şi această a doua devalorizare a fost fericit în­treprinsa, astfel că totul a de­curs favorabil către finele anu­lui. Traficul economic cu România a crescut foarte mult Guvernul a introdus sistemul economic dirijat. Pe tărâmul a­­gricol dirijarea însămânţării şi valorificarea recoltei se fac e­­nergic şi pe cale bine organizată. La baza sistemului economiei di­rijate, sunt mai multe organiza­ţii. Cea mai importantă este „A­­sociaţia Cerealiştilor“ care deţine monopolul comerţului de cereale şi care singură este îndreptăţită Scrisori din Praga CENDSLOVACIA PĂŞEŞTE pe drumul prosperităţii Legăturile economice româno-ce­­hoslovace devin tot mai strânse — Praga, 6 Ianuarie 1937. (De la corespondentul nostru particu­lar). — Criza economică care du­rează de 7 ani, se apropie de sfârşit. După 7 ani de zile, pen­tru prima dată, iar, Cehoslovacia a putut păşi pragul Anului Nou cu credinţa că situaţia nu se a­­gravează, ci din contră se îmbu­nătăţeşte simţitor. Dacă facem bilanţul naţional e­­conomic pe anul 1936 putem con­stata că, această înbunătăţire este vădită în toate ramurile econo­mice, iar unele din ele poartă chiar de pe acum înfăţişarea con­juncturei pe deplin desvoltată. Analizând aceste probleme re­­ese că, criza s’a atenuat după prima devalorizare a coroanei cehe, adică din primăvara anului 1934 şi de atunci situaţia s’a în­­bunătăţit mereu. Devalorizarea a fost preconizată de către d. dr. Carol Englis dela Banca Naţio­nală cehoslovacă. D-sa a fost pri­mul care constatase că exportul peastă asociaţie este îndreptăţit­ să importe în caz de necestate, cereale din străinătate, porumb­ sau alte agricole. De la înfiinţarea monopolului cerealelor, criza agrară a fost simţitor atenuată, deoarece pro­ducătorii au obţinut un preţ bun pentru recolta lor, preţ care a depăşit cu mult paritatea mon­dială. Pe bazele monopolului cereale­lor, guvernul va înfiinţa în cu­rând şi monopolul pentru vite, urmând ca şi acest comerţ să fie monopolizat. In interesul gospodarilor atât de greu încercaţi de criză s’au luat diverse măsuri. Intre altele, s a soluţionat chestiunea datorii­lor agrare, dând astfel posibilita­tea de asanare gospodarilor inda­­toraţi şi împovăraţi de griji. Paralel cu rezolvarea chestiu­­nei agrare s’au găsit diferite so­­luţiuni în interesul înbunătăţiri situaţiei industriale. In aceasta lâncezeşte din cauza disproporţiei direcţie s’au făcut demersuri a între puterea de cumpărare a cei căror ţintă este raţionalizarea roanei cehe în ţară şi străinăta­te, iscându-se astfel ciudata situ­aţie că, pentru coroana cehă se putea cumpăra mai mult în stră­inătate decât în ţară. După de­valorizarea coroanei cehe, expor­tul s’a înteţit şi ceeace este mai surprinzător, nici impor­tul nu a scăzut. Volumul traficului schim­bului de mărfuri a crescut, pasi­vul s’a schimbat în activ şi ne­încetat a crescut activul bilanţu­lui extern economic al Cehoslo­vaciei. Structura economică a repu­­blicei nu este unitară. Jumătatea ei este în parte compusă din in­dustriaşi şi muncitori şi cealaltă bunătate în parte din agricultori. Rezultatul este că, interesele am­belor părţi sunt de multe ori în contradicţie unele cu altele. In­teresele industriei pretind expor­tul şi pentru înlesnirea lui, este de dorit ca pe bază de compensa­ţie să intre în ţară diferite pro­duse agricole din străinătate. A­gricultorii însă, care luptă cu o criză intensă, pretind ca guver­nul să împiedice importul produ­selor agricole din străinătate şi graţie acestei măsuri, să asigure restabilirea rentabilităţii produc­ţiei agricole indigene. Guvernul cehoslovac a avut o grea sarcină, întrucât a trebuit să ia măsuri de aşa natură, încât să atenueze atât criza industrială cât şi cea agrară. Situaţia se înbunătăţeşte, nu­mărul şomeurilor, care atinsese cifra record de 800.000 a scăzut­ la jumătate de milion, majorând, în acelaş timp cu mult numărul celor ocupaţi, ceea ce reese şi dir. recentele rapoarte ale Asigură­rilor Sociale şi Casa Pensiilor. A scăzut imposibilitatea de plată şi a scăzut numărul falimentelor Faţă de aceasta, a sporit produc­ţia industrială, activitatea arhiter­tonică şi comerţul exterior au luat un nou având. Situaţia s’a schimbat într’atât în raporturile româno-cehoslova­­ce, încât în urma scăderii coroa­nei cehe mărfurile cehoslovace s'au eftinit pentru România, pe­­când puterea de concurenţă a Ro­mâniei faţă de Cehoslovacia nu s’a schimbat, căci nici celelalte ţări concurente cu România nu au micşorat valoarea monedei lor şi deci Cehoslovacia nu ar găsi nicăeri mărfuri furnizate mai ef­­tin. In ultimul timp s’a format un curent în direcţia de a dezvolta legăturile economice româno-ce­­hoslovace. Sperăm că această stră­tor, predându-ie morarilor. A- (Continuare în pag. II-a) (Continuare Tn pagina 2-a) k SOCIOLOGIE originală românească -ijtonogrăfia satelor. — Cu prile­­jul sărbătorire! d-lui DEM. GUSTI -de GR. TAUSAN Cercetările sociologice sunt de­­ concluzie, la care cugetarea ome­i. ic ________4 X . ______________a* '__________X - -I____________î «■» dată recentă, iar comparaţia istorică cu cele referitoare la celelalte ştiinţe, ne face să pro­nunţăm chiar cuvântul de „în faşe“. Şi această caracteristică se ju­stifică, dacă ne gândim la vechi­mea matematicilor, ori a fizicei — chiar şi a medicinei care încă nu e ştiinţă exactă — faţă de tar­diva apariţiune a cercetărilor so­ciologice, pe care deabia Auguste Comte, în secolul trecut le-a pus în cadrul unei noi ştiinţe. E drept că întemeitorul „filozofiei pozitive“, vedea în sociologie, ul­tima verigă, sau cea din urmă­­ Guşti, pe unul din cei mai bine­­mici fapte, şi celor mai mărunte­­pregătiţi oameni de ştiinţe, şi pe­­manifestări. Se pleacă de la mini­mnul din cercetătorii cei mai a­­tenţi ai faptelor complicate so­ciale. D. Gusti, prin o lungă disciplină filozofică , în care domină şi cunoaşterea în adânc a filozofiei antice, a fost indicat să pună nota sa personală în aceste cercetări complicate socio­logice, şi să încetăţenească defi­nitiv noua ştiinţă la noi. Şi acea­stă notă personală, care face din d-sa un inovator original în câm­pul cercetărilor sociale este idea dominantă a studierei faptelor sociale, în lumina analitică, adică în descompunerea lor la atomi­­stică. Pentru a face şi mai clară, această direcţiune de studii, e destul să spunem că ea pleacă de la credinţa că, după cum fe­nomenele fizice şi himice, au a­­juns să fie disciplinate de legi, prin observaţia fenomenelor ce­lor mai mărunte, şi a elemente­lor din care materia e compusă (molecule, atome, celule, etc.). Tot asemeni şi sociologia — ştiin­ţa vieţei sociale — nu poate să se consolideze şi să progreseze, decât prin studierea celor mai mari de viaţă socială, pentru a se ajunge la înţelegerea specifi­cului naţional, şi la stabilirea unei ştiinţe etnice sau larg an­tropologice. De aci — din această concep­ţie fundamentală — a eşit acea fecundă teorie a monografiei sa­telor — satelor româneşti, în special — care până acum chiar, deşi suntem în faza primelor cer­cetări, — a ajuns la adevărate revelaţii pentru cunoaşterea po­porului nostru. M. S. Regele, care totdeauna este susţinătorul şi promotorul mişcărilor de ridicare socială, a dat un larg şi decisiv sprijin a­­cestor cercetări, prin crearea şi conducerea înaltă a „echipelor regale studenţeşti“, cari fac pe teren sociologie constructivă, contribuind la ridicarea morală, culturală, sanitară şi larg edu­cativă a locuitorilor de la sate. Monografia satelor — formu­lată teoretic de d-l Dim. Gusti­­­nească a ajuns, sociologia fiind în sistemul său filozofic cea din urmă ştiinţă, întemeiată pe ma­tematică, astronomie, fizică hi­­mie şi biologie. Fiind cea mai complicată din­tre ştiinţele „pozitive“ sociologia fatal trebuia astfel să apară pe planul investigaţiilor savante mult mai târziu, decât matema­tica, ştiinţa precisă, dar simplă şi concisă ca una ce se ocupă de constatările lucrurilor. La noi în ţară, studiile socio­logice, anunţate numai prin spi­ritul viu al lui C. Dimitrescu­­Iaşi, şi-au găsit în d-l Dim. mei studioase spre cercetări de­ floră, climat etc.). Trebue să ur­ce o mai mare utilitate pentru­ mărească toate lucrările omului cea mai mare utilitate cunoaşterea complectă şi adevă­rată a poporului român, — în­drumări încadrate în concepţiile magistral expuse în „Sociologia militans“ — carte ce va trebui oricând să fie studiată de cei ce voesc a se iniţia în studiul ştiin­ţific al sociologiei. D-l Gusti a reuşit astfel să îmbine cercetă­rile abstracte sociologice cu apli­carea lor în fapt, şi cu descinde­rea pe teren a teoriilor filozofico­­sociale. Pentru a se înţelege de altfel importanţa şi proectarea orizon­tului intelectual al acestor cer­cetări monografice, reproducem însăşi cuvintele d-lui D. Gusti din cel mai recent număr apărut al revistei „Sociologia românea­scă „Monografia sociologică“—tre­bue să urmărească amănunţit cadrul cosmologic, să vadă cum e aşezat satul, cum e determinată viaţa acestuia de teritorii (munţi, dealuri, ape, compoziţia solului şi încadrată într’un sistem origi-­ etc.), de subteritorii (zăcăminte nai sociologic, a dat putinţa ast- laui’ifere, cariere de piatră, etc.) fel şi a unei îndrumări a tineri- I şi de suprateritoriu (faună şi în legătură cu natura : împădu­riri, răzuiri, secări de lacuri, iri­gaţii, întrebuinţarea apei ca for­ţă motrice, îmbunătăţiri de tere­nuri, apărare împotriva grindi­­nei, a secetei, etc. Cu un cuvânt, monografia so­ciologică trebue să urmărească toate raporturile satului cu natu­ra înconjurătoare pentru a des­prinde adaptarea lui activă sau pasivă la mediu“. Cadrul expunerei noastre de aci, nu ne îngădue a arăta­­a toată complexitatea lui, plănui unui studiu monografic al satu­lui, aşa cum îl expune teoretic şi cum îl aplică pe teren „şcoala Guşti“ în sociologie, dar suge­răm uneori gândul că în mono­grafia satului, se concentrează ca în focarul unei lentile, agricultura şi starea sanitară, cunoştinţei­ bio şi geografice, antropologia şi etica instructivă, ori tradiţiona­lă, folcloristica şi istoria, drep­tul cutumier şi isvorât din aşe­zarea datinelor din veacuri, etc..

Next