Viitorul, februarie 1937 (Anul 29, nr. 8717-8740)

1937-02-01 / nr. 8717

X NOTH Problema individualităţii D. Fr. Ştefănescu-Goangă, rector al Universităţii din Cluj şi subsecre­tar de Stat la ministerul educaţiei naţionale, a ţinut la Cassa şcoalelor o conferinţă despre „Studiul indivi­dualităţii elevului". A fost mai mult­­ o prelegere de o deosebită impor­tanţă.­­ Problema cunoaşterii şi formării individualităţii a preocupat pe mulţi dintre cei mai de seamă gânditori ai omenirii. Sufletul şi caracterul o­­mului, atitudinea sa în faţa vieţii, fa­cultatea de a sesiza adevărul şi rea­lităţile, diferite deviaţiuni în dina­mica muncii, sau dela normele etice şi sociale, factorii ce influenţează într'un fel sau într'altul individualita­tea, întreg acel complex de cauze ce se determină existenţei fiinţei umane, au interesat pe toţi munci­torii de elită ai crierului. Studiul individualităţii elevului cată să stabilească nu numai cauze şi e­­fecte, ci şi posibilităţi capabile de a corecta şi de a aşeza într'un perfect echilibru facultăţile lui vitale. Cu­noaşterea lirei unui copil, este o a­­devărată artă, ce trebue să recu­noaştem că, mai cu seamă în ţara noastră foarte puţini pedagogi o stăpânesc, o pun în aplicare atunci când se află pe catedra din clasă. Părinţii elevului, mediul în care trăeşte, temperamentul şi dispoziţiile copilului, întreaga stare fizică şi psihică a mnicei fiinţe umane, sunt de regulă excluse din exercitarea funcţiunii de profesor. Sau văzut copii, eminenţi în şcoli cari la examenele vieţii rămân cori­genţi sau repetenţi, după cum tot la examenele cumplite ale existenţii s'au remarcat că, reuşesc magna cum laude, elevi cari la şcolile ofi­ciale prin cari au trecut, fusese no­taţi „la limită" or cu „insuficient". Am cunoscut u­n profesor de liceu care nu-şi trecea definitiv notele în catalog decât după ce vizita şi as­culta pe fiecare elev la locuinţa res­pectivă, unde bine­înţeles, venea pe neaşteptate. Calificările le da, nu atât după modul în care se pre­zenta elevul ca ştiutor sau neştiutor al lecţiilor cât după interesul ce-l a­­vea copilul pentru studii in general, după felul în care se prezintă din punctul de vedere al sănătăţii, inteli­genţei, voinţei, mediului, etc. Acel profesor trăia însă prin anul una-mie-nouă-sute, era la începu­tul carierei, pasionat de funcţiunea sa ca de un adevărat apostolat. Astăzi ? Astăzi, în toată lumea pro­fesorilor se mai găseşte oare, un exemplar ca acela l INT. ■-------===■·■ ===------­ ANUL XXIX No. 8717 6 pagini 2 lei In TARA Un an • Sase luni Trei luni • • • • 600 Lei 300 . 150 . In STREINATATE Institujiuni publice si particulare Lei 1000 anual Un an • • • « • 1400 Lei Şase luni « • • 700 m Trei luni • • • • 356 „ REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE Direcţia 3.79.63 - Redacția și Adminis. J fHH P. Luni 1 Februarie 1937 Taxa postate plutei in numerar, conform aprobării No. 137.282/926 Suveranul 1 9­51 In acest loc, am arătat zilele trecute că guvernul actual, a­­dânc preocupat de sănătatea publică, cu hotârit, — ascultând M. S. REGELE CAROL II documentatul expozeu al d-lui dr. L Costinescu, ministrul să­­nătăţei în ce priveşte imensul contingent de victime, iar pe de altă parte influenţa nefastă ce o are malaria asupra organis­mului, pe care-l slăbeşte şi de­generează, ca o bine pregătită acţiune pentru asanarea tere­nurilor mlăştinoase. Sunt numeroase judeţe unde există întinse focare malarice. Situaţia prezintă o gravitate excepţională prin numărul foar­te mare al impaludaţilor,­­ peste un milion de locuitori. E­­zident, în afară de milioane de hectare ce azi nu pot fi culti­vate, ca şi de pagubele simţi­toare ce se înregistrează, la căile ferate şi la şosele, din cauza revărsărilor de ape. Punând problema aceasta pe un plan tot atât de important ca şi înarmarea ţarei, guvernul actual a găsit şi fondurile nece­sare în vederea reuşitei depli­ne şi rapide a acestei grandioa­se opere. Toate pregătirile sunt în curs, pentru ca în primăvară, fără nici o întârziere, să se poată în­cepe efectiv asanarea terenuri­lor mlăştinoase. De altfel, realizarea acestei vaste opere este asigurată, de­oarece M. S. Regele, care per­sonal se ocupă de tot ce con­­stitue o problemă mare de Stat, s'a pus în fruntea salutarei ac­ţiuni de asanare. Ori, la Palatul Regal, Suvera­nul nostru a prezidat un consi­liu la care au participat miniş­trii departamentelor ce au le­gătură cu această problemă, spre a se fixa defintiv modali­tăţile de înfăptuire, printr-o con­lucrare armonioasă care să ac­celereze desăvârşirea vastei o­­pere de asanare a terenurilor şi stârpirea malariei. M. S. Regele a făcut o serie de preţioase sugestii, a dat di­rective şi a insistat asupra ca­pitalei însemnătăţi pe care o prezintă pentru ţară, rezolvirea acestei grele probleme ce inte­resează atât de aproape sănă­tatea Naţiunei. Apelul impresionant al Suve­­teranului nostru iubit la con­cursul tuturor va fi urmat cu ho­­tărîre de guvern, după cum, suntem convinşi, va găsi un profund răsunet in toată ţara, pentru ca toţi cetăţenii să vină cu contribuţia lor la realizarea acestui înalt deziderat regal. Nu vom putea încheia acest articol, fără să subliniem, încă odată, grija de fiecare clipă pe care M. S. Regele o are pentru tot ce este legat de ridicarea ţarei şi de buna stare a popu­­laţei româneşti. a I CRITICILE d-lui MADGEARU — Financiarul nat.-țărănist cât a fost la guvern a risipit 175 de miliarde... — Și-acum ce vrea ? ■■■ — Nu vrea nimic ; dar e necăjit că de ce le-au pus liberalii la loc ? ! Alegerile Comunale ŞI JUDEŢENE Alegerile comunale şi jude- J în viitor, ceea ce a realizat în ţene se vor face în toată ţara în trecut, îşi va continua opera. A­ cursul lunei viitoare, tât şi nimic mai mult. Din rezultatul alegerilor de Dar acest angajament are o până acum, putem perfect ghici valoare mai mare decât toate care va fi rezultatul, făgăduelile opoziţiei. Opinia publică acordă un ere- El se bazează pe realităţile pe­tit nelimitat partidului liberal, care fiecare alegător le vede şi La sate ca şi la oraşe, alegă- le simte, torii nu ascultă nici şoaptele şi se bazează pe ordinea ce­a răzvrătitoare ale unora, nici ca­ pus-o în finanţele comunelor şi lomniile şi denigrările altora. judeţelor. Se bazează pe miile Votul universal şi-a făcut e­ de şcoli, primării, biserici, in­­ducaţia. Eştt din anii copilăriei, stituţii de asistenţă etc., ce le-a nu mai ascultă făgăduelile de­ clădit în toată ţara. Se bazează şarte, ci judecă oamenii după pe străzile pavate, şoselele re­­realizări, pavate, salariile plătite şi furni­ Mai ales la comune şi la ju­­zorii achitaţi la vreme, de ce aceste realizări apar mai care e cetăţeanul atât de orb bogate şi mai variate, încât să desconsidere aceste­­a venirea la cârmă a parti- realităţi, pentru a face din nou dului liberal comunele şi jude- experienţa unor „gospodari” ce­tele erau în faliment. Funcţia­ ştiu că au adus ruina ? Care narii neplătiţi, furnizorii am dn­e alegătorul atât de uşuratec în­­naţi cu anii, serviciile edilitare cât să reînvie timpurile fali­te debandadă, lucrările publice mentare de acum patru ani şi să în părăsire, şcoalele comunale şi aducă ruina în căminul său şi al judeţene în ruină, celorlalţi concetăţeni ? S'a depus o muncă uriaşă şi Căci, buna administraţie a­ro-eroică pentru îndreptarea aces­tei stări de lucruri. Aici nu mai era vorba de-a se face legi şi regulamente, ci de-a se face o bună gospodărie prin oameni cinstiţi, pricepuţi şi mun­citori. Partidul liberal a dovedit că are aceşti oameni. A pus pe fiecare la locul lui şi în patru ani, lucrurile s’au schimbat. Toţi cetăţenii ştiu aceasta. De aceia partidul liberal nu vine cu făgădueli în aceste ale­geri. El arată că va înfăptui şi numelor şi judeţelor e mai im­portantă pentru viaţa de toate zilele a cetăţenilor decât pati­mile de partid. Aşa­dar, în faţa urnelor, fie­care îşi va aminti de trecut şi pentru a nu-i reînvia, va vota cu gospodarii cari au salvat de la faliment şi ruină judeţele şi co­munele. Mergem aşa­dar cu încredere deplină în faţa cetăţenilor, după patru ani de înfăptuiri utile pe care ei, cei dintâiu, le pot apre­cia. MEDIUM ZILEI --• #.— SIR AUSTEN CHAMBER­­LAIN Sir­­Austen Chamberlain, fostul ministru de externe al Angliei, se află acum la Paris unde a luat par­te la recepţia inaugurală a Aso­ciaţiei franco-britanice „Arta ţi Tu­rismul". Această şedinţă solemnă a fost prezidată de mareşalul Pe­­lain, care vorbind despre binefa­cerile amiciţiei dintre Anglia şi Franţa, n'a ezitat să evidenţieze şi dificultăţile ce din cauza felului de a fi şi de a gândi, caracteristice naţiunilor respective, duc uneori la divergenţe. Intr'o franţuzească impecabilă, Sir Austen Chamberlain, răspun­zând mareşalului Petain, a finut un magistral curs de istorie. Fostul consilier al defunctului rege Geor­ge al V-lea, a arătat că, în răs­timpul de la Wilhelm cuceritorul şi până la Napoleon I, francezii şi englezii şi-au făcut mult rău prin războaiele ce le-au dus. A trecut însă un secol de când între Fran­ţa şi Anglia domneşte pacea, care a creat acea înţelegere cordială, experimentală în cumplitele încer­cări ale războiului. „Prin unirea şi prin înţelegerea noastră, — a spus Sir Chamberlain — constituim un sprijin pentru securitatea reciprocă şi o garanţie pentru pacea lumii". In altă zi, fostul subsecretar de Stat la Foreign Office s-a dus la şcoala de ştiinţe politice din Pa­ris, al cărei strălucit elev a fost. Sir Chamberlain a omagiat presti­giul de care se bucură acest im­portant aşezământ cultural francez şi a ascultat cu evlavie pe fostul său profesor d. André Siegfried care a ținut o prelegere despre „Psihologia poporului britanic". Sir Austen Chamberlain face parte dintre somitățile politice eu­ropene, credincioase amintirilor și prieteniilor. o Ecouri­ upă şase luni de anexare a Abisiniei, s-au ridicat la Adis-Abeba o mulţime de edificii moderne­Un credit de 80 milioane lire a fost afectat pentru locuinţe destinate funcţionarilor, pentru localuri administrative şi 50 de vile destinate ofiţerilor. Importante imobile se con­­struesc şi în alte oraşe la Moga­discio, Asmara, Denie, Gandar, Harrar. Lucrările sunt executate de 150.000 de miliţieni ai muncei. Se vor construi şi 1800 km. de drumuri. C­ um s-au desvoltat expoziţiile u­­niversale din Franţa, o dove­desc următoarele cifre : Prima expoziţie internaţională de la Paris, din 1834, construită pe pia­ţa Concordiei, a grupat 2437 de ex­pozanţi şi nu a costat decât 260.000 de franci. Ea se compunea numai din patru clădiri, şi a ţinut din Mai până în Iulie, obţinând un mare succes. Costul, numărul expozanţilor, su­prafaţa şi importanţa construcţiilor au crescut enorm la expoziţiile din 1889, 1900. Cât despre cea din anul acesta, ea va depăşi cu mult pe cele precedente. --»•» V Prescripţia stinge încrimina-­ rea : Pentru crime pedepsite cu muncă silnică sau detenţiune grea, prin 15 ani împliniţi, iar pentru cele pedepsite cu temniţă grea sau detenţiune riguroasă, prin 10 ani; Pentru delicte pedepsite cu pe­depse mai mari de 5 ani, prin 8 ani, iar pentru delictele pedep­site până la 5 ani, prin 3 ani; Pentru contravenţiuni, prin­­tr’un an. In materie de presă încrimi­narea se prescrie pentru crimă prin 3 ani, iar pentru delicte printr’un an. Toate termenele de mai sus, în cazul infracţiunilor comise de minori, se reduc la jumătate. Termenele de prescripţie încep să curgă din momentul în care s-a săvârşit infracţiunea, pentru infracţiunile continue, din mo­mentul încetării actului delicios, iar pentru cele continuate, de la comiterea ultimului act. Pentru infracţiunile de presă, termenul de prescripţie se soco­teşte din ziua răspândirii publi­­caţiunii. Cazuri de întrerupere Prescripţia se întrerupe în ur­mătoarele cazuri : Când s’au făcut acte de urmă­rire sau de instrucţie ; Când s’au îndeplinit în mod valabil înaintea instanţei de ju­decată orice acte de procedură care după lege trebuesc să fie comunicate infractorului. Când instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre chiar ne­definitivă. După fiecare întrerupere, un nou termen de prescripţie începe­­ să curgă. Incriminarea este prescrisă, oricâte întreruperi ar fi interve­nit, dacă întregul termen de prescripţie a fost depăşit cu încă jumătate, iar pentru prescrip­ţiile de trei ani sau mai mici, dacă s’a atins îndoitul termenu­lui, întreruperea prescripţiei pro­duce efect şi faţă de persoanele cari au luat parte la infracţiune. Prescripţia încriminării e sus­pendată pe timpul cât o dispozi­­ţiune legală, sau un caz de forţă majoră opreşte începerea sau continuarea urmăririi, instruc­ţiei sau judecăţii. Prescripţia îşi reia şi continuă cursul din ziua în care a înce­tat cauza de suspendare. Stingerea executării pedepsei Pedeapsa muncii silnice şi a detenţiunii grele se prescrie prin 20 ani, pedeapsa temniţei grele şi a detenţiunii riguroase, prin 15 ani. Pedepsele corecţionale, mai mari de 5 ani, se prescriu prin 10 ani, cele mai mici de 5 ani, prin 5 ani. Amenzile corecţionale se prescriu prin 5 ani. Pedepsele pentru contraven­ţiuni se prescriu prin 2 ani. Pentru minori, termenele de mai sus se reduc la jumătate. Termenele de mai sus încep a curge din ziua în care hotărârea de condamnare a rămas defini­tivă. Prescripţia pedepselor privati­ve de libertate nu atrage pres­cripţia pedepselor complimentare şi nici a măsurilor de siguranţă. Condamnatul a cărui pedeapsă crimnală a fost prescrisă, nu poa­te reveni în comuna în care lo­cueşte victima sau moştenitori acesteia în linie dreaptă. Tribunalul, la cererea Ministe­rului public, poate hotărâ locu unde condamnatul nu trebue să-şi aibă domiciliul, având în vedere şi o distanţă socotită su­ficientă pentru ca interdicţiunea de mai sus să-şi atingă scopul. Prescripţia pedepsei se între­rupe numai prin executarea con­­damnaţiunii. In caz de evadare, o nouă prescripţie începe să curgă din ziua evadării. Amnistia şi graţierea Amnistia stinge încriminarea, iar dacă a intervenit după con­damnare, stinge şi executarea pedepsei. Obiectele confiscate, precum şi amenzile încasate anterior am­nistiei nu se mai restitue. Amnistia nu are niciun efect asupra drepturilor părţii vătă­mate şi asupra măsurilor de si­guranţă. Amnistia nu se poate acorda decât pentru infracţiunile poli­tice. Graţierea are de efect stinge­rea, cu totul sau în parte a exe­cutării pedepsei, ori comutarea ei într-una mai uşoară, dar nu stinge pedepsele complimentare, nici măsurile de siguranţă, împăcarea părţilor stinge în­criminarea numai în delictele şi contravenţiunile pentru care le­gea permite aceasta. -------( * • —1—----------------­ Noul cod penal CAUZE CARE STING INCRIMINAREA Stingerea prin prescripţie, prin am­nistie, graţiere şi împăcarea părţilor CITIŢI IN PAGINA 6 STAREA SĂNĂTĂŢII MARE­LUI VOEVOD MIHAI ESTE BUNA * OPERA ECONOMICA a lui Ion Ghica interesanta comunicare a d-lui prof. wmammmm sose RHBaBBnaBMwm­HBBM Victor Slăvescu, la Academia Română Eri după amiază, d. prof. univer­sitar Victor Slăvescu, fost ministru de finanţe, unul dintre cei mai dis­tinşi economişti români, a desvoltat, la Academia Română ca membru co­respondent al acestei înalte instituţii de cultură, o interesantă comunicare, cu privire la opera economică a lui Ion Ghica. D-sa pe nedrept, începe prin a re­marca uitarea ce învălue activitatea prodigioasă a unuia dintre cei mai mari scriitori şi patrioţi români­ ai e­­pocii de la 1840—1890, a lui Ion Ghi­ca, de la a cărui moarte se împlinesc 40 de ani in primăvara­­ acestui an, când ar fi un prilej nimerit pentru alcătuirea unei lucrări de temeinică sinteză asupra complexei lui perso­nalităţi. D. prof. Victor Slăvescu a şi a­­nunţat că a luat iniţiativa, prin „A­­sociaţia Generală a Economiştilor din România“ să-i editeze lui Ion Ghica opera economică în trei volume, ce vor apare cu ocaziunea comemorării celor patru decenii. Cu privire la pregătirea şi la opera economică a lui Ion Ghica, d. prof. univ. Victor Slăvescu a prezentat, pe temeiul unor bogate date documen­tare, următoarele interesante refe­rinţe : Ion Ghica, în vremea studiilor sale la Paris, deşi avea o deosebită încli­nare pentru ştiinţele exacte, totuşi, dornic să-şi însuşească o cultură cât mai generală, a urmărit cu viu inte­res şi alte discipline, apropiindu-şi cursurile de economie politică ţinute la Sorbona de Jean Baptiste Say şi, în deosebi, studiind operile econo­miştilor de seamă ai timpului: Rossi, Garnier, Laboulaye, Blanqui, Adam Smith, David Ricardo, John Stuart Mill şi alţii, aşa cum reese din în­seşi scrierile lui de mai târziu. El urmăreşte cu acelaş interes atât diferitele curente literare ale epocii, cât şi problemele politice şi sociale din Franţa, ceea ce a făcut să i se formeze o pregătire şi să poată jude­ca, matur, evenimentele politice, for­mulând aprecieri juste şi dovedind preocupări continue asupra soartei Principatelor, aflate, atunci, în plină frământare, întors în ţară, Ion Ghica, — aflân­­du-se la Iaşi, în 1842, — întâlneşte pe Niculae Şuţu, fiul lui Alexandru Şu­ţu, care se ocupa cu problemele eco­nomice moldoveneşti, publicând în limba franceză însemnate lucrări. Niculae Şuţu, postelnic şi efor al şcoalelor din Moldova, cunoscând pre­gătirea serioasă a lui Ion Ghica, îi propune acestuia să ţină cursuri de e­­conomie politică la Academia Mihăi­­leană. La 23 Noembrie 1843, I. Ghica des­chide cursul cu prelegerea „Despre importanţa economiei politice“, scrii­torul moldovean, ţinând, astfel, cel dintâiu curs­­de economie politică, cu caracter universitar, acum 94 de ani. Din această prelegere, din care s-a păstrat doar un rezumat publicat în „Propăşirea“, din anul 1844, pe lângă nota menţionată, proprie lui Ion Ghi­ca, este de reţinut faptul că el anun­ţă publicului ieşean noutatea unor tratative ce se ducea la Iaşi­ pentru întocmirea unei „unităţi băneşti“ în­tre cele două Principate. După ce publică şi alte studii eco­nomice, Ion Ghica pleacă în streină­­tate, unde rămâne până în 1847 co­lindând Italia, Franţa, Anglia. Urmează o perioadă de timp, când Ion Ghica este preocupat numai de problemele politice ale Principatelor. După aceea urmează o epocă aceea de sub domnia lui Vodă Cuza şi de sub Domnitorul Carol,­­ în care vre­me deşi Ion Ghica, deţinând înalte demnităţi, era absorbit de activitatea politică, totuşi nu părăseşte nici un moment preocupările lui ştiinţifice, tocmai pe tărâmul economic, publi­când numeroase studii şi articole în diferitele reviste ale timpului, fiind ales, în 1873, pentru această bogată operă ştiinţifică, membru al Acade­miei Române, în care calitate a scris rapoarte documentate. Dintre acestea, unul asupra cărţii lui A. D. Xenopol „Studii economi­ce“ şi altul asupra cărţii lui P. S. Aurelian : „Ţara noastră“. Intre 1881—1889, Ion Ghica este tri­mis ca ministru al ţării la Londra, continuând şi aci fecunda lui activi­tate de scriitor economist, publicând prin diferite reviste, studii şi arti­cole de valoare. * După ce a prezentat bibliografia o­­perei economice a lui Ion Ghica, d. prof. univ. Victor Slăvescu a stăruit în a doua parte a comunicării d-sale, asupra concepţiilor celui dintâi şi mare economist român. „Judecând după citatele ce face în diferitele sale scrieri economice, — a spus d-sa, — şi după ideile ce sus­ţine, reese cu prisosinţă că Ion Ghica a cunoscut şi studiat serios literatura economică franceză şi engleză a e­­pocii sale şi până la el, rămânând pâ­nă la urmă un credincios partizan al doctrinei clasice şi al şcoalei liberale franceze, strâns legate de cea dintâi. Cunoştea deci pe Adam Smith, Da­vid Ricardo, Robert Malthus, John, Stuart Mill, Jean Baptiste Say, Rossi, Garnier, Michel Chevalier, Laboulaye, Blanqui, Cobden şi alţii“. Ion Ghica este astfel primul nostru economist, care întrebuinţează limba românească şi care dacă n’a scris —, deşi o putea face — un tratat de e­­conomie politică, s’a dovedit un scrii­tor de mare intuiţie, dându-şi seama şi când scria şi pentru cine scria, nepierzând, adică din vedere nici ni­velul intelectual al epocii, nici preo­cupările de seamă ale lumii româ­neşti de la mijlocul sec. al XIX-lea şi adoptând, de aceea, forma convorbiri­lor şi expunerilor cu caracter quasi­­didactic. „Scrierile economice ale lui Ioi (Continuare în pag. 2-a)

Next