Viitorul, aprilie 1937 (Anul 29, nr. 8767-8791)
1937-04-01 / nr. 8767
ANUL XXIX No. 8767 6 pagini 2 lei ABONAMENTE Da an . , « « « 600 Lei Şase luni • • • 300 • Trei luni . ... 150 » In STREINATATE Institufiuni publice ţi particulare Lei 1000 anual Un an . . . . . 1400 Lei Şase luni • * • 700 . Trei luni ■ * • • 350 „ REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE Direcția 3.79.69 — Redacția și Adminis. | j'^\13 30 Taxa poștala plătită în numerar, conform aprobării No. 137.282/926 DUPĂ CALATORIA D-LUI GH. TATARESCU Tn CEHOSLOVACIA Călătoria d-lui prim-ministru Gh. Tătărescu în Cehoslovacia a avut un deosebit răsunet nu numai în ţările Micei înţelegeri, ci şi în toate cercurile internaţionale europene. Presa de pretutindeni continuă să-i consacre ample articole de comentarii, relevând impresionantele manifestaţiuni de strânsă prietenie, de solidaritate şi indestructibile raporturi de alianţă dintre cele două ţări, în cadrul Micei înţelegeri, la cari această Vizită a dat loc. S’a mai dovedit încă odată în faţa opiniei publice europene că alianţa dintre România şi Cehoslovacia este solid clădită pe o prietenie sinceră şi tradiţională, pe o comunitate de interese care înlesnesc adâncirea din ce în ce a raporturilor dintre cele două ţări, pe terenul politic, economic şi cultural. Căldura şi spontaneitatea manifestaţiunilor de simpatie pentru reprezentantul României, au învederat încă odată că nu numai şefii celor două ţări amice, nu numai guvernele lor sunt într’o perfectă comunitate de vederi şi sentimente reciproce, ci că şi popoarele, opinia publică a ambelor ţări sunt pătrunse de aceste frăţeşti sentimente de amiciţie. Ele au fost exprimate cu sinceritate şi vigoare, din cuvântările rostite atât de primul-ministru al Cehoslovaciei, d-l Milan Hodza, cât şi de d-l preşedinte al consiliului Gh. Tătărescu, — cari au demonstrat într’o formă impresionantă ce represintă forţa morală a acestei indisolubile prietenii şi alianţe pentru situaţia şi viitorul celor două ţări. De aceea cu drept cuvânt am subliniat că vizita primului ministru al României la Praga înseamnă o dată memorabilă în istoria tradiţionalelor raporturi de strânsă prietenie şi indisolubilă alianţă dintre cele două ţări. Manifestaţiunile acestea atât de sincere şi elocvente, sunt destinate nu numai să facă şi mai intime raporturile de alianţă, să adâncească şi să lărgească baza raporturilor economice şi culturale, ci în acelaşi timp să dovedească scepticilor şi adversarilor că cele trei State ale Micei înţelegeri sunt ferm hotărâte să menţină aceiaşi politică generală de apărare a păcei şi a tratatelor, în această parte a continentului european. S-a desluşit încă o dată că, departe de a refuza colaborarea economică a tuturor statelor dunărene, Statele Micei înţelegeri o primesc, cu convingerea că vor contribui astfel la consolidarea statutului Europei centrale. In împrejurările de astăzi, vizita d-lui Gh. Tătărescu la Praga, prin semnificarea politică a solidarităţii şi unităţii dintre cele două ţări, — a însemnat o importantă dată în desfăşurarea acţiunei comune a Micei înţelegeri, în interesul consolidărea păcei în Europa centrală. Iată de ce întreaga opinie publică românească a salutat cu mândrie şi cu încredere întoarcerea primului ministru din țara amică și aliată. ■«« NOTE LISZT ŞI LĂUTARII NOŞTRI Informaţia anecdotică nouă ci face parte din Cunoscut al vechilor legături dintre imn străini ce ne-au visitat pe vremuri şi ţara noastră. O carte de mare utilitate şi de cea mai bună documentare, a d-lui Em. Ciomac, asupra „Poeţilor armoniei", ne reaminteşte, dar mai ales se dă un certificat de autenticitate, vechei istorisiri, cu admiraţia marelui Liszt faţă de Barbu Lăutaru. Lucrurile s-au petrecut exact, cum legenda singură credem că le-a pus în circulaţie. Cu adevărat Liszt vimitând Iaşii, a rămas uimit de extraordinarul dar musical al lăutarilor noştri, de memoria lor musicală, cu adevărat excepţională. Dar aceste reminiscenţe istorice despre Liszt — legat de noi şi prin musica sa, ca şi prin o bănuită paternitate faţă de Davilla al nostru — sunt interesante pentru că ne atrag atenţie asupra însemnătăţei musicei lăutarilor noştri, aşa de bine studiaţi istoriceşte şi de părintele Bobulescu, pasionat cercetător al trecutului nostru. Lăutarii — aceşti aezi populari au avut ,fi au marele folos, de-a păstra folk-fore-ul musical al nostru, şi de-a fi păstrat toate frumuseţile originale ale cântului nostru, executat cu căldura, cu temperamentul, cu „specificul" oriental al unei musici cari se cântă nu tehniceşte, pe note, ci cu reflexul intern al unei simţiri armonice, de enigmatică origină etnică. Dar tocmai pentru că musica lăutarilor noştri, face parte din bogăţia noastră artistică, — colorată de un recomandabil specific naţional — se cuvine a constata — şi aceasta nu poate să supere pe executanţii feluritelor „bande" — că lăutarii, mari artişti, sunt tot mai rari. A fost Christache Ciolacu, inimitabilul executant al „Ciocârliei". Este azi, ad- Wigbilul Grigoraş Dinicu. Fineţa armu estercuşului, arta nuanţelor, emotivitatea inventariul execuţiei, „cu suflet", fac din acest artist al arcuşului, un excelent propagandist al musicei noastre populare filtrate prin arta personală a bunului musicant. Pe lângă el, atâţia Fănică Luca, de care ne putem dispensa când voim a ilustra valoarea cântecului nostru popular. Să nu confundăm trivialul orăşenesc de periferie, cu aristocraţia unui folklore musical, scios din adâncuri de veacuri şi din perindări de stratificaţii etnice. PETRONIUS Manifestaţia de la Huşi PARTICIPANŢII la BANCHET Vă mai aduceţi aminte de orească. A trebuit să intervină scandalul enorm provocat de d-l Vaida-Voevod , pe atunci către d-l dr. Lupu, pe vremea ultimei guvernări naţional-ţărăniste, în legătură cu contractele de armament? Ministrul, în contra căruia se îndreptau toate fulgerile deslânţuite de furtunoasa indignare a d-lui dr. Lupu, era d-l Mihai Popovici. In şedinţi publice sau pe culoarele parlamentului, şeful partidului ţărănist de pe atunci, nu se sfia să învinovăţească de acte grave, pe actualul coleg de vice-preşedinţie în partidul naţional-ţârânesc. In faţa impetuozităţii nelimitate a d-lui dr. Lupu, ministrul de justiţie al guvernului naţional-ţărănist — e vorba de d-l Mihai Popovici — era atât de derutat încât s-a simţit incapabil să schiţeze vreo apărare, iar cele câteva fraze articulate de pe banca ministerială, într'o continuă emotivitate fizică nestăpânită, erau adevărate monstruozităţi de cugetare prepreşedinte de consiliu al guvernului naţional-ţârănist — ca să mai salveze o situaţie dintre cele mai penibile, atât pentru ministrul în discuţiune, cât şi pentru guvernul respectiv. Cine nu-şi aminteşte, iarăşi, de violenţele îndreptate de reprezentanţii grupării d-lui dr. Lupu, împotriva d-lui dr. Aurel Dobrescu, fostul subsecretarde stat la ministerul de agricultură şi domenii. O întreagă campanie, susţinută pe documente, a fost deslănţuită de la tribuna parlamentului. Şi totuşi ce frăţietate şi ce elogioase calificări au fost aduse de către d-nii Mihai Popovici şi Aurel Dobrescu, la banchetul de la Falciu, dat pentru sărbătorirea d-lui dr. Lupu, pentru cei 30 de ani de activitate politică. Mai mult chiar, d-l Mihai Popovici a acuzat toate partidele politice de lipsă de atitudine civilizată, fiindcă nu şi-au trimis reprezentanţi care să recunoască in mod public dreptatea acţiunilor desfăşurate în viaţa politică de către d-l dr. Lupu. Desigur că, prea puţin, atenţia opiniei publice se va opri asupra acestor compromisuri morale, realizate in scurtă vreme în partidul naţional-ţârânesc. Va trage insă concluzia certă că cei doi fruntaşi naţional-ţârănişti prin atitudinile şi prezenţa lor la această sărbătorire, au consimţit să recunoască justeţea atacurilor de altă dată în contra lor, deslânţuite de către d-l dr. Lupu. Dealtfel, o astfel de manifestare nici n'ar fi avut nevoe de comentarii, fiindcă faptele sunt prea recente, pentru ca opinia publică să nu le reţină şi să le asocieze în judecarea situațiilor din partidul național-țârânesc. OININEINSCIFLUM Universităţile îşi redau activitatea loc pseudo-învăţăturei de azi. In acest scop frecvenţa este obligatorie pentru studenţi şi pentru profesori. Nu se mai admit studenţi cari să apară numai la examene şi profesori ambulanţi, cari să apară numai la leafă, şi asociaţii sau făceau pe agenţii electorali, vor trebui să „opteze“ pentru o meserie sau alta. Universităţile nu mai pot fi compromise de elemente condamnate la sterilitate, de bugetivori şi sinecurişti cu totul dăunători statului. De aceia au fost exmatriculaţi toţi acei cari nu şi-au dat examenele în ultimii trei ani. Pădurea trebuie curăţată de uscături. Opinia publică românească a primit cu satisfacţie această lege. Bunul simţ al tuturor cetăţenilor, era jicnit de ignoranţa unită cu lipsa de disciplină ce se generaliza, împiedecând de la lucru serios cele mai capabile elemente ale nouilor generaţii. Patriotismul tuturor se îngrijora de soarta ţării atunci când elemente nepregătite, vor urma, generaţiei actuale de conducători. Noua lege face posibilă o primenire. Ea creiază cadrul necesar unui învăţământ serios. Acum, studenţii cari îşi vor lua angajamentul de a reveni la datorie, vor putea eşi de pe băncile şcoalei, pregătiţi pentru lupta vieţei şi pentru a fi de folos ţărei şi neamului lor. Să sperăm că numărul acestora va fi cu atât mai mare, cu cât Universităţile îşi redeschid porţile. Ele urmează, pe viitor, să se conformeze nouei legi a învăţământului superior, atât în ceia ce priveşte învăţământul cât şi în ceia ce priveşte cantinele şi căminurile. Este o greşeală să se afirme că noua lege este izvorâtă din preocupări streine şcoalei şi ordinei. Este mai mult decât o greşeală să se creadă că s’a pus patimă politică în alcătuirea acestei legi. Ea este izvorâtă din interesele superioare ale unui învăţământ bine organizat şi din interesele superioare ale statului. De aceia prima datorie a studentului este aceia de-a nu face politică, nici un fel de politică, iar prima datorie a profesorului este de a nu face politică la catedră, în loc de învăţătură. Legea prevede sancţiuni: nu se admit, sub pedeapsa exmatriculării, studenţi înscrişi în partide politice sau în asociaţii neautorizate de conducătorii universităţilor. Nu se admit nici profesori cari să transforme catedra în tribună de întruniri politice. învăţătura serioasă, pregătirea perseverentă la cursuri, semina , , „. rii, laboratorii, trebue să facă adevăratul naţionalism , călăuzeşte spre Universitatea renăscută, nu spre cluburile şi asociaţiile politice. Ordinea şi disciplina în universităţi sunt garanţia unei serioase învăţături iar aceasta e garanţia desvoltărei de mâine a neamului. —----T- a a ■ — ------Desigur că o asemenea lege nu poate fi simpatică acelora cari se complăceau în ceia ce se numeşte „chiul“. Tineri cari îşi făcuseră o profesiune din calitatea de student, fie că stăteau etern în căminuri, fără a da examene, fie că vindeau broşuri şi ziare pe stradă sau în gări, fie că umblau cu cheia pentru diverse grupări . O BIBLIOTECA periodică interesantă: ^Cunoştinţe folositoare1 Editura „Cartea Românească” a avut ideia fericită de a face să apară o bibliotecă periodică intitulată „Cunoştinţe folositoare”, în ale cărei volumaşe diferiţi autori tratează, pe înţelesul oricui, subiecte interesante pentru toţi aceia cari râvnesc o lectură, nu numai pe un preţ modest, dar şi de real folos tuturor. Prin varietatea conţinutului, cărţile cunoscute sub numele „Cunoştinţe folositoare” alcătuesc o adevărată enciclopedie şi se dovedesc a fi cetitorului de o mare folosinţă, nu numai în or- de N. MIHAESCU MU IM.... din ea strict practică şi instructivă, cât şi în ceea ce priveşte laturea educativă. Căutând să popularizeze o sumedenie de subiecte, — inaccesibile, altfel, marei masse de cetitori, prin ariditate şi, deseori, chiar prin pedantism. — „Cunoştinţe folositoare”, aflată sub priceputa direcţie redacţională a cărturarului luminat, care este d. I. Simionescu, desvoltă, într’o formă lapidară şi concisă, un număr mare de subiecte grupate în serii, cum, de pildă : „Ştiinţa pentru toţi“, „Sfaturi pentru gospodari”, „Ştiinţa aplicată” şi, cea mai recentă, „Din lumea largă”. Toate aceste cicluri cuprind înfăţişarea, într’o formă de popularizare, a unor subiecte cari pot ajunge, astfel, să fie înţelese şi urmărite în sugestiile lor. Şi este acesta un fapt de mare folos pentru mintea şi sufletul marei masse de cetitori căreia i se adresează cărţile bibliotecii „Cunoştinţe folositoare“. Aceasta cu atât mai mult, cu cât scriem pentru popor, pe înţelesul lui, avem într’un număr extrem de redus. Vorbim, se’nţelege, de acele cărţi card, în adevăr, corespund deopotrivă mentalităţii acelei lumi mijlocii a oraşelor şi puterii de pricepere a populaţiunii ţărăneşti. Prezentarea vieţii marilor oameni de ştiinţă sau de litere dela noi şi din alte ţări, cu scopul de a scoate în relief pilduitoarele strădanii ale personalităţilor distinse, cari au contribuit la progresul culturii şi al civilizaţiei, tratarea unei chestiuni de interes gospodăresc, înfăţişarea unor mijloace practice, cu ajutorul cărora unele lucruri din domeniul invenţiei ştiinţifice, pot trece, cu mare folos, în practica săteanului sau a oricărui gospodar destoinic, — iată cum sunt preocupările de căpetenie ale acestei biblioteci atât de utilă. Din ciclul „Din lumea largă” cea mai recentă lucrare este aceea a d-lui Vasile M. Sassu, despre „Viaţa şi opera lui Gheorghe Coşbuc”. Fără îndoială, despre existenţa şi scrierile aceluia, pe care criticul Dobrogeanu-Gherea l’a numit „poetul ţărănimii” s’au scris monografii întregi. Deaceea, unii, poate, ar înclina să creadă că, de vreme ce s’au scris atâtea despre Gheorghe Coşbuc, o nouă lucrare în privinţa aceasta, nu şi-ar mai avea rost“ dacă nu ar aduce, din punctul de vedere al materialului documentar, vreo contribuţie inedită. Dar, o carte nu prezintă un interes numai sub aspectul acesta. Dacă ne gândim că în majoritatea lor monografiile nu se pot adresa prin ţinuta lor de cercetări ştiinţific făcute, oricărei categorii de cetitori, înţelegem, atunci, desigur, marele rost pe care îl au acele cărţi, în cari autorul lor, se adresează, printr’un stil sobru, desbărat de orice pedantism, unei mari masse de iubitori ai slovelor scrise. Şi cartea d-lui Vasile M. Sassu are această calitate : de a fi păstrat din materialul documentar cu privire la Gheorghe Coşbuc, numai ceea ce este esenţial şi de a fi fost scrisă într’o limbă, pe cât de limpede pe atât de curat românească. Dar lucrarea d-lui Vasile M. Sassu mai are şi alt înerit: din paginile ei se desprinde intenţia autorului de a scoate din viaţa şi din opera lui Gheorghe Coşbuc, o mare pildă de românism. „Imaginea lui Coşbuc, — scrie d-sa — în vremurile tulburi de azi, ar trebui să plutească deasupra tineretului să-l facă să vadă, că marii naţionalişti ai neamului s’au inspirat totodeauna din sufletul şi viaţa poporului nostru, din înţelepciunea lui, cu alte cuvinte, de la noi şi dinlăuntrul hotarelor noastre”. Datorită unor atât de valoroase semnificaţii cuprinse în cărţile „Cunoştinţe folositoare”, biblioteca aceasta periodică merită a fi răspândită în straturile cele mai adânci ale marei noastre masse de cetitori cari sunt tenii. -------. . ■ .-= ■ « ■ ——.— sa- ......................................................... IN PAGINA 6 CINE PROVOACĂ DES AGREGAREA PARTIDULUI NAȚIONALȚĂRĂNESC DAEDALIONUL ZILEI PAUL VALERY La Collége de France s'a creiat o catedră de Poetică. Ilustrul academician d. Paul Valery a fost ales titular al acestei catedre. O alegere fericită. Căci d. Paul Valery care este mai puțin poet și mai mult un om de o excepțională valoare intelectuală, s'a impus în această funcțiune prin remarcabilele d-sale meditafii şi lucrări în legătură cu artele. Domeniul artei poetice este foarte vast şi auditorii d-lui Valery vor fi încântaţi desigur, să-l aibă călăuză în acest domeniu. D. Paul Valery este unul dintre eminenţii scriitori cunoscuţi astăzi In toată lumea intelectuală. Minunatul d-sale spirit a parcurs regiunile înflorite ale gândirii, s'a înălţat tot mai sus, spre culmile abstracţiunilor, trudindu-se ca în lucrările d-sale să fixeze cât mai multe idei. Volumele : Varieté, Eupalinos ou l'architecte, L'âme de la danse, Charmes, La Jeune Parque, Poesies, etc., toate aceste pagini splendide scrise de d. Paul Valery, ce au atras admiraţia prin imensitatea şi diversitatea cunoştinţelor, prin amploarea şi frumuseţea stilului, întreaga d-sale operă poartă marca unui spirit de o mare potență intelectuală. D-sa este socotit astăzi ca un maestru al scrisului. Dacă în unele din lucrările sale, eminentul academician francez pune pe primul plan rafiunea, excluzând sistematic sentimentalismul, dacă în cursul creației și al elaborărei scrisului, d-sa scoate adeseori în factor comun elementele impresioniste, operile d-lui Valery rămân totuşi, ca nişte modele impecabile ale inteligenţii, culturii şi artei de a scrie. P. Joi 1 Aprilie 1937 IMPORTANTE LUCRĂRI EDILITARE Un vast program de pavagii şi canalizări pentru actuala campanie de lucru. Sectorul II de Negru din Capitală a suferit, mai mult decât oricare alt sector, de pe urma vitregiei edililor naţional-ţărănişti, în intervalul de la 1928- 1933. Pe motive de ordin electoral — şi anume că acest sector este pe deantregul câştigat partidului naţional-liberal, în tot timpul guvernărilor naţionalţărăniste nu s'a făcut nimic, dar absolut nimic , nici pavagii nici canalizări, nici lucrări pentru instalarea electricităţii, nici asistenţă socială, nici realizări culturale. Este dela sine înţeles, în asemeni condiţiuni, halul în care s'a găsit acest sector, acum trei ani şi jumătate când voinţa alegătorilor a dat aproape unanimităţi liberale, alegându- se toată lista naţional-liberalăîn frunte cu d. Al. G. Donescu primarul general de azi al Municipiului. Suficient să spunem, că în această parte a Capitalei se mai aflau încă 150 străzi de pământ, ai căror cetăţeni au trăit o viaţă de infern. Primarul general, d. Al. G Donescu, a răsplătit din plin atitudinea dârză şi credinţa în partidul liberal ale populaţiunei acestui sector. In trei ani şi jumătate, sectorul s'a transformat. - ---------------- Au dispărut străzile de pământ, care au fost toate pavate. S'au pavat zeci de alte străzi. S'a deschis, în condiţiuni civilizate de pavagiu, şoseaua Mihai Bravu, — această importantă arteră de periferie. S'au canalizat sute de străzi. S'a instalat lumină electrică. S'au clădit grupuri culturale, cari sunt o podoabă a sectorului. S'a făcut o intensă operă de asistență socială. S'a ridicat ștrandul Obor, care e o binefacere pentru un cartier supra-populat. S'au creat parcuri şi squaruri. S'au început Halele Centrale, — o uriaşă şi monumentală lucrare etc. Iar pentru actuala campanie de lucru, definitiv hotărât, se vor pava peste 150 de străzi şi încă atâtea străzi vor fi canalizate. * Rodnica activitate edilitară îşi va da rezultatele aşteptate. Sectorul II de Negru îşi va face datoria, menţinând aceiaşi situaţie privilegiată partidului şi edililor cari candidează în numele lui. In această privinţă, nu poate exista nici un fel de îndoială. --------, m li B . ------- D-l MIHALACHE ! — Un om, un singur om caut în partid care să nu pretindă alte directive decât ale mele !... Bun înțeles , — afară de soldatul credincios de la Bădăcin!...