Viitorul, aprilie 1937 (Anul 29, nr. 8767-8791)

1937-04-01 / nr. 8767

ANUL XXIX No. 8767 6 pagini 2 lei ABONAMENTE Da an . , « « « 600 Lei Şase luni • • • 300 • Trei luni . ... 150 » In STREINATATE Institufiuni publice ţi particulare Lei 1000 anual Un an . . . . . 1400 Lei Şase luni • * • 700 . Trei luni ■ * • • 350 „ REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE Direcția 3.79.69 — Redacția și Adminis. | j'^\13 30 Taxa poștala plătită în numerar, conform aprobării No. 137.282/926 DUPĂ CALATORIA D-LUI GH. TATARESCU Tn CEHOSLOVACIA Călătoria d-lui prim-mi­­nistru Gh. Tătărescu în Cehoslovacia a avut un deosebit răsunet nu nu­mai în ţările Micei înţele­geri, ci şi în toate cercu­rile internaţionale euro­pene. Presa de pretutin­deni continuă să-i consa­cre ample articole de co­mentarii, relevând im­presionantele manifesta­­ţiuni de strânsă priete­nie, de solidaritate şi in­destructibile raporturi de alianţă dintre cele două ţări, în cadrul Micei în­ţelegeri,­­ la cari această Vizită a dat loc. S’a mai dovedit încă o­­dată în faţa opiniei pu­blice europene că alianţa dintre România şi Ceho­slovacia este solid clădită pe o prietenie sinceră şi tradiţională, pe o comu­nitate de interese care în­lesnesc adâncirea din ce în ce a raporturilor din­tre cele două ţări, pe te­renul politic, economic şi cultural. Căldura şi spontaneita­tea manifestaţiunilor de simpatie pentru repre­zentantul României, au învederat încă odată că nu numai şefii celor două ţări amice, nu numai gu­vernele lor sunt într’o perfectă comunitate de vederi şi sentimente re­ciproce, ci că şi popoa­rele, opinia publică a am­belor ţări sunt pătrunse de aceste frăţeşti senti­mente de amiciţie. Ele au fost exprimate cu sinceritate şi vigoare, din cuvântările rostite atât de primul-ministru al Ce­hoslovaciei, d-l Milan Hodza, cât şi de d-l pre­şedinte al consiliului Gh. Tătărescu, — cari au de­monstrat într’o formă im­presionantă ce represin­­tă forţa morală a acestei indisolubile prietenii şi a­­lianţe pentru situaţia şi viitorul celor două ţări. De aceea cu drept cu­vânt am subliniat că vi­zita primului ministru al României la Praga în­seamnă o dată memora­bilă în istoria tradiţiona­lelor raporturi de strânsă prietenie şi indisolubilă alianţă dintre cele două ţări. Manifestaţiunile aces­tea atât de sincere şi e­­locvente, sunt destinate nu numai să facă şi mai intime raporturile de a­lianţă, să adâncească şi să lărgească baza rapor­turilor economice şi cul­turale, ci în acelaşi timp să dovedească scepticilor şi adversarilor că cele trei State ale Micei înţe­legeri sunt ferm hotă­râte să menţină aceiaşi politică generală de apă­rare a păcei şi a tratate­lor, în această parte a continentului european. S-a desluşit încă o dată că, departe de a refuza colaborarea economică a tuturor statelor dunăre­ne, Statele Micei înţele­geri o primesc, cu convin­gerea că vor contribui ast­fel la consolidarea statutului Europei cen­trale. In împrejurările de as­tăzi, vizita d-lui Gh. Tătă­rescu la Praga, prin sem­nificarea politică a soli­­darităţii şi unităţii din­tre cele două ţări, — a în­semnat o importantă da­tă în desfăşurarea acţiu­­nei comune a Micei înţe­legeri, în interesul con­­solidărea păcei în Europa centrală. Iată de ce întreaga opi­nie publică românească a salutat cu mândrie şi cu încredere întoarcerea pri­mului ministru din țara amică și aliată. ■«« NOTE LISZT ŞI LĂUTARII NOŞTRI Informaţia anecdotică nouă ci face parte din Cunoscut al vechilor legături dintre imn străini ce ne-au visitat pe vre­muri şi ţara noastră. O carte de mare utilitate şi de cea mai bună documentare, a d-lui Em. Ciomac, asupra „Poeţilor armoniei", ne rea­minteşte, dar mai ales se dă un cer­tificat de autenticitate, vechei istori­siri, cu admiraţia marelui Liszt faţă de Barbu Lăutaru. Lucrurile s-au petrecut exact, cum legenda singură credem că le-a pus în circulaţie. Cu adevărat Liszt vi­­mitând Iaşii, a rămas uimit de extra­ordinarul dar musical al lăutarilor noştri, de memoria lor musicală, cu adevărat excepţională. Dar aceste reminiscenţe istorice despre Liszt — legat de noi şi prin musica sa, ca şi prin o bănuită pa­ternitate faţă de Davilla al nostru — sunt interesante pentru că ne atrag atenţie asupra însemnătăţei musicei lăutarilor noştri, aşa de bine studiaţi istoriceşte şi de părintele Bobulescu, pasionat cercetător al trecutului no­stru. Lăutarii — aceşti aezi populari au avut ,fi au marele folos, de-a păstra folk-fore-ul musical al nostru, şi de-a fi păstrat toate frumuseţile originale ale cântului nostru, executat cu căl­dura, cu temperamentul, cu „speci­ficul" oriental al unei musici cari se cântă nu tehniceşte, pe note, ci cu reflexul intern al unei simţiri armo­nice, de enigmatică origină etnică. Dar tocmai pentru că musica lău­tarilor noştri, face parte din bogă­ţia noastră artistică, — colorată de un recomandabil specific naţional — se cuvine a constata — şi aceasta nu poate să supere pe executanţii feluritelor „bande" — că lăutarii, mari artişti, sunt tot mai rari. A fost Christache Ciolacu, inimitabilul exe­cutant al „Ciocârliei". Este azi, ad- Wigbilul Grigoraş Dinicu. Fineţa ar­mu este­rcuşului, arta nuanţelor, emotivitatea inventariul execuţiei, „cu suflet", fac din acest artist al arcuşului, un excelent propa­gandist al musicei noastre populare filtrate prin arta personală a bunului musicant. Pe lângă el, atâţia Fănică Luca, de care ne putem dispensa când voim a ilustra valoarea cântecului nostru popular. Să nu confundăm trivialul orăşe­nesc de periferie, cu aristocraţia unui folk­lore musical, scios din a­­dâncuri de veacuri şi din perindări de stratificaţii etnice. PETRONIUS Manifestaţia de la Huşi PARTICIPANŢII la BANCHET Vă mai aduceţi aminte de o­rească. A trebuit să intervină scandalul enorm provocat de­ d-l Vaida-Voevod , pe atunci către d-l dr. Lupu, pe vremea ultimei guvernări naţional-ţără­­niste, în legătură cu contractele de armament? Ministrul, în con­tra căruia se îndreptau toate fulgerile deslânţuite de furtu­noasa indignare a d-lui dr. Lu­pu, era d-l Mihai Popovici. In şedinţi publice sau pe culoa­rele parlamentului, şeful parti­dului ţărănist de pe atunci, nu se sfia să învinovăţească de acte grave, pe actualul coleg de vice-preşedinţie în partidul naţional-ţârânesc. In faţa impetuozităţii nelimi­tate a d-lui dr. Lupu, ministrul de justiţie al guvernului naţio­­nal-ţărănist — e vorba de d-l Mihai Popovici — era atât de derutat încât s-a simţit incapa­bil să schiţeze vreo apărare, iar cele câteva fraze articulate de pe banca ministerială, într'o continuă emotivitate fizică ne­stăpânită, erau adevărate mon­struozităţi de cugetare pre­preşedinte de consiliu al gu­vernului naţional-ţârănist — ca să mai salveze o situaţie din­tre cele mai penibile, atât pen­tru ministrul în discuţiune, cât şi pentru guvernul respectiv. Cine nu-şi aminteşte, iarăşi, de violenţele îndreptate de re­prezentanţii grupării d-lui dr. Lupu, împotriva d-lui dr. Aurel Dobrescu, fostul subsecretar­­de stat la ministerul de agricul­tură şi domenii. O întreagă campanie, susţinută pe docu­mente, a fost deslănţuită de la tribuna parlamentului. Şi totuşi ce frăţietate şi ce e­­logioase calificări au fost a­­duse de către d-nii Mihai Po­povici şi Aurel Dobrescu, la banchetul de la Falciu, dat pen­tru sărbătorirea d-lui dr. Lupu, pentru cei 30 de ani de activi­tate politică. Mai mult chiar, d-l Mihai Po­povici a acuzat toate partidele politice de lipsă de atitudine civilizată, fiindcă nu şi-au tri­mis reprezentanţi care să recu­noască in mod public drepta­tea acţiunilor desfăşurate în viaţa politică de către d-l dr. Lupu. Desigur că, prea puţin, aten­ţia opiniei publice se va opri asupra acestor compromisuri morale, realizate in scurtă vre­me în partidul naţional-ţârâ­nesc. Va trage insă concluzia certă că cei doi fruntaşi naţional-ţâ­­rănişti prin atitudinile şi pre­zenţa lor la această sărbăto­rire, au consimţit să recunoască justeţea atacurilor de altă dată în contra lor, deslânţuite de către d-l dr. Lupu. Dealtfel, o astfel de manifes­tare nici n'ar fi avut nevoe de comentarii, fiindcă faptele sunt prea recente, pentru ca opinia publică să nu le reţină şi să le asocieze în judecarea situații­lor din partidul național-țârâ­nesc. OININ­E­IN­SCIFLU­M Universităţile îşi redau activitatea loc pseudo-învăţăturei de azi. In acest scop frecvenţa este o­­bligatorie pentru studenţi şi pen­tru profesori. Nu se mai admit studenţi cari să apară numai la examene şi profesori ambulanţi, cari să apară numai la leafă, şi asociaţii sau făceau pe agenţii electorali,­­ vor trebui să „op­teze“ pentru o meserie sau alta. Universităţile nu mai pot fi com­promise de elemente condamnate la sterilitate, de bugetivori şi si­­necurişti cu totul dăunători sta­tului. De aceia au fost exmatri­culaţi toţi acei cari nu şi-au dat examenele în ultimii trei ani. Pădurea trebuie curăţată de us­cături. Opinia publică românească a primit cu satisfacţie această lege. Bunul simţ al tuturor cetăţeni­lor, era jicnit de ignoranţa unită cu lipsa de disciplină ce se ge­neraliza, împiedecând de la lucru serios cele mai capabile elemente ale nouilor generaţii. Patriotismul tuturor se îngri­jora de soarta ţării atunci când elemente nepregătite, vor urma, generaţiei actuale de conducători. Noua lege face posibilă o pri­menire. Ea creiază cadrul nece­sar unui învăţământ serios. Acum, studenţii cari îşi vor lua angajamentul de­ a reveni la datorie, vor putea eşi de pe băn­cile şcoalei, pregătiţi pentru lup­ta vieţei şi pentru a fi de folos ţărei şi neamului lor. Să sperăm că numărul acestora va fi cu atât mai mare, cu cât Universităţile îşi redeschid por­ţile. Ele urmează, pe viitor, să se conformeze nouei legi a învăţă­mântului superior,­­ atât în ceia ce priveşte învăţământul cât şi în ceia ce priveşte cantinele şi că­­minurile. Este o greşeală să se afirme că noua lege este izvorâtă din preo­cupări streine şcoalei şi ordinei. Este mai mult decât o greşeală să se creadă că s’a pus patimă po­litică în alcătuirea acestei legi. Ea este izvorâtă din interesele superioare ale unui învăţământ bine organizat şi din interesele superioare ale statului. De aceia prima datorie a stu­dentului este aceia de-a nu face politică, nici un fel de politică, iar prima datorie a profesorului este de­ a nu face politică la ca­tedră, în loc de învăţătură. Legea prevede sancţiuni: nu se admit, sub pedeapsa exmatri­culării, studenţi înscrişi în par­tide politice sau în asociaţii neau­torizate de conducătorii univer­sităţilor. Nu se admit nici profesori cari să transforme catedra în tribună de întruniri politice. învăţătura serioasă, pregătirea perseverentă la cursuri, semina , , „. rii, laboratorii, trebue să facă adevăratul naţionalism , călău­zeşte spre Universitatea renăs­cută, nu spre cluburile şi asocia­ţiile politice. Ordinea şi disciplina în univer­sităţi sunt garanţia unei serioase învăţături iar aceasta e garanţia desvoltărei de mâine a neamului. —----T- a a ■ — ------­Desigur că o asemenea lege nu poate fi simpatică acelora cari se complăceau în ceia ce se nu­meşte „chiul“. Tineri cari îşi fă­cuseră o profesiune din calitatea de student, fie că stăteau etern în căminuri, fără a da examene, fie că vindeau broşuri şi ziare pe stradă sau în gări, fie că umblau cu cheia pentru diverse grupări . O BIBLIOTECA periodică interesantă: ^Cunoştinţe folositoare1 Editura „Cartea Românească” a avut ideia fericită de a face să apară o bibliotecă periodică in­titulată „Cunoştinţe folositoare”, în ale cărei volumaşe diferiţi au­tori tratează, pe înţelesul oricui, subiecte interesante pentru toţi aceia cari râvnesc o lectură, nu numai pe un preţ modest, dar şi de real folos tuturor. Prin varietatea conţinutului, cărţile cunoscute sub numele „Cunoştinţe folositoare” alcă­­tuesc o adevărată enciclopedie şi se dovedesc a fi cetitorului de o­ mare folosinţă, nu numai în or-­ de N. MIHAESCU MU IM.... din ea strict practică şi instruc­tivă, cât şi în ceea ce priveşte la­­turea educativă. Căutând să popularizeze o su­medenie de subiecte, — inacce­sibile, altfel, marei masse de ce­titori, prin ariditate şi, deseori, chiar prin pedantism. — „Cunoş­tinţe folositoare”, aflată sub pri­ceputa direcţie redacţională a cărturarului luminat, care este d. I. Simionescu, desvoltă, într’o formă lapidară şi concisă, un nu­măr mare de subiecte grupate în serii, cum, de pildă : „Ştiinţa pentru toţi“, „Sfaturi pentru gospodari”, „Ştiinţa apli­cată” şi, cea mai recentă, „Din lumea largă”. Toate aceste cicluri cuprind în­făţişarea, într’o formă de popu­larizare, a unor subiecte cari pot ajunge, astfel, să fie înţelese şi urmărite în sugestiile lor. Şi este acesta un fapt de mare folos pentru mintea şi sufletul marei masse de cetitori căreia i se adresează cărţile bibliotecii „Cunoştinţe folositoare“. Aceasta cu atât mai mult, cu cât scriem­ pentru popor, pe înţe­lesul lui, avem într’un număr ex­trem de redus. Vorbim, se’nţelege, de acele cărţi card, în adevăr, corespund deopotrivă mentalităţii acelei lumi mijlocii a oraşelor şi puterii de pricepere a populaţiunii ţără­neşti. Prezentarea vieţii marilor oa­meni de ştiinţă sau de litere dela noi şi din alte ţări, cu scopul de a scoate în relief pilduitoarele strădanii ale personalităţilor dis­tinse, cari au contribuit la pro­gresul culturii şi al civilizaţiei, tratarea unei chestiuni de interes gospodăresc, înfăţişarea unor mijloace practice, cu ajutorul că­rora unele lucruri din domeniul invenţiei ştiinţifice, pot trece, cu mare folos, în practica săteanu­lui sau a oricărui gospodar des­toinic, — iată cum­ sunt preocu­pările de căpetenie ale acestei bi­blioteci atât de utilă. Din ciclul „Din lumea largă” cea mai recentă lucrare este a­­ceea a d-lui Vasile M. Sassu, despre „Viaţa şi opera lui Gheor­­ghe Coşbuc”. Fără îndoială, despre existen­ţa şi scrierile aceluia, pe care cri­ticul Dobrogeanu-Gherea l’a nu­mit „poetul ţărănimii” s’au scris monografii întregi. Deaceea, unii, poate, ar în­clina să creadă că, de vreme ce s’au scris atâtea despre Gheor­­ghe Coşbuc, o nouă lucrare în privinţa aceasta, nu şi-ar mai a­­vea rost“­ dacă nu ar aduce, din punctul de vedere al materialu­lui documentar, vreo contribu­ţie inedită. Dar, o carte nu prezintă un in­teres numai sub aspectul acesta. Dacă ne gândim că în majorita­tea lor monografiile nu se pot a­­dresa prin ţinuta lor de cercetări ştiinţific făcute, oricărei catego­rii de cetitori, înţelegem, atunci, desigur, marele rost pe care îl au acele cărţi, în cari autorul lor, se adresează, printr’un stil so­bru, desbărat de orice pedan­tism, unei mari masse de iubi­tori ai slovelor scrise. Şi cartea d-lui Vasile M. Sassu are această calitate : de a fi păs­trat din materialul documentar cu privire la Gheorghe Coşbuc, numai ceea ce este esenţial şi de a fi fost scrisă într’o limbă, pe cât de limpede pe atât de curat românească. Dar lucrarea d-lui Vasile M. Sassu mai are şi alt înerit: din paginile ei se desprinde intenţia autorului de a scoate din viaţa şi din opera lui Gheorghe Coş­buc, o mare pildă de românism. „Imaginea lui Coşbuc, — scrie d-sa — în vremurile tulburi de azi, ar trebui să plutească dea­supra tineretului să-l facă să va­dă, că marii naţionalişti ai nea­mului s’au inspirat totodeauna din sufletul şi viaţa poporului nostru, din înţelepciunea lui, cu alte cuvinte, de la noi şi dinlăun­­trul hotarelor noastre”. Datorită unor atât de valoroa­se semnificaţii cuprinse în cărţile „Cunoştinţe folositoare”, biblio­teca aceasta periodică merită a fi răspândită în straturile cele mai adânci ale marei noastre masse de cetitori cari sunt tenii. -------. . ■ .-= ■ « ■ ——.— sa- ­.........................................................­ IN PAGINA 6 CINE PROVOACĂ DES A­GREGAREA PARTIDULUI NA­ȚIO­NAL­ȚĂ­RĂNESC DAEDALION­UL ZILEI PAUL VALERY La Collége de France s'a creiat o catedră de Poetică. Ilustrul aca­demician d. Paul Valery a fost ales titular al acestei catedre. O alegere ferici­tă. Căci d. Paul Valery care este mai puțin poet și mai mult un om de o excepțională valoare inte­lectuală, s'a im­pus în această funcțiune prin remarcabilele d-sale meditafii şi lu­crări în legătură cu artele. Dome­niul artei poetice este foarte vast şi auditorii d-lui Valery vor fi în­cântaţi desigur, să-l aibă călăuză în acest domeniu. D. Paul Valery este unul dintre eminenţii scriitori cunoscuţi astăzi In toată lumea intelectuală. Minu­natul d-sale spirit a parcurs regiu­nile înflorite ale gândirii, s'a înăl­ţat tot mai sus, spre culmile ab­stracţiunilor, trudindu-se ca în lu­crările d-sale să fixeze cât mai multe idei. Volumele : Varieté, Eu­­palinos ou l'architecte, L'âme de la danse, Charmes, La Jeune Par­­que, Poesies, etc., toate aceste pa­gini splendide scrise de d. Paul Valery, ce au atras admiraţia prin imensitatea şi diversitatea cuno­ştinţelor, prin amploarea şi fru­museţea stilului, întreaga d-sale operă poartă marca unui spirit de o mare potență intelectuală. D-sa este socotit astăzi ca un maestru al scrisului. Dacă în unele din lucrările sale, eminentul aca­demician francez pune pe primul plan rafiunea, excluzând sistema­tic sentimentalismul, dacă în cursul creației și al elaborărei scri­sului, d-sa scoate adeseori în fac­tor comun elementele impresio­niste, operile d-lui Valery rămân totuşi, ca nişte modele impecabile ale inteligenţii, culturii şi artei de a scrie. P. Joi 1 Aprilie 1937 IMPORTANTE LUCRĂRI EDILITARE Un vast program de pavagii şi canali­zări pentru actuala campanie de lucru. Sectorul II de Negru din Ca­pitală a suferit, mai mult decât oricare alt sector, de pe urma vitregiei edililor naţional-ţără­­nişti, în intervalul de la 1928- 1933. Pe motive de ordin electoral — şi anume că acest sector este pe deantregul câştigat partidului naţional-liberal, în tot timpul guvernărilor naţional­­ţărăniste nu s'a făcut nimic, dar absolut nimic , nici pavagii nici canalizări, nici lucrări pen­tru instalarea electricităţii, nici asistenţă socială, nici realizări culturale. Este dela sine înţeles, în ase­meni condiţiuni, halul în care s'a găsit acest sector, acum trei ani şi jumătate când voinţa a­­legătorilor a dat aproape una­nimităţi liberale, alegându-­­ se toată lista naţional-liberală­­în frunte cu d. Al. G. Donescu primarul general de azi al Mu­nicipiului. Suficient să spunem, că în această parte a Capitalei se mai aflau încă 150 străzi de pă­mânt, ai căror cetăţeni au trăit o viaţă de infern. Primarul general, d. Al. G Donescu, a răsplătit din plin a­­titudinea dârză şi credinţa în partidul liberal ale populaţiu­­nei acestui sector. In trei ani şi jumătate, secto­rul s'a transformat. - ----------------­ Au dispărut străzile de pă­mânt, care au fost toate pavate. S'au pavat zeci de alte stră­zi. S'a deschis, în condiţiuni ci­vilizate de pavagiu, şoseaua Mihai Bravu, — această impor­tantă arteră de periferie. S'au canalizat sute de străzi. S'a instalat lumină electrică. S'au clădit grupuri culturale, cari sunt o podoabă a sectoru­lui. S'a făcut o intensă operă de asistență socială. S'a ridicat ștrandul Obor, care e o binefacere pentru un cartier supra-populat. S'au creat parcuri şi squa­­ruri. S'au început Halele Centrale, — o uriaşă şi monumentală lu­crare etc. Iar pentru actuala campanie de lucru, definitiv hotărât, se vor pava peste 150 de străzi şi încă atâtea străzi vor fi ca­nalizate. * Rodnica activitate edilitară îşi va da rezultatele aşteptate. Sectorul II de Negru îşi va fa­ce datoria, menţinând aceiaşi situaţie privilegiată partidului şi edililor cari candidează în nu­mele lui. In această privinţă, nu poate exista nici un fel de îndoială. --------, m li B . -------­ D-l MIHALACHE ! — Un om, un singur om caut în partid care să nu pretindă alte directive de­cât ale mele !... Bun înțeles , — afară de soldatul credincios de la Bădăcin!...

Next