Viitorul, aprilie 1937 (Anul 29, nr. 8767-8791)
1937-04-12 / nr. 8777
Il1 ai MAJESTĂŢII VOASTRE Prea supuşi şi prea plecaţi servitori Preşedintele Consiliului de miniştri şi ministru de interne, (ss) GH. TATARESCU. Ministru secretar de stat şi vicepreşedinte al Consiliului, (ss) I. INCULEŢ. Ministrul educaţiei naţionale, (ss) dr. C. ANGELESCU. Ministrul afacerilor străine, (ss) V. ANTONESCU. Ministrul muncii, (ss) I. NISTOR. Ministrul de justiţie şi ad-interim la agricultură şi domenii, (ss) V. P. SASSU. Ministrul apărării naţională şi adinterim la aer şi marină, (ss) G-ral P. ANGELESCU. Ministrul lucrărilor publice şi al comunicaţiilor, (ss) R. FRANASOVICI. Contrar aşteptărilor, statistica metodic făcută a şomerilor intelectuali de la noi, a dus la incheerea că numărul lor este atât de redus faţă de enormul număr al studenţilor înscrişi, încât se poate spune că la noi şomajul, cel puţin a celor ce voesc să trăiască prin carte, nu are nici pe departe gravitatea celui din alte ţări. Suntem ţară cu noroc, şi pace ! Dar chiar şi numărul intelectualilor, aşa cum îl dă ultima statistică, se reduce, dacă ţinem socoteală că printre cei ce s'au declarat ,,intelectuali" sunt şi absolvenţi de patru clase liceale, adică atâtea cât este riguros necesar să aibă şi un lucrător industrial, de fabrică sau manual. Dar ceea ce ar trebui bine precizat este noţiunea chiar de intelectual, care e susceptibilă de două înţelesuri, unul mai strâmt, celălalt mai binevoitor larg. Un înţeles este următorul : Intelectual e omul care a învăţat carte, şi n'ar putea — de ce nu ? — avea şi o altă profesiune, ocupaţie sau mijloc de trai decât utilizarea cunoştinţelor sale, din cărţi şi dela şcoală. Dar e şi un alt înţeles al noţiunei de intelectual, un înţeles ceva mai pretenţios, dar după noi mai aproape de adevărul lucrurilor. Un intelectual, ar fi, deci, un om a cărui cultură e aşa de bine asimilată, atât de largă, şi creerul atât de bine organizat, prin conformaţie nativă, încât poate produce, poate creia. Un astfel de om e creator, de puteri mai reduse până la genialitate ; un suflet dinamic şi activ, care, plecând de la ceea ce se ştie, dă ceva nou , nou, până la invenţie, nou cel puţin, până la prezentarea mai plăcută, sau mai clară, a ceea ce se ştia... Dar ,,cărturarul" care nu e înzestrat nici de darul expunerei originale, nici de meşteşugul stilizărei, în vorbă sau scris, nici de fecundanta creaţie a ceva ce nu s'a spus încă, — fie acel ceva cât de modest, acest om de carte, socotim că nu e un ,,inlectual" în sensul strict şi precis al acestui cuvânt. Să nu uităm dealtfel un fapt şi anume că nu e nevoe ca un om să creeze, în felul lui Newton sau al lui Goethe, pentru a fi intelectual, căci socotim că e suficient ca el să aibă dorinţa de a nu fi o simplă placă fonografică a celor învăţate, pentru a se numi intelectual. Dar dacă nici acest minimum de contribuţie personală, nu ar putea să dovedească un absolvent de şcoala înaltă, poate fi el un „intelectual" ? PETRONIU5 NOTE Cine este „un intelectual“? La Eroul Necunoscut, Delegaţia tineretului polon, depune o coroană ANUL XXIX No. 8777 6 pagini 2 lei 30 Direc(ia 3.79.69 — Redacția şi Adminis. j j'gjJ'12 REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA — BUCUREȘTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE In STREINATATE Un an ..... 1400 Lei Şase luni ... 700 m Trei luni .... 350 „ A B Un an . . ... 600 Lei In TARA J Şase luni • • • 300 m In 1 Trei luni . ... ISO . Institufiuni publice și particulare Lei 1000 anual P. Luni 12 Aprilie 1937 Taxa poștală plătită în numerar, conform aprobării No. 137.282.926 consul ne comit prerogativele primare 4 . _____ ____ _____________ Raportul consiliului de meștri către I. S. Regeli Comunicatul dat publicităţii Aseară la orele 9 a avut loc la palatul regal din calea Victoriei, un consiliu de Coroană, prezidat de M. S. Regele, la care au luat parte : d. prim ministru Gh. Tătărescu, toţi miniştri secretari de stat, d. Mareşal Averescu, d. Al. Vaida Voevod, d. tianu, prof. Nicolae Iorga, d. mareşal Prezan, d. C. Argetoianu, d. Octavian Goga, d. Ion Mihalache, d. Grigore Iunian, d. C. I. C. Brătianu, d. Grigore Filipescu şi d. Gheorghe Bră- Reportul Consiliului dle Miniştri către maiestatea Sa lesele Textul oficial al raportului consiliului de miniştri citit de prim ministru Tâtărăscu în consiliul de Coroană este următorul : SIRE. In ziua de 28 Octombrie 1931, Alteţa Sa Regală Principele Nicolae s’a căsătorit la Tohani (jud. Buzău) cu doamna Ioana Dobre, născută Dumitrescu, astfel după cum se constată prin actele care constitue dosarul No. 16931 al Ofiţerului Stării Civile al comunei Tohani, act anexat. Această căsătorie a fost însă contractată fără consimţământul Majestăţii Voastre şi, astfel, actul săvârşit de Alteţa Sa Regală Principele Nicolae atrage sancţiunile prevăzute de articolele 11, 12 şi 13 din Legea pentru Actele Civile ale Membrilor Familiei Domnitoare. Potrivit dispoziţiunilor cuprinse în art. 12 din această lege, căsătoria contractată de Alteţa Sa Regală Principele Nicolae este considerată ca inexistentă şi această sancţiune a şi fost aplicată de Tribunalul Ilfov, care prin sentinţa No. 1403 din 7 Decembrie 1931 a declarat nulitatea actului de căsătorie. Dar afară de această nulitate, Legea pentru Actele Civile ale Membrilor Familiei Domnitoare prescrie pentru un asemenea act o a doua sancţiune. Prin art. 13 al sus-zisei legi, se prevede că : „Principele Moştenitor, Principii şi Principesele României care se vor fi căsătorit fără consimţământul Regelui, vor înceta de drept de a mai face parte din Familia Regală şi vor pierde toate drepturile şi prerogativele legate de această calitate”. Această sancţiune, care se aplică de drept odată cu săvârşirea căsătoriei nelegale, nu a fost însă pusă în mişcare, în fapt, până azi. Majestatea Voastră, interpretând simţimântul obştesc, a crezut necesar să amâne rigorile legii, nădăjduind că prin trecerea timpului Alteţa Sa Regală Principele Nicolae va renunţa la o căsătorie incompatibilă cu prestigiul şi tradiţiile Dinastiei noastre şi că, astfel, aplicarea acestei sancţiuni va rămâne fără de obiect. Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a infirmat, însă, această nădejde. După trecerea a mai mult de cinci ani, Alteţa Sa Regală Principele Nicolae nu numai că n’a renunţat la o căsătorie respinsă de conştiinţa întregei ţări, dar a stăruit în acest interval tot mai mult în hotărârea de a o considera ca definitivă, iar în ultimul timp, prin acte personale şi manifestări publice a căutat să o impună ca o stare de fapt ce urma să atragă şi o recunoaştere de drept. îngrijorat de aceste acte, Guvernul a fost silit să ia în considerare întreaga situaţiune, cu scopul de a ajunge la clarificarea pe care o cer interesele superioare ale ţării şi ale Dinastiei. Această acţiune de clarificare reclamată şi de interesele personale făcute de Alteţa Sa Regală Principele Nicolae pe lângă Preşedintele Consiliului, a început printr’un demers scris făcut Alteţei Sale Regale, în numele Guvernului. Iată cuprinsul comunicării semnate de Preşedintele Consiliului : „2 Martie 1937” „Alteţă Regală, „Ultimele convorbiri cu care m'au onorat Alteţa Voastră Regală reclamau de mult, din parte-mi un răspuns. I „Gravitatea acestui răspuns s’a „transformat, insă, într'un îndemn „permanent de amânare, întărit de „nădejdea că starea de fapt la care „trebuia să se refere va suferi schim„bările aşteptate cu nerăbdare de „toată ţara". „Această stare de fapt nu numai „că nu s'a schimbat, dar înfăţişează „azi, în urma unor ultime acte şi hotărâri ale Alteţei Voastre Regale, „un aspect şi mai îngrijorător”. „Aşa fiind, mă văd silit, pe de oparte, să aduc răspunsul ce com,,portă gravele întrebări ridicate de „Alteţa Voastră Regală şi să iau în „acelaş timp, în numele guvernului, „iniţiativa clarificării unei stări de lucruri, care nu mai poate dăinui fără „de serioase primejdii pentru autoritatea şi prestigiul dinastic. Rog respectuos pe Alteţa Voastră Regală „să creadă, că acest răspuns şi a,a ceasta gravă iniţiativă nu isvorăsc „decât dintr'un înalt simţământ de„răspundere şi dintr'un nemărginit „devotament, pus în slujba Tronului „şi a intereselor superioare ale ţării". „Răspunsul meu la întrebările şi „cererile pe care mi le-a făcut Alteţa „Voastră Regală, cu prilejul ultimei lor audienţă, nu poate fi decât următorul : „Atât timp cât Alteţa Voastră Re„gală va persevera în echivocul unei „căsătorii recunoscute, nu poate îndeplini niciuna din misiunile şi rolurile care normal l-ar putea fi conferite de către Majestatea Sa Re„gele". „Sunt silit, apoi, de ultimele manifestări ale Alteţei Voastre Regale, „să adaug că guvernul nu poate „consimţi ca titlul de Principesă a „României să fie purtat fără drept şi „împotriva formelor prescrise de Statutul Casei Regale. Acordarea a,a cestui titlu numai prin voinţa Alteţei „Voastre Regale, constitue un act, „care pe de o parte, ştirbeşte prerogativele Majestăţii Sale Regelui, „şi, pe de altă parte, atinge grav „prestigiul Coroanei şi al ţării". „Această atitudine a guvernului „este determinată de considerente, „ce-i dictează comandamentele ideii „monarhice şi rolul istoric al Dinastiei noastre. Guvernul crede că „Membrii Casei Domnitoare nu pot „contracta căsătorii, împotriva cărora „se ridică atât principiile de bază „ale ordinei dinastice, cât şi marile „tradiţiuni care constituesc gloria şi „tăria Familiei Alteţei Voastre Regale. „De aceea, datoria mea este, să „rog respectuos pe Alteţa Voastră „Regală, să binevoiască a lua în considerare serioasă situaţia ce Şi-a „creiat". „Această situaţie nu poate avea „azi decât două soluţiuni pe care, „oricât mi-ar fi de greu, sunt dator „să le precizez : „Sau Alteţa Voastră Regală va hotărî să renunţe la legalizarea unui „act pe care Majestatea Sa Regele „şi toate guvernele au refuzat să-l „considere valabil şi atunci se vor „putea înlătura toate neajunsurile unor raporturi neclare ; „Sau Alteţa Voastră Regală voeşte „să persevereze în echivocul în care „trăeşte azi, dar atunci renunţă la „toate drepturile şi prerogrativele „pe care i le conferă calitatea de „membru al Casei Domnitoare". „Alteţă Regală: „Nu cu inima uşoară scriu aceste „rânduri". „Socotesc, însă, că aşi călca jurământul ce am făcut de a-mi sluji cu „credinţă Regele şi ţara, dacă nu aşi „preîntâmpina consecinţele unei situaţii, a cărei prelungire o consider ca primejdioasă şi pentru Coroană şi pentru ţară". „Incheiind, îmi îngădui să îndrept, „în numele guvernului şi al ţării, un „apel către sufletul Alteţei Voastre „Regale, rugând-o ca în ceasul în „care va binevoi a-mi răspunde şi a „lua o hotărâre, să asculte nu numai „de glasul celor ce sunt trecătoare „ci şi de poruncile care îi vor veni „de dincolo de morminte şi care îi „vor arăta drumul pe care trebeue să „meargă şi datoria care trebue să o „împlinească". „Sunt şi rămân al Alteţei Voastre Regale Cu cel mai respectuos devotament", „(ss) GH. TĂTĂRESCU" Demersul acesta nu a avut rezultatul aşteptat. In loc de a răspunde Guvernului cu o declaraţie precisă, Alteţa Sa Regală Principele Nicolae a răspuns cu o declaraţie echivocă. De asemenea, demersurile ulterioare, directe şi indirecte, făcute stăruitor nu au putut obţine decât răspunsuri evazive sau răspunsuri negative. Ultimul demers al Guvernului a fost făcut în ziua de 8 Aprilie, prin hotărârea întregului Consiliu de Miniştri care, întrerupându-şi deliberările a desemnat o delegaţie compusă din Preşedintele Consiliului Gh. Tătărescu şi Miniştrii I. Inculeţ, dr. C. Angelescu, V. Sassu şi dr. Costinescu, având misiunea de a face un suprem apel la simţul de răspundere şi la patriotismul Alteţei Sale Regale Principele Nicolae. Silinţele acestei delegaţiuni au rămas, însă, tot atât de zadarnice ca şi cele care le-au precedat, din răspunsul primit ca şi din toate celelalte răspunsuri scrise sau orale ale Alteţei Sale Regale, se desprinde clar numai voinţa Sa de a persevera în această căsătorie, pe care nici un om de răspundere din această ţară nu o poate nici aproba, nici cu atât mai puţin accepta. Nădejdea Majestăţii Voastre de a obţine, cu ajutorul timpului, actul de renunţare definitivă se găseşte astfel azi, înşelată, iar urmările situaţiei ce s-a creiat sporesc şi devin din zi în zi mai dăunătoare pentru prestigiul Coroanei şi pentru liniştea ţării. Aşa fiind, Guvernul socoteşte de a sa datorie să supună înaltei hotărâri a Majestăţii Voastre întreaga situaţie şi să o roagă prea respectuos să aplice sancţiunile prescrise de art. 13 din Legea pentru Actele Civile ale Membrilor Familiei Domnitoare. Suntem cu cel mai profund respect SIRE. Ministrul industriei şi comerţului, (ss) V. POP. Ministrul sănătăţii şi ocrotirilor sociale, (ss) dr. COSTINESCU. Ministrul cultelor şi artelor, (ss) V. IAMANDI. COMUNICAT kjmummkaws Majestatea Sa Regele, sesizat de raportul Consiliului de Miniştri, a convocat la Palatul Regal în ziua de 9 Aprilie ora 29, un Consiliu de Coroană, care a avut loc cu participarea Preşedintelui Constitulii, a membrilor guvernului şi a domnilor : mareşal Al. Averescu, Al. Vaida-Voevod, Nicolae Iorga, mareșal Presan, C. Argetoianu, Octavian Goga, Ion Mihalache, Grigore Iunian, C. I. C. Brătianu, Grigore Filipescu, Gheorghe Brătianu. Consiliul de Coroană a luat în cercetare raportul Consiliului de Miniștri către Majestatea Sa Regele, privitor la clarificarea situaţiei Alteţei Sale Regale Principele Nicolae. In urma deliberărilor ce au avut loc şi luând Ministrul finanţelor, (ss) MIRCEA CANCICOV. Ministrul cooperaţiei, (ss) M. NEGURA. Şedinţa consiliului de coroană s’a terminat la ora 11 noaptea, după care s’a dat următorul act şi de declaraţia categorică făcută de Alteţa Sa Regală Principele Nicolae, prin ultimele scrisori din 9 Aprilie, trimese Majestăţii Sale, Regelui şi Preşedintelui Consiliu,lui, prin care Alteţa Sa Regală afirmă hotărârea nestrămutată de a nu renunţa la căsătoria Sa , Consiliul a avizat că este cazul a se aplica art. 13 din Legea pentru Actele Civile ale Membrilor Familiei Domnitoare. Prin această aplicare Alteţa Sa Regală Principele Nicolae încetează de drept de a mai face parte din Familia Domnitoare şi pierde toate drepturile și prerogativele legate de această calitate. Consiliul a hotărât, în acelaş timp, publicarea raportului Consiliului de Miniștri. Mimarea unirii Basarabiei tirananesis trainica va fi veşnică“ Conferinţa d-lui ministru I. Inculeţ, ţinută la Radio în ziua de 9 Aprilie 1937 Aseară d-l I. Inculeţ, vice-preşedinte al Consiliului de miniştri a ţinut la radio, următoarea conferinţă : Astăzi sărbătorim unirea Basarabiei. Trebue să fie o zi de reculegere, o zi de popas, când să ne aruncăm privirile Înapoi — la cei 19 ani trecuţi, căutând să pătrundem in Înţelesul măreţului act săvârşit in 1918, din care suntem datori să ne însufleţim cu o voinţă şi mai tare de a păstra ce am dobândit, şi cu o credinţă şi mai puternică in strălucitul viitor al neamului nostru, închegat cu voia lui Dumnezeu şi jertfele atâtor generaţii, în România Mare din zilele noastre. Unirea noastră s’a dovedit trainică, ea va fi vecinică, fiindcă e izvorâtă din puterea de viaţă a poporului român are la bază cel mai înalt principiu al formelor vieţii date de Istoria omenirei — are la bază ideia statului naţional, după care a fost reîmpărţită harta lumii in urma răsboiului mondial din 1914. Neamul nostru a avut instinctul acestei idei poate mai tare şi mai timpuriu decât alte neamuri, încă aproape trei veacuri şi jumătate înapoi unitatea naţională românească se înfăptuise sub Mihai Viteazul. întorsăturile istoriei însă n’au voit să se menţină această unitate. Românii au fost împărţiţi din nou. Intre timp, ideea unităţii naţionale care trăia în instinctul poporului, a căpătat baze ştiinţifice. In a doua jumătate a veacului al XVII-lea Miron Costin a creiat doctrina unităţii Românilor construind-o pe origina lor latină şi punând astfel pe Români în legătură de neamuri cu alte popoare latine — Francezi, Italieni, Espanioli, Portughezi. „Dela Romani ne tragem, spune el, şi cu al Romanilor sânge ne este amestecat neamul.“ Ideea unirii s’a desvoltat, a crescut şi a cuprins inimile mai ales a fruntaşilor neamului oriunde ei s’ar fi aflat. Unii din ei au avut darul să dea acestei idei o expresiune în cuvinte atât de puternice, încât ele au devenit adevărate lozince ce arătau ţinta aspiraţiunilor întregului neam despărţit prin vitregia vremurilor în patru părţi. „Dela Nistru pân’la Tisa, tot Românul plânsu-mi-s’a“, a spus marele poet Eminescu, arătând prin poezia lui că în tot cuprinsul ţării româneşti între hotarele ei naturale de la Tisa până la Nistru, Românul este acelaşi, de acelaş neam, de acelaşi sânge cu acelaşi gând — să scape de străini şi să-şi croiască Statul lui propriu. Unirea Basarabiei e trainică şi veşnică Unirea noastră este trainică, ea va fi vecinică, fiindcă România Mare are la bază o dreptate istorică şi a fost creiată nu prin cucerire, ci prin libera expresiune a voinţei poporului român în adunările naţionale de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba-Iulia, de a trăi cu toţii împreună. Unirea noastră va fi vecinică. Dar nu trebue să uităm niciodată că ea s’a făcut și a putut să se facă fiindcă a existat micul Vechiul Regat ca stat liber și independent, care în momentele hotărîtoare n’a ezitat o clipă să aducă pe altarul întregirii neamului toate jertfele cari i s’au cerut. România Mare s’a creiat. Ea trebue consolidată. Totul ne ajută la aceasta, fiindcă totul ne uneşte, — pe noi trăiţi veacuri sub diferite regimuri străine — totul ne uneşte, nimic nu ne desparte. Ca niciun alt neam, avem o limbă comună — comoara aceasta nepreţuită, transmisă dealungul veacurilor de existenţă a neamului nostru, din generaţie în generaţie prin toate hopurile istorice, sub toate jugurile străine, transmisă fără nici o alteraţie, ci tot mai mult îmbogăţită de geniul naţiei noastre. Mai avem indiscutabil o cultură românească comună, una şi aceiaşi pentru toţi românii, oriunde ei se află, fiindcă ea se bizue pe acelaşi suflet al românului al cărui „sânge apă nu se face.“ O cultură comună, fiindcă la formarea ei au conlucrat românii de pretutindeni. Ardeleanul Gheorghe Lazăr, bucovineanul Constantin Hurmuzache, basarabeanul Bogdan Petriceicu Hajdeu — aduc din belşug prinosul lor în patriotismul comun al culturii româneşti. Unirea este trainică şi va fi vecinică, fiindcă cu toţii avem aceiaşi credinţă creştinească, aceiaşi biserică cu servicii divine făcute în acelaşi fel, în aceiaşi limbă. Şi pe toţi ne uneşte dorul de o paşnică şi temeinică propăşire a statului nostru, precum cu toţii suntem hotărâţi să apărăm cu orice sacrificiu teritoriul şi graniţele României Mari. Astfel şi astăzi — într’o zi de reculegere şi popas — ca şi mâine, ca şi întotdeauna, putem să fim siguri de Viitorul neamului nostru unit. Totul ne uneşte — limbă, cultură, credinţă, concepţiile politice, voinţa de viaţă împreună. Dar tot astăzi noi cei din Basarabia ne examinăm conştiinţele, pătrundem în adâncimile sufletelor noastre şi ne întrebăm dacă fiecare la rândul lui ne-am făcut pe deaîntregul datoria faţă de provincia noastră, faţă de neam, patrie şi Tron. Ne întrebăm dacă am fost şi suntem la înălţimea tuturor jertfelor aduse pe altarul unirii de atâtea generaţii de români în decursul, atâtor veacuri şi dacă îndeplinim cu sfinţenie poruncile neamului nostru date în hotărîrile adunărilor naţionale, din Basarabia, Bucovina şi Transilvania, pentru a ne clădi o viaţă nouă, o viaţă comună mai bună în unire, libertate şi frăţie. Datoria noastră de totdeauna Am stăruit cu toţii să ne facem datoria şi atunci când generaţia noastă a plămădit şi făurit unirea şi acum când cu toţii punem toate energiile facem toate sforţările pentru îmbunătăţirile morale şi materiale. Ne legăm să lucrăm înainte şi mai multă râvnă şi cu mai multă alegaţie. Noi, cari am fost martori şi ai ator veacuri inainte de unire, sunte în toată măsura să apreciem binefacerile acestui act istoric. Şi aici găsim şi justeţea dreptăţii istorice ne-a unit şi îndreptăţirea tutulor jerfelor şi sforţărilor de eri şi de ai şi izvorul tutulor speranţelor şi tutulor credinţelor în viitorul strălucit neamului nostru întregit. Dar în străduinţele noastre am de ca sub inţeleapta conducere a Majestii Sale Regele Carol al II-lea intodeauna pe primul plan al tutulor priocupărilor să fie acest popor al nostru dela Nistru, care primul a ven să înceapă clădirea României Mari, făptuită cu atâta măreţie sub mare Rege Ferdinand I. Astăzi când sărbătorim Unirea Basarabiei, o zi de reculegere şi e popas, ne dăm seama încă odată câ verigi puternice ne leagă de restul nemului românesc. Ne leagă acelaşi sânge şi care s vărsat în abundenţă în luptele pentru unire şi care curge în vinele tuturor românilor dela Nistru până Tisa. Ne leagă aceiaşi limbă şi aceia credinţă transmisă de sute de ani di generaţie în generaţie cari au primădit sufletul românesc atât de stătornic în existenţa lui şi atât de dar în apărarea drepturilor şi dreptăţ cauzei româneşti. Ne leagă amintirile ce nu se ştei despre o origină comună, o aşezat comună pe pământul strămoşilor, istorie comună, cari ţin toate nestin, aspiraţiile unui neam. Toate aceste verigi şi încă mult altele ne fac un singur trup şi un sigur suflet, şi peste acest suflet donneşte Majestatea Sa Regele Carol a II-lea, conducând poporul cu atât înaltă înţelepciune spre consolidat pe bazele culturii comune, spre glor şi spre o viaţă fericită. --------.:--------■ e h. D-l I. INCULEŢ Vice-preşedinte al consiliului de miniştri