Viitorul, aprilie 1937 (Anul 29, nr. 8767-8791)

1937-04-12 / nr. 8777

I­l­1 ai MAJESTĂŢII VOASTRE Prea supuşi şi prea plecaţi servitori Preşedintele Consiliului de miniştri şi ministru de interne, (ss) GH. TA­­TARESCU. Ministru secretar de stat şi vice­preşedinte al Consiliului, (ss) I. IN­­CULEŢ. Ministrul educaţiei naţionale, (ss) dr. C. ANGELESCU. Ministrul afacerilor străine, (ss) V. ANTONESCU. Ministrul muncii, (ss) I. NISTOR. Ministrul de justiţie şi ad-interim la agricultură şi domenii, (ss) V. P. SASSU. Ministrul apărării naţională şi ad­­interim la aer şi marină, (ss) G-ral P. ANGELESCU. Ministrul lucrărilor publice şi al comunicaţiilor, (ss) R. FRANASO­­VICI. Contrar aşteptărilor, statistica me­todic făcută a şomerilor intelectuali de la noi, a dus la incheerea că nu­mărul lor este atât de redus faţă de enormul număr al studenţilor înscrişi, încât se poate spune că la noi şo­majul, cel puţin a celor ce voesc să trăiască prin carte, nu are nici pe de­parte gravitatea celui din alte ţări. Suntem ţară cu noroc, şi pace ! Dar chiar şi numărul intelectuali­lor, aşa cum îl dă ultima statistică, se reduce, dacă ţinem socoteală că printre cei ce s'au declarat ,,intelec­tuali" sunt şi absolvenţi de patru clase liceale,­­ adică atâtea cât este riguros necesar să aibă şi un lucră­tor industrial, de fabrică sau ma­nual. Dar ceea ce ar trebui bine preci­zat este noţiunea chiar de intelec­tual, care e susceptibilă de două în­ţelesuri, unul mai strâmt, celălalt mai binevoitor larg. Un înţeles este ur­mătorul : Intelectual e omul care a învă­ţat carte, şi n'ar putea — de ce nu ? — avea şi o altă profesiune, o­­cupaţie sau mijloc de trai decât uti­lizarea cunoştinţelor sale, din cărţi şi dela şcoală. Dar e şi un alt înţeles al noţiunei de intelectual, un înţeles ceva mai pretenţios, dar după noi mai aproa­pe de adevărul lucrurilor. Un inte­lectual, ar fi, deci, un om a cărui cultură e aşa de bine asimilată, atât de largă, şi creerul atât de bine or­ganizat, prin conformaţie nativă, în­cât poate produce, poate creia. Un astfel de om e creator, de puteri mai reduse până la genialitate ; un suflet dinamic şi activ, care, plecând de la ceea ce se ştie, dă ceva nou , nou, până la invenţie, nou cel puţin, până la prezentarea mai plăcută, sau mai clară, a ceea ce se ştia... Dar ,,cărturarul" care nu e înzes­trat nici de darul expunerei origi­nale, nici de meşteşugul stilizărei, în vorbă sau scris, nici de fecundanta creaţie a ceva ce nu s'a spus încă, — fie acel ceva cât de modest, acest om de carte, socotim că nu e un ,,in­­lectual" în sensul strict şi precis al acestui cuvânt. Să nu uităm dealtfel un fapt şi a­­nume că nu e nevoe ca un om să creeze, în felul lui Newton sau al lui Goethe, pentru a fi intelectual, căci socotim că e suficient ca el să aibă dorinţa de­ a nu fi o simplă placă fonografică a celor învăţate, pentru a se nu­mi intelectual. Dar dacă nici acest minimum de contribuţie personală, nu ar putea să dovedească un absolvent de şcoala înaltă, poate fi el un „intelectual" ? PETRONIU5 NOTE Cine este „un intelectual“? La Eroul Necunoscut, Delegaţia tineretului polon, depune o coroană ANUL XXIX No. 8777 6 pagini 2 lei 30 Direc(ia 3.79.69 — Redacția şi Adminis. j j'gjJ'12 REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA — BUCUREȘTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE In STREINATATE Un an ..... 1400 Lei Şase luni ... 700 m Trei luni .... 350 „ A B Un an . . ... 600 Lei In TARA J Şase luni • • • 300 m In 1 Trei luni . ... ISO . Institufiuni publice și particulare Lei 1000 anual P. Luni 12 Aprilie 1937 Taxa poștală plătită în numerar, conform aprobării No. 137.282.926 consul ne com­i­t prerogativele primare 4 . _____ ____ _____________ Raportul consiliului de m­e­ștri către I. S. Regeli Comunicatul dat publicităţii Aseară la orele 9 a avut loc la pa­latul regal din calea Victoriei, un consiliu de Coroană, prezidat de M. S. Regele, la care au luat parte : d. prim ministru Gh. Tătărescu, toţi mi­niştri secretari de stat, d. Mareşal Averescu, d. Al. Vaida Voevod, d. tianu, prof. Nicolae Iorga, d. mareşal Pre­­zan, d. C. Argetoianu, d. Octavian Goga, d. Ion Mihalache, d. Grigore Iunian, d. C. I. C. Brătianu, d. Gri­gore Filipescu şi d. Gheorghe Bră- Reportul Consiliului dle Miniştri către maiestatea Sa lesele Textul oficial al raportului consiliului de miniştri citit de­­ prim ministru Tâtărăscu în con­siliul de Coroană este următo­rul : SIRE. In ziua de 28 Octombrie 1931, Alteţa Sa Regală Principele Ni­colae s’a căsătorit la Tohani (jud. Buzău) cu doamna Ioana Dob­re, născută Dumitrescu, astfel după cum se constată prin actele care constitue dosarul No. 16­931 al Ofiţerului Stării Civile al co­munei Tohani, act anexat. Această căsătorie a fost însă contractată fără consimţământul Majestăţii Voastre şi, astfel, ac­tul săvârşit de Alteţa Sa Regală Principele Nicolae atrage sanc­ţiunile prevăzute de articolele 11, 12 şi 13 din Legea pentru Ac­tele Civile ale Membrilor Fami­liei Domnitoare. Potrivit dispoziţiunilor cuprin­se în art. 12 din această lege, că­sătoria contractată de Alteţa Sa Regală Principele Nicolae este considerată ca inexistentă şi a­­ceastă sancţiune a şi fost aplicată de Tribunalul Ilfov, care prin sentinţa No. 1403 din 7 Decem­brie 1931 a declarat nulitatea ac­tului de căsătorie. Dar afară de această nulitate, Legea pentru Actele Civile ale Membrilor Familiei Domnitoare prescrie pentru un asemenea act o a doua sancţiune. Prin art. 13 al sus-zisei legi, se prevede că : „Principele Moştenitor, Prin­cipii şi Principesele României ca­re se vor fi căsătorit fără con­simţământul Regelui, vor înceta de drept de a mai face parte din Familia Regală şi vor pierde toa­te drepturile şi prerogativele le­gate de această calitate”. Această sancţiune, care se a­­plică de drept odată cu săvârşi­rea căsătoriei nelegale, nu a fost însă pusă în mişcare, în fapt, pâ­nă azi. Majestatea Voastră, interpre­tând simţimântul obştesc, a cre­zut necesar să amâne rigorile le­gii, nădăjduind că prin trecerea timpului Alteţa Sa Regală Prin­cipele Nicolae va renunţa la o căsătorie incompatibilă cu pres­tigiul şi tradiţiile Dinastiei noa­stre şi că, astfel, aplicarea aces­tei sancţiuni va rămâne fără de obiect. Desfăşurarea ulterioară a eve­nimentelor a infirmat, însă, a­­ceastă nădejde. După trecerea a mai mult de cinci ani, Alteţa Sa Regală Prin­cipele Nicolae nu numai că n’a renunţat la o căsătorie respinsă de conştiinţa întregei ţări, dar a stăruit în acest interval tot mai mult în hotărârea de a o consi­dera ca definitivă, iar în ultimul timp, prin acte personale şi ma­nifestări publice a căutat să o impună ca o stare de fapt ce ur­ma să atragă şi o recunoaştere de drept. îngrijorat de aceste acte, Gu­vernul a fost silit să ia în consi­derare întreaga situaţiune, cu scopul de a ajunge la clarificarea pe care o cer interesele superioa­re ale ţării şi ale Dinastiei. Această acţiune de clarificare reclamată şi de interesele per­sonale făcute de Alteţa Sa Rega­lă Principele Nicolae pe lângă Preşedintele Consiliului, a înce­put printr’un demers scris fă­cut Alteţei Sale Regale, în nume­le Guvernului. Iată cuprinsul comunicării semnate de Preşedintele Consi­liului : „2 Martie 1937” „Alteţă Regală, „Ultimele convorbiri cu care m'a­u onorat Alteţa Voastră Regală recla­­­mau de mult, din parte-mi un răs­­­puns. I „Gravitatea acestui răspuns s’a „transformat, insă, într'un îndemn „permanent de amânare, întărit de „nădejdea că starea de fapt la care „trebuia să se refere va suferi schim­­„bările aşteptate cu nerăbdare de „toată ţara". „Această stare de fapt nu numai „că nu s'a schimbat, dar înfăţişează „azi, în urma unor ultime acte şi ho­tărâri ale Alteţei Voastre Regale, „un aspect şi mai îngrijorător”. „Aşa fiind, mă văd silit, pe de o­­parte, să aduc răspunsul ce com­­,,portă gravele întrebări ridicate de „Alteţa Voastră Regală şi să iau în „acelaş timp, în numele guvernului, „iniţiativa clarificării unei stări de lu­­­cruri, care nu mai poate dăinui fără „de serioase primejdii pentru autori­tatea şi prestigiul dinastic. Rog res­pectuos pe Alteţa Voastră Regală „să creadă, că acest răspuns şi a­­,a ceasta gravă iniţiativă nu isvorăsc „decât dintr'un înalt simţământ de­­„răspundere şi dintr'un nemărginit „devotament, pus în slujba Tronului „şi a intereselor superioare ale ţării". „Răspunsul meu la întrebările şi „cererile pe care mi le-a făcut Alteţa „Voastră Regală, cu prilejul ultime­­i lor audienţă, nu poate fi decât ur­­­mătorul : „Atât timp cât Alteţa Voastră Re­­„gală va persevera în echivocul unei „căsătorii recunoscute, nu poate în­deplini niciuna din misiunile şi ro­­­lurile care normal l-ar putea fi con­ferite de către Majestatea Sa Re­­„gele". „Sunt silit, apoi, de ultimele mani­festări ale Alteţei Voastre Regale, „să adaug că guvernul nu poate „consimţi ca titlul de Principesă a „României să fie purtat fără drept şi „împotriva formelor prescrise de Sta­­­tutul Casei Regale. Acordarea a­­,a cestui titlu numai prin voinţa Alteţei „Voastre Regale, constitue un act, „care pe de o parte, ştirbeşte pre­rogativele Majestăţii Sale Regelui, „şi, pe de altă parte, atinge grav „prestigiul Coroanei şi al ţării". „Această atitudine a guvernului „este determinată de considerente, „ce-i dictează comandamentele ideii „monarhice şi rolul istoric al Dinas­­­tiei noastre. Guvernul crede că „Membrii Casei Domnitoare nu pot „contracta căsătorii, împotriva cărora „se ridică atât principiile de bază „ale ordinei dinastice, cât şi marile „tradiţiuni care constituesc gloria şi „tăria Familiei Alteţei Voastre Re­­­gale. „De aceea, datoria mea este, să „rog respectuos pe Alteţa Voastră „Regală, să binevoiască a lua în con­siderare serioasă situaţia ce Şi-a „creiat". „Această situaţie nu poate avea „azi decât două soluţiuni pe care, „oricât mi-ar fi de greu, sunt dator „să le precizez : „Sau Alteţa Voastră Regală va ho­­­tărî să renunţe la legalizarea unui „act pe care Majestatea Sa Regele „şi toate guvernele au refuzat să-l „considere valabil şi atunci se vor „putea înlătura toate neajunsurile u­­­nor raporturi neclare ; „Sau Alteţa Voastră Regală voeşte „să persevereze în echivocul în care „trăeşte azi, dar atunci renunţă la „toate drepturile şi prerogrativele „pe care i le conferă calitatea de „membru al Casei Domnitoare". „Alteţă Regală: „Nu cu inima uşoară scriu aceste „rânduri". „Socotesc, însă, că aşi călca jură­mântul ce am făcut de a-mi sluji cu „credinţă Regele şi ţara, dacă nu aşi „preîntâmpina consecinţele unei si­­­tuaţii, a cărei prelungire o consi­der ca primejdioasă şi pentru Co­­­roană şi pentru ţară". „Incheiind, îmi îngădui să îndrept, „în numele guvernului şi al ţării, un „apel către sufletul Alteţei Voastre „Regale, rugând-o ca în ceasul în „care va binevoi a-mi răspunde şi a „lua o hotărâre, să asculte nu numai „de glasul celor ce sunt trecătoare „ci şi de poruncile care îi vor veni „de dincolo de morminte şi care îi „vor arăta drumul pe care trebeue să „meargă şi datoria care trebue să o „împlinească". „Sunt şi rămân al Alteţei Voastre Regale Cu cel mai respectuos devotament", „(ss) GH. TĂTĂRESCU" Demersul acesta nu a avut re­zultatul aşteptat. In loc de a răspunde Guver­nului cu o declaraţie precisă, Al­teţa Sa Regală Principele Nico­lae a răspuns cu o declaraţie e­­chivocă. De asemenea, demersu­rile ulterioare, directe şi indirec­te, făcute stăruitor nu au putut obţine decât răspunsuri evazive sau răspunsuri negative. Ultimul demers al Guvernului a fost făcut în ziua de 8 Aprilie, prin hotărârea întregului Consi­liu de Miniştri care, întrerupân­­du-şi deliberările a desemnat o delegaţie compusă din Preşedin­tele Consiliului Gh. Tătărescu şi Miniştrii I. Inculeţ, dr. C. Ange­­lescu, V. Sassu şi dr. Costinescu, având misiunea de a face un su­prem apel la simţul de răspun­dere şi la patriotismul Alteţei Sale Regale Principele Nicolae. Silinţele acestei delegaţiuni au rămas, însă, tot atât de zadarnice ca şi cele care le-au precedat, din răspunsul primit ca şi din toate celelalte răspunsuri scrise sau orale ale Alteţei Sale Rega­le, se desprinde clar numai voin­ţa Sa de a persevera în această căsătorie, pe care nici un om de răspundere din această ţară nu o poate nici aproba, nici cu atât mai puţin accepta. Nădejdea Majestăţii Voastre de a obţine, cu ajutorul timpu­lui, actul de renunţare definiti­vă se găseşte astfel azi, înşelată, iar urmările situaţiei ce s-a cre­iat sporesc şi devin din zi în zi mai dăunătoare pentru prestigiul Coroanei şi pentru liniştea ţării. Aşa fiind, Guvernul socoteşte de a sa datorie să supună înaltei hotărâri a Majestăţii Voastre în­treaga situaţie şi să o roagă prea respectuos să aplice sancţiunile prescrise de art. 13 din Legea pentru Actele Civile ale Mem­brilor Familiei Domnitoare. Suntem cu cel mai profund respect SIRE. Ministrul industriei şi comerţului, (ss) V. POP. Ministrul sănătăţii şi ocrotirilor so­ciale, (ss) dr. COSTINESCU. Ministrul cultelor şi artelor, (ss) V. IAMANDI. COMUNICAT kjmummk­aws Majestatea Sa Regele, sesizat de raportul Consi­liului de Miniştri, a con­vocat la Palatul Regal în ziua de 9 Aprilie ora 29, un Consiliu de Coroană, care a avut loc cu par­ticiparea Preşedintelui Constitul­ii, a membrilor guvernului şi a domni­lor : mareşal Al. Averes­­cu, Al. Vaida-Voevod, Ni­colae Iorga, mareșal Pre­san, C. Argetoianu, Octa­­vian Goga, Ion Mihala­che, Grigore Iunian, C. I. C. Brătianu, Grigore Fi­lipescu, Gheorghe Bră­tianu. Consiliul de Coroană a luat în cercetare rapor­tul Consiliului de Miniș­tri către Majestatea Sa Regele, privitor la clari­ficarea situaţiei Alteţei Sale Regale Principele Nicolae. In urma deliberărilor ce au avut loc şi luând Ministrul finanţelor, (ss) MIRCEA CANCICOV. Ministrul cooperaţiei, (ss) M. NE­GURA. Şedinţa consiliului de coroană s’a terminat la ora 11 noaptea, după care s’a dat următorul act şi de declaraţia cate­gorică făcută de Alteţa Sa Regală Principele Ni­colae, prin ultimele scri­sori din 9 Aprilie, trimese Majestăţii Sale, Regelui şi Preşedintelui Consiliu,­lui, prin care Alteţa Sa Regală afirmă hotărârea nestrămutată de a nu re­nunţa la căsătoria Sa , Consiliul a avizat că este cazul a se aplica art. 13 din Legea pentru Actele Civile ale Membrilor Fa­miliei Domnitoare. Prin această aplicare Alteţa Sa Regală Principele Ni­colae încetează de drept de a mai face parte din Familia Domnitoare şi pierde toate drepturile și prerogativele legate de această calitate. Consiliul a hotărât, în acelaş timp, publicarea raportului Consiliului de Miniștri. Mimarea unirii Basarabiei tira­nan­esis trainica va fi veşnică“ Conferinţa d-lui ministru I. Inculeţ, ţinută la Radio în ziua de 9 Aprilie 1937 Aseară d-l I.­ Inculeţ, vice-preşe­dinte al Consiliului de miniştri a ţi­nut la radio, următoarea conferinţă : Astăzi sărbătorim unirea Basara­biei. Trebue să fie o zi de reculegere, o zi de popas, când să ne aruncăm pri­virile Înapoi — la cei 19 ani trecuţi, căutând să pătrundem in Înţelesul măreţului act săvârşit in 1918, din care suntem datori să ne însufleţim cu o voinţă şi mai tare de a păstra ce am dobândit, şi cu o credinţă şi mai puternică in strălucitul viitor al neamului nostru, închegat cu voia lui Dumnezeu şi jertfele atâtor gene­raţii, în România Mare din zilele noa­stre. Unirea noastră s’a dovedit trainică, ea va fi vecinică, fiindcă e izvorâtă din puterea de viaţă a poporului ro­mân are la bază cel mai înalt prin­cipiu al formelor vieţii date de Isto­ria omenirei — are la bază ideia sta­tului naţional, după care a fost reîm­­părţită harta lumii in urma răsboiu­­lui mondial din 1914. Neamul nostru a avut instinctul a­­cestei idei poate mai tare şi mai tim­puriu decât alte neamuri, încă aproape trei veacuri şi jumă­tate înapoi unitatea naţională româ­nească se înfăptuise sub Mihai Vitea­zul. întorsăturile istoriei însă n’au voit să se menţină această unitate. Românii au fost împărţiţi din nou. Intre timp, ideea unităţii naţionale care trăia în instinctul poporului, a căpătat baze ştiinţifice. In a doua ju­mătate a veacului al XVII-lea Miron Costin a creiat doctrina unităţii Ro­mânilor construind-o pe origina lor latină şi punând astfel pe Români în legătură de neamuri cu alte popoare latine — Francezi, Italieni, Espa­­nioli, Portughezi. „Dela Romani ne tragem, spune el, şi cu al Romanilor sânge ne este a­­mestecat neamul.“ Ideea unirii s’a desvoltat, a crescut şi a cuprins inimile mai ales a frun­taşilor neamului oriunde ei s’ar fi a­­flat. Unii din ei au avut darul să dea acestei idei o expresiune în cu­vinte atât de puternice, încât ele au devenit adevărate lozince ce arătau ţinta aspiraţiunilor întregului neam despărţit prin vitregia vremurilor în patru părţi. „Dela Nistru pân’la Tisa, tot Ro­mânul plânsu-mi-s’a“, a spus marele poet Eminescu, arătând prin poezia lui că în tot cuprinsul ţării româ­neşti între hotarele ei naturale de la Tisa până la Nistru, Românul este acelaşi, de acelaş neam, de acelaşi sânge cu acelaşi gând — să scape de străini şi să-şi croiască Statul lui propriu. Unirea Basarabiei e trainică şi veşnică Unirea noastră este trainică, ea va fi vecinică, fiindcă România Mare are la bază o dreptate istorică şi a fost creiată nu prin cucerire, ci prin libera expresiune a voinţei poporului român în adunările naţionale de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba-Iulia, de a trăi cu toţii împreună. Unirea noastră va fi vecinică. Dar nu trebue să uităm niciodată că ea s’a făcut și a putut să se facă fiindcă a existat micul Vechiul Regat ca stat liber și independent, care în momen­tele hotărîtoare n’a ezitat o clipă să aducă pe altarul întregirii neamului toate jertfele cari i s’au cerut. România Mare s’a creiat. Ea trebue consolidată. Totul ne ajută la acea­­sta, fiindcă totul ne uneşte, — pe noi trăiţi veacuri sub diferite regi­muri străine — totul ne uneşte, ni­mic nu ne desparte. Ca niciun alt neam, avem o limbă comună — comoara aceasta nepreţui­tă, transmisă dealungul veacurilor de existenţă a neamului nostru, din ge­neraţie în generaţie prin toate hopu­­rile istorice, sub toate jugurile străi­ne,­­ transmisă fără nici o altera­­ţie, ci tot mai mult îmbogăţită de geniul naţiei noastre. Mai avem indiscutabil o cultură ro­mânească comună, una şi aceiaşi pen­tru toţi românii, oriunde ei se află, fiindcă ea se bizue pe acelaşi suflet al românului al cărui „sânge apă nu se face.“ O cultură comună, fiindcă la for­marea ei au conlucrat românii de pre­tutindeni. Ardeleanul Gheorghe La­­zăr, bucovineanul Constantin Hurmu­­zache, basarabeanul Bogdan Petri­­ceicu Hajdeu — aduc din belşug pri­nosul lor în patriotismul comun al culturii româneşti. Unirea este trainică şi va fi veci­nică, fiindcă cu toţii avem aceiaşi credinţă creştinească, aceiaşi bise­rică cu servicii divine făcute în a­­celaşi fel, în aceiaşi limbă. Şi pe toţi ne uneşte dorul de o paş­nică şi temeinică propăşire a statului nostru, precum cu toţii suntem hotă­râţi să apărăm cu orice sacrificiu te­ritoriul şi graniţele României Mari. Astfel şi astăzi — într’o zi de recu­legere şi popas — ca şi mâine, ca şi întotdeauna, putem să fim siguri de Viitorul neamului nostru unit. Totul ne uneşte — limbă, cultură, credinţă, concepţiile politice, voinţa de viaţă împreună. Dar tot astăzi noi cei din Basara­bia ne examinăm conştiinţele, pătrun­dem în adâncimile sufletelor noastre şi ne întrebăm dacă fiecare la rân­dul lui ne-am făcut pe deaîntregul datoria faţă de provincia noastră, fa­ţă de neam, patrie şi Tron. Ne între­băm dacă am fost şi suntem la înăl­ţimea tuturor jertfelor aduse pe al­tarul unirii de atâtea generaţii de ro­mâni în decursul, atâtor veacuri şi dacă îndeplinim cu sfinţenie porun­cile neamului nostru date în hotărî­­rile adunărilor naţionale, din Basa­rabia, Bucovina şi Transilvania, pen­tru a ne clădi o viaţă nouă, o viaţă comună mai bună în unire, libertate şi frăţie. Datoria noastră de totdeauna Am stăruit cu toţii să ne facem da­toria şi atunci când generaţia noastă a plămădit şi făurit unirea şi acum când cu toţii punem toate energiile facem toate sforţările pentru îmbu­nătăţirile morale şi materiale. Ne legăm să lucrăm înainte şi­­ mai multă râvnă şi cu mai multă al­­egaţie. Noi, cari am fost martori şi ai a­tor veacuri inainte de unire, sunte în toată măsura să apreciem binefa­cerile acestui act istoric. Şi aici gă­sim şi justeţea dreptăţii istorice­­ ne-a unit şi îndreptăţirea tutulor jer­felor şi sforţărilor de eri şi de ai şi izvorul tutulor speranţelor şi tutu­lor credinţelor în viitorul strălucit neamului nostru întregit. Dar în străduinţele noastre am de ca sub inţeleapta conducere a Majes­tii Sale Regele Carol al II-lea into­deauna pe primul plan al tutulor pri­ocupărilor să fie acest popor al no­stru dela Nistru, care primul a ven să înceapă clădirea României Mari,­­ făptuită cu atâta măreţie sub mare Rege Ferdinand I. Astăzi când sărbătorim Unirea Ba­sarabiei,­­ o zi de reculegere şi e popas, ne dăm seama încă odată câ verigi puternice ne leagă de restul ne­mului românesc. Ne leagă acelaşi sânge şi care s vărsat în abundenţă în luptele pen­tru unire şi care curge în vinele tu­turor românilor dela Nistru până Tisa. Ne leagă aceiaşi limbă şi aceia credinţă transmisă de sute de ani di generaţie în generaţie cari au pri­mădit sufletul românesc atât de stă­tornic în existenţa lui şi atât de dar în apărarea drepturilor şi dreptăţ cauzei româneşti. Ne leagă amintirile ce nu se ştei despre o origină comună, o aşezat comună pe pământul strămoşilor, istorie comună, cari ţin toate nestin, aspiraţiile unui neam. Toate aceste verigi şi încă mult altele ne fac un singur trup şi un si­gur suflet, şi peste acest suflet don­neşte Majestatea Sa Regele Carol a II-lea, conducând poporul cu atât înaltă înţelepciune spre consolidat pe bazele culturii comune, spre glor şi spre o viaţă fericită. --------.:--------■ e h. D-l I. INCULEŢ Vice-preşedinte al consiliului de miniştri

Next