Viitorul, mai 1937 (Anul 29, nr. 8792-8815)
1937-05-01 / nr. 8792
ANUL XXIX No. 8792 6 pagini 2 lei [ Şase Ioni « « , Unui luni ■ ■ • • 800 UI 300 , 150 _ In STRBINATATEI Institufiuni publice ti particulare Lei 1000 anual Cu ea . . • • • Sa*a luni • • « Trai luni • • • • 1400 UI 700 „ 35« . REDACŢIA şl ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE D i r e • (i a 3.79.69 — Redacția şi Adminis. j j'gjj'12 SO P. Sâmbătă 1 Mai 1930 Taxa poştală plătită în numerar, conform aprobării No. 137.282/S26 PRIMATUL MUNCII NAŢIONALE Primatul muncii naţionale nu este o idee nouă şi nici nu a răsărit din constrângerea împrejurărilor. Partidul naţional-liberal îl are înscris în programul său de înfăptuiri şi dealungul vremei l-a aplicat metodic în diverse ramuri de activitate. E de ajuns să reamintim formula “prin noi înşine“ care rezumă atât de clar şi de luminos primatul acestei munci naţionale, pentru a arăta că partidul naţional-liberal, a realizat ideea primatului întâi, în ordinea economică şi financiară, pentru ca aici s’o continue în celelalte compartimente ale vieii de stat, metodic şi perseverent, aşa cum cereau interesele ţării şi cum marii conducători ai partidului naţional-liberal au avut intuiţia ei. Căci, dacă în ordinea economică şi financiară, acest primat s’a realizat pe cale evolutivă sub imperativul firesc al nevoilor naţionale, el s’a afirmat categoric şi în texte de lege speciale având scopul de a da energiilor româneşti ambianţa şi cadrul necesar pentru valorificarea lor şi pentru putinţa de a se afirma şi a creia. Ar fi inutil să enumărăm aci legile cari au fost făurite pentru triumful acestei idei. E suficient să reamintim legea minelor şi legea migraţiunilor pentru a învedera preocuparea partidului naţional-liberal faţă de problema naţionalizării şi pentru preferinţa acordată totdeauna elementului naţional. Dacă în ultimul timp a trebuit să se cristalizeze în textul unei legi speciale o idee care de mult se realizase evolutiv prin ea însăşi, aceasta s’a făcut sub înrâurirea unor împrejurări noui cari cereau afirmarea categorică a ei, şi care impuneau un ritm accelerat şi o extindere mai mare a acestui punct. Partidul naţional-liberal a înţeles postulatul acesta şi i-a dat satisfacţie imediată aducând legea pentru protecţia elementului românesc în întreprinderi în care a înscris dispoziţiuni exprese pentru integrarea elementului românesc în cadrul intereselor naţionale în care evoluţia l-ar fi adus sigur dar ceva mai târziu. Aceasta fiind ordinea firească a procesului acestui primat, ea rămâne înscrisă în paginile de realizări ale partidului naţional-liberal care, fără tulburări şi zdruncinări, fără demagogie şi ameninţări a înfăptuit-o armonizând interesele muncii cu interesele economiei naţionale pentru maximum de foloase ale amândorora. lată de ce, în această privinţă, partidul naţional-liberal rămânând pe linia tradiţiei lui, a putut da ţării puteri noui de afirmare şi de propăşire. lată de ce orice agitaţie şi orice demagogie trebue să înceteze în jurul unei idei, care după cum se vede, îşi urmează linia firească şi sigură. NOTE ION GHICA Cu prilejul unei recente comemorări Zilele trecute câţiva admiratori ai lui Ion Ghica au ţinut să-l comemoreze, la Ghergani, unde e înmormântat, cu prilejul celor 40 ani ce au trecut de la moartea unuia din cei mai bine pregătiţi oameni de ştiinţă de la noi ca şi a unui real talent literar cu care ne putem oricând mândri. Ion Ghica face parte, ca pasiune patriotică din acea generaţie eroică creatoare a unui nou spirit românesc, făuritoare a Unirei şi a consolidărei Principatelor. Activitatea de altfel a lui Ion Ghica a fost pe cât de fecundă, pe atât de variat desfăşurată, om de mare cultură, profesor la Iaşi la faimoasa Academie Mihăileanu, literat de rassă superioară, academician şi preşedinte al Academiei, diplomat , culminând cu conducerea, sub mandat internaţional, a insulei Samos, director al Teatrului Naţional, şi sprijinitor al mişcărei noastre teatrale, în primele ei manifestări de artă, numele lui Ion Ghica îl găsim oriunde e o operă culturală, şi pretutindeni el se impune prin spiritul viu, prin talentil scriitoricesc, şi prin o pregătire care era cu adevărat excepţională, raportând-o la timpul său. Este interesant de altfel a nota Mservatlife d-lui N. Georgescu- Tisfu, care într'un nou studiu — ocasionat de găsirea unor manuscrise necercetate încă la Academia Română şi cari fac parte din corespondenţa lui Ion Ghica — arată cum bărbatul de stat, omul politic şi omul de ştiinţă, sintetizate în marele român Ion Ghica, era şi un spirit de fină observaţie satirică, înrudit cu spiritul lui Caragiale. D-nul Georgescu Tisfu observă cu acest prilej că „O noapte furtunoasă" şi ,,Conu Leonida faţă cu reacţiunea", sunt publicate în aceiaşi vreme cu ,,Scrisori către V.Alecsandri" în ,,Convorbiri literare". Lucrul acesta e interesant pentru că în aceste „Scrisori" se găsesc adnotafii caragialești. Găsim și nume ca „Madame Econumescu, Quauml Fanaddis- Locotenentul Spadon" cari reamintesc teatrul lui Caragiale, iată cum vorbeşte un tânăr : „Onoraţi domni şi onorate doamne ! Eruditul doctor menţionat de venerabilul Toroipan nu a fost bine înţeles de amicul nostru, deşi dumnealui este demn de toată stima şi veneraţiunea noastră, ca unul ce este fiu al poporului". Suntem în plin climat caragialesc. Dar această paranteză de exegeză literară, nu s'a făcut decât numai pentru ca prin amănuntul mic, să se evidenţieze legăturile lui Ion Ghica cu cel mai reprezentativ scriitor satiric de la noi, o dovadă caracteristică a personalităţei literare a celui care a fost comemorat discret şi modest în cadrul Gherganilor, o moşie boerească unde a închis ochii unul din cei mai iluştri oameni de cultură şi de spirit ce i-a avut ţara noastră în epoca de formaţie a culturei şi a vieţei noastre publice. PETRONIUS linál SUCCESIUNEA V ț k * V ^ * im ușor... Domnii ăștia sunt ener— S’o ștergei vați că nu mai trece... Succesiunea. Ecouri După ce a făcut în mai multe articole elogiul cafenelei ca instituţie politică de informaţiuni, oficiosul naţional-ţărănesc Dreptatea tăgădueşte azi ceea ce a scris eri, şi ne acuză,— pe noi! — că am dori ca opinia publică să fie „cuprinsă de confuzie”. Nu ne mai ostenim să reproducem textual din articolele Dreptăţei, ci ne mulţumim să constatăm că oficiosul naţional-ţărănesc nu mai este partizanul cafenelei şi a rătăcirei opiniei publice... învăţămintele alegerilor Ştim rezultatele alegerilor comunale. In cele mai multe părţi listele partidului liberal au fost în întregime victorioase, în alte părţi au luat majoritatea. In foarte puţine locuri a reuşit opoziţia. Totalizând voturile obţinute în întreaga ţară, partidul liberal vine în frunte, apoi partidul naţional ţărănesc şi în urmă, grupările de dreapta. Mai constatăm că alegerile au fost libere şi cinstite, guvernul abţinându-se de la orice ingerinţe. Aşadar se poate trage, pe drept, concluzia că alegătorii s-au pronunţat pentru partidele democrate de ordine respingând grupările de aventură şi anarhie. * Dar paralel cu această concluzie trebue să ne ocupăm de modul în care s-a desfăşurat propaganda electorală. Ea ne-a dovedit cum înţeleg să lupte anumite grupări, care fac din naţionalism temeiul existenţei lor. Spectacolul a fost deprimant şi îngrijitor. La ţară, au venit cu o nouă expropriere a pământurilor, cu împărţirea bunurilor statului şi cu instigarea împotriva oraşelor, prezentate ca factori de sărăcie pentru plugari. S-a îndemnat astfel direct la crimă, prădăciune şi distrugere. La oraşe aceşti curioşi „naţionalişti", au vânturat exproprierea urbană fără despăgubiri, confiscarea bunurilor industriale şi comerciale, violenţa împotriva străinilor şi minoritarilor precum şi împotriva celorlalte partide. Rezultatul acestei deşănţate propagande a fost nul. Grupările de dreapta au fost înfrânte de bunul simţ al alegătorilor cari au înţeles să reacţioneze împotriva unei demagogii vinovate. Dar modul cum s'a dus aceasta propagandă dovedeşte că oamenii cari conduc aceste grupări nu mai au nimic de pierdut. După ce au trecut prin toate partidele şi adesea prin faţa procurorului, aceşti oameni s'au agăţat de principiile naţionaliste spre a se salva de înec. Dar după cum n'au ştiut în trecut ce înseamnă democraţia, cinstea şi perseverenţa, tot astfel nu ştiu acum ce înseamnă naţionalismul. Ei duc o campanie comunistă şi anarhică sub pretextul naţionalismului integral. Ei urmăresc sfărâmarea clasei conducătoare româneşti pentru a face loc elementelor compromise şi nepregătite. Din aceste motive nu e nici mirare dacă găsim în grupările anarhice de dreapta trei sferturi din elementele comuniste cunoscute, care urmează astfel indicaţiile Internaţionalei a treia, activând în grupările anarhice, indiferent de tendinţele politice pe care acestea le afişează. Aşadar să nu ne facem iluzii. Lupta va continua cu aceleaşi metode, fără care aceste grupări nu ar obţine nici slabele rezultate de azi. Va trebui o luptă dârză din partea grupărilor democrate, pentru a face ca această sămânţă anarhică să fie respinsă, cum a fost şi cea comunistă. Dar mai ales va trebui o luptă perseverentă pentru a sili aceste grupări să rămână în legalitate. Căci pe măsură ce vor pierde din aderenţi, ele se vor deda la violenţe, pentru a obţine, prin teroare, ceia ce nu pot avea prin lege şi voinţa alegătorilor. Dacă alegătorii îşi fac cu curaj datoria în faţa urnelor, cârmuitorii nu trebue să fie mai slabi. Ei au datoria să asigure deplina legalitate a vieţei cetăţeneşti punând-o la adăpost de violenţe şi de toate armele comunismului şi anarhismului, adoptate cu entuziasm de un naţionalism de circumstanţă. IN PAGINA 6 DECLARAŢIILE D-LUI CONST. I. C. BRATIANU PREŞEDINTELE PARTIDULUI NAŢIONAL-LIBERAL, FĂCUTE PRESEI ELENE Recordul numărului crimelor pare să-l deţină Statele-Unite, dacă ţinem seama de o statistică a d-lui Edgar Hoover, şeful biroului federal al anchetelor criminale din New-York. Intr’o conferinţă pe care a ţinut-o în faţa a 900 de ziarişti, d-l Hoover a declarat că anul trecut s’au comis în Statele Unite nu mai puţin de 1.333.526 crime şi a cerut concursul presei pentru a se împuţina numărul crimelor. Aviatorul francez căpitan Rossi, detentorul recordului lumei de distanţă în linie dreaptă cu 9104 kilometri, a bătut zilele trecute recordul de viteză de 5000 km., străbătând această distanţă cu o iuţeală medie de 311 km. pe oră, în 6 ore, 4 minute şi 11 secunde. O sărbătoare a Iugoslaviei I. s.mele Regent Pan împlineşte 44 ani Ţara vecină şi aliată serbează împlinirea vârstei de 44 ani a A. S. Principelui Regent Paul, pe care Iugoslavia îl consideră pe drept cuvânt ca pe unul din devotaţii conducători ai destinelor ei, în timpurile grele ce au urmat durerosului sfârşit al Regelui Alexandru. Vecinii noştri ştiu că Principele Regent Paul a fost unul din sfetnicii Regelui, jertfit pe altarul Patriei şi pentru triumful păcii, şi care vedea în fratele Său, o minte luminată, la nivelul iubirei Lui de ţară. Lucrul acesta se datoreşte de altfel şi prin însărcinările şi grelele misiuni ce le-a avut în timpul domniei marelui Erou, reprezentând interesele Iugoslaviei de multe ori în străinătate. Pentru noi, Românii, aniversarea A. S. Principelui Regent Paul este încă un prilej de a fi în acord sufletesc cu poporul vecin, amic şi aliat, prezentându-i sărbătoritului, sentimentele de iubire ale poporului român, ca şi Iugoslaviei, strâns legate cu nevoile, grijile şi aspiraţiunile poporului şi statului român. PRINŢUL REGENT PAUL AL IUGOSLAVIEI PROTEJAREA elementului românesc Revizuirea supuşilor străini D. Gh. Tătărescu, preşedintele consiliului de miniştri şi ad-interim la interne şi d. prof. I. Nistor, ministrul muncii au semnat decizia de revizuirea anual a supuşilor străini aflaţi în ţara. Prin această decizie, cele două ministere, munca şi internele pun în vedere tuturor streinilor că data pentru revizuire este de 1 Iunie 1937. La această revizuire sunt obligaţi să se prezinte toţi supuşii streini cărora le expiră termenul de şedere în ţară pe ziua de 1 Iunie 1937, precum şi toţi supuşii streini cari au termen 1 Octombrie 1937 şi posedă autorizaţii de şedere în ţară fără acte de călătorie şi toţi refugiaţii posedând certificate dr. Nansen româneşti, fie că sunt salariaţi, fie că sunt patroni, fie căşi exercită profesiunea sub orice altă formă sau orice alt motiv de rămânere în ţară ar avea, chiar neexercitând o profesie. Supuşii streini cari exercită profesia pe cont propiu Supuşii streini cari îşi exercită profesiunea pe cont propriu (ca patroni) vor face cererea personal şi vor anexa la cerere : livretul de exercitare a profesiunei, biletul de liberă petrecere, paşaportul, dovadă de plata impozitului comercial sau industrial pe trimestrul Ianuarie 1937 şi certificatul de inmatriculare a firmei la Camera de Comerţ, dacă nu au această menţiune în livret. Meseriaşii patroni vor mai prezenta certificatul eliberat de Camera de Muncă, doveditor că au depus actele prevăzute de legea pentru pregătirea profesională şi exercitarea meseriilor, pentru obţinerea cărţei de meşter. Pentru cei cari se găsesc în serviciul altor persoane sau intreprinderi, cererile vor fi făcute numai de către patronii lor şi la cerere se va anexa : livretul de exercitare a profesiei, biletul de liberă petrecere, paşaportul, dovadă de plata dăriilor pe trimestrul Ianuarie 1937, recipisa Casei de Depuneri sau Adiţiei financiare, (secţia depuneri) din care să se constate că au consemnat pe numele şi la dispoziţia ministerului muncii taxa de lei 500 de fiecare supus străin ce au în serviciu, precum şi copie certificată de pe tabloul de personal depus la inspectoratul industrial sau comercial, în cursul lunei ianuarie a. c., cu arătarea concedierilor şi angajărilor făcute până la 1 Mai 1937. Pe lângă actele arătate, se vor mai depune la cereri: pentru ucenici autorizaţia specială a ministerului muncii; pentru lucrători şi maeştri, acte doveditoare a pregătirii lor profesionale în specialitatea pe care o practică în ţară sau certificatul eliberat de camera de muncă, de depunerea actelor de specialitate în vederea obţinerei cărţii de capacitate, cu arătarea actelor depuse. Situaţii pentru salariaţii BBKSBSBES9BWBBBMEMMBi streini fără angajamente Salariaţii streini cari în momentul revizuirei se găsesc fără angajament, vor face singuri cererea şi vor anexa: livretul de profesie, biletul de liberă petrecere, paşaportul, dovezi de specialitatea ce au şi dovadă de plat® impozitului pe trimestrul Ianuarie 1937. Toţi ceilalţi supuşi streini, cari nu se găsesc în niciuna din categoriile de mai sus, vor face singuri cererile și vor anexa: biletul de liberă petrecere, pașaportul, dovada de plata impozitului pe trimestru Ianuarie (Continuare în pagina 3-a) 0/*1 CRONICA DRAMATICA de N. MIHAESCU Teatrul „Comedia1« Există în mişcarea noastră teatrală — pe lângă tendinţa câtorva companii dramatice printre cari acelea de pe lângă prima noastră scenă şi ansamblul de la teatrul Regina Maria, trebuesc întâi menţionate, tendinţă de a da publicului o artă, în adevăr, demnă de a fi luată în seamă, există și o înclinare către tot ceea ce vine să trivializeze până la degradare misiunea teatrului. Această înclinare este reprezentată, din nefericire de douătrei înjghebări teatrale, ai căror conducători nu vizează decât scopuri mercantile. Evident, manifestările teatrale trebue să-şi aibă şi partea lor strict negustorească. Dar, este deadreptul o necuviinţă, dacă nu chiar o josnică preocupare, atitudinea aceea de a vedea în teatru un domeniu suceptibil de cele mai meschine îndeletniciri. Sfidând orice semn al bunului simţ şi al adevăratei arte, impresarii acestor întreprinderi exclusiv comerciale, aduc pe scenă scrieri dramatice, lipsite de orice valoare estetică şi morală. Dacă s’a pornit o luptă aprigă împotriva literaturii pornografice şi dacă această luptă este, pe deplin, legitimată, socotim că opera de profilaxie ar trebui extinsă şi asupra mişcării teatrale, invadată, şi aceasta, de tendinţe, cum spuneam, caracterizate prin cea mai brutală trivialitate. Cunoscând puterea de acţiune a teatrului, asupra publicului spectator, cu atât mai mult se impune, credem, a se lua cele mai repezi şi mai drastice măsuri împotriva manifestărilor dramatice stricătoare de suflete şi de limbă. Ne facem, aşadar, o datorie de conştiinţă ca, în calitatea noastră de referenţi asupra spectacolelor teatrale, să dăm alarma şi împotriva acelor înjghebări teatrale cari, în dorinţa unui cât mai plin,câştig material, dispreţuesc până şi cele mai elementare norme de bună cuviinţă şi de realizare artistică, pe cari se cuvine a le însuma un spectacol dramatic. începem să demascăm pe aceşti impresari ai teatrului— lipsiţi de orice scrupul — semnalând în sensul acesta, acţiunea de dizolvare morală şi de violentare a bunei cuviinţe, pe care sistematic o desfăşoară conştient sau inconştient —iată ce interesează mai puţin—Teatrul „Comoedia”. Insuşindu-şi un repertoriu de piese, cam sub pretextul humorului, aglomerează situaţii obscene, dialoguri vulgare, suflete triviale, teatrul acesta, — a cărui activitate am urmărit-o, stăruitor, pentru a nu aduce un atac nemeritat, — nu face altceva decât operă de disoluţie morală şi de degradare a sensurilor artei. Recenta premieră a Teatrului, de care ne ocupăm, reprezentarea piesei „Floare de lămâiţă”, este cea mai proaspătă dovadă a felului cum izbutesc conducătorii acestui ansamblu de artişti să se pună în flagrant conflict cu tot ceea ce este sens etic şi estetic într’o creaţie dramatică, împănată cu spirite eşuate în cel mai lamentabil prost gust. „Floare de lămâiţă” nu este nici mai bună, nici mai rea decât celelate piese jucate pe scena teatrului amintit. Că există un public şi pentru astfel de manifestări ? Dar care este misiunea teatrului? Să fie oare aceea de a cultiva un gen de piese, în care nu veţi găsi nici o semnificaţie artistică şi nici un sentiment de pudoare? Orice om de bun simţ respinge cu indignare, asemenea alunecări spre trivial. Menirea artei dramatice este aceea de a înobila sufletul, de a-i ridica pe culmi de pură emoţie estetică. Iată ce nu înţeleg conducătorii teatrului „Comoedia“ şi iată ce, din păcate, nu înţeleg, după cum vom vedea, şi alte companii dramatice. -------■ S3 B ■■---------------*