Viitorul, mai 1937 (Anul 29, nr. 8792-8815)

1937-05-01 / nr. 8792

ANUL XXIX No. 8792 6 pagini 2 lei [ Şase Ioni « « , Unui luni ■ ■ • • 800 UI 300 , 150 _ In STRBINATATEI Institufiuni publice ti particulare Lei 1000 anual Cu ea . . • • • Sa*a luni • • « Trai luni • • • • 1400 UI 700 „ 35« . REDACŢIA şl ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE D i r e • (i a 3.79.69 — Redacția şi Adminis. j j'gjj'12 SO P. Sâmbătă 1 Mai 1930 Taxa poştală plătită în numerar, conform aprobării No. 137.282/S26 PRIMATUL MUNCII NAŢIONALE Primatul muncii naţionale nu este o idee nouă şi nici nu a răsărit din constrângerea împrejurări­­lor. Partidul naţional-liberal îl are înscris în pro­gramul său de înfăptuiri şi dealungul vremei l-a aplicat metodic în diverse ramuri de activitate. E de ajuns să reamintim formula “prin noi în­şine“ care rezumă atât de clar şi de luminos prima­tul acestei munci naţionale, pentru a arăta că par­tidul naţional-liberal, a realizat ideea primatului în­­tâi, în ordinea economică şi financiară, pentru ca a­­ici s’o continue în celelalte compartimente ale vie­­ii de stat, metodic şi perseverent, aşa cum cereau interesele ţării şi cum marii conducători ai partidu­lui naţional-liberal au avut intuiţia ei. Căci, dacă în ordinea economică şi financiară, acest­­ primat s’a realizat pe cale evolutivă sub im­perativul firesc al nevoilor naţionale, el s’a afir­mat categoric şi în texte de lege speciale având scopul de a da energiilor româneşti ambianţa şi ca­drul necesar pentru valorificarea lor şi pentru pu­tinţa de a se afirma şi a creia. Ar fi inutil să enu­­mărăm aci legile cari au fost făurite pentru trium­ful acestei idei. E suficient să reamintim legea mi­­nelor şi legea migraţiunilor pentru a învedera pre­ocuparea partidului naţional-liberal faţă de proble­ma naţionalizării şi pentru preferinţa acordată totdeauna elementului naţional. Dacă în ultimul timp a trebuit să se cristalizeze în textul unei legi speciale o idee care de mult se realizase­ evolutiv prin ea însăşi, aceasta s’a fă­cut sub înrâurirea unor împrejurări noui cari ce­reau afirmarea categorică a ei, şi care impuneau un ritm accelerat şi o extindere mai mare a ace­stui punct. Partidul naţional-liberal a înţeles postulatul a­­cesta şi i-a dat satisfacţie imediată aducând legea pentru protecţia elementului românesc în între­prinderi în care a înscris dispoziţiuni exprese pen­tru integrarea elementului românesc în cadrul in­­tereselor naţionale în care evoluţia l-ar fi adus si­gur dar ceva mai târziu. Aceasta fiind ordinea firească a procesului a­­cestui primat, ea rămâne înscrisă în paginile de realizări ale partidului naţional-liberal care, fără tulburări şi zdruncinări, fără demagogie şi ame­ninţări a înfăptuit-o armonizând interesele muncii cu interesele economiei naţionale pentru maximum de foloase ale amândorora. lată de ce, în această privinţă, partidul naţio­nal-liberal rămânând pe linia tradiţiei lui, a putut da ţării puteri noui de afirmare şi de propăşire. lată de ce orice agitaţie şi orice demagogie tre­bue să înceteze în jurul unei idei, care după cum se vede, îşi urmează linia firească şi sigură. NOTE ION GHICA Cu prilejul unei recente comemorări Zilele trecute câţi­va admiratori ai lui Ion Ghica au ţinut să-l co­memoreze, la Ghergani, unde e în­mormântat, cu prilejul celor 40 ani ce au trecut de la moartea u­­nuia din cei mai bine pregătiţi oa­meni de ştiinţă de la noi ca şi a unui real talent literar cu care ne putem ori­când mândri. Ion Ghica face parte, ca pasiune patriotică din acea generaţie eroică creatoare a unui nou spirit româ­nesc, făuritoare a Unirei şi­ a con­­solidărei Principatelor. Activitatea de altfel a lui Ion Ghica a fost pe cât de fecundă, pe atât de variat desfăşurată, om de mare cultură, profesor la Iaşi la faimoasa Acade­mie Mihăileanu, literat de rassă su­perioară, academician şi preşedinte al Academiei, diplomat , culmi­nând cu conducerea, sub mandat internaţional, a insulei Samos, di­rector al Teatrului Naţional, şi spri­jinitor al mişcărei noastre teatrale, în primele ei manifestări de artă, numele lui Ion Ghica îl găsim ori­unde e o operă culturală, şi pretu­tindeni el se impune prin spiritul viu, prin talentil scriitoricesc, şi prin o pregătire care era cu adevă­rat excepţională, raportând-o la tim­pul său. Este interesant de altfel a nota Mservatlife d-lui N. Georgescu- Tisfu, care într'un nou studiu — o­­casionat de găsirea unor manuscrise necercetate încă la Academia Ro­mână şi cari fac parte din corespon­denţa lui Ion Ghica — arată cum bărbatul de stat, omul politic şi o­­mul de ştiinţă, sintetizate în marele român Ion Ghica, era şi un spirit de fină observaţie satirică, înrudit cu spiritul lui Caragiale. D-nul Geor­­gescu Tisfu observă cu acest prilej că „O noapte furtunoasă" şi ,,Conu Leonida faţă cu reacţiunea", sunt pu­blicate în aceiaşi vreme cu ,,Scrisori către V.­­Alecsandri" în ,,Convor­biri literare". Lucrul acesta e interesant pentru că în aceste „Scrisori" se găsesc adnotafii caragialești. Găsim și nu­me ca „Madame Econumescu, Quauml Fanaddis- Locotenentul Spadon" cari reamintesc teatrul lui Caragiale, iată cum vorbeşte un tânăr : „Onoraţi domni şi onorate doam­ne ! Eruditul doctor menţionat de venerabilul Toroipan nu a fost bine înţeles de amicul nostru, deşi dum­nealui este demn de toată stima şi veneraţiunea noastră, ca unul ce este fiu al poporului". Suntem în plin climat caragia­­lesc. Dar această paranteză de exe­geză literară, nu s'a făcut de­cât numai pentru ca prin amănuntul mic, să se evidenţieze legăturile lui Ion Ghica cu cel mai reprezentativ scriitor satiric de la noi, o dovadă caracteristică a personalităţei lite­rare a celui care a fost comemorat discret şi modest în cadrul Gherga­­nilor, o moşie boerească unde a închis ochii unul din cei mai iluştri oameni de cultură şi de spirit ce i-a avut ţara noastră în epoca de for­maţie a culturei şi a vieţei noastre publice. PETRONIUS li­­n­ál SUCCESIUNEA V ț k * V ^ * im ușor... Domnii ăștia sunt ener­— S’o ștergei vați că nu mai trece... Succesiunea. Ecouri D­upă ce a făcut în mai multe articole elogiul cafenelei ca instituţie politică de infor­­maţiuni, oficiosul naţional-ţără­­nesc Dreptatea tăgădueşte azi ceea ce a scris eri, şi ne acuză,— pe noi! — că am dori ca opinia publică să fie „cuprinsă de con­fuzie”. Nu ne mai ostenim să reprodu­cem textual din articolele Drep­­tăţei, ci ne mulţumim să consta­tăm că oficiosul naţional-ţără­­nesc nu mai este partizanul ca­fenelei şi a rătăcirei opiniei pu­blice... învăţămintele alegerilor Ştim rezultatele alegerilor co­munale. In cele mai multe păr­­ţi listele partidului liberal au fost în întregime victorioase, în alte părţi au luat majori­tatea. In foarte puţine locuri a reuşit opoziţia. Totalizând voturile obţinute în întreaga ţară, partidul libe­ral vine în frunte, apoi partidul naţional ţărănesc şi în urmă, grupările de dreapta. Mai constatăm că alegerile au fost libere şi cinstite, guver­nul abţinându-se de la orice in­gerinţe. Aşa­dar se poate trage, pe drept, concluzia că alegătorii s-au pronunţat pentru partidele democrate de ordine respin­gând grupările de aventură şi anarhie. * Dar paralel cu această con­cluzie trebue să ne ocupăm de modul în care s-a desfăşurat propaganda electorală. Ea ne-a dovedit cum înţeleg să lupte anumite grupări, care fac din naţionalism temeiul existenţei lor. Spectacolul a fost deprimant şi îngrijitor. La ţară, au venit cu o nouă expropriere a pământurilor, cu împărţirea bunurilor statului şi cu instigarea împotriva oraşe­lor, prezentate ca factori de să­răcie pentru plugari. S-a în­demnat astfel direct la crimă, prădăciune şi distrugere. La oraşe aceşti curioşi „na­ţionalişti", au vânturat expro­prierea urbană fără despăgubi­ri, confiscarea bunurilor indus­triale şi comerciale, violenţa împotriva străinilor şi minorita­rilor precum şi împotriva celor­lalte partide. Rezultatul acestei deşănţate propagande a fost nul. Grupă­rile de dreapta au fost înfrân­te de bunul simţ al alegătorilor cari au înţeles să reacţioneze împotriva unei demagogii vino­vate. Dar modul cum s'a dus a­­ceasta propagandă dovedeşte că oamenii cari conduc aceste grupări nu mai au nimic de pierdut. După ce au trecut prin toate partidele şi adesea prin faţa procurorului, aceşti oameni s'au agăţat de principiile na­ţionaliste spre a se salva de înec. Dar după cum n'au ştiut în trecut ce înseamnă democra­ţia, cinstea şi perseverenţa, tot astfel nu ştiu acum ce înseam­nă naţionalismul. Ei duc o cam­panie comunistă şi anarhică sub pretextul naţionalismului integral. Ei urmăresc sfărâmarea cla­sei conducătoare româneşti pentru a face loc elementelor compromise şi nepregătite. Din aceste motive nu e nici mirare dacă găsim în grupările anar­hice de dreapta trei sferturi din elementele comuniste cunos­cute, care urmează astfel indi­caţiile Internaţionalei a treia, activând în grupările anarhice, indiferent de tendinţele politice pe care acestea le afişează. Aşa­dar să nu ne facem ilu­zii. Lupta va continua cu ace­leaşi metode, fără care aceste grupări nu ar obţine nici slabe­le rezultate de azi. Va trebui o luptă dârză din partea grupărilor democrate, pentru a face ca această să­mânţă anarhică să fie respinsă, cum a fost şi cea comunistă. Dar mai ales va trebui o lup­tă perseverentă pentru a sili a­­ceste grupări să rămână în le­galitate. Căci pe măsură ce vor pierde din aderenţi, ele se vor deda la violenţe, pentru a ob­ţine, prin teroare, ceia ce nu pot avea prin lege şi voinţa alegă­torilor. Dacă alegătorii îşi fac cu cu­raj datoria în faţa urnelor, câr­­muitorii nu trebue să fie mai slabi. Ei au datoria să asigure deplina legalitate a vieţei cetă­ţeneşti punând-o la adăpost de violenţe şi de toate armele co­munismului şi anarhismului, a­­doptate cu entuziasm de un na­ţionalism de circumstanţă. IN PAGINA 6 DECLARAŢIILE D-LUI CONST. I. C. BRA­TIANU PREŞEDINTELE PARTIDULUI NAŢIONAL-LIBE­RAL, FĂCUTE PRESEI ELENE R­ecordul numărului crimelor pare să-l deţină Statele-Unite, dacă ţinem seama de o statistică a d-lui Edgar Hoover, şeful biroului federal al anchetelor criminale din New-York. Intr’o conferinţă­­ pe care a ţi­nut-o în faţa a 900 de ziarişti, d-l Hoover a declarat că anul trecut s’au comis în Statele­ Unite nu mai puţin de 1.333.526 crime şi a cerut concur­sul presei pentru a se împuţina nu­mărul crimelor. A­viatorul francez căpitan Ros­si, detentorul recordului lu­­mei de distanţă în linie dreaptă cu 9104 kilometri, a bă­tut zilele trecute recordul de vi­teză de 5000 km., străbătând acea­stă distanţă cu o iuţeală medie de 311 km. pe oră, în 6 ore, 4 mi­nute şi 11 secunde. O sărbătoare a Iugoslaviei I. s.­mele Regent Pan împlineşte 44 ani Ţara vecină şi aliată serbea­ză împlinirea vârstei de 44 ani a A. S. Principelui Regent Paul, pe care Iugoslavia îl consideră pe drept cuvânt ca pe unul din devotaţii conducători ai desti­nelor ei, în timpurile grele ce au urmat durerosului sfârşit al Regelui Alexandru. Vecinii noştri ştiu că Princi­pele Regent Paul a fost unul din sfetnicii Regelui, jertfit pe altarul Patriei şi pentru triumful păcii, şi care vedea în fratele Său, o minte luminată, la nive­lul iubirei Lui de ţară. Lucrul a­­cesta se datoreşte de altfel şi prin însărcinările şi grelele mi­siuni ce le-a avut în timpul domniei marelui Erou, repre­zentând interesele Iugoslaviei de multe ori în străinătate. Pentru noi, Românii, aniver­sarea A. S. Principelui Regent Paul este încă un prilej de a fi în acord sufletesc cu poporul vecin, amic şi aliat, prezentân­­du-i sărbătoritului, sentimentele de iubire ale poporului român, ca şi Iugoslaviei, strâns legate cu nevoile, grijile şi aspiraţiu­­nile poporului şi statului român. PRINŢUL REGENT PAUL AL IUGOSLAVIEI PROTEJAREA elementului românesc Revizuirea supuşilor străini D. Gh. Tătărescu, preşedintele consiliului de miniştri şi ad-inte­­rim la interne şi d. prof. I. Nis­­tor, ministrul muncii au se­mnat decizia de revizuirea anua­l a supuşilor străini aflaţi în ţara. Prin această decizie, cele două ministere, munca şi internele pun în vedere tuturor streinilor că data pentru revizuire este de 1 Iunie 1937. La această revizuire sunt obli­gaţi să se prezinte toţi supuşii streini cărora le expiră terme­nul de şedere în ţară pe ziua de 1 Iunie 1937, precum şi toţi su­puşii streini cari au termen 1 Octombrie 1937 şi posedă auto­rizaţii de şedere în ţară fără acte de călătorie şi toţi refugia­ţii posedând certificate dr. Nan­sen româneşti, fie că sunt sala­riaţi, fie că sunt patroni, fie că­­şi exercită profesiunea sub orice altă formă sau orice alt motiv de rămânere în ţară ar avea, chiar neexercitând o profesie. Supuşii streini cari exercită profesia pe cont propiu Supuşii streini cari îşi exerci­tă profesiunea pe cont propriu (ca patroni) vor face cererea per­sonal şi vor anexa la cerere : li­vretul de exercitare a profesiunei, biletul de liberă petrecere, paşa­portul, dovadă de plata impozi­tului comercial sau industrial pe trimestrul Ianuarie 1937 şi cer­tificatul de inmatriculare a fir­mei la Camera de Comerţ, dacă nu au această menţiune în li­vret. Meseriaşii patroni vor mai pre­zenta certificatul eliberat de Ca­mera de Muncă, doveditor că au depus actele prevăzute de legea pentru pregătirea profesională şi exercitarea meseriilor, pentru obţinerea cărţei de meşter. Pentru cei cari se găsesc în ser­viciul altor persoane sau intre­prinderi, cererile vor fi făcute numai de către patronii lor şi la cerere se va anexa : livretul de exercitare a profesiei, biletul de liberă petrecere, paşaportul, do­vadă de plata dăriilor pe trimes­trul Ianuarie 1937, recipisa Ca­sei de Depuneri sau Adiţiei fi­nanciare, (secţia depuneri) din care să se constate că au con­semnat pe numele şi la dispozi­ţia ministerului muncii taxa de lei 500 de fiecare supus străin ce au în serviciu, precum şi co­pie certificată de pe tabloul de personal depus la inspectoratul industrial sau comercial, în cur­sul lunei ianuarie a. c., cu ară­tarea concedierilor şi angajărilor făcute până la 1 Mai 1937. Pe lângă actele arătate, se vor mai depune la cereri: pentru u­­cenici autorizaţia specială a mi­nisterului muncii; pentru lucră­tori şi maeştri, acte doveditoare a pregătirii lor profesionale în specialitatea pe care o practică în ţară sau certificatul eliberat de camera de muncă, de depu­nerea actelor de specialitate în vederea obţinerei cărţii de capa­citate, cu arătarea actelor de­puse. Situaţii pentru salariaţii BBKSBSBES9B­WBBBMEMMBi streini fără angajamente Salariaţii streini cari în momentul revizuirei se găsesc fără angajament, vor face singuri cererea şi vor a­­nexa: livretul de profesie, biletul de liberă petrecere, paşaportul, dovezi de specialitatea ce au şi dovadă de plat® impozitului pe trimestrul Ianuarie 1937. Toţi ceilalţi supuşi streini, cari nu se găsesc în niciuna din categoriile de mai sus, vor face singuri cererile și vor anexa: biletul de liberă petre­cere, pașaportul, dovada de plata impozitului pe trimestru Ianuarie (Continuare în pagina 3-a) 0/*1 CRONICA DRAMATICA de N. MIHAESCU Teatrul „Comedia1« Există în mişcarea noastră tea­trală — pe lângă tendinţa câtor­va companii dramatice printre cari acelea de pe lângă prima noastră scenă şi ansamblul de la teatrul Regina Maria, trebuesc întâi menţionate, tendinţă de a da publicului o artă, în adevăr, demnă de a fi luată în seamă, există și o înclinare către tot ce­ea ce vine să trivializeze până la degradare misiunea teatrului. Această înclinare este repre­zentată, din nefericire de două­­trei înjghebări teatrale, ai căror conducători nu vizează decât sco­puri mercantile. Evident, manifestările teatrale trebue să-şi aibă şi partea lor strict negustorească. Dar, este deadreptul o necu­viinţă, dacă nu chiar o josnică preocupare, atitudinea aceea de a vedea în teatru un domeniu suceptibil de cele mai meschine îndeletniciri. Sfidând orice semn al bunu­lui simţ şi al adevăratei arte, im­presarii acestor întreprinderi ex­clusiv comerciale, aduc pe scenă scrieri dramatice, lipsite de orice valoare estetică şi morală. Dacă s’a pornit o luptă apri­gă împotriva literaturii porno­grafice şi dacă această luptă este, pe deplin, legitimată, socotim că opera de profilaxie ar trebui ex­tinsă şi asupra mişcării teatrale, invadată, şi aceasta, de tendinţe, cum spuneam, caracterizate prin cea mai brutală trivialitate. Cunoscând puterea de acţiune a teatrului, asupra publicului spectator, cu atât mai mult se impune, credem, a se lua cele mai repezi şi mai drastice mă­suri împotriva manifestărilor dra­matice stricătoare de suflete şi de limbă. Ne facem, aşadar, o datorie de conştiinţă ca, în calitatea noastră de referenţi asupra spectacolelor teatrale, să dăm alarma şi împo­triva acelor înjghebări tea­trale cari, în dorinţa unui cât mai plin,câştig material, dispre­­ţuesc până şi cele mai elemen­tare norme de bună cuviinţă şi de realizare artistică, pe cari se cuvine a le însuma un spectacol dramatic. începem să demascăm pe aceşti impresari ai teatrului— lipsiţi de orice scrupul — semnalând în sensul acesta, acţiunea de di­zolvare morală şi de violentare a bunei cuviinţe, pe care siste­matic o desfăşoară conştient sau inconştient —iată ce interesează mai puţin—Teatrul „Comoedia”. Insuşindu-şi un repertoriu de piese, cam­ sub pretextul humoru­lui, aglomerează situaţii obscene, dialoguri vulgare, suflete triviale, teatrul acesta, — a cărui acti­vitate am urmărit-o, stăruitor, pentru a nu aduce un atac ne­meritat, — nu face altceva decât operă de disoluţie morală şi de degradare a sensurilor artei. Recenta premieră a Teatrului, de care ne ocupăm, reprezenta­rea piesei „Floare de lămâiţă”, este cea mai proaspătă dovadă a felului cum izbutesc conducătorii acestui ansamblu de artişti să se pună în flagrant conflict cu tot ceea ce este sens etic şi estetic într’o creaţie dramatică, împănată cu spirite eşuate în cel mai lamentabil prost gust. „Floare de lămâiţă” nu este nici mai bună, nici mai rea decât ce­lelate piese jucate pe scena tea­trului amintit. Că există un public şi pentru astfel de manifestări ? Dar care este misiunea teatrului? Să fie oare aceea de a cultiva un gen de piese, în care nu veţi găsi nici o semnificaţie artistică şi nici un sentiment de pudoare? Orice om de bun simţ respinge cu indignare, asemenea alune­cări spre trivial. Menirea artei dramatice este aceea de a înobila sufletul, de a-i ridica pe culmi de pură emoţie estetică. Iată ce nu înţeleg con­ducătorii teatrului „Comoedia“ şi iată ce, din păcate, nu înţeleg, după cum vom vedea, şi alte companii dramatice. -------■ S3 B ■■---------------*

Next