Viitorul, iunie 1937 (Anul 29, nr. 8816-8838)

1937-06-01 / nr. 8816

ANUL XXIX No. 8816 Director: N. MAXIM A R O N In TARA Un an . . « • • 600 Lei Sc. 1 luni • « • 300 „ Trei luni • . • • 150 . Institufiuni publice s A M E N T E I pagini 2 lei A10 Pi /iMarţie Iunie 193? In STREINATATE Un an • • • • • 1400 Lei Şase luni • . « 700 m Trei luni i . • • 350 . REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE Direcția 3.79.69 - Redacția și Adminis. J IHH Taxa poștală plătită în numerar, conform aproat—.. Dir. O­rale­a Poștelor No. 137.282/926 POLITICA NOASTRA EXTERNA 0. UICI1 QHE LA PARIS 0 rofmnică adhiuitale Bénim iară După închiderea sesiunei ex­traordinare a Societăţei Naţiu­nilor, la care d. Victor Antone­­scu, ministrul nostru de externe, a înregistrat un strălucit succes prin remarcabila cuvântare pe care a rostit-o, — succes ce-l o­­norează, dar onorează şi ţara, — d-sa a plecat la Paris. Aci, în capitala Franţei, d. Victor Antonescu a desfăşurat şi desfăşoară o mare şi rodni­că activitate. A avut o serie de întrevederi cu factorii conducători ai ac­tualului guvern, printre cari cu d-nii Leon Blum, preşedintele consiliului şi Yvon Delbos, mi­nistrul afacerilor străine. Această intensă activitate este pe larg şi la loc de cinste comentată de toate ziarele franceze, cari subliniază meri­tele d-lui Antonescu şi totdeo­dată contribuţia d-sale în greaua operă de menţinere a păcii în care Franţa şi Anglia, cu marele lor prestigiu, pun toate eforturile. Presa pariziană evidenţiază deasemenea simpatia unanimă de care ministrul nostru de ex­terne se bucură în Franţa. In ce ne priveşte, luăm act cu adâncă satisfacţie de primirea călduroasă ce s'a făcut expo­nentului politicei noastre exter­ne, manifestându-şi mulţumirea că munca rodnică şi tactul şi înţelepciunea d-lui Antonescu au dat atâtea fericite rezultate. Intr-adevăr, din ziua când a preluat conducerea ministeru­lui afacerilor străine, d-sa şi-a închinat toată priceperea şi toa­tă energia în a consolida nume­roasele noastre prietenii. Vizitele făcute la Paris, la Praga, la Varşovia, la Belgrad, la Ankara, la Atena, înfăţişează tot atâtea strălucite succese. Toate alianţele noastre sunt azi cum nu se poate mai adân­cite, mai frăţeşti. Rezultatele lor se văd nu numai în domeniul politic dar şi în domeniul eco­nomic. In acelaş timp, contribuţia României în concertul european a devenit tot mai apreciată şi de toţi elogiată. Politica ţării noastre este lim­pede. In interviewul acordat mare­lui ziar francez „Paris-Soir", d. Victor Antonescu a ţinut s-o precizeze din nou, astfel : „Dacă voiţi să vă dau o im­presie generală despre situaţia noastră şi despre situaţia din Europa, o pot face în puţine cuvinte. Situaţia noastră de multă vreme încoace nu a fost atât de bună ca acum, din toa­te punctele de vedere. Prosperi­tatea ţării ne permite să facem faţă sarcinilor noastre de înar­mare ; recoltele noastre sunt bune ; nu avem motiv să ne plângem. Din punct de vedere general, nu cred că în momen­tul acesta există o adevărată a­­meninţare a păcii. Suntem aşe­zaţi în România la un punct ne­vralgic şi ne putem da seama lesne de situaţie. „Noi continuăm politica noa­stră pe aceiaşi cale, adică men­ţinerea integrală a tuturor a­­lianţelor noastre şi a tuturor în­ţelegerilor noastre : cooperarea cu Franţa, Mica înţelegere, în­ţelegerea Balcanică , nu renun­ţăm la nimic. Şi în acest cadru şi în acest spirit voim să ameliorăm şi mai mult încă relaţiile cu vecinii noştri, în deosebi cu Uniunea Sovietelor. Am avut convorbiri însemnate cu d. Litvinov la Ge­neva ; am constatat amândoi că raporturile noastre sunt amica­le şi că sunt încă susceptibile de îmbunătăţire". Aceste declaraţiuni înfăţişea­ză o oglindă reală a politicei noastre româneşti, care are în d. Victor Antonescu cel mai au­torizat exponent al ei. Opinia publică românească urmăreşte atentă şi recunoscă­toare această rodnică activi­tate. U 9 NOTE „Colegul de clasă“ Moartea unui copil excepţional în­zestrat sufleteşte, a venit să arunce în mijlocul unei familii bucureștene, in mijlocul părinfilor lui ce-l adorau, o durere care, trecută prin filtrul grandios al tragicilor antici, ar fi luat aspectul unei nenorociri, prinse în pervazul cutremurătoarelor fata­­lități purcese direct de la Zeul cel neîndurător.... Inteligent și sârguitor, înzestrat cu acele instincte sociale, cari fac din­­tr'un om o plăcere a vieței altora, tânărul Mavrus, era o frumuseță a copilăriei și-o mare nădejde a ado­lescentei... Dar stăruim aci, nu asupra unei dureri, care oricât ar fi de cutremu­rătoare, nu este din nenorocire nici unică, precum nu va fi nici ultima ce-o pot resimți sărmanii oameni, expuși tuturor cercărilor și tuturor ne­norocirilor, ci asupra frumuseței mo­rale a colegului său de clasă, M. S. Voevodul Mihai.. Am aflat astfel că în tot timpul boalei colegului său de bancă, El a voit să facă a se afla că este de os de Domn, și Prinț de coroană, pentru a fi numai colegul de bancă, prietenul îndurerat în fața boalei năpraznice a prietenului, vizitându-l, mângâin­­du-l şi dovedindu-i prin aceste repe­tate atensiuni cât de aproape este El de inima colegilor şi cât de stră­lucit camarad este, viitorul Rege al marei Românii. Şi acest fapt, poate mic în desfă­şurarea lui, este totuşi simptomatic pentru felul cum Suveranul fărei a inteles să creeze şcoala fiului Său, şi să întemeieze in ea acel spirit ca­maraderesc atât de îndu­şetor şi a­­tât de persistent în şirul anilor ce trec : tovărăşia din copilărie, şi so­lidaritatea duioasă in anii plini de primăvară ai vieţilor ce încep... M. S. Voevodul Mihai este astfel prietenul şi colegul bun al conşco­­larilor fericiţi de a-şi fi împletit micile necazuri şi micile ambiţiuni şcolă­reşti, cu Acela care este atâta de deosebit de ei, prin rolul social şi naţional ce este chemat să-l fină. Un exemplu de bunătate ce ca­pătă aspecte de mare lecţie, venit din preajma unui Tron ilustru... PETRONIUS particulare Lei 1000 anual — De ce mai e supărat Șeful, dacă vine la gu­vern ?.... — El vine la guvern­­ — dar trebue s’aștepte a­­cum să fie și-un guvern unde sa viaais* Rezultatele conferinţei de comerţ de la Paris Bl..­ Conferinţa parlamentară in­ternaţională de comerţ care s-a ţinut la Paris în cea de a doua jumătate a lunei Mai, şi-a în­cheiat lucrările în ziua de 24 Mai, votând o serie de rezo­­luţiuni de cea mai mare însem­nătate pentru viaţa economică a statelor reprezentate. Delegaţiunea română, în frun­te cu d-l N. N. Săveanu preşe­dintele Adunării Deputaţilor s’a prezentat cu un bogat material documentar izbutind să dea dis­­cuţiunilor un ritm interesant şi să facă a se pune problemele în cadrul adevăratelor nevoi cari au adunat la­o­laltă pe reprezen­tanţii cei mai autorizaţi ai tutu­ror ţărilor participante. Discuţiunile ce s’au urmat în comisiunile respective au fixat, pe linia adevăratelor interese economice şi financiare diversele puncte de vedere ale statelor re­prezentate şi au condus la rezo­­luţiuni acceptate de toţi ca fiind corespunzătoare scopurilor ur­mărite... Armonizarea acestor puncte de vedere pe o linie unitară se datoreşte spiritului de concordie care a domnit în cursul discu­­ţiunilor. Punctul de vedere exprimat de delegaţia României, în frunte cu d-l N. N. Săveanu preşedin­tele Camerei, s’a impus în toate discuţiunile, atât în comisiunea financiară cât şi în cea econo­mică şi cea agricolă. A făcut o deosebită impresiune obiectivitatea raportului prezen­tat de d-1 preşedinte Săveanu asupra situaţie agricole a în tim­pul reluărei afacerilor, raport care ascultat cu o deosebită aten­ţiune şi viu interes a dat confe­rinţei putinţa de a se rosti în de­plină cunoştinţă de cauză şi de a lua o rezoluţiune unanmă tin­zând la o soluţonare a problemei. Participarea personalităţilor de înaltă autoritate economică şi financiară la această conferinţă a făcut ca discuţiunile să se pună pe plan ştiinţific înlesnind cursul lucrărilor de la Paris. S’a făcut astfel un pas serios către o reluare a studiului pro­blemelor în marginile stabilite de în această conferinţă inter­parlamentară. Rezultatele acestea au fost su­bliniate de presa pariziană care a dus ecoul lucrărilor serioase efectuate în confernţa de comerţ. Statele participante vor găsi în aceste lucrări toate datele şi elementele care au nevoe pen­tru examinarea şi soluţionarea atâtor probleme grave puse de nevoile timpului de față. Cronica Ideilor de N. MIHAESCU GR. TAUŞAN: ORIENTĂRI FILO­SOFICE (Edit. „Universala Alcalay“) Cultura românească înregis­trează, la ora actuală, un feno­men, care — oricât ar fi de con­testabil în ce priveşte unele as­pecte — rămâne, totuşi, în esen­ţă, îndeajuns de îmbucurător: ne gândim la abundenţa producţiu­­nilor literare. Nuvela, romanul, teatrul — până şi poesia — sunt reprezentate prin scrieri din ce în ce mai multe. Am putea spu­ne chiar, că avem o fecunditate literară excesivă — ceea ce face, până la un punct, să se învălmă­şească valorile şi sensurile artis­tice până la confuzie. Dar, cum spuneam, faptul că apar, neîntre­rupt, volume compacte de litera­tură, nu poate decât, până la ur­mă, să adaoge noui câştiguri cul­turii româneşti. Se pretinde că operaţia aceasta de a discerne, din vălmăşagul căr­ţilor de tot felul, pe cele mai bune şi a le dărui patrimoniului de scrieri ce au în ele atributele unei viabilităţi îndelungate, o poate face, cu succes, timpul prin implacabila lui judecată. Este în această aserţiune un adevăr ve­rificat. Dar, misiunea aceasta de a limpezi apele mişcării culturale pe cari le poate, atât de uşor, tulbura, nămolul unor preocu­pări streine cu totul de arta cea adevărată, trebue să domine şi spiritul clar­văzător al unor oa­meni de matură pregătire inte­lectuală. Intre cei doi factori de deter­minare şi clasificare a fenomene­lor culturale : timpul şi spiritul uman, — acesta din urmă con­tează infinit mai mult pentru o dreaptă orientare a contempora­neităţii, dată fiind acţiunea lui exercitată imediat, în comparaţie cu posibilităţile celuilalt factor, care îşi îndeplineşte funcţiunea, peste ani, în perspectiva unei du­rate. In lumina acestei considera­­ţiuni, prezenţa în planul mani­festărilor spirituale, a acelor per­sonalităţi, cari sunt dotate cu pu­terea deosebirii adevărului de e­roare, — fiindcă, la aceasta se reduce, în fond, problema valo­rilor culturale, — se impune ca un imperativ. Cu cât fenomenul de ivire a faptelor culturale este susţinut pe o suprafaţă mai întinsă, cu atât mai mult este nevoe de or­ganizarea şi ierarhizarea elemen­telor, ce se învălmăşesc. Şi acea­stă disciplinare a culturii, acea­stă aşezare a ei, pe date serios şi competent verificate, nu este posibilă decât prin intermediul acelor personalităţi, cari ştiu să vadă just şi să ordoneze, arhitec­tonic, sensurile. Scriam la începutul acestor rânduri, că abondenţa manifestă­rilor culturale româneşti este în­ stare să ne bucure. Dar, trebue să adăugăm , numai cu o condiţie şi anume cu condiţia discernării semnificaţiilor valabile de cele dăunătoare pentru a le impune, astfel, numai pe cele dintâi. Din păcate, ceea ce se petrece, în cultura noastră, astăzi, din punctul acesta de vedere, este în­grijorător : familiarizaţi prea pu­ţin cu disciplina dreptelor jude­căţi, ne lăsăm robiţi unor fapte, cari numai nobile nu sunt în in­tima lor compoziţie. Aşa se explică doar că, în vre­me ce volumele de proză , nu­vele, romane, teatru sau de poe­­sie, apar fără întrerupere, — cărţile de idei, de itinerarii spi­rituale, se ivesc la răstimpuri în­delungi. Cineva nedrept ar pu­tea pretinde că spiritul româ­nesc înzestrat cu excepţionale în­suşiri de creaţiune literară, are mai puţine aptitudini în ceea ce priveşte construcţiile esseistice şi filosofice. O asemenea imputare poate ar rezista, dacă n’ar străluci, în tre­cutul culturii noastre, câteva nu­me, cari au ştiut gândi discipli­nat şi cari reprezintă tot atâtea mărturii ale aptitudinii spiritului românesc pentru creaţiunile ge­nului filosofic. Deajuns, să nu­mim dintre ei, pe cei mai de sea­mă : Vasile Conta, Eminescu, Maiorescu, Pârvan. Dar, nu la genul de scrieri ale acestor gânditori, facem noi, aci, propriu zis, altisie. In a­­ceiaş ordine de preocupări filo­­sofice putem cita câteva nume mai de seamă şi dintre acelea ,i■­parţinând timpului de astăzi: ţ. Rădulescu-Motru, Gr. Tăuşan,­­ P. Negulescu, I. Petrovici, Lu­cian Blaga, — toţi străluciţi re­prezentanţi ai celor mai subtile construcţii filosofice, menite, prin caracterul lor strict ştiinţific, să circule în cercurile restrânse ale specialiştilor. Predispoziţia spiritului româ­(Continuare In­stasis 2­ al D-l GR. TĂUŞAN MEMLigil ZILEI AUGUSTE PER­RET Bucureştiul găzdueşte acum un distins oaspete francez , d. Au­guste Perret. D-sa face parte din­tre marii arhitecţi contemporani ce au determinat evoluţia arhitec­turii către rea­lizări în cari es­tetica şi echili­brul construcţi­ei tind spre mi­nunate perfec­ţiuni. Operile d-lui Perret se impun atât prin ca­litatea, cât şi prin splendida lor unitate. D-sa a izbutit să împace, să armonizeze în mod fericit teh­nica şi arta cu simţul construcţiei. Printre cele mai cunoscute lucrări ale d-lui Perret sunt — Teatrul Champs Elysés din Paris şi Biserica din Rainey. Sunt două construcţii, complect diferite, la realizarea cărora artis­tul, întrebuinţând materiale moder­ne a obţinut efecte decorative noui prin asociarea sculpturii şi picturii la arhitectură. D-l Auguste Perret va conferen­ţia diseară la orele 21, în sala Dal­les despre „Arhitectură", iar în ziua de 31 Mai, orele 18 va vorbi în aceiași sală despre „Câteva rea­lizări arhitecturale contemporane". ECOURI Intre 10—20 iunie a. c., se va deschide la Praga o expoziţie de aviaţie, care prin propor­ţiile ei depăşeşte cadrul unei ex­poziţii obişnuite. Populaţia ce­hoslovacă se interesează de a­­proape de aviaţie, de aceea Ae­roclubul cehoslovac, pentru a stârni un interes şi mai puter­nic, a organizat această expozi­ţie, împărţită în două secţiuni, una istorică şi alta modernă. m­lesnivt producţiei Actualul regim a reuşit să in­tensifice producţia printr'un re­gim echitabil acordat producă­torilor. Rezultatele acestei politici s-au văzut : renaşterea econo­mice i-a urmat refacerea finan­ţelor publice şi private. Dacă am putut avea un bu­get echilibrat şi totodată fon­durile necesare înzestrării ar­matei, meritul este al acestei politici economice constructive. De aceea trebue să avem o grijă deosebită pentru desvolta­­rea industriei noastre, împiede­când orice acţiune de distru­gere şi favorizând o conlucrare economică a tuturor elemente­lor productive şi a tuturor ra­murilor economice. Guvernul este dator să fie arbitrul acestei armonice con­lucrări şi totodată să creieze atmosfere de linişte şi sigu­ranţă, necesară oricărei propă­şiri economice. Un fenomen, care desigur va fixa atenţia guvernului, este scăderea producţiei de petrol. In ultimele luni, această scă­dere a atins cifra de 600 va­goane zilnic, ceea ce, la produc­ţia noastră, este desigur apre­ciabil. E bine, ca din vreme, să exa­minăm cauzele acestei scăderi şi să avizăm la măsurile de luat pentru îndreptarea situa­ţiei. Fără nici o îndoială că pen­tru a prospera, industria de pe­trol are nevoe de extinderea forajelor, care implică şi o ex­tindere a terenurilor. In ultima vreme însă, s'au făcut prea puţine explorări noui şi totodată s'au acordat foarte puţine trenuri de explorare. Re­gimul legal n'a fost favorabil unei extinderi a lucrărilor şi de­­ aceia ele s'au mărginit la te-­­ renurile cunoscute, care în cu­rând, au început să aibă o pro­ducţie mai mică. Totodată, din diferite motive, s'a observat lip­sa capitalurilor în industria de petrol. Preţurile produselor fiind scă­zute pe piaţa mondială şi tot­odată taxele şi impozitele des­tul de ridicate, — societăţile de petrol n'au mai putut da acţio­narilor, în majoritatea cazurilor, nici un beneficiu sau beneficii foarte mici. De aceia nu­ au pu­tut apela la noui capitaluri na­ţionale şi totodată nici de peste graniţă n'au venit capitaluri streine. In recentă călătorie la Lon­dra, d-1 M. Constantinescu, gu­vernatorul Băncii Naţionale, a vorbit de colaborarea între ca­pitalul românesc şi cel strein, fixând termenii echitabili ai a­­cestei colaborări. Trebue să se ştie că această colaborare este utilă ambelor părţi şi trebue creiată atmosfera şi cadrul le­gal necesare ei. Declaraţiile d-lui guvernator M. Constantinescu, au fost apre­ciate de presa engleză şi ele au contribuit la risipirea multor in­sinuări ce căutau să-şi facă loc. Aşa­dar, este momentul să se treacă la o acţiune pentru in­tensificarea exploatărilor de petrol şi a explorărilor de nouă terenuri, pentru a creia rezer­vele necesare. Totodată trebuesc înlăturate piedicile ce se pun în calea ac­tivităţii de foraj, fie din cauza greutăţii de a se procura mate­rialele, fie din alte cauze. Desigur că situaţia va fi exa­minată cu toată stăruinţa şi competinţa, avizându-se la mă­surile trebuitoare. '’IRW De la stânga la dreapta : Ministrul de războiu al Iugo­slaviei, inspector general de armată ; general Sirovy, şeful Marelui Stat Major cehoslovac ; d-1 Milan Hodza, preşedinte de consiliu; d-na Negură ; d-na Hodza şi d-1 M. Negură.

Next