Viitorul, august 1938 (Anul 30, nr. 9169-9194)

1938-08-01 / nr. 9169

! Julien Benda a intrat din nou în cercul discutant al actualitații prin cärfile lui autobiografice „La jeunesse d'un clerc" şi „Un régulier dans le siécle". Materia acestor confesiuni a dat naștere la interpretări diferite în general defavorabile criticului de la Nouvelle Revue Française. Pentru a sublinia partea revelatoare a acestui caz trebue să arătăm în prealabil cele două ipostaze, în care se prezintă Benda : prima ca eoretician al pozițiilor raţionaliste şi a doua ca participant la propria lui viață, prezenta actualitatea ca un mediu de pulverizare a ideilor generale, capabilă să realizeze unitatea genului omenesc. In această cursă spre sensibilitate şi particularizare Benda vede însă o rezistență de înaltă valoare : Franţa. Franţa este o victorie a abstractului asupra concretului — spune Julien Benda. Ceea ce a atras fulgerile celor ce văd pe drept cuvânt în fenomenul francez o realitate istorică și nafionala. Confesiunile lui Benda par să modifice imagina aceasta suprarealui ca pontiff al rafiunii. Autorul acelei diatribe în contra scriitorilor nafionaliști — La Trahison des deres — fu el însuş frământat de sentimente confuze, de inclinaţiuni afective, de refulări sexuale şi sublimări erotice. Robert Brasillach conchide după lectura cărţii „Un régulier dans le siecle” că Julien Benda este cel mai antipatic tip, pe care l-a produs rasa lui vagabondă. Toate ticurile minore, preocupările salonarde, superficiale, animozitățile meschine, îl atrag. Răutatea lui congenitală ia uneori forme originale. ,,Trebue să mărturisesc, îmi plac revanșele pe cari, din când în când, lumea inanimată le ia asupra speciei umane. Acum vreo treizeci de ani, aflând că un iceberg tăiase în două Titanic ul, am regretat victimele inocente însă din punct de vedere filosofic am fost satisfăcut". Problema, care se ivește aici, este (Continuare în cap. II-a) Julien Benda este de origină lucarteziană de angelism rationalist daică și și-a făcut o specialitate pe care şi-o făcuse prin ipostazie-Jin apologia rafiunii în fafa a ceea ce el consideră ca hypertrofie a sentimentului în viața spirituală mo- ternă* In estetică Benda apără drepturile sentimentelor și ideilor generale adică a celor ce au atins prin gradul lor de abstracțiune umanul în esența lui teoretică. Belphégor denunță prin urmare înclinațiu- tea timpurilor noi spre confuzia domeniilor de manifestare omenească, refuză să subordoneze criteriul estetic criteriului național sau politic și declară clasicismul ca model ideal prin faptul că încarnează — după el — supremaţia rafiunii asupra sentimentului. In metafizică şi în filosofie, în general, Benda remarcă acelaş virus de confuzie a genurilor, de invadare a sensibilităţii şi afectivului, precum şi fenomenul de graduală dispariţie a conceptelor generale în favoarea celor particulare. Cartea importantă în această direcție este „La fin de Tetemei", unde apare foarte clar intenția lui Julien Benda de a SCOLII CAZUL BENDA ANUL XXX No. 9169 4 pagini 2 lei P. Cuni 1 August 1938 Redactor responsabili M. FĂRCĂŞANU ABONAMENTE REDACTIA si ADMINISTRATIA in TARA In STREINATATE — BUCURESTI — Un an . . . . . 600 Lei (in cmn * « • * 1 1400 Lei Strada B. Poincaré 17 Şase luni ) « • 300 m Şase luni « • • 700 m TELEFOANE Trei luni . ... 150 » Trei luni ■ • • • 350 „ Direcţia 3.79.69 — Redacţia şi Adminis. Institujiuni publice şi particulare Lei 1000 anual înscris Trib. Ilfov Registrul publicaţilor periodic* sub Nr. 98/938 Taxa poştală plătită în numerar, conform aprobăriI Dir. G-rale a Poştelor Nr. 137.282/926 POLITICA ECOLEZA în Europa Centrala O exegeză a politicii britanice în istoria ultimului secol ar putea înfăţişa imperialismul insular subt culori dezavantajoase. Epoca victoriană a fost, într’adevăr, momentul de expansiune, atunci când forţa primează dreptul şi când „egoismul sacru“ apare cu mai multă brutalitate. In clipa însă când imperiul britanic s-a conturat definitiv în limitele lui geografice şi politice Marea Britanie a devenit un factor de civilizaţie şi echilibru. Pretutindeni prezenţa Angliei a însemnat o garanţie de pace şi posibilitate de evoluţie. S’a observat peste tot că dominaţiunea britanică a diminuat treptat în raport cu desvoltarea grupului respectiv. In felul acesta fenomenul politic britanic a devenit în ultimul timp simbolul voinţii de pace şi echilibru. Astăzi se observă mult mai bine această trăsătură a politicii insulare. Toate eforturile actuale ale Angliei sunt în direcţia garantării metodei de compoziţiune şi reglementare pacifică a diferitelor existenţe. In această ordine de idei trebue văzută şi intervenţiunea engleză în politica Europei Centrale. Desigur că un stat, cu interesele pe care le are imperiul britanic, nu poate rămâne indiferent la transformările politice. In Europa, Anglia are un interes vital să fie menţinut echilibrul politic. Orice hypertrofie hegemonică ar însemna o rupere a echilibrului de forţe, adică un nou pericol de răsboi. De aici s’a născut şi alianţa franco-engleză consacrată în mod atât de strălucit prin vizita suveranilor britanici la Paris, de aci şi mediaţiunea, pe care Anglia a oferit-o în chestiunea germanilor sudeţî. Problema cehoslovacă este în prezent punctul sensibil al politicii engleze în Europa centrală. Fiindcă un conflict în această parte a Continentului ar declanşa reacţiuni şi intervenţii, adică ar putea duce la război general. Misiunea lordului Runciman este deci o misiune britanică prin excelenţă. Ea vrea să cauterizeze rana existentă încă la graniţele Cehoslovaciei. Fiindcă deşi statutul naţionalităţilor a fost redactat şi deşi este conceput înttr’o formă perfect democratică, dând dovadă de largă înţelegere şi spirit de conciliere, totuş problema politică subsistă. Pretenţiunile sudeţilor sunt ţinui® de d. Henlein la un nivel foarte ridicat, ceea ce însemnează că în fond ele sunt ecoul unor revendicări politice mai importante. Anglia nu poate abandona însă Republica cehoslovacă, după cum nu poate abandona nici soarta celorlalte popoare din Europa Centrală. Un asemenea gest însemnând o abdicare de la interesele ei europene. Europa Centrală este astăzi mai mult ca oricând punctul decisiv pe harta politică a Europei. Aici se poate hotărî sau împiedeca răsboiul. Aici se poate, mai ales, determina echilibrul de forțe. Dacă, într’adevăr, una dintre marile puteri europene ar obţine un control exclusiv asupra acestei părţi a continentului, am asista la o formidabilă deplasare a balansului actual. Acea putere ar deveni o forţă imperialistă periculoasă pentru celelalte entităţi imperialiste adică şi pentru Marea Britanie. Nu numai idealul de pace ar fi prinmare periclitat ci şi imediatul interes politic al marea democraţii engleze. Subt această dublă faţă trebue văzută politica britanică în Europa Centrală. Cum se poate reînviora DATORIE ŞI RECUNOŞTINŢĂ economia romaneasca Boi Constatări şi propuneri Iniţiativa Băncei Naţionale de a deschide larg porţile scontului efectelor ţărăneşti transmise prin intermediul instituţiilor cooperative, a fost primită cu satisfacţie de cercurile interesate. Punerea în practică fără întârziere este şi mai mult dorită mai ales în această epocă de valorizare a recoltelor. De trei ani la rând, instituţiile cooperative au solicitat Băncei Naţionale credite cu suficiente garanţii prin care să se poată sprijini economia rurală. Nenumărate au fost cererile prin care se arătau nevoile de credit pe termene scurte pentru înbunătăţirea producţiei şi pe termene mijlocii dela 1—5 ani pentru înzestrarea cu inventar a gospodăriilor rurale. Deasemeni, s'au cerut insistent şi credite pe termene lungi dela 1—10 ani pentru cumpărări de pământ sau construcţii de locuinţe rurale. Acest gen de credite este necesar atât în vechiul regat, dar mai ales în noile provincii unde populaţia românească rurală trebueşte ajutată pentru a ajunge stadiul de desvoltare economică a unor minoritari. Aproape toate aceste solicitări au rămas atunci fără rezultate, fiindcă nu exista suficientă încredere în astfel de instituţii. Azi, conducerea Băncii Naţionale s-a convins de necesitatea rezolvării urgente a problemelor ridicate şi a pus la dispoziţie un credit de un miliard. Care pot fi nevoile imediate de credit în economia rurală ? Credite pentru valorificarea recoltelor înlăturându-se specula pe care o fac intermediarii de cereale. Această acţiune, fie că se face din mandatul statului pentru grâu — aşa cum s-a şi început — fie că se face decătre organizaţiile cooperative pe cont propriu pentru celelalte cereale, trebueşte susţinută cu importante isvoare de credit. In al doilea loc, sunt creditele de aprovizionare cu mărfuri eftine. Această operaţiune trebue să se mărginească la câteva articole de mare consum ca: bumbac, sare, sulfat de cupru, sfoară de Manilla, unelte agricole şi zahăr, evitându-se astfel pagubele prin multitudinea de articole mărunte. Sunt ţări în care cooperativele de consum cu organizare mai puternică decât a noastră, pregătesc timp de câte un an introducerea unui nou articol în consumul general cooperativ. In al treilea rând, sunt credite individuale ce se distribue prin băncile populare. Acestea pot fi : de producţie pe termene dela 3—12 luni, de înzestrare cu inventar dela 1—3 ani şi de investiţii în imobile rurale dela 3-10 ani. Desigur că nu pot fi expuse aici în cadrul acestui articol amănuntele de acordare ca : garanţii, modalităţi uşoare de manipulare prin scont a efectelor, etc. Dar nu e mai puţin adevărat că în această materie acordarea la nevoe şi supravegherea întrebuinţării, sunt condiţii dintre cele mai eficace pentru ajungerea scopurilor urmărite. In alt număr, vom cerceta nevoile de credit ale categoriilor româneşti de la oraşe ca : liber profesionişti, mici întreprinzători, meseriaşi, funcţionari, pensionari, etc. V. G. B. Douăzeci de ani după războiu, — avem încă tifos exantematic în ţară ! Această constatare o făcea d-l dr. Costinescu, fostul ministru al sănătăţii, când începea o campanie riguroasă pentru combaterea şi stingerea focarelor acestui flagel. S’a luptat cu succes, după cum s’a luptat şi împotriva malariei, a sifilisului, a tuberculozei. S’au secat mlaştini, s’au ridicat sanatorii. Dar nu e destul. Mijloacele erau reduse. S’a recurs atunci la medicii cari îşi făceau stagiul militar. Azi, lupta este reluată cu mijloace mai mari. Azi, toţi absolvenţii facultăţilor de medicină sunt obligaţi a face un stagiu la ţară. In plus, d-1 ministru al sănătăţii a dispus începerea imediată a unei vaste campanii sanitare, la sate. De la 1 August, adică peste câteva zile, 284 echipe volante, formate din medici secundari de spitale, medici stagiari militari şi interni de spitale, vor activa intens la sate, combătând bolile sociale, epidemiile şi focarele de infecţie. Programul de lucru al acestor echipe este deosebit de interesant. Ele vor lupta pentru asanarea apelor la sate, pentru curăţirea locuinţelor şi gospodăriilor , pentru construirea de fântâni în condiţiuni higienice; pentru propagarea măsurilor de curăţenie corporală. Echipele vor stinge focarele de boli contagioase prin deparazitare şi desinfectare, vor izola bolnavii şi vor pune sub observaţie pe acei care au stat în contact cu ei. Se va combate paludismul, prin secarea mlaştinilor ; se va combate tuberculoza, prin izolarea bolnavilor; se va lupta împotriva sifilisului şi a pelagrei. Se va căuta, prin sfaturi şi pilde să se raţionalizeze alimentarea satelor. Se vor introduce elementarele principii de higienă, care azi sunt necunoscute în multe părţi. Autorităţile locale vor trebui să dea cel mai larg sprijin acestei opere. Ea va scoate din adormire satele şi, poate, fiecare medic de plasă, moaşă, sau simplu agent sanitar, va înţelege că nu şi-a făcut pe deplin datoria, dacă, după mulţi ani de activitate n’a reuşit să schimbe mentalitatea şi felul de traiu al sătenilor, de-a căror sănătat trebuiau să îngrijească. De aceea, noi socotim că, mai înainte de-a face educaţie sătenilor, aceste echipe vor trebui să arate, odată pentru totdeauna, care sunt îndatoririle organelor sanitare locale, pe care Statul le plăteşte, dar le impune şi obligaţii precise. Acele organe sanitare locale care nu vor înţelege că, pe viitor, trebue să-şi facă datoria cu sârguinţă şi dragoste de ţăran, acei medici, moaşe, agenţi, etc., cari se vor complace într’o dulce lene, scump plătită de Stat, — trebuesc îndepărtaţi neîntârziat, spre a face loc unor elemente active şi pricepute. începutul l’a făcut deja d-1 ministru al sănătăţii. Exemplele date, să fie suficiente pentru toţi. ! Estetică şi modă de A. BORDEMACHE In trecut am scris despre artă şi modă. Azi e rândul modei propriu zisă să fie cercetată. Parodiind cunoscutul adagiu — „Libertate, libertate, câte crime se înfăptuiesc în numele tău !“ vom suspina — „Modă, modă, câte urâţenii se aduc pe lume în numele tău !“. Pentru dragostea adevărului trebue însă să spunem dintr’un început că se fac şi lucruri bune şi frumoase. Le vom schiţa pe rând. Dar moda mai are afară de părţi bune sau rele şi unele ridicole, altele nevătămătoare. Unele privesc numai individul ,altele bunul mers al vieţei sociale. Căci tot modă se poate numi apucătura unor tineri de-a se plimba la o oră anumită, pe o stradă anumită , tot modă hotărârea unora de a zidi un anumit fel de clădire într'un anumit loc al oraşului, sau în sfârşit tot modă de a face un anumit sport într’un anumit fel de îmbrăcăminte. Dar moda poate să împingă mai departe, de pildă să iubim un anumit spirit politic ori să ne placă scrierile unui anumit poet. La obârşia fiecărui fel de modă, pentru cercetătorul cu luare aminte, se află un concurs de împrejurări destul de uşor de descâlcit. S’ar părea că mai totdeauna se găseşte o nevoie, o cerere a vremii sau a societăţii. Din păcate ades se află şi multă... prostie, să nu fie cu supărare. Ne convingem mai uşor dacă opunem acelei mode bunul simţ. Răzvrătirea acestui din urmă e balanţa hotărâtoare. Iată bunăoară ne vine în minte vorba unui om de rând la vederea unor înjobenaţi: — ,,Ooare domnilor acelora le creşte capul aşa lung în sus până se umple pălăria ?“. Jobenul îşi are desigur rostul lui social şi în tot cazul e nevătămător chiar dacă e puţin ridicol. Rostul social ar fi că acest soi de pălărie deosebeşte pe anumiţi oameni în anumite împrejurări, ca un fel de uniformă. Şi mai ales are o latură binefăcătoare prin complexul ce-l naşte , dă de lucru la mai multe feluri de muncitori, atât direct cât indirect. Insă obiceiul sexului frumos de a pune sulimanuri cu nemiluita pe faţă are o latură urâtă şi una dăunătoare. Căci pentru un ochi sănătos, cu vederi sănătoase, e urât tare să nu mai vezi culoarea firească a pielei, e urât să nu mai vezi sângele cum circulă sub pielea obrazului sau a buzelor, e urât să vezi în loc de gene un fel de ţepi şi în loc de sprincene o mâzgâlitură... Să ne închipuim pilda din fabulă devenită realitate : o cioară având înfipte la coadă penele păunului. Ne vine a râde ? E bunul simţ care vorbeşte. Dar latura dăunătoare e că acel suliman astupă porii şi cu vremea zbârceşte pielea, o îngroaşă, o scorţoşează, o face să nu mai fie străvezie pentrucă n’o lasă să răsufle şi să trăiască în chip firesc. Către firesc trebue să tindem, acolo găsim frumosul adevărat. Insă dacă o modă ca aceasta e urâtă şi stricătoare de-a dreptul, e o alta care poate fi vătămătoare pe ocolite însă mai primejdios : e moda tinerilor de a se îmbrăca într’un chip nefiresc (vată pe la umeri nemăsurat de multă pantalonii prea largi jos ş. a.) adăugată la cealaltă modă de a se plimba astfel gătiţi la o anumită oră pe o stradă cum e bunăoară în Bucureşti. Calea Victoriei. Pare năstruşnică părerea noastră ? Să ne gândim numai la obiceiul ce-l înfige vârtos în firea acelor tineri, viitori oameni maturi, de-a fi uşurateci, nedisciplinaţi, lipsiţi de simţul ridicolului, precum şi leneşi. Căci numai leneşul şi uşuratecul poate pierde ore, zile, ani din cea mai frumoasă parte a vieţei cu apucături neproducătoare lui şi societăţii. Aşa se deprind de tineri a nu cinsti nimic însemnat, de a urmări efectul şi nu fondul Dar tot în ceia ce priveşte îmbrăcămintea, de data aceasta la femei, vom arăta un rău devenit social, prin înrâurirea ce are asupra tovarăşelor noastre, cât mai ales asupra urmaşilor noştri, e moda tocurilor înalte, ce ajung să aibă până la 16 cm. Mult am da să ştim ce o fi însemnând în mintea celor ce le poartă, această prelungire nefirească a călcâilor, care dacă ar fi hărăzită din naştere cuiva, l’ar sorti fără scăpare să poarte viaţa întreagă numirea de monstru. Este o bună pereche a nebuniei de altădată când se purta corsetul ce da un mijloc de zână, dar sănătate de nenorocită. Căci după cum moda schingiuirii picioarelor femeilor la chinezi era dăunătoare sănătăţii şi însemna o jignire adusă esteticii, tot aşa şi aceasta a pantofilor cu tocuri de o şchioapă. In loc să lase femeii un mers mlădios, liber, firesc, dă mişcărilor ceva ţeapăn, de păpuşă mecanică sau aparat ortopedic. Deasemenea un obiceiu lipsit de (Continuare in pag. Il-a). imiil LUI PROF. IMIMIOLIA D. prof. Nicolae Iorga, a ţinut aseară la radio, următoarea conferinţă: Iubiţi ascultători, un mare doliu naţional pune înaintea tuturor una din problmele, care desigur nu este nouă, dar care n’a putut să-şi capete, din cauza intereselor şi slăbiciunii naturii omeneşti, rezolvirea în nici o ţară, deşi de câte ori dispare o personalitate, care a putut să aducă folos unui Stat, unei naţiuni, culturii omeneşti în genere, sau oricărei ramuri de activitate, trebue să se observe cu durere, că laudele, uneori adevărate, alteori exagerate, care se aruncă atunci asupra unui sicriu, ca o ploaie de flori artificiale sau de vii fiori naturale, care în curând se vor veşteji şi topi, au lipsit prea rrult în viaţă, fiind uneori înlocuite nici măcar printr’o tăcere dibaciu calculată, dar prin jigniri nemeritate faţă de acela sau de aceia, care mai târziu nu se va mai putea bucura de ceeeace s’a smuls în sfârşit ignorării sau clevetirii. Dela sguduitoarele evenimnete pline de atâtea durere pe care n’a putut-o face uitată nici strălucitorul triumf final, cu toate îndatoririle pe care le impune acelora care au participat la dânsele, s’au bucurat numai că el a fost câştigat, evenimente care constitue istoria tragică a marelui răsboiu, s’a încercat de multă lume chemată şi nechemată, informată şi mai puţin informată, interesată într’o direcţie sau în altă direcţia sau mărginită numai într’un domeniu tehnic, a se înfăţişa toate actele şi a se rosti toate judecăţile, pe cari s’ar putea alcătui adevărata mare dramă naţională. Atâţia şi-au făcut o glorie din lucruri pe care nu le-au săvârşit, ori au ştiut să întoarcă povestirea în aşa fel încât partea lor să apară cu totul deosebită de ceea ce a fost în realitate. Nu se pot număra ignorările naive şi neinteligente, ca şi inteligentele ignorări voite, cari împiedică şi, până astăzi poporul românesc de a deosebi în ce priveşte contribuţia pe care a adus-o fiecare întru săvârşirea voinţei vremurilor îndeplinită în împrejurări atât de extraordinare. Nu s’a uitat, din lumea partidelor, nimeni dintre acei cari, însufleţiţi fără îndoiala de un frumos sentiment patriotic şi naţional, n’au putut scăpa din vedere, de pe vremea unei vechi obişnuinţe, tot folosul care avea să iasă din liniştea unei anumite politici şi pentru persoana lor. Protagoniştii acestei lupte cu greu(Continuare în pag. II-a) D-1 N. IORGA Superstiţie ! SUNUL : Sar îmi ţuse urechea stângă , să ştii că ma vorbeşte cineva de râu...