Viitorul, octombrie 1938 (Anul 30, nr. 9221-9247)
1938-10-01 / nr. 9221
ANUL XXX No. 9221 4 pagini 2 lei P. Sâmbătă 1 Octombrie 1938 Redactor responsabil: M. FĂRCAŞANU ABONAMENTE REDACTIA sl ADMINISTRATIA In TARA tn STREINATATE — BUCUREŞTI — Du an . . • • . 600 Lei Un os « 4 • • • 1400 UI Strada R. Poincaré IZ Şase luni • « • 300 . Şase luni est 700 m TELEFOANE | Trei luni .... 150 M | Trei luni «te. 850 • 6trec(1* 8.79.6* — Redacție al AnimlnU f Institufîunl publice șl particulare Lei 1000 anual înscris Trib. Ilfov Registrul publicațiilor periodice sub Nr. 98/938 Taxa poștală plătită In numerar, conform aprobării Dir. Orale a Poştelor Nr. 137.282/924 I NOT . Pentru clasicism Deşi in aceste zile de înfrigurare, este aproape inactuală o problemă a educaţiei integrale, menite a reda spiritului climatul odihnitor ce-i convine, credem totuşi că sunt drepturi intelectuale ce nu se prescriu şi nu se anulează. Pe temeiul acestor credințe, stăruim aci — cum am făcut-o şi altădată — asupra frumoasei lupte ce-o duce profesorul de limba şi literatura latină de la Facultatea de litere din Bucureşti, d. N. Herăscu, pasionat de literaturile ce le cunoaşte ca specialist, le difuzează ca eminent om de carte, şi le propagă învestmântate în haina lucitoare a literatului. Şi din această campanie de restatornicire cu drepturi mari, a clasicismului în educaţia modernă, reţinem cartea de îndemn, şi de învaură, care sub titlul ,,Pentru clasicism" strânge câteva studii răsleţe, în aparenţă, dar coherente în fond prin tema unică ce le leagă, şi anume : importanţa pentru cultura intelectuală a unei societăţi, cunoaşterea cât mai aprofundată a originalelor şi superioarelor civilisafii greco-latine, cu limba şi cu monumentele lor literare. Şi pentru a lumina printr’un exemplu — un exemplu care el însuşi este excepţional fiind vorba de formaţia intelectuală a unui geniu — ne relatează, ceea ce s'a ştiut mai puţin, sau s'a uitat mai repede şi anume că Goethe, şi-a găsit elanul marei lui inspiraţii, tonalitatea olimpiană a scrisului său, şi înalta concepţie despre destinele omului, în cultura veche. După zece ani de nelucrare, după ce scrise la 24 de ani Werther şi Goetz von Berlichingen, a trebuit să vină la Roma, spre a regăsi în fons vitae al cetatei eterne, făgaşul marilor lui realizări artistice de mai târziu. Aci el se apropie de marile modele ale antichităţii într'un cadru ce le evoca frecvent. D. N. Herăscu, ne dă exemplul lui Goethe pentru a demonstra cum un spirit superior şi-a găsit măsura şi îndemnul, inspiraţia şi ,,şcoala" în atmosfera clasică. Exemplul s'ar putea înmulţi. Dar noi socotim că, chiar descinzând în sfera modestă a celor ce nu-i chiamă Goethe, cultura minunată, echilibrată şi întemeiată pe un simţ de armonie şi de măsură, este una din cele mai bune şcoale ale formărei gustului adevărat în artă. Desechilibrările şi excentricităţile, spargerea cu capul ce ceea ce e normă şi lege, şi măsură şi decenţă, sunt aspecte ale unor lipsuri în cultura temeinică ce-o dă clasicismul. Spre el, este o lozincă şi-o mântuire. PETRONIUS In ultimul ceas CONFERINŢA hotărîtoare Mijlocul acestei săptămâni marchează o destindere sensibilă in încordarea de până acum. De pe marginea prăpastiei unde o situase febrilele pregătiri de război, lumea se reculege în speranţa că de data aceasta pacea va fi salvată şi că oroarea încăerărei sângeroase ce se proecta cu o certitudine din ce în ce mai accentuată, va rămâne în domeniul amintire ca un vis groasnic ce a fluturat aripi de moarte peste pământul Europei. încordarea internaţională atinsese paroxismul în ultimele două zile. Ziua de Miercuri urma să fie fatală. Se luaseră cele mai întinse măsuri în vederea unui iminent război. Opinia publică de pretutindeni a trăit clipele cele mai tragice. Pretutindeni zăngăneau armele. Europa era în plină febră a mobilizărei. Termometrul războiului era la maximum. Pe deasupra acestei înferbântări războinice, porumbelul păcei își mișca desnădăjduit aripile ducând mesagiile dintr’un loc într’altul. Marea Britanie, prin d. Chamberlain n’a ostenit de a se face tot timpul campioana păcei. De peste ocean, d. Roosevelt lansa apeluri pentru pace. Statele Unite exprimau astfel voinţa hotărâtă de a împedica războiul şi de a asigura omenirei liniştea de care are nevoe. D. Daladier primul ministru al Franţei seconda toate aceste sforţări pentru menţinerea păcii. Totuşi frământarea războinică lua o tonalitate din în ce mai mare. Fiorul încăerărei apropiate se manifesta tot mai mult. Germania hotărâse mobilizarea ; Marea Britanie îşi pregătise flota pentru orice eventualitate ; Franţa îşi chemase efectivele de război; până şi statele nordice îşi luaseră măsurile indicate de perspectiva unei conflagraţiuni. Şi când norii cei groşi de pe cerul internaţional erau gata să reverse potopul de moarte peste Europa, o veste se răspândi pretutindeni ! Conferinţa de la Muenchen a celor patru conducători, d-nii Hitler, Chamberlain, Musolini şi Daladier. Desigur că acest fapt trebue privit ca un semn înviorător, ca o mărturie a conştiinţei pacifiste ce-şi face loc tot mai mult în aceste clipe de grea cumpănă pentru toate popoarele. Privită în ea însăşi, după încordarea de până acum, ea este o concretizare a dorinţei de pace înăbuşită de uriaşa zvârcolire a spiritelor în faţa perspectivelor războiului. Faptul de a se fi primit o astfel de invitaţiune constitue prin el însuşi o dovadă că lucrurile se vor aranja în sensul în care toţi aceşti conducători privesc soarta omenirei care depinde astăzi de ei. Sentimentul dominant este de uşurare. D. Camberlain a declarat: „de data aceasta, totul e bine“. Vorbele acestea rostite de acela care n’a perdut o clipă speranța în pace, sună mângâetor la auzul întregei omeniri. Ţara şi ultimele EVENIMENTE O impresionantă manifestare de calm şi prudenţă Cu toate că în ultimele zile, interesaţii şi uşuraticii au pus în circulaţie fel de fel de zvonuri fanteziste cu privire la situaţia dinafară şi dinăuntru, totuşi, opinia noastră publică a dovedit un calm impresionant şi o prudenţă înţeleaptă. Mai mult, măsurile oficiale luate în acest timp, au fost sprijinite de întreaga ţară. Masele populare şi-au manifestat încrederea în conducătorii statului şi în toate regiunile ţarei a domnit o linişte perfectă. S-a dovedit încă odată că ofensivele de ştiri fanteziste şi invenţiuni neîntemeiate nu trebuesc luate în serios. Dată fiind situaţia actuală, când se poate spune că momentele grave ale crizei au trecut, desigur că se impune aceiaş prudenţă în atitudini şi manifestări. Datoria tuturor categoriilor sociale este de a sprijini toate eforturile ce se fac pentru apărarea şi consolidarea staului. In vremuri ca cele de azi, trebue să amuţească toate patimile şi să dispară toate adversităţile. Nu ne vom putea impune mai mult ca forţă şi prestigiu, decât printr'o puternică solidaritate naţională. Dacă se vor găsi şi dintre acei cari din mărunte preocupări sau din interese străine de cele ale statului naţional, vor încerca să răspândească insinuări, lecţia trebue să şi-o primească chiar de la masele cetăţeneşti. Deasemeni, manevrele unor speculanţi ai populaţiei trebuesc demascate la vreme pentru ca masele să fie ferite de abuzive încercări de spoliaţiune. Numai într'o atmosferă de conlucrare a tuturor, poate reuşi echilibrul şi liniştea de care e mai multă nevoe acum ca oricând. Iată de ce apelurile noastre la calm şi prudenţă au urmărit întotdeauna o coordonare eficace a tuturor sforţărilor ce se fac pentru întărirea şi apărarea statului. Rineori în istoria umanităţei s'a înregistrat o mai puternică falangă de mari state, cari — în conformitate cu sufletul popoarelor — să fi cerut cu mai multă insistenţă, cu mai puternică convingere, decât se face azi, triumful păcei. Ţări puternice, cari îşiau înscris numele lor în cartea eroismelor şi a gloriilor militare necontestate ; ţări, cari, după marele răsboi, au sângerat făcând enorme sacrificii militare, tocmai pentru a fi la adăpostul agresiunilor ; state cari nu pot fi bănuite de-a fi simţit, în eroica lor viaţă istorică, eclipsele temerei şi evuările faţă de pericole , toate sau aproape toate, doresc pacea, o doresc cu pasiunea de linişte şi cu respectul unei civilisaţii, care a ridicat nivelul umanităţei contemporane, la o ascensiune nebănuită. Oameni încărunţiţi în marile posturi de conducere , temperamente şi personalităţi, cari nu admit, pentru ei, nici compromisuri, nici tacticele unui arivism uşor ; conducători de state, cari îşi au făcut o fală din a aparţine popoarelor ce au ştiut să învingă şi să-şi croiască în trecut, drumul lor triumfal ; toţi se muncesc, până la depersonalizarea oricărei ambiţiuni personale sau de moment, pentru a da lumei, binele suprem şi pavăza tuturor câştigurilor morale şi materiale . Pacea. D-nii Chamberlain, şi Daladier, Ducele Italiei, şi din depărtările oceanului Roosevelt, toţi, sunt unanimi pentru a găsi soluţia mântuitoare. Popoarele, secondând sforţările conducătorilor, aduc rugi Cerului pentru ca marea ofensivă a Păcei, dusă cu puteri unite de către exponenţii destinelor lor istorice, să fie încununate de succes. E un glas care se ridică fie pretutindeni , şi e o rugă ce se înalţă spre Cer, ca gândurile cele bune să triumfe. Dar o ipotesă pesimistă oricând se poate emite, căci în jocul acesta al gândurilor, libertatea oricărei suposiţii nu poate fi oprită din drumul ei mental şi logic. Dacă — deci — s’ar presupune că toate enormele sforţări depuse pentru izbânda Păcei ar fi infructuoase, şi răsboiul ar fi inevitabil, atunci s’ar şti cu precisiune în ochii celor de azi, şi s’ar înscrie în cronica veacurilor, numele acelora cari au voit răsboiul, etiam contra omnes ; cari nu s’au lăsat convinşi de marile porunci ale inimei şi-ale cugetărei, cari cer respectul umanităţei în tot ceea ce ea are mai luminos şi mai bun. Dar — sperăm — că ipota cea rea, va fi cea care nu se va realiza, şi că marea victorie — mai mar decât acea de pe câmpurile de măcel şi de ruină — victoria raţiunei asupra instinctelor, va învinge spre binele omenirei. PEIITRI SALINEA ODEUREI PA 0 EA CITITI IN PAGINA 4-a O Z I ISTORICfl — MPtm •saBMHHUUHMMHaBMBMnMBHMBMHMB PENTRU PACEA LUMII — Azi d-nii Hitler, Chamberlain, Daladier și Mussolini s’au întâlnit la München, pentru a salva pacea si a reda omenirii liniştea — CRONICA IDEILOR de N. MIHAESCU EUGEN HEROVANU: CALATORUL ROMANTIC (Tiparul Alcalay et Co.) Cititorul care încă nu cunoaşte cuprinsul nouei cărţi a d-lui Eugen Herovanu, poate fi surprins că ne ocupăm de această operă sub semnul cronicei ideilor. Judecată după titlu şi chiar după capitolele cari, în majoritate, conţin note de drum, recenta scriere a d-lui Eugen Herovanu ar putea fi, — s’ar crede, — mai de grabă comentată din unghiul de privire al impresionismului, adică prin acea prismă care restrânge, de obicei, înseşi însemnările de călătorie. Ţinem să precizăm, chiar de la început că noua carte a d-lui Eugen Herovanu în afară de unele răzleţe pasagii impregnate de efluvii lirice, — cuprinde un adevărat cosmos de gânduri şi idei, organizate, toate, pe criteriile de judecată ale unui spirit de ascuţită pătrundere, de bogată înzestrare aperceptivă şi de delicate nuanţe. Se scriu de la o vreme, tot mai multe note de drum. Am putea spune că se exagerează chiar şi că, fabricate în serie, însemnările de călătorie tind să se industrializeze, foarte mulţi dintre autorii acestui gen de literatură folosind, mai mult, indicaţiile şi cunoştinţele aflate în ghiduri, decât făcând apel la propriile posibilităţi de interpretare a unui peisagiu, sau a unui climat spiritual, dominând realitatea locurilor văzute. Din pricina aceasta, notele de drum încep să semene unele cu altele, varietatea lor constând doar în acele particulare interjecţii admirative sau de indignare, scoase de unii călători, în faţa priveliştilor ce li se arată, cutreerând lumea. Nu ştiu dacă aţi observat citind cele mai multe însemnări de călătorie, o notă pe cât de comună, pe atât de fioros de plată , apare în paginile cărţilor de acest gen, cu o exasperantă frecvenţă, adjectivul frumos. Este atât de redusă gama posibilităţilor de interpretare a unei realităţi şi de exprimare a impresiilor, la aceşti autori ai notelor de drum, încât refugiul sterilităţii spiritului lor este la acest adjectiv frumos, care, dacă ar fi scos din vocabular, ar lăsa, credem, fără grai, pe foarte mulţi autori de cărţi din categoria ce ne interesează aci. Am amintit de toate acestea, pentru a scoate şi mai precis într’un luminos relief, calităţile mari, neasemuit de mari, ale cărţii d-lui Eugen Herovanu. Călătorul romantic este, o afirmăm cu toată convingerea, cea mai bună carte de călătorie, pe care o cunoaşte genul acesta de scrieri, la noi, şi credem că depăşeşte, prin multiplele-i seminificaţii, nivelul chiar şi al celor mai reputate volume scrise de autorii streini. In primele 88 de pagini, — cartea are în total 270, — cititorul va găsi cel mai documentat și mai subtil esseu cunoscut până acum, la noi, asupra călătoriei. Prin varietatea aspectelor descoperite psichologiei călătorului, sub toate formele și în toate timpurile, prin toate acele subtilităţi de interpretare ce se desfăşoară ca într’un film colorat, cu rafinate imagini, — aş compara acest esseu asupra călătoriei, cu acea minunată proză a lui Odobescu din Pseudocinegheticos, în care, ca într’o ţară vrăjită, te poartă autorul, pe căile fermecătoare ale sugestiilor, opiniilor, ideilor, sentimentelor. Am vrea să cităm, spre edificarea cititorului, care nu a citit încă scrierea d-lui Herovanu, un pasagiu. Ne este, cu desăvârşire, imposibil. Să nu se creadă că o spunem aceasta potrivit acelui obiceiu de eschivare, folosit de o anumită critică. A desprinde din esseul amintit, un citat, ar însemna să subestimăm blocul unitar de sensaţii, de amintiri, de gânduri şi de interpretări, pe care l-a construit, cu o intuiţie de înzestrat şi subtil spirit, autorul, ar însemna cu alte cuvinte să trunchiem și nu se cade a face lucrul acesta. Cititorul este rugat a căuta (Continuare in pag. II-a) ’'.mi "\ ■ ■ ■ m mm .--vV’ ‘ * ** D. Eduard Beneş, Preşedintele Cehoslovaciei, poartă în clipele de faţă cele mai apăsătoare griji ce le-a avut cândva un şef de stat. Şi au fost de admirat la preşedintele Republicei, în tot acest timp, calmul şi sângele rece. Pentru ca pacea Europei, legată de interesele țării sale, să fie salvată, d. Beneș a cedat o parte din teritoriu. Sacrificiul Cehoslovaciei este azi apreciat de toată lumea. Lichidarea plăţilor în STRIMNITITE Situaţia raporturilor financiare ale României cu străinătatea a primit o îmbunătăţire simţitoare în ultimul timp. Statul Român nu mai cunoaşte dificultăţile de odinioară, la plata fiecăru cupon venit la scadenţă pe pieţele streine, ca în epoca consecutivă marii crize economice din 1931-1932. Cupoanele sunt achitate la zi în conformitate cu acordurile încheiate cu purtătorii de rentă streini şi modalităţile de plată capătă la fiecare termen o lichiditate mai mare. Pe exerciţiul trecut 1937—1938, nevoile de transfer ale statului român pentru plata cuponului străin și ratele pentru drumuri s-au ridicat la 3 miliarde lei reprezentând 40 la sută din nevoile totale de transfer ale statului. Dar nevoile de transfer ale statului au devenit mai imperioase nu pentru plata cuponului, ci pentru achitarea comenzilor de material, — armament şi comenzi de utilitate publică, — cari înglobează pentru exerciţiul 1937—1938 o sumă de 5 miliarde lei. Prin urmare când vorbim de plăţile statului în străinătate, nu trebue să vedem o singură latură, a cuponului, — ci trebue să ne dăm seama că mai sunt şi alte nevoi, cele mai imperioase, de transfer în străinătate. Acest fapt ne arată cât de important este excedentul balanţei comerciale pentru ţara noastră, fiind în afară de excedentul comercial nu avem alte posibilităţi de plată în străinătate. Oride câte ori avem un sold puternic excedentar nevoile de transfer ale Statului se fac cu mare uşurinţă, în timp ce un sold dificial ar însemna reînceperea tuturor dificultăţilor de plată, de pe urma cărora creditul statului a suferit atâta în perioada 1933—1935. Din fericire anul acesta am avut o recoltă de grâu cu totul excepţională care a lăsat un disponibil de export de circa 300.000 vagoane. Scurgerea unei cantităţi atât de mari la export va crea desigur un sold excedentar puternic. Deasemeni preţurile produselor petrolifere sunt în urcare cea ce îngădue un randament mai bun la exportul lor. Toate aceste împrejurări ne îndreptăţesc să credem că şi anul acesta, ca şi anul trecut balanţa comercială a României, va lăsa un sold excedentar puternic care va putea satisface integralitatea nevoilor de transfer ale statului ro