Viitorul, decembrie 1938 (Anul 30, nr. 9273-9290)

1938-12-01 / nr. 9273

ANul. XXX No. 9273 4 pagini 2 lei ABONAMENTE REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA tm TARA || mn STREINATATE — BUCUREȘTI — At an • • • « * 600 Lat jj Un an • « • « • 100 Lat Strada B. Poincaré 17 Șase Ioni • • . 300 m || Șase lari •­­m « 700 m TELEFOANE IM lnnl .... 150 . || TM l­xni . * • . SSO m Direcția 3.79.69 — Redacția si Adminis.­­ f'sn*?n Instituțîuni publice ți particulare Lei 1000 anual înscris Trib. Ilfov Registrul publicațiilor periodice sub Nr. 98/938 Taxa portală plătită in numerar, conform aprobării Dir. G-rale a Poştelor Nr. 137.282/926 Redactor responsabil: 14 FIRCATANO După întoarcerea ASASINATUL DE LA CLUJ Odiosul gest al câtorva rătăciţi, cari au atentat mişeleşte la viaţa recto­rului Universităţii din Cluj, profund şi unanim condamnat, este un fapt de nevroză , complet izolat de ritmul vieţii ro­mâneşti actuale. Impresiunea penibilă produsă de această mani­festare primară de bru­talitate dovedeşte cât de revoltată este opinia pu­blică în faţa unor aseme­nea infamii. Desgustul este unanim şi de pretu­tindeni vin cereri de re­presiune energică în con­tra atentatorilor. Toleranţa, care s’a ară­tat câtva timp rătăcirilor tinereşti, nu este un mo­tiv pentru a nu stârpi o­­dată pentru totdeauna înclinaţia nenorocită a câtorva criminali. In ţară de veche civili­zaţie şi tradiţie liberală viaţa şi demnitatea uma­nă constituesc bunul cel mai înalt. Anglia, care trece drept patria inde-­­pendenţii omeneşti şi a­­ civilizaţiunii celei mai autentice, pedepseşte cu moartea pe asasini. Moartea trebue să a-i D-l FL. ŞTEFANESCU GOANGA tragă aceeaşi măsură din partea societăţii organi­zate. Fiindcă omul care a ucis mişeleşte este un ob­stacol permanent pentru sănătatea societăţii. El trebue deci să dispară. Aceasta este cererea le­gitimă, care se aude din toate părţile. Crima de la Cluj apare drept expresie izolată de nebunie criminală. De a­­ceea importanţa crimei din punct de vedere ge­neral este minimă. Ea nu trebue însă tre­cută cu vederea pentru că ar constitui un rău exem­plu în faţa tineretului. Astăzi generaţiile noi sunt îndreptate spre o viaţă de muncă şi ordine, aşa cum au fost toate ge­neraţiile ce au vroit să în­făptuiască conştiinţa mas­­elor tinereşti respinde cu groază tovărăşia celor pătaţi de sânge, a asasi­nilor şi răufăcătorilor. Lovitura pe la spate nu poate fi o emblemă pen­tru tineret. Din această cauză cercurile tinereşti din întreaga ţară au ma­nifestat consternarea şi revolta lor faţă de cele întâmplate la Cluj. Ti­nerii în special sunt aceia ce revendică asupra pe­depsire­­a tâlharilor asa­sini pentru a se disocia o­ dată pentru totdeauna numele nepătat al tine­retului de faptele câtorva bestii inconştiente. Cel ce a căzut sub glon­te este un reprezentant strălucit al intelectuali­tăţii româneşti. Român curat, luptător al cauzei naţionale, om al datoriei şi cinstei, recto­rul Ştefănescu-Şoangă este una dintre figurile, cu cari se mândreşte Ar­dealul. Şi se ştie că o ţară trăeşte mam­oi prin acesta, capete luminate con­ştiinţe limpezi. Un aseme­nea om nu poate fi înlo­cuit cu nimic. Iar paguba, pe care o încearcă ţara este foarte mare. De aceea este necesar să se arate prin măsurile ce se vor lua că legile ro­mâneşti ştiu să apere via­ţa şi onoarea cetăţenilor şi că prin urmare moar­tea se pedepseşte prin moarte. Suveranului — Prima datorie — Întoarcerea Majestăţii Sale Regelui Carol 11 din strălucita călătorie, pe care a făcut-o în Europa, a însemnat un moment de înălţare a sentimente­lor naţionale. Manifesta­ţia de entuziasm şi caldă afecţiune, pe care Capi­tala Ţării a oferit-o Su­veranului, este într-ade­­văr un exemplu elocvent de iubire faţă de Coroa­nă şi de participare con­ştientă la viaţa publică. România este solidară în jurul Monarhului şi pregătită să răspundă în­datoririlor sale politice şi naţionale. Ordine înăuntru şi li­nişte la hotare, iată impe­rativul vremii noastre, pe care toată lumea cu dra­ M. S. REGELE CAROL AL II-LEA goste de neam îl simte astăzi. „Nu am de spus decât un singur lucru. Sunt fe­ricit că prin călătoria pe care am făcut-o, am putut fi încă odată folositor Ţării Mele !­( Cu aceste cuvinte Suveranul a călcat din nou pe pământul Patriei. Cu ele a definit din nou singurul ideal valabil pentru adevăraţii români : a-şi servi ţara. Aici rezidă explicaţiunea profundei legături ce s’a creiat între Rege şi poporul Său, precum şi ori­gina noii mentalităţi, care devine din zi în zi mai accentuată. Fiindcă deasupra actualităţii noastre româneşti planează aceste două idei cardinale: Ţara şi Regele. Trebue să recunoaştem că noua concepţie este rezultatul activităţii intense şi geniului politic al Regelui Carol 11. El a dat dovadă poporului că îşi iubeşte mai mult decât orice, Ţara şi că este primul ei Servitor. Regele a arătat cum prin autoritatea înaltă a Monarhiei poziţia internaţională, a Patriei poate fi consolidată. El a adus din călătoria în cen­trele Apusului speranţa de pace şi garanţia graniţe­lor noastre actuale. Pentru acest lucru Ţara li este recunoscătoare şi li aduce omagiul unui devotament nelimitat. Istoria noastră este produsul acordului între Monarhie şi popor. Tronul a asigurat în perma­nenţă liniile directoare ale politicii naţionale iar massele au răspuns prin credinţă şi disciplină. Astăzi mai mult ca oricând acest acord între cele două forţe ale istoriei naţionale este împlinit. Monarhia a luat cu infailibilul ei simţ istoric con­ducerea destinelor româneşti iar poporul a răspuns, prin solidaritate neştirbită şi ordine. Aceasta este prima datorie a clipei de faţă, pe care ţara a înţeles-o. Graţie acestei înţelegeri am reuşit să ne consolidăm situaţia în Europa şi să fa­cem un pas mai departe pe drumul definitivei în­tăriri a fruntariilor noastre etnice. Numai conser­vând spiritul acestei înţelepciuni istorice, care a garantat toate isbânzile noastre naţionale, vom pu­tea şi de aci înainte învinge dificultăţile. Repetăm : este prima noastră datorie. In momentul când printr-o politică extrem de precaută, şi clar­văzătoare Regele a reuşit să dea Ţării cele mai sănătoase perspective, când viitorul economic al României se descifrează din ce în ce mai luminos şi când glasul duşmanilor noştri tradi­ţionali a amuţit, Patria este datoare să se îndrepte cu toată energia pe acest drum nou. Din toate colţurile ţării se ridică astăzi aceeaşi voinţă de linişte şi ordine, de solidaritate în slujba Coroanei, de naţionalism înfăptuitor. Masiv sufletul ţării este alături de Monarhul Păcii şi al Ordinei. Orice deviaţie de la acest imperativ este condam­­n­ată, de conştiinţa poporului român. Regele şi smintea Locurile în căminul Asistenţa Universitară „Regele Carol II“ în număr de 320 sunt absolut complete. Faţă de marele număr de ce­­eri ale studenţilor de a fi pri­­m­ţi în cămin, cereri ce nu mai pot fi satisfăcute din lipsă de ocult, situaţia a fost raportată, iar M. S. Regele în grija ce o poartă studenţimei, aşa de altfel cum d-l ministru Armand Căli­­nescu a reliefat-o într’un recent interview, a hotărât astăzi mă­rirea capacităţii de cazare a că­minului cu încă 800 locuri. D-l ministru Armand Căli­­nescu, cu multă bună voinţă, a pus la dispoziţie în acest scop localul din str. Matei Voevod, iar Direcţia Căminului a primit instrucţiuni în aşa fel ca după vacanţa Crăciunului, secţia nouă a căminului să fie în stare de funcţionare. ---------------•••--------------­ Intensificarea comerţului de cereale Importante angajamente de cum­­parare de produse româneşti Nouile tratative comerciale In vremea din urmă se duc în Capitală tratative comerciale cu delegațiile franceză, italiană şi ger­mană, în vederea încheerei unor noi conventii de comert. Modul înţelegător în care se desfăşoară lucrările, sunt un indiciu că re­zultatele acestor tratative vor fi satisfăcătoare pentru interesele noastre economice. Delegaţiile res­pective au arătat o vădită predis­poziţie de intensificare a raportu­rilor comerciale cu ţara noastră. Dealtfel, în ultimele luni s'au încheiat convenții cu Belgia, O­­landa, Elveţia şi Anglia în care s'au prevăzut importante conti­­gente de grâu ce se vor importa din România. Aceste contigente trec de 100 mii vagoane. In baza acestor dispozitiuni conventionale s'au si încheiat unele transacjii co­merciale. Pe de altă parte, pe piața inter­nă se poate constata o sporire a transacjiilor de cereale. Grâul și porumbul sunt cerute din ce în ce mai mult. Dela 1 ia­nuarie și până în prezent s-au exportat circa 70 mii vagoane grâu. In această cantitate intră circa 30 mii vagoane disponibil din anul trecut exportat în primul se­mestru al anului până la noua re­coltă. Preţurile din lunile August şi Septembrie au rămas aproape aceleaşi pe pieţele mondiale, cu variaţii nu pprea mari iar în vremea din urmă se poate constata o ten­dinţă de urcare. Porumbul e încă în continuă sporire din cauza cererilor nume­roase de pe pieţele tarilor im­portatoare. Cu toate previziunile pesimiste dinainte de valorizarea recoltei de porumb, totuşi, pro­ducţia a fost mulţumitoare, aşa că există şi un important disponibil de export peste necesităţile consumu­lui intern. Dacă recolta acestor cereale s'ar fi prezentat cantitativ în proporţiile celei de grâu, avan­­tagiile pentru economia rurală ar fi fost enorme. O altă cereală a cărei producţie se valorifică în condiţiuni grele este secara. Producţia anului aces­ta este de circa 40 mii vagoane. Cea mai mare cantitate e produsă în partea de nord a ţărei. Concu­renţa secarei ruseşti cât şi lipsa de cereri de pe pieţele străine, au de­terminat scăderi de preţuri. Sun­’ tem informaţi că guvernul a cer­cetat această chestiune şi va lua măsuri de sprijinire a producăto­rilor de secară. Am dat­ câteva date informative asupra pieței noastre de cereale și a perspectivelor de viitor. De reținut că activitatea sporită din ultimele zile este semnificativă pentru evoluția prețurilor. I­I­ ­­ ILOSOFIA lul VASILE COUTH Propunându-ne în cadrul limitat ca timp al unei conferinţe la radio, a expune filosofia lui Vasile Conta, unul din capetele cugetătoare cele mai bine cunoscute în sfera cerce­tărilor metafizice din ţara noastră, — câteva lămuriri se impun cu ca­racter prefaţial. Un filosof sau un sistem de filo­sofie la un popor de veche cultură unde lunga satisfacţie a anilor a produs sedimente fertile, pregătiri şi temeiuri adânci ale cugetării dis­ciplinate, nu este o singularitate şi o excepţie, o fonnă abruptă şi vul­­canică, pentru că un filosof sau nu de GR. TAUSAN sistem de filosofie, în Anglia, în Franţa ori în Germania se află prins ca inelul într’un lanţ de încătuşare totală care-l fixează şi-i dă o va­loare. Avem astfel în Franţa o şcoală positivistă care, în afară de concep­ţia fundamentală a filosofiei lui Auguste Comte prezintă o filiaţiune cu eclecticii francezi (un Victor Cou­sin, Roger Collard şi ceilalţi) având aceleaşi tendinţe moraliste şi de re­forme sociale ca şi patriarhul înte­meietor al noiei religii positiviste. Şi tot aşa se poate vorbi în Germa­nia despre filiaţiunea dintre idea­­­­ismul lui Kant şi cei“’ ce l-au ur­mat, Fichte, Schelling, Hegel, Scho­penhauer, iar în Anglia un istoric al cugetării engleze este nevoit să stabilească dincolo de o personali­tate ca a lui John Stuart Mill sau Spencer, importanţa unei întregi şcoale, cea asociaţionistă ori de un evoluţionism care înainte de Spen­cer se manifestase în zoologie prin Darwin, o­ri în istorie prin Mal­thus. Avem, deci, în marile culturi per­sonalităţile grandioase cari se suc­ced, se întregesc şi se continuă for­­mându-se astfel o tradiţie filosofi­că care nivelează şi înfrăţeşte ge­neraţiile, aşternându-se acel fond pictural, din care răsare pe primul plan portretul individual. Este inutil poate de a accentua lipsa acestei tradiţii filosofice la noi, unde au putut din fericire să exi­ste capete cugetătoare fără ca ele să stea într’o filiaţiune intelectuală şi fără ca sistemul de gândire al unuia să rodească pe planurile de creaţie ale altuia. Ceva mai mult şi ceva mai caracteristic: am avut capete cugetătoare pe planul filosofic, dar trebue o preocupare analitică şi o­ descifrare de texte pentru a găsi în scrierile unora , sau altora, ceia ce în­­­ţelegem noi prin cugetare filosofică şi prin sintezele de ansamblu expli­cative ale lumei. Vasile Conta, filosoful despre care voim să vorbim aci, este un cap sin­tetic, un temperament filosofic şi un om care a voit • să concentreze în felul lui de a vedea curente şi si­steme care pe vremea­ lui erau­ do­minante. Dar atât. Nu se poate vorbi de o şcoală a lui Conta, cum nu se poate vorbi de o istorie a filosofiei româneşti aşa cum se concepe o atare filosofie în ţările reputate de a fi creiat metafisicile adânci, su­perbe şi revoluţionare ale cugetării omeneşti. Dacă­ nu se poate vorbi, însă, de o istorie a filosofiei româneşti in sen­sul unei şcoale, unei tradiţii ori unei filiaţii cu proeminentele personali­tăţi creatoare, nu negăm existenţa unei filosofii­­româneşti anonime, etnice şi impersonale care trăeşte ca şi întreaga literatură populară din izvorul specificului nostru de rasă. Cum s’ar putea nega o filosofie ro­mânească, in acest înţeles, adică de atitudinea în faţa morţii, ord în faţa comandamentelor etice,­­ la un popor ca al nostru care în lirică s’a înăl­ţat la concepţia tragică a „Mioriţei“, în legendă la concepţia jertfei pen­tru un ideal ca în legenda „Meşte­rului Manole“ ? Un popor cu puteri de­ interiorizare ca al nostru, cu acel dor — sentiment şi expresie in­traductibilă în alte limbi — şi un neam care bătut de nevoi şi, de griji , trebuie să-şi croiască şi drumuri etice ca în sfaturile lui Neagoe, nu a putut prin chiar aceasta să fie străin de preocupările filosofice care în fond nu sunt altceva decât fisio­­nomii sufleteşti puse în faţa enig­melor vieţii, ca tot atâtea­­ răspun­suri provizorii la chinuitoarele în­trebări ce depăşesc cadrul unei vieţi. Să fim deci înţeleşi : avem o filo­sofie românească instinctuală în aşteptarea unei filosofii sistematice, filtrată prin capete superioare care ___________________—----—-----­ (Continuare în pag. III a) P. Joi 1 Decembrie 1£38 N OTF. DIN LUPTELE GENIILOR CU M­O­A­R­TEA Printr’o simbolică coincidență, in timp ce lumea civilisată sărbătorește cei 50 de ani ce au trecut de la moartea marelui binefăcător ce se numea Pasteur, ea se gândește de asemeni la sărbătorirea a patru de­cenii de la descoperirea misteriosu­lui radium, de către şefii Curie — cea mai extraordinară tovărăşie de genii, înfrăţiţi prin ştiinţă, prin ge­­nerositate şi genialitate. Dar descoperirea radium-ului este şi ea legată de­ o problemă, care prin drama ce o aduce în suflete, trece dincolo de graniţele medicale, pentru a fi una de ordin social, — problema cancerului, această boală care omoară, cu o cruzime pe care alte boale, chiar cele mai grele, nu o cunosc. Cancerul, nu numai că a fost înainte de radium, nevindecabil, iar după descoperire, vindecabil în­­tr'o proporţie mică, este o boală care macină organismul dându-i du­reri ce nu se pot găsi chiar şi la alte boale omorâtoare. Acest carac­ter, de a fi extrem de dureros, a făcut pe medici să considere ca o mare victorie terapeutică, dacă nu găsirea leacului cel puţin, mijlocul de­ a atenua durerile pricinuite de „rac"... Soţii Curie au dat lumei însă, prin descoperirea lor extraordinară, care în fond este o traducere pe plan modern ştiinţific a himerei al­chimiştilor, adică transmutaţia meta­lelor (radium este eşit din transfor­marea plechbeudei) au fost suflete geniale, şi exemple de sfinţi neca­­nonisaţi în Biserică, dar vrednici de-a sta în altarul în care se păs­trează şi se glorifică numele marilor genii binefăcătoare ale omenirei. Să adăugăm, la această glorificare, şi faptul că dacă ilustrul Curie a mu­rit într-un accident stupid de auto­mobil, d-na Curie a murit de ane­mie pernicioasă, căpătată tocmai din manipularea permanentă cu forţele misterioase emanatorii ale Ra­dium-ului. Aceste patru decade ce­ au trecut de la descoperirea radium-ului, au ocasionat congrese în mai toate ţă­rile, în care învăţaţii se întrunesc ca să-şi verifice armele perfecţionate în care au ajuns, în lupta ce-o dau în­grozitorului cancer. Din partea România, la congresul de la Paris, s’a dus d. dr. profesor Daniel, ca unul din specialiştii unei ramuri de medicină, în care boala cancerului e mai des întâlnită, pre­cum la Bucureşti s'a concentrat a­­tenţia medicilor asupra conferinţelor închinate studiului acestei boale. Dar aceste manifestaţiuni ştiinţi­fice, desvălue lupta ce-o dau me­dicii, fizicienii şi în general oamenii de ştiinţă, pentru ca opera civilisa­­toare să triumfe, şi ca viaţa ome­nească — ameninţată de tehnica răsboiului — să fie cât mai bine a­­părată. Iar numele unui Pasteur ori, Curie, sunt din acelea cari strălucesc ca faruri conducătoare în noaptea fur­tunoasă pe largul mărilor, pentru a duce pe om în porturile mântui­toare... Exemplul vieţilor unui Pasteur Sau Curie, sunt astfel de-o valoare imensă educativă, pentru că arată cum alături de păcate şi urâţenii mo­rale, există şi ascensiuni admirabile la cari ajung acei oameni excepțio­nali, în nobila lor râvnă de-a smulge naturii tainele ei... P­ETRONIUS M. S. Regele Carol al ll-lea întâmpinat cu pâine și sare de d. general V. . Dombrowski, primarul Capitalei. Marele Voevod Mihai în urma Suveranului

Next