Viitorul, ianuarie 1945 (Anul 32, nr. 9391-9413)

1945-01-03 / nr. 9391

Expunerea făcută la A. R. L. U. S. de d. Kemenov pre­şedintele asociaţiei pentru strângerea legăturior culturale ale U. R. S. S. Cu prilejul şedinţei preşedin­ţilor şi secretarilor secţiilor şi subsecţiilor A. R. L. U. S. d. Ke­­­menov, preşedintele VOCS-ului a spus următoarele: Am avut ocazia să mă conving de interesul pe care intelectua­litatea româna de bază îl arată faţă de Uniunea Sovietică pre­cum şi de dorinţa ei sinceră de colaborare. Mă voi strădui să transmit intelectualilor sovietici, dorinţa Dvs. de sinceră colabo­rare şi sunt sigur că ei se vor grăbi să treacă la imediata reali­zare. Am simţit o deosebită sa­tisfacţie, puternică şi s-a depus o muncă enormă în mod serios şi practic în planurile de acti­vitate. E foarte important pen­tru viitor să se păstreze aceste metode de lucru în activitatea Asociaţiei Dvs. închegarea ARLUS-ului Vreau să subliniez că acest spirit practic de realizări, trebue să conducă activitatea de zi cu zi şi nu să se mărginească la în­truniri şi festivităţi ocazionale. Ţin să-mi exprim întreaga mea satisfacţie şi bucurie pentru fap­tul că în fruntea ARLUS-ului, stă un savant de talia profesoru­lui Parhon iar în fruntea fiecă­rei secţii, stau personalităţi ştiin­ţifice cunoscute, ce reprezintă garanţii pentru ca legăturile din­tre Uniunea Sovietică şi Româ­nia să pornească de la o bază cât mai solidă. Vreau să exprim sa­cum secţiile trebue să lucreze e­­fectiv, vreau să relatez experienţa Asociaţiei „Vocs”, pentru ca fiecare preşedinte de seecţie să o cunoască ,şi să o folosească în munca sa- Fi­reşte aceasta nu e o reţetă univer­sală. Fiecare secţie la noi are un bi­rou. Este foarte important ca fie­care membru al biroului şi al secţiei să fie la curent cu activitatea mem­brilor acelei secţii. De aceea consi­deram că secţie lucrează defec­tuos, cât munca ii depăşeşte şi membrii i s sunt puşi în faţa unui fapt împlinit. Munca se organizează astfel: programul de acţiune este e­­laborat de birou, însă este adus în discuţie în plen şi foarte adeseori iese cu multe modificări. In secţiunile Vocsa-ului, care lu­crează bine, planurile sunt stabilite ca un calendar fixându-se mai dina­lutul meu d-lui prof. Parhon ca preşedinte al ARLUS-ului. In­­tr’un timp aşa de scurt, s’a des­­voltat o organizaţie mare şi pu­ternică şi s-a depus o muncă e­­normă. Datorită acestei munci, în Asociaţie au intrat cele mai de seamă personalităţi ştiinţifice, culturale şi artistice, din Româ­nia. Au fost create 48 de secţii în cadrul Asociaţiei, ceea ce e o re­alizare însemnată. Cred că şedin­ţa de azi e şedinţa de încheere a primei etape de organizare. A­ceastă etapă era cea de organi­zare şi de strângere a celor mai de seamă elemente din ţară în Asociaţie. Acum această sarcină încheiată trebue să ne limităm la secţiile constituite şi să nu mai înfiinţăm altele noi şi aceste sec­ţii să înceapă să lucreze efectiv. Dat fiind că Asociaţia s’­a creeat în condiţiuni în care exclud o ex­perienţă prealabilă, s’au inventat forurile organizatorice care s’au aplicat imediat. Desvoltarea aso­ciaţiei va arăta schimburile or­ganizatorice, care vor trebui să intervină. Savanţii şi oamenii de cultură sovietici, m-au împuternicit să vă asigur că vor veni cu multă bu­curie să împărtăşească bucuria şi cunoştinţele lor şi să asigure con­tactul permanent cu intelectualii acestei ţări. Am ascultat pe toţi cei cari au vorbit şi mi-am dat seama cât de multe sunt proble­mele acestei ţări, a căror rezol­vare este identică cu cea din­ Ru­sia Sovietică. Domnii prof. Nico­­lau Săvulescu şi Moisil au arătat că între savanţii sovietici şi cei români au existat legături, iar ope­rele lor au fost cunoscute de am­bele părţi. Aceasta arată, că ade­văratele valori culturale trec gra­­niţite chiar dacă li se pun piedici şi că legăturile culturale se sta­bilesc. Considerăm drept sarcina noa­stră ca aceste legături, să fie a­­cum sprijinite şi lărgite şi să nu mai permită pe viitor apariţia altor războaie. Asociaţia pentru strângerea legăturilor cu Uniunea Sovietică, trebuie să-şi organizeze astfel munca, încât fiecare mem­bru să aibă cunoştinţă că partici­pă la rezolvarea unei mari pr­bleme istorice. Asociaţia are drept marele ei scop îndreptarea greşelilor isto­rice ale trecutului, care a izolat aceste ţări de Uniunea Sovietică ei a dus la marele război pe care l-am trăit. Aceasta este sarcina intelectua­lităţii, pentru ca intelectualitatea este responsabilă şi pentru ceea­ce au învăţat şi pentru ceea ce nu au învăţat massele poporului. In Arlus trebuie să fie oameni de toate credinţele Vorbitorii au arătat cu multă dreptate, marele interes care se dă în Uniunea Sovietică, proble­melor filozofice, înţeleg foarte bine pe d. prof. Bahnar, Stanciu Stoian şi Joja, cari au vorbit des­pre­­importanţa materialismului istoric. Aceasta este o problemă foarte importantă, însă s’ar face o greşeală, dacă s'ar cere fiecărui membru al Asociaţiei noastre să devie marxist înainte de a intra în ea. Am respinge astfel oameni, care doresc în mod sincer colabo­rarea cu Uniunea Sovietică şi am aduce mai multă pagubă decât câştig. Materialismul istoric este bun, atunci când fiecare om, prin experienţă sau cercetări proprii a ajuns la convingerile lui. Insă ar fi greşit dacă am încerca să im­punem cuiva, metoda materialis­mului istoric, chiar dacă am măr­gini aceasta numai la membrii Asociaţiei noastre. Flosofia mar­xistă nu va pieri chiar dacă nu o vom impune cu forţa. Fireşte, dacă există dorinţa de a se cu­noaşte problemele materialismului istoric, vom ajuta să se trimeată materialul necesar. Insă în ARLUS trebuie să existe oameni de toate credinţele şi în această privinţă mă voi servi de exemplul bise­­ricii ortodoxe din Rusia, in timpul războiului ea a fost o forţă în lupta împotriva hitlerismului. Au fost multe cazuri în care hitleriş­­tii, au încercat să facă din oa­menii, bisericii, duşmani ai po­porului însă puţine cazuri în care au reuşit. Slujitorii culturii sunt re­gieşi şi au anumite păreri, pri­vitoare la problemele din Uniunea Sovietică, însă aceasta nu a îm­piedicat ca în lupta comună să se încadreze toţi fără nici o piedică sufletească. In ţara noastră se dă o mare atenţie problemelor filo­zof­ice şi ştiinţifice. Noi considerăm operele lui Le­nin, Stalin, drept mari cuceriri ştiinţifice, şi acest lucru s’a dove­dit în practică. Staln desvoltând opera lui Marx şi Lenin, a reuşit să întrevadă pericolul care ame­ninţa ţara şi să ia, toate măsurile, pentru a-l preînt'’’* pina. Aş vrea să atrag atenţiunea, asupra spiri­tului de previziunea ştiinţifică a lui Stalin, Stalin a văzut că este periculos să avem centre mari in­dustriale şi miniere în apropierea graniţelor şi a luat cu mulţi ani înainte de izbucnirea războiului, măsuri pentru transportarea lor, iar în cadrul planurilor cincinale, a creiat o industrie puternică, cu bază metalurgică și carboniferă proprie, la multe mii de kilo­metri de frontiera vestică a Uniu­nii Sovietice, în Siberia, unde nu a putut ajunge nici un avion ger­man. Atunci când Ucraina şi bazi­nul Donului au fost ocupate, ele au continuat să producă şi să a­­provizioneze industria cu toate cele necesare, Stalin a dat ideia savanţilor a­­gronomi ai Uniunii Sovietice că trebuie să producă astfel de spe­rii de grâu şi de legume, ca să po­ată fi cultivate în nordul şi es­tul ţării. Şi de aceia când Ucraina şi Bie­lo-Rusia au fost ocupate, s’au în­sămânţat suprafeţe întinse în alte regiuni unde nu s’a cultivat niciodată, iar ţara şi armata nu au dus lipsa. Atunci când Hitler a atacat U.R. S. S„ Stalin într’o cuvântare a dat instrucţiuni armatei şi populaţiei civile, mersul războiului a in­dreptăţit aceste instrucţiuni. In cursul războiului, Stalin a creat o tactică şi o strategie a răz­boiului modern, care a dus la vic­torie. Activitatea lui Stalin, a fost rezultatul gândirii, care cerceta ştiinţific proiectele inamicului. De aceea Stalin atribuie atât de mare importanţă ştiinţei, de aceea a scris în plin război capitolul IV din Istoria Partidului Comunist şi găseşte întotdeauna timp, pentru a dirija activitatea savanţilor. De a­ceea când vreun membru al AR­LUS-ului va trebui să lupte împo­triva unei minciuni la adresa U­­niunii Sovietice, nu va trebui să spună că trebuie să fie marxist, ci să arate cum s’au desvoltat lu­crurile în URSS. Vreau să termin prin sublinie­rea că rezultatele muncii în AR­LUS, car© va îndrepta greşelile istorice, va trebui să lămurească că viitorul ambelor ţări, constă în strângerea relaţiunilor prieteneşti. Doresc succes ARLUS-ului, fiecă­rui preşedinte de secţie, secretaru­lui general dr. Oeriu şi d-lui prof. Parhon în special, care a luat a­­supra sa, onorabila dar greaua sarcină de a conduce o atât de necesară asociaţie. CUM LUCREAZĂ VOCSUL al pe loc manifestările şi diversele­ alte lucrări ale ,,Vocs”-ului. Sarcina nu constă în a elabora programe vaste care nu pot fi duse la îndeplinire ulterior. Este bine să începem cu programe mici, care să fie desvoltate treptat. Dacă se ia o sarcină mai mică, prin îndeplinirea ei se atrag oamenii, ceea ce permite lărgirea muncii, iar apoi se pot elabora şi planuri mai vaste. Munca secţiunii con­stă dn cea zilnică şi din acţiuni special© de importanţă mai mare. In munca cotidiană care este exe­­cutarea chiar de birou, se face trierea corespondenţei, se stabileş­te cine va face prezentarea cărţilor, lucrărilor muzicale, sau a filmelor şi se cercetează activitatea secţiu­nilor. Munca specială este repre­zentată de organizarea expoziţiilor Inte cu lunile şi zilele, când treime de conferinţe, procese literare, etc. Nu trebuie să uităm că rostul or f­i trai­ul trebuie să coordoneze pra­­ganîzaţiei noastre stă tocmai pen-1 nul secţiunilor respective. Când *— fiecare secţiune va ajunge tru stabilirea relaţiunilor dintre popoarele Uniunii Sovietice şi ce­lelalte pop­oare, aşa că nu trebuie să se mărginească numai la spe­cialişti, şi să fie cât mai largi. Pe lângă legăturile dintre specialişti care se fac într-un cadru mai res­trâns, nu trebuie să neglijăm munca generală, care trebuie să stabilească legături mai largi în­tre popoarele noastre. Trebuie fă­cut un plan de activitate generală, care să cuprindă toate acţiunile, în vederea cunoaşterii reciproce, a popoarelor noastre. Acest plan trebuie stabilit de comitetul cen­să lu­creze bine în cadrul său special şi în vederea scopului comun, adi­că al strângerii legăturilor cultu­rale să se transforme în legături de adevărată şi sinceră prietenie. Şi atunci fiecare secţiune va cu­noaşte nu numai ceea ce interesea­ză specialitatea sa, dar va avea şi o noţiune concretă în ceea ce pri­­veşte condiţiunile de viaţă din Uniunea Sovietică. După cât am putut să înţeleg, aceasta este de altfel şi dorinţa intelectualităţii române. LEGĂTURILE CULTURALE ROMÂNO-SOVIETICE cu străinătatea (Vocs) ifihiRABMBhBhilyai GRRIOL NOU hr. 41 Ziar al Direcţiunii Politice de Front a Armatei Roşii publică­­ următoarele: UN AN DE VICTORII DURERE ŞI FERICIRE de IU­JA EHRENBURG Anul nou în Uniunea Sovietică de LT. T. PETROVA Scrisoarea unui soldat rus adresată unui soldat român Anul nou la Stalingrad de VALERIU CÂMPEANU Sburâm pe ,,Iak”-uri Din noţiunile unităţii franceze de aviaţie „Normandie” care luptă frontul de Est, Noul punemi în scenă la Teatrul Mare din Moscova * de NICOLAI VOLKOV întoarcerea fiilor rătăcitori Articol de Anul Nou nepudicat de Goebbels in Das Reich Urmarea romanului „Neînfrânţit” de Boris Gorbatov, articole­­documentare despre stările reale din Uniunea Sovietică şi ultimele­­ informaţiuni de pe front. lt .. t ! Toţi strigară şi aplaudară, iar Finito se ghemui mai tare în scaun, apoi toţi tăcură privindu-l şi el spuse: Nu, nu, şi se uită la taur; se strânse şi mai mult spunând cu glas tare: Nu! şi un cocoloş mare de sânge îi ieşi din gură iar el nici nu se mai folosi de şervet, ci lăsă cocolo­­şul de sânge să-i alunece pe bărbie, în timp ce el tot mai se holba la capul de t­aur, apoi spuse: „Toată vre­mea, da. Ca să câştig bani, da. Ca să mănânc, da. Dar eu nu pot să mănânc. Mă auziţi ? Stomacul mi-e bolnav. Şi acum, că s’a terminat sezonul! Nu ! Nu ! Nu.“ Se uită în jurul mesei, apoi privi capul de taur şi mai spuse odată „Nu“, lăsă capul în jos, îşi apăsă şervetul pe gură şi ră­mase şezând aşa fără să scoată o vorbă şi banchetul, care începuse aşa bine şi promitea să devină un exemplu spe­cial de veselie şi camaraderie n’a avut succes. — Aşa e, făcu Pilar. — Şi după aceia, clubul entuziaş­tilor, care se întâlnea la Café Colon şi şi-a luat numele după Finito, a împăiat capul taurului şi i l-a dăruit lui Finito, la un mic banchet, la Café Colon. In timpul me­sei, capul atârna de perete, dar era acoperit cu o cârpă. Eram şi eu la masă şi mai erau şi alţii. Pastila, care e mai slută ca mine şi Nina de los Pleines şi încă nişte ţigănci şi târfe de prima clasă. Era un banchet mic dar a fost foarte însufleţit şi s’ar fi ajuns la bătaie, pentru ca Pastira şi una din faimoasele târfe se încăieraseră pe o chestie de proprietate. Şi eu eram mai mult decât fericită şi şedeam lângă Finito ; băgai de seamă că nu voia cu nici un chip să privească în sus la capul de taur, care era înfăşurat într’o pânză purpurie, ca statuile sfinţilor în biserică în săptămâna patimilor fostului nostru mântuitor. Finito n’a mâncat mult fiindcă primise un palotazo, o împunsătură de corn, în timp ce dădea lovitura de moarte taurului, la Corrida a anului din Saragossa ; a căzut în nesimţire şi de atunci stomacul lui nu mai păstra mân­carea şi­ în timpul banchetului, îşi ţinea batista în faţa gurii, scuipând din când în când puţin sânge. Ce vroiam să vă povestesc ? — Despre capul de taur, spuse Primitivo. •— Despre capul de taur împăiat. — Da, spuse Pilar.— Da. Dar trebue să vă spun câ­teva amănunte ca să înțelegeți tot. Finito nu era nici­odată prea vesel, știți asta. Era serios din fire și nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată râzând de ceva, când eram singuri. Nici măcar despre lucruri cu adevărat ca­raghioase. Lua totul în serios. Era aproape la fel de se­rios ca Fernando. Dar banchetul ăsta fusese organizat pentru el de aficionados, care se întruniseră în duhul Finito și omul trebuia să pară senin și prietenos şi vesel. Aşa că în tot timpul mesei zâmbea şi spunea, din când în când, câte ceva prietenos, dar numai cu băgare de seamă ce face cu batista. Avea trei batiste la el şi le-­a umplut pe toate; apoi îmi şopti mie: „Pilar nu mai pot. Cred că trebue să plec“. „Atunci să mergem, spusei eu. Vedeam eu cât suferă. Toţi ceilalţi erau foarte bine dispuşi şi era o gălăgie groaznică. „Nu, nu se poate să plec“, îmi spuse Finito. „La urma urmei, clubul îmi poartă numele şi am şi eu datoriile mele“. „Dacă ţi-e rău, să mergem“ spusei eu. „Nu, spuse el. Eu rămân. Dă-mi puţin manzanilla“. Găseam că nu face bine. Să bei vin fără să mănânci nimic, când stomacul îţi da de furcă, nu face. Dar, pe semne, nu mai putea îndura ţipetele şi veselia, fără să bea şi el ceva. II privi cum dădu pe gât o sticlă întreagă de Manzanilla. Acum întrebuinţa şervetul pentru scopul pentru care îşi întrebuinţase înainte batistele. Banchetul atinsese cel mai înalt grad de entuziasm şi câteva din târfele mai grase erau purtate de membrii clu­bului pe umeri, în triumf, în jurul mesei. Pastora se lăsă convinsă să cânte ceva şi El Nina Ricardo cântă din ghi­tară; era foarte plăcut, un adevărat prilej de veselie şi o atmosferă de bună voie minunată, pricinuită de abureala vinului. Niciodată n’am luat parte la un banchet mai reuşit, atât de mare era entuziasmul şi nici nu ajunsese­răm măcar la desvelirea capului de taur, care era doar motivul întregei sărbătoriri. Petreceam aşa minunat şi eram atât de ocupată cu bătutul din palme, cu care întovărăşam muzica lui Ri­cardo şi cu adunatul oamenilor care trebuia să acompa­nieze cu bătăi din palme cântecul Nined de los Pennes, că nici nu băgai de seamă, că Finito îşi umpluse şi şervetul lui şi acum îl întrebuinţa pe al meu. Mai bău din Man­zanilla şi ochii îi luceau ; salută pe toată lumea cu capul şi părea foarte încântat. Nu prea putea să vorbească, fiindcă ar fi trebuit poate să întrebuinţeze şervetul, cât vorbea, dar făcea impresia, că e bine dispus şi că petre­cea bine. Banchetul înainta şi vecinul meu de masă, care fusese înainte impresarul lui Rafael el Gallo, îmi povestea ceva ; povestirea lui se sfârşea aşa : „Aşa­dar Rafael veni la mine şi-mi spuse: — Eşti cel mai bun şi cel mai generos prieten, pe care l-am în lumea asta. Te iubesc ca pe un frate şi aş vrea să-ţi dăruesc ceva... Şi aşa îmi dădu un ac cu un briliant minunat şi mă sărută pe amândoi obrajii; eram amândoi foarte emoţionaţi. După ce îmi dădu acul, Rafael el Gallo plecă din cafenea şi eu îi spusei lui Retana, care şedea cu mine la masă : — Să vezi că ţiganul ăsta afurisit a și făcut contract cu un alt impre­sar... — Ce vrei să spui ? întrebă Betana. —■ De zece ani sunt impresarul lui și încă niciodată nu mi-a dăruit nimic... Nu poate să însemne altceva... Da și așa a fost și El Gallo l-a părăsit. In clipa aceia, Pastira se amestecă și ea în vorbă, poate nu atât pentru a apăra reputaţia lui Rafael, căci nimeni nu l-a înjurat aşa ca ea, ci pentru că impresarul jignise pe ţigani, când spusese: Ţigan afurisit. Se amestecă în vorbă aşa energic şi întrebuinţa aşa expresii, încât im­presarul amuţi pe loc. Mă amestecai şi eu ca s’o potolesc pe Pastora şi o altă Gitană se amestecă şi ea, ca să mă potolească pe mine, şi gălăgia era aşa mare că nici nu se mai înţelegea vreun cuvânt, din tot ce se spunea, în afară de cuvântul „târfă“ care le acoperea pe toate , până ce se restabili liniştea şi noi, cele trei care ne amestecaserăm în vorbă ne aşezarăm, cu nasurile în paharele noastre ; atunci îmi dădui deodată seama că Finito privea cu o mutră îngrozită capul de taur, care tot mai era înfăşurat în cârpa roşie. In clipa aceia, preşedintele clubului începu cuvântarea care trebuia să preceadă desvelirea capului, şi în tot tim­pul cuvântării, care fu salutată cu .strigăte de Olé şi bătăi de pumn în masă, îl observam pe Finito, care se tot fo­losea de şervetul lui, ba nu, de al meu ; se lăsa din ce în ce mai jos pe scaun, privind cu groază şi cu aiurit capul de taur de pe peretele, din faţa lui. Spre sfârşitul cuvântării, Finito începu să clatine din cap, ghemuindu-se din ce în ce mai tare pe scaun. — Cum te simţi, dragule? îl întrebai eu, dar el mă privi fără să mă recunoască, dădu din cap şi spuse: Nu, nu, nu. Preşedintele clubului îşi terminase cuvântarea şi, în timp ce toată lumea striga bravo, el se urcă pe un scaun, se întinse, dădu drumul şiretului, care strângea pânza roşie pe­­capul taurului şi trase de pânză, care rămase agăţată de una din coarne; smulse apoi pânza şi coar­nele lustruite apărură, apoi capul galben pe care coar­nele se înălţau puternice, cu vârfurile ascuţite ca acele unui arici; capul era ca viu, părul mîţos de pe frunte parcă se mişca, nările îi erau umflate, ochi atregerisi ca­pul întreg îl fixa. ^ (Urmare în nr. viitor) CUI il BATE CEASUL de ERNEST HEMINGWAY CRONICA RADIOFONICA Am înregistrat şi continuăm să înregistrăm, pe zi ce trece o îmbunătăţire simţitoare a pro­gramelor posturilor noastre de radiodifuziune. O echipă nouă se pare că s’a opintit la lucru şi vrea să dea radiodifuziunii noastre un aspect occidental. O seamă de iniţiative au fost luate, aplaudăm mai ales la ideia de a difuza discurile a­­matorilor de muzică şi cari lip­sesc din discoteca Societăţii de Radiodifuziune. Am avut astfel de sărbătorit un program ce ne-a încălzit puţin sufletele făcându-ne să uităm lipsa căldurii de natură... mate­rială. Credem însă că trebueşte fă­cută o selecţie mai serioasă prin­tre... conferenţiari. De pildă, în programul de Joi 28 Dec. după sugestiva prezen­tare radiofonică a New-Yorku­­lui de către d. Petre Comarnes­cu a urmat o conferinţă despre „Jazz şi dansurile moderne”. Nu cunoaştem numele conferenţia­rului, însă este curios că azi, după ce avem o bogată literatură privitoare la „Jazz şi dansurile moderne”, se mai găsesc persoane care să emită platitudini şi apre­cieri false, de felul celor auzite la postul de radio Bucureşti. Exemplificările de dansuri mo­derne pe discuri cu cari s’a în­cheiat conferinţa nu pot fi apre­ciate la justa lor valoare într’un ziar de ţinută. E deajuns să re­marcăm că exemplificările au în­ceput cu un cake-walk, care era constituit dintr’o piesetă a lui Debussy Golliwogg’s dance — (Chiledren’s comer). I. B. O singură dorinţă: salvarea patriei Ordin de zi Nr. 1 al ministrului de război către armată Cu anul care s’a încheiat s’a înscris o nouă pagină în istoria frământată a Ţării noastre scumpe. O pagină plină de virtuţi na­ţionale şi ostăşeşti care au aşe­zat Ţara pe drumul ei firesc în­tru binele tuturor. Luptând fără teama împotriva tuturor greutăţilor, de la Majes­­tatea Sa Regele Mihai I primul ostaş al Ţării pe al cărui piept străjueşte simbolul celor mai înalte virtuţi ostăşeşti şi până la cel mai tânăr ostaş încercat în luptele de desrobire, n’a existat decât o singură dorinţă: salva­rea Patriei, şi un singur con­semna : totul pentru Ea. Cu anul care vine, începem o nouă pagină a istoriei noastre în care armata este chemată cea dintâi ca, prin jertfele, devota­mentul şi cuminţenia ei să scrie cele dintâi rânduri, credinţa neîntinata in viitorul frumos al neamului care aşa cum este el, viteaz, curat, cinstit şi muncitor, trebue să trăiască în­­tr’o lume mai bună. Spre voi sunt ţintite privirile Ţării şi voi reprezentaţi speran­ţele noastre.­­ Nimeni astăzi nu se mai în­­doeşte că ostaşul român ştie ce vrea şi când vrea ceva, nu pre­cupeţeşte nici o jertfă pentru a­­tingerea ţintei sale. Aşa fiind şi călăuziţi mereu de dragostea de ţară, care la rân­duri vă urmăreşte cu cele mai sfinte gânduri, păşiţi cu încre­dere pragul noului an şi cu cre­dinţa în Dumnezeu şi viaţa nea­mului, merge­ţi înainte. 1 Ianuarie 1945 MINISTRUL DE RĂZBOI G-RAL DE CORP DE ARMATA (ss) I. NEGUESCU Spectacolele Zilei TEATRE OPERA ROMANA (ora 18) : „Aida”, TEATRUL NATIONAL (Sala lie. Mat. Basarab, ora 16) : „Dezertorul” , Sala lie. Sf. Sava (ora 16) : „Edipos”. STUDIO (mat, ora 14): „Mama” şi (d. a, ora 17): „Decanul”, COMEDIA (ora 17) : „Medicul la di­lemă”. TEATRUL MARIA FILOTTI (ora 1T) : „Domnişoara Nastasia”. TEATRUL NOSTRU (ora 17) : „Noap­tea Regilor". COLORADO (ora 17) : „Azaia". MUNICIPAL (mai ora 14.30) : „Ne­poata din America”; (d. a. ora 17): „Vălul Alb”. TEATRUL MIC (ora 17): „Fraţii Ka­ramazov". MUNCITORESC (Muncă şi Lumină) ora 17 : „Punctul negru". TEATRUL CENTRAL (ora 17) : „Mi­reasa din Tărăscău”. TEATRUL VICTORIEI (ora 17) : „Re­­beca”. DARASEUM (ora 17): „Nopţi fără lună". A. B. C. (fost Picolo, B-dul Fache 108): „Un băiat de viaţă". PALADIUM (ora 14 şi ora 17) : „Cir­cu’ Tănase”. ALHAMBRA (ora 14 şi ora 17): „Dra­goste cu cântec”, GIOCONDA (ora 14 şj ora 17) : „Bal la Gioconda” (partea l-a), ATLANTIC (ora 14.30 şl ora 17.30) : „Stroe în Atlantic", STUDIO DARASEUM (ora 14 şi ora 17): „Ca la noi la nimeni", BULEVARD (Cinema Nissa) (ora 14 şi ora 17) : „Cocktail Melody”, CINEMATOGRAFE SCALA: Vrăjitorul din Oz. REGAL: Bing Bang ou Stroe şi Va­silache. ARO: Periferie. CAPITOL: Serenada primăverii (Tech­nicolor). TRIANON: Parada cea mare. FANTASIO: Totul pentru o carte. FEMINA: Copilul poporului. SELECT Maharadjahul din Hollywood și jurnal. ARPA: Infernul­ îngerilor cu Alice Faye. CORSO: Intermezzo şi jurnal O.N.C. nr. 4 VICTORIA: Amanţii şi revistă, CASANDRA: Ultima Întâlnire. BULEVARD.PALACE: Air­ Force TIVOLI I Allo Bucureşti I OMNIA: UN cântec pentru tine şi tru­pa de reviste V. Moraru. FRANKLIN: Andy Hardy milionar şi complectare, AIDA: Curcubeul şi compania Van­ti­no Flores­cu, ALCAZAR: Cei patru cavaleri şi tru­pă de reviste. ASTORIA: Bufalo Bill! salvează pieile roşii şi trupa de reu­ite .V. Moraru, AMERICAN: Călăreţii din Texas, ALIANŢA: Agentul mascat, BARCELONA : Actele vă rog şi trupei da reviste, CARMEN SILVA: Când felinarele se sting şi trupă de revistă, CARMEN: O noapte furtunoasă, CLASIC: Lozul 18000 şi jurnal de rftzi­baiu, COLORADO: Orice fată se mărită din dată şi jurnal, CRANGAŞI: Singură pe lume, DIANA: Spaima indienilor şi trupa Aura Georgescu Buzău, DACIA: Cine a ucis pe Moş Crăciun şi jurnal de războiu, ELDORADO: Cenuşăreasa şi trupa de reviste, FLORIDA: Vinerea Neagră şi com­pania Fănică Georgescu, GLORIA: S’au întâlnit la Moscova. IZBANDA: Nopţi argentiniene şi com­plectare, ILEANA: Spaima indienilor jurnal şi revistă. MILANO: Vin ploile şi trupa de re­vistă. VENUS: Cavalcada eroică şi trupa de reviste M. Lungu. VERGU: Destrg spaima vastului şi compania de reviste Georgescu-Si­biu. RADIO PROGRAMUL DE RADIO DE MARŢI 2 IANUARIE 1943 RADIO ROMANIA, RADIO BUCU­REŞTI ŞI RADIO CARPAŢI 12.00: Poşta Militară Radio, 13.00: Ora exactă; Orchestra Victor Predescu. 13.50; Publicitate; Muzică variantă 14.00: Ora exactă; Radio Jurnal, 14.20: Jazz Jan Sessior. 15.00: Rezumatul programului: închide­rea emisiunii; RADIO ROMANIA, RADIO BUCU­REŞTI I ŞI RADIO CARPAŢI 18.00: Deschiderea emisiunii; Ora 18.30: Quartatul Theodorescu; Haydn, exactă; Muzică modernă 19.00: Ora exactă; Radio Jumlal, 19.10: Valsuri. 19.30: „ O cerere In căsătorie” de Ce­­hov; localizarea de d-nna Margot Ma­­rinescu. 20.10: Arii din opera rusă. 20.40: Universitatea Radio; Conferinţa de la Teheran de Liviu Nasta. 21.00: Ora exactă. Concert festiv, 22.00: Ora exactă. Radio Jurnal; Pu­blicitate; Rezumatul programului p© a doua zi, 22.30: Muzică inspirată de copii, 23.00: Tangouri argentiniene și brazi­liene, 23.50: Radio Jurnal, 24.00: închiderea emisiunii.

Next