Vocea Covurluiului, iunie 1888 (Anul 16, nr. 3655-3676)
1888-06-01 / nr. 3655
NUL XVI. — Nr. 3.655 N A M B N T România . . . io leî ... io « »g. IV premiul bonaţilor ftrainatatim ... 34 le» 17 * oameniei se Galaţi la Ad,punea strict* la bivoitate. [acţiunea: 15 str. Mare 10 BANI EXEMPLARUL APARE ANUNCIU linia petit Papina IV: 40 ban , III : 80 INSERTIUNI pi RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 21»* Repeţirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancats se refusa. — Artico* leie nepubiicate nu se icapcesc. TOATE PILELE DE LUCRU, Administraţiunea : 15, atr. Marc. Telegranus rerardul part. al »Vocii Covurluiuiu»* AGENȚIA HAVAS. ^NSTANTINOPOLE, la iunie, la Varna. — Aflând caautorii din Monastir au primit ordinul nu primi nici-o hârtia semnata . Panuria, consul al Greciei, Dlpis a ordonat autorităților din ca represalie, de a suspenda legăturile oficiale cu consulul că o sorgintà turceascà, ar fi ne- Igeri . Porta considerând pe D. ,ia ca personal răspunzător de vnt, instrui autorităţile din Mode a avea numai raporturi ocum Panuria, şi de a evita Ituri amicale. E probabil că vi- Jiunile Porţii fiind ca totd’auna guvernatorul din Monastir a aflat reserva comandată, crede că Porta va sfârşi prin a fi aceasta atitudine. Totuși ea a uit la Atena cererea sea de repare a D-lui Panuria. INSTANTINOPOLE, io iunie — Varna—Nici-o decisiune nu s’a n privința notei ruseșci. Cociurile financiare continuă fără resultat pănă acum. Porta caută :tiju seama un expedient oare-care a avea câţiva bani spre a după obiceiu, lefa unei luni cu mea Bairamului, care soseşce cu nouă. |ÎNA, ii Junie. — După nisce lin Constantinopole, un Imam predicat de curând, cu ocasiupamazanului, într’un mod viola contra administraţiunii turreproşând de la cel mai mic pănă la cea mai mare neîngrijire şi venalitate, cari consumă ruina ţerei. Incidentul a fost înăbuşit, iar predicatorul supărat pus într’un loc sigur. BOLONIA, ii iunie. — Recpţiunea solemnă a studenţilor italiani şi străini s’a făcut ieri. Mai multe discursuri s’au rostit şi aplaudat. Studenţii germani au salutat pe romani scoţând săbiile lor din tecă şi strigând : Trăesc Roma neatinsă ! Studenţii primiră la 5 ore la gară pe studenţii francesi. Au fost scene de entusiasm indescriptibile. Studenţii germani se urcară în aceleşi trăsuri împreună cu studenţiii francesi şi au străbătut oraşul la braţe BANJALUKA, n iunie. — Principele imperial şi principesa, după ce au asistat ieri la Agram la punerea petrei fundamentale a unei casărmi şi după ce au primit ovaţiunile asociaţiunilor de cânt la preumblarea cu torţe, au pornit spre Banjaluka, unde au sosit diminaţa. Primirea fu simpatică. Nişte tineri nobili mahomedani, călări, aţi însoţit pe principi de la gară pănă la hotelul unde au descins III soţiBJSapî upS suippi sapsA as y GALAI 1, 31 Mam 1888. Se scie în ce mod necorect si nereal y y aşa dish conservatori de la Costa, îndată ce vedură că situaţiunea s’a schimbatat, au început să trîrabiţeze la noul guvern, să alerge cu jălbi în proţap şi să solicite situaţiunea, adecă slujbele, pentru ei şi pentru partidul lor, aşa cum acum se numesc de liberali-conservatori. Dar atâta nu le ajungea, şi ei au voit să tăgădiască aliaţilor dinUleie grele, none liberalilor disidenţi, dreptul la existenţa politică, uitând şi angajeamentele scrise şi luptele şi judecăţile grele ce am îndurat. Şi pentru ce toate aceste? Pentru lăcomia de a acapara tot, ca şi când noi am fi voit a le disputa slujbele la cari nici nu am gândit şi nici le am avut ca mobil al luptelor noastre. Acestă conduită a lor provocătore şi necorectă ne impunea datoria a le rupe masca de la început şi a le da lupta de corideiu ce am întreprins. Am început lupta acum când nu avem nici alegeri generale, nici comunale sau judeţene, ca să nu ni se impute că facem acesta stimulaţi de pasiunea luptelor electorale. Nu, nu avem pasiuni, avem convingeri când luptăm în contra -111161 grupări ce nu e întocmită decât pe corupţiune, pe calomnie şi instrigă, iar nu pe principie corecte, pe partidi, cari, oricare ar fi diferenţele între ele, au drept la respect, când şi în conduita şi în acţiunea lor nu părăsesc buna credinţă şi cinstea politică. Din nenorocire noi nu am avut şi şi nu avem astfel de adversari printre cei grupaţi la joşti. Aci dar în cetatea nostră desfacerea oposiţiunii unite se impunea prin forţa lucrurilor, se impunea prin necorectitudinea celor ce aşa se numesc liberali- conservatori, de vor fi ei în adevăr liberali-conservatori recunoscuţi de şefii respectivi ai partidului. De altfel vedem că şi la Iaşi desyafacera oposiţiunii unite s’a făcut, precum s’a făcut şi la Brăila şi aiure, şi probabil nu seim cât va mai putea dura şi la centru.. MERCURI, 1 IUNIE 1883. Cronica locală. — Ne a prăpădit Fosta cu ameninţarea sea că 11’are să ne mai răspundă de cât când va fi vorba de fapte precise. Sistem comod. Dacă eşti înfundat, e mai bine să taci şi să nu răspândi decât când îţi vine la socotelă. De cât, fiindcă Fosta promite că va răspunde la fapte precise, atunci vom căuta şi noi a pune înainte tot de aceste. In unul din numerele recente Fosta afirmă că redactorii şi patronii sei n au nici-un punct negru în trecutul lor (negreşit politic) şi că în tot timpul guvernului colectivist n’au avut cel mai mic contact cu el şi nu i-au dat cea mai mic concurs. Attunci întrebăm pe Fosta : Precis e că D. Gr. Robescu a venit în Galaţi şi a stat mult timp ca primprocuror al guvernului colectivist, post eminamente politic si de confiență a guvernului ? In acesta calitate 11’a dat nici-un concurs guvernului colectivis si n’a avut nici-un contact cu el ? Precis e că D. G. Robescu, sub prefectul Cercjies, la alegerile pentru Constituantă, și-a pus candidatura ca naţional liberal, ceea ce probeză că făcea parte tot din colectivitate chiar după ieşirea din slujbă? Precis e că in 1885, cu ocasiunea alegerilor comunale din acel an, D. G. Robescu, sub miragiul de a fi primar, s’a pus la disposiţiunea prefectului de Tecuciu spre a îngenunchia la picioarele acestua independența orașului pe care pretinde cal iubesce ? Ore prefectul de Tecuciu, D. Tache Anastasiu, nu era colectivist? Ori îl convertise D. Robescu la ideile sale sânte ? opo-» „VOCII COVURLUIULUI 93 IUL CUMTELUI 30 20 m CRISTO Trădai d« A. CUETEANU. PARTEA. II au bogat ca Monte-Cristo VIII (Urmare) D’ale lui Coucou, letind acele admirabile pagini, 81 litra, care era acum singură în elă, simţi» inundeadu-i-n ) inima luiţiminte necunoscute. I se pSo pftnft atunci nu trăise, că i se dea o lume necunoscută. Dar noaptea întrerupsese cetirea ei. Rătăşise la început nemişcată, gustând în linişte acea sensaţiune străină ei pănă atunci, uitând totul, repetând încet numele aceluia pe care îl ventuse pentru prima oara şi în care recunoscuse, la prima vedere, o inimă mare, o voinţă puternică. E bine de admirat. A admira este o plăcere pe care o cunosc prea puţin aceia cari şi-ul luat de normă să denigreze tot şi cari se cred fericiţi când au dirimat. Se Înşelă. A admira este a intra în relaţiune cu idealul, a şi i apropria, a respira parfumul sett, sucul seu. Gândindu-se la Monte-Cristo, căutând a’lnțelege, miss Clara se simţi* rădicându-se la nişte regiuni înalte pe caii până atunci nici nu la presupusese. Zuia un sublim, unde dorai a dreptatea În tip’enderessea eternă. Nu mai vidia unde se afla. Urma pe eroul seu în sbuciumurile trecutului 890, cătând a prevedea ce va fi în viitor. Și s’ar fi putut spune că Dana Caraman observase acel efect. Se dusese cu discrețiune, lăsând pe mies Clara singură cu impresiunile sale. De o dată luna fetre tresări. I se părea că aud 189 la câț'va pași departe de ea un sgomot ciudat dincolo de qUd. Rădică capul, eseul ă cu atențiune, încă sub impresiunea visului seu, eretjând într’un fel de ap^rițune subită. Dă, era o ap*rițiune ! dar ce fel ? întâi un sgomot ca cura cineva s’*r apuca de g*rd, apoi întinise .A duse o mână... pe urmă o înjurătură cine scie din care cause, poate din esuaa unui incident neprev6(}ut. Apoi apăru o față roșietică, încadrată de o părecha de mustiți amenințătdre. . Coucou, ziarul in fine!... M■ 88 CUr* nu se mișcă. Ii plăcea să vc(J^ 1* ce tindea acea esc&lodă nocturn», Zuavu), de altmintrele foarte liniștit, trecuse mal întăi Jun picior, apoi celal’alt, şi se aşezase bine pe n'd. Şi la urmă, după ce se uitase în toate părţile, fără a vedea^nimic, bine înţeles, sărise jos. Aci se scuturase ca un câne care iese afară din apă ; pe urmă fără nici-o té-Jttà, ca om ce îşi cunosce preţul, şi care nu se mai sptrie de [lucruri de nimic, apuerse spre casă, cântând d’abia să amorțască sgomotul pașilor sec. Și acra fiind caldă, ferestrele casta erau deschise.