Vocea Covurluiului, iunie 1888 (Anul 16, nr. 3655-3676)

1888-06-10 / nr. 3662

VOCEA COVURLUIULUI După cât se soare, consiliul se o­cupă de vre-o 2 (JilA de «facerile e­forsl spitalelor civile. r­o: — Aflăm că întrunirea colectiviș* tilor, care este convocat! pentru Du­minecă, are de scop de a se semna un protest cătră ministrul de interne contra modulul efectuării alegerilor comunale din capitală. — înaintările și transferările între unia din membrii corpului diploma­tic a României din străinătate nu se vor face așa curând după cum se credea acum cât­va timp. — La Târgoviște s’a fixat a se face alegerile comunale la 20 iunie. — D. Maiorescu, ministrul instruc­ţiunii publice, va merge liv Iaşî spre a asista la ceremonia desvăluirii sta­tue­­lui Miron Costin, care va avea loc Duminecă şi Luni. — Se vorbeşte cu insistenţă despre o apropiată convocare a Corpurilor legiuitoare in sesiune extraordinară. — Cetim în România liberă . Consiliul de miniştri a aprobat di­solvarea comitetelor permanente din Vlaşca şi Ilfov. — D. P. P. Carp, ministru­­d in­terim al domeniilor, pregăteşte o lu­crare de reorganisaţiune a adminis­­traţiunii forestiere dependentă de a­­cest ministeriu. — Un mare stabiliment de feres­­traie este să se stabilesc! în judeţul Vâlcea. — Cetim în Democraţia . S’a luat hotftrîrea de a cere M. S. Regelui o amnistiă pentru toţi săte­nii răsculaţi cari sunt deţinuţi la Vă­­căreşci ca instigatori ai răscollelor. — La alegerile comunale din Cra­iova pentru colegiul II au votat 481 alegăt­ori. L­ata oposițiunii a întrunit urrori­­terele voturi : D- il Nicu Dimoviceou 467, Mihe­il Trişcu 466, Scarlat M­a­ivesen 436, Doctor Atanasescu 416 Hristache Pesscov 353, Marin Anto­nescu 324, Petre Ştefănescu 319, Co­­andă Nae 317, Peruianu Ion 317, Stănescu Grigorie 314, Târnoveanu George 310. — Ministerul agriculture! publică un tablou statistic de Întinderea se­mănăturilor din lumna anului 1887 După acest tablou, întinderea to­tală a semănăturilor din toamna anu­lui 1877, făcute în țara întregă, se urcă la cifra de 1,490,452 hectare, din car! : 414,994 hect, sem. făcute în ogóare 658,096 n » » porumbişte 367,362 „ „ ' „ mirişte. Reportate la întinderea totală a se­­mănâturilor, vin în proporţiunea ur­mătdre : 31—20% semănături în ogóare. 44—15% „ „ porumbîşte 24—65% , „ mirişte. — Conrespondenţeî Politice i se scrie din Bucureşci că ministerul Rosattî-Corp se absţine cu desăvârşire de la ori­ce iniţiativă pentru resolvi­­rea cestiunilor cari atârnă de la ma­joritatea viitoarelor Corpuri legiuitoare cari se vor alege din nou. Acest el pute o fice atât în ce priveşte modifi­cările tarifului autonom, cât şi reîno­oirea tratatului comercial cu Franci şi continuarea tratărilor cu austro- Ungaria. In toate aceste cestiuni o pro­cedure decisivă nu se va putea adopta de­cât după nouele alegeri şi după constituirea definitivă a unui cabinet sigur de o nouă majoritate. CULTURA ŢERANILOR. Am constatat cu multă mâhnire re­­sultatele unei culturi neîngrijite. Pe moşiile unde grânele proprietarului, arendatorului şi a multor dintre să­teni sunt foarte frumoase, se văd altele mici, rari, pipernicite ca în anii cei mai rei. Causa o înţelege fie­care : pămîntul arat puţin şi fără îngrijire; semănăturile făcute prea târziu. In u­­nele localităţi am verut ortul şi o­raşul cari de abia răsăriseră pe la 21 Maia, pe aici de abia se semănase porumbul, pe când alăture porumbu­­rile înalte de o palmă erau prăşite. Păcat de muncă, păcat de cheltuelile făcute. Şi când te gândescî că cel cari lucreaza cu atâta neîngrijire sunt nisce țeranî tocmai a cărora existență depinde de resultatul semenăturilor. Aceasta neîngrijire trebue combătută prin toate mijloacele, trebue cercetate căuşele şi înlăturate. Când cultura s’ar face cu îngrijire, şi ţeranul ar recolta termen de mij­loc 5 chile de grâu, 5 chile de po­rumb şi de orz şi pe lângă câte­va care de tân bun, toate aceste după 10—12 pogoane; când deosebit de a­­cesta el, cultivând şi locuri luate cu învoela, ar mai recolta încă atât, ne­greşit că starea sătenilor noştri s’ar schimba ca prin minune. Mulţi dintre ţeranii noştri recoltezâ îndoiit şi în­treit, din nenorocire vise mulţi ră­mân înapoi, şi chiar în anii cei buni, ca cei de faţă, fac câte­va baniţe de grâu şi încă atât de porumb. Cu toţi recunoscem aceastâ stare ne­norocită ; cu toţii o deplângem, aceste vise nu ajută pe ţeranî, câci cu tân­guiri, cu vorbe scrise sau rostite nu se umple magasia. Şi cu toate aceste datoria de Români ne impune să ne scuturăm de nepăsare, şi cu toţii u­­niţî să înlăturăm numeroasele cause cari apesă asupra propăşirii sătenilor noştri. Mişcarea­ țeranilor a provocat mai multe păreri asupra mijloacelor de a le ameliora condițiunea. După cum am mai smis,­­toate sunt isvorâte din cele mai bune intențiuni, inse aceasta nu este de ajuns. Cestiunea este prea complexă pentru a putea fi resolvată în mod expeditiv. Câte măsuri s’au f­i , propus au fie­care partea lor cea bună şi probabil că la timp se va ţi­nea seama de dînsele, întru cât sunt conforme cu legile şi instituţiunile noastre Putem vi se încredinţa că ori­ce măsuri nu vor fi îndestul de efi­­cace până când nu se va emanicipa ţeranul prin perfecţiunea culturei. Pe cât timp se va sgâria pământul în loc­­ de a se ara de câte două şi trei or pe cât timp semănăturile se vor fi prea târziu ; pănă când sistemul d cultură va fi viţios, sărăcit ; în fiu pe cât timp ţeranul va depinde ei clusiv de altul pentru a şi nutri viţei atât véra cât şi ierna, pănă când a­ceste condiţiunî de inferioritate va exista, pănă atunci starea ţeranul va fi tot precară, chiar dacă ar ave­a5 pogoane de pămînt în loc de 7. 1 agricultură recoltele favorabile nu­­­târnă atât de la suprafaţa cultivat cât de la modul cum este cultivat. O moşidră de 250 pogoni bine cai­tată produce brut în ani de mijle aproape 25,000 lei ; rea căutată nu şei dacă va da 8,000 lei. O moşidră d 12 pogoane bine cultivată poate prodi­ce brut de la 1000—1,300 lei, neîi grijită aceeași moşibră nu sem dac dă 500 lei. Anul trecut, pe când pi mîntul bine îngrijit a dat 2 chile dB­cu grâu la pogon, grâul ţerănesc, an­ c ture cu cel proprietăresc, a dat 10­ : • 15 băniţi, aşa cu orzul, cu porumbii­ şi alte plante. 1 jipt Cestiunea dar nu este numai de a le înlesni pămînt celor cari nu ai dar trebue luate măsuri pentru spo­rirea producţiunii, câci, să nu se scap din vedere, ţeranii cari au câte pogoane sunt săraci şi trăesc mai aş de prost ca cei cari au mai puţin. Aşa­dar, fără a micşora câtuşi­­ puţin folosul politico-economic al în­mulţirii proprietarilor mici , fără r­ost contesta necesitatea ca Statul să ur­meze cu vinderea moşiilor sale ţer­­rănilor cari nu au pămînt , fără a ne­socoti prudenta măsură ca el, Statu să cumpere moşiile cele mari pentr viitor, totuşi stăruim în a declara c toate aceste măsuri vor fi aproape zi­darnice pre cât timp cultura ţăranilo va rămânea înapoiată ; pre cât tim pămîntuî va produce mai puţin o jumătate din cât poate produce; pr cât timp ţeranul nu va înveţa că pă ţârina ce are pote să producă îndoiti şi întreit de cât produce astăzi. Reforma îmbunătăţirii culturei ni s impune şi o privim ca mijlocul ce mai eficace, atât pentru ameliorare. ::d­­u (fie :nu­ ir preveduse are ceea ce avea să se în­tâmple ? Jacopo era fericit. Nu vois? oare acesta? Și se mulțumi de trug* pe Jacopo să ducă lui Maximilian și Valentinei scrisoarea prin care le z}i­­cea adio. Apoi plecase cu Iliydea pe Ah­yen Jacopo rămase un moment gândi­tor, parcă regreta că nu putea pleca. Apoi se întoarse gânditor a­casă. Pentru ce din z­iua aceea i se piru că Manelita se schimbase pentru din­eul ? Era oare ce­va real? Ochii ei nu erau oare tot aşa de strălucitori, păru­­sea tot aşa de negru, buzele sale tot aşa de roşii ? Ore îşi presenta cu mai puţină graţia fruntea sea la sărutatul bărbatului seu ? Jacopo n’ar fi putut răspunde. Și totuși i se părea ca cum ar fi pri­mit o lovitură mortală în inimă. Se tntristi, și uneori, când privia la o­rizont, o lacrimă se sluj­­ea din ochii 80. .. Tim­pul trecea. Cum Clase are Jacopo de o data ideverul? Sa stie are cât (l­va din câte întâmplări mic! se face o eigu­­rai ta, se scie on din i ate picături de apă se umflă torentul. Iii » au«Jit ud cu\înt, o privire surprinsă, un nimic, o suflare, un suspin, o lacrimă !... și iuti 'o (}i » flăm că nu mai e nici o fericire pen­tru noi pe acest pămînt.. gâcior, cons­tatăm că aceea căreia ne am devotat toia viaţa, tovarăşa aleşă, aceea pen­­tru care am fi murit cu plăcere, a­­flăm că Manelita nu ne mai iubeşce, că ne înşală, că iubeşce pe un altul! Şi cine este acel altul ? Acela este de asemene un trădător şi un infam, căci şi dînsul este ami­cul, tovarăşul nostru, omul care ne a dat mâna, acela pe care l’am chie- ELUt frate. Com­ se numesce?Ce in­­portă. Are numai un nume:Juda! O! când Jacopo r­ăp­etese acea nee­­crămutată siguranța, când înțelesep­e, când sciuse că Manelita,­­ durata sea Manelita, tridase jurămintele céle, rupsese velul ei de logodnică, când ven­u într’o seaia, pe când nu l vedea, câ’și dădea buzele la buzele infamu­lui, sur­­jendu’i cum îi zimbise și lui, Jacopo simți­­n s­ue o­re;é­i de moar­­e. Și Pună sea fu așa du mare, încât rămase linișcit. Nu sări la dânșii cu toporul. Nu, nu avu acea turbare nebună. Nu plânse de loc. Dar jură că are să’și răsbune într’un mod înfricoșător, teribil. Se cercetase cu rficelâ. Comisese el vre-o greșali, nu se ținuse poate de cuvânt, resistsse cel puțin la cel mal mic capriciu * Manelite?, 8*n o in­sultese cu ce­v«, s*ț atinsese delict teta el de fexnee ?. . Nu, fustaa to'­dVuDR indulgent, tot-dh-una iobitoi Acer. femee era un kdodb­ru. Și ui lucru îl despera mii mult: se arăți catră dineul mal afabilă, mal grat asi mii iubitoare ca ori-când, ca nici o dată. Avea îndrftsuela Bă ’l întindă len­țu!, îi­­jicea ca altă dată: iubitu mtu ! A ! dacă cel puţin îl ar fi strigă cu francheţii : — Te urâsc ! Poate că ar fi plecat capu’, poate ci ar fi fugit, plecându-se sub blestei. Dar nu! ipocriţi, lasă, hoţa de iu­bire, Manelita îi dădea sărutări mur­dare. Ruşine şi înfamtă ! Jacopo luă o decisiune sinistră. ( Va urma), r

Next