Vocea Covurluiului, august 1888 (Anul 16, nr. 3703-3726)
1888-08-05 / nr. 3706
IUL XVL Nr. 3,70«. N AM Elf T pu România lan ... io lei ■uni . . . io « HIV premiul tpcnalilor ■ni străina»*: 3 ian ... 34 lei ■ ani ... 17 * onanseniei se Gaiali la Ada punea (Jiarniscricta la binpostale. 1iw'lia,l 'iu 10 BANI EXEMPLARUL VINERI, 5 AUGUST 18S8. ARaNCIU linia petit Pagins IV : 40 bani » III . So ÎNSERTIUNI Și RECLAME Padina III : So bani La Cronică : 2 1*: Repejirile se fac c* rabat însemnat. Scrisori nebancate se reiusă. — Articolele nepublicate nu 19 înapoesc. bdacțiunea: 15 str. Mare. ’|i APARE i?* 'CATERILELE DE LUCRU. ||; Administraţiunea : 15, str. Mare. I ITelsg'îSwaa.© Serviciu] part. ai »Vocii Covurluiulu*« AGENŢIA HAVAS. DNDRA, 15 August. — Corespentul ziarululStandard la Berlin , câ ar fi vorba de un tratat de erţ între Rusia şi Germania. Toeste posibil ca Rusia să uşureze turile de importaţiune. JENA, 15 August. — Se anunţă Belgrad "Corespondenţă politice că cipele Bulgariei a exprimat sacţiunea sa deosebită că Serbia a represintată într’un mod oficial faugurarea liniei internaţionale principele a adăogat că el vede ceasta expresiunea voinţei verbe a strânge şi mai mult relaliile amicale ale celor două ţări. ERLIN, 15 August. — Imperatul urnit pe regele Portugaliei şef al imentului al 20-lea. fcONSTANTINOPOL, 15 August. — Primul tren internaţional a sosit [ivinţa la ora reglementară. Nicî-o opţiune nu s’a fuc ut. Nume roş», ctatori erau la gară. SOFIA, 15 August. — In onoarea ^ersăriî prestării jurămîntului de •e principele Ferdinand, un serif divin s’a făcut la catedrală. Toți luiștrii asistau. Principele a asistat turma la defilarea trupelor. Apoi l avut loc un dejun de gală și seara I banchet. PARIS. 15 August.— UDoua Revista b-nci Adam afirmă autenticitatea ortului D-lui de Bismarck şi proie noul destăinuiri. ROMA, 15 August.— După o depeşă a comandantului trupelor din Africa, din cei 400 başibuzuci trimeşi la Saganiţi, sub comanda unui căpitan italian, numai 221 au rămas în viaţă, din cari 57 răniţi , iar cei 300 başibuzuci conduşi de Adamaga au perdut 40 de oameni. BERLIN, 15 August.— Regele Portugaliei a plecat dimineţa la Praga. El a fost însoţit de către împeratul pană la gară de unde cei doi suverani s’au despărţit intr'un chip foarte cordial. A se vedea ultime gclrî telegrafice pag. III. bALAll, 4 August 1888. ŞI MIŞEI Şl il EA CREDliNŢA. Arma poştaşilor spre dilele alegerilor a fost tot-d’auna mişelia şi calomnia. Acesta le este alimentul sufletului, cu dînsa şi-au făcut drumul în lume. Gălâţenii scrii că în orice alegere, ba chiar în însăşi «lina alegeri», poştaşii* au publicat totd’auna pamflete anonime contra adversarilor lor. Aşa au făcut în 1876, când de pe scena teatrului veneticul din Zagora turna balele calomniei contra D-lui Lascar Catargi ; aşa în alegerile trecute, când publica în pamflete toate necurăţeniile sufletului seu contra D-lui M. Cogălniceanu ; ba chiar persona suveranului na fost cruţată de aventurierul din Epir, care avu neobrăzarea a dice Regelui României : „Să se plece sau să plece“, el care plecase din Epir pentru a se oploşi în blânda Românie . Acest individ, în asociaţiune cu un aşa numit în Galaţi giambaş politic, după ce linguşise cu aceeaşi rosofîre tote partidele şi pe toţi bărbaţii politici, după cum cu aceaşi neruşinare îi calomniase rând pe rând, a reuşit să se strecore şi sub pelea guvernului junimist, care pănă a nul numi în comisiunea interimară, numia grupul junimist un grup microscopia iar pe bărbaţii lui omeni vicleni ce umblă în două luntri. Guvernul junimist, pentru a arăta pe om în goliciunea lui, recomandă tocmai pe emigratul din Zagora la semnătura M. Sele Regelui spre al numi în comisiunea interimară, şi astfel să răsbune injuria adusă suveranului, făcându’l pe el să se plece la nivelul ciolanului ce i se aruncase. Ajuns aci, emigratul /a?, Zra puse mâna pe nişce memorie ale /emisiunii numite de guvern spre a constata situaţiunea financiară a comunei, şi, deşi acesta lucrare trebuie ,ai întâi a fi vedută, discutata şi verificată de consiliul comunal şi apoi publicată, el credu că în ţera românescă îi este permis tot, că el represintă şi consiliu şi lege şi tot şi deci fără multă vorbă se puse a cUpi Augmente de ici de colo, ba D-(eu ştie dacă sunt de bună credinţă reproduse, şi cu aceste vine a împroşca prinCosta în ajunul alegerilor pe toţi câţi nu’i plac sail nu’l lasă linişcit saşi rodă ciolanul ce i s’a aruncat, lată omul, iată armele cu cari voeşce să se înfigă în comună. Nemulţumit cu atâta, el întră în vieţa particulară a oamenilor şi a familiei lor, el de a cărui familia nimene pănă astăzi n’a voit să cerceteze nici prin Rusia, nici prin Epir, tocmai spre a nu viola respectul sfânt datorit familiei. Cu aceşti individ au a lupta Gălăţenii în alegerile viitoare. Lupta este grea, pentru că, după ce au corupt şi înjurat tot, ei n’au nimic de perdut şi nici-un scrupul nu căleuşesce în acţiunea lor. N’au cruţat pe preoţii slabi de înger, pe cari i-au degrădat ; au cruţat pe profesori, pe cari i-au pârît şi calomniat ; n’au cruţat pe micii comercianţi, pe cari i-au înşelat ; n’au cruţat pe funcţionari, pe cari i-au injurat cerând depărtarea lor în masă ; n’au cruţat rând pe rând toate partidele din Galaţi, şi pe bătrânii conservatori, şi pe liberali-naţionali, şi pe disidenţi, pe toţi rând pe rând i-au defăimat, ca astfel să potă pluti peste toţi şi să pună sub călcâiul emigratului din Epir şi a unui giambaş de două hotare viaţa unui oraş întreg. Treaba Gălăţenilor este de voesc sa fi nu să fie stăpâni în casa lor ; treaba lor este de vor să desfăşura steagul neatârnării, sau de vor să’şi pună ca steag pe vârful cetăţii lor fustanela emigratului din Epir. De la modul cum vor alege îşi vor zugrăvi înşişi portretul lor moral, şi analele târgului vor înregistra sau o epocă (V, decadenţă? ca contrast la epocă de bârbăţi, când Gălăţenii sciaft să alegă pe un Negri, pe un Cuza ; sau vor dovedi încă o dată că ei n’au trebuinţă de aventurări din Epir spre aşi regula sorta şi interesele târgului lor. Gălăţenii dar vor merge în plină cunoştinţă de causă în zilele de 7 şi 9 August , de o parte va fâlfâi steagul fustanelei epirote, de alta steagul românesc al tradiţiunilor gălăţene. Sentenţa se va da între unul şi altul, şi ea va fotografia pe Gălăţenii de adi faţă cu cei din trecut. Zio!» „VOCII COVURLUIULUI U 2 FIUL COMTELUI JDJS Trădai di A OURTEANTJ. PARTEA II ai bogat ca Monte-Cristo XXIII. (Urmare). Nu trebue sa mori. Ua om călare domina mulţimea cu fia set înaltă. Fruntea se» era încinsă ca un turn verde ce au drept sâ’l parte nnii aceia cari su fost la Meoa să se chine la momnîntul sfântului profet. Cine era acel om ? Și gândndu-se la acesta, Albert AUiJi resunând la urechea sea glasul acelui om care’ii‘ae8e“ Na îr®bue să mori ! Acel om era săracul care trecuse Mediterana pe bordul Alcyontoul, era acela ce lăsese comtelui de Monte- Cristo un adio ce era o ameninţare, acela care se numise Maldar care însemneza Bogatul şi care în realitate se numia Mahomet-ben-Abdallah... Deja în conversaţiunea ce comisie avusese cu Baanchamp precum şi în cele câteva trase scăpate lui Coucon, s’a aflat care era rolul jucat de acel om care jurase Europenilor o ură mortală. Feroce și șiret, sciuse mal întâi să capete încrederea Francesilor can un moment îl numiseră guvernator a provinciei Tlemceu. Ipocrisia se* îl înșel«»** și oftt-v* timp se putuse crede că Franţa nu va avea aliat mai devotat şi mai folositor. Ilusiune ! Pe când făcea declaraţiuni de amiciţie, cu acea bogăţii de imagine şi de poetice figuri cari mai adesea ori servesc a disimula mai bine gândul adevărat, Maldar (sâ’i păstrăm acest nume) organ sa cea mai vastă conspiraţiune care trebuia să ne ameninţe în Algeria şi viaţa dominaţiimea nostră. Chemase la dînsu sinistra societate a Khuanilor, şi soiuse să lege de causa sea pe aceşti fanatici cruţi* cari nu se dau înapoi dinaintea niei unei crime. Toţi cei feroci sunt creduli. Maldăr spunse sa’l convingă că primise de la Ailah comunicări misterioase, şi le predica resboiul sfânt în numele lui Dífeu, care, crucea el, îi trimisese vision! ! Şi’l securifta, şi cuvintele seie cari flatau adâac instinctele sălbatice aihuanilor, proraiţendu-le amorul şi hoţia, se răspândiţii în depărtare ca semnale de revoltă. Dar o ultimă consacrare lipsi« misiune! de furiă ce’şi atribuia Maldar. Trebuia să se ducă să visiteze rapistatul sfântului profet. Şi plecă la Meca, lăsând în urma sea pe semn cel cari aţîţia din toate părţile furia triburilor deşertului. Fu eşceptat un an întreg. Reîntoarcerea mea trebuia să fie semnalul liberăreî,e exterminare! creştinilor. După ordinele sale, se ştie că se întrebuinţase o nouă tactică Khuanii procedaui prin surprindere, prin năvăliri neaşceptate în teritoriile ocupae. Şi făceai prisonieri, cari fcrebniţt si fie ţinuţi în temniţi până la îndrcerea lui Maidar care avea sa