Vremea Nouǎ, aprilie-iunie 1968 (Anul 1, nr. 37-112)

1968-04-02 / nr. 37

* 4" ? Numai cu vorbe, sămînța nu intră sub brazdă! D­e la o zi la alta, timpul devine tot mai frumos. Mercurul din termometre urcă con­tinuu. Specialiștii, me­canizatorii și cooperatorii trebuie să răspundă timpu­lui prielnic cu tot elanul și torțele de care dispun. Pentru a ne dă seama in ce măsură acest deziderat devine, pentru fiecare uni­tate agricolă cooperatistă, o realitate, am întreprins un raid în partea de vest a județului. Primul popas l-am făcut in comuna Pungești. Aici, din 324 de ha culturi, cît trebuia să se însămînțeze în epoca I, pînă la 27 martie se însămințaseră doar 78 hectare. Mazărea a fost însămânțată pe nu­mai 35 ha din 125 planifi­cate, sămînța de stă încă la adăpost, lucernă dar nu este în totalitate asi­gurată.­­­ Vom căuta,­­zilele a­­cestea, și restul de 400 kg de sămînță, cît mai lip­sește — ne-a spus specia­listul cooperativei, Ingine­ M. POPOVICI (continuare In pag. a 2-a) ■SSW" Organ al Comitetului județean Vaslui al P. C. R. și al Consiliului popular județean provizoriu Utilii orivmlir urlale, i sqtiiililor. ilinii pilii iii iirUliB liljlii Miit iiJrMUia sprt: Urgentarea semănatului întreținerea ogoarelor de toamnă La însămînțarea florii - soarelui întârzieri nejustificate T­impul permite ca în fiecare cooperativă agri­colă din județul nostru să se treacă, cu toate forțele, la insămînțarea suprafețelor desti­nate culturii florii-soarelui. Totodată, orga­nele agricole județene au dat indicații ex­prese în acest sens, atît cooperativelor agricole, cit și S.M.T.-urilor. Totuși, în multe locuri se trece cu neîngăduită încetineală la înfăptuirea indicațiilor primite. Afirmația noastră se bizuie pe mai multe fapte pe care raidul-anchetă întreprins, recent, in raza de activitate a S.M.T. Bogdănești, ne-a permis să le constatăm. Aprecierea generală pe care situația din unitățile vizitate o reclamă este aceasta : insămînțarea florii­­soarelui este întîrziată. La Popeni, tehnicianul a­gronom Mircea Chelaru recunoștea singur că s-ar fi putut ca încă în urmă­­ cu trei zile să se treacă la insămînțarea florii-soarelui. Nu s-a trecut din cauză că nu a existat teren pregătit. La Murgeni, pe 27 martie seara, s-a stabilit ca din dimineața urmă­toare, tractoriștii să treacă la executarea acestei lucrări. Am căutat semănătorile peste tot, dar nu le-am găsit. I-am întilnit, in schimb, pe tehnicia­nul Gheorghe Cucu­,­ președintele unității, pe briga­dierul Ion Țilea din satul Rai și pe cooperatorii: N. Zonte, C-tin Zaharia, Gh. Buța. Veniseră cu toții, din zorii zilei, la punctul numit „Căsuța lui Doro­­văț" să asiste la punerea in funcțiune a Semănăto­rilor. Cînd am ajuns noi acolo era amiază. Oamenii înghețaseră de frig așteptîndu-i pe tractoriști, care nu sosiseră încă. „Nu au semănătorile puse la punct" — ne-au explicat ei, voind parcă, prin asta, să-i scuze pe tractoriștii din brigada condusă de Du­mitru Cojocaru. Dar nu scuzele ii vor ajuta pe mecanizatorii în cauză să se corecteze, ci, în pri­mul rând, un control riguros și permanent din par­tea conducerii S.M.T.-ului. Intr-o­ altă unitate, și anume, la Rînzești, ingine­rul agronom Gheorghe Beznea și președintele Ni­­colae Patriciu­ tocmai se aflau într-o ședință ope­rativă cu brigadierii. Pe ordinea de zi figura pro­blema pe care și noi o urmăream. Normal ar fi fost ca pînă la 28 martie, aici să se fi însămînțat cel puțin 120 din cele 360 de ha. cu f­oarea-soare­­lui planificate. De altfel, aceasta este una din pre­vederile planului existent, iar vremea nu a împie­dicat cu nimic respectarea vitezei zilnice de lucru. Prevedere, totuși, zadarnică ! Pentru că, la ora cînd am sosit noi ln unitate, lucrarea nici nu începuse. Abia erau pregătite vreo 70 de ha. de teren. Ingi­nerul, președintele și brigadierii stabileau măsu­ C. S. VINĂTORU (continuare in pag. a 2-a) I I­n scrisorile sosite la re­dacție, cititorii ne semna­lau cîteva deficiențe privind posibilitatea sa­tisfacerii normale a ne­cesarului de cumpărături zil­nice, deficiențe care se refereau în special la numărul redus de magazine alimentare din re­țeaua comercială a orașului Vaslui. Cu scopul de a informa ci­titorii ziarului nostru în legătură cu măsurile întreprinse în a­­ceastă direcție cît și cu per­spectivele de dezvoltare a re­țelei comerciale, ne-am adre­sat tovarășulu ALBESCU MAR­CEL director al Direcției co­merciale județene Vaslui. Ni s-a spus că în problema numărului insuficient de ma­gazine s-au întreprins depistări de noi spații comerciale în ca­re se vor înființa centre de lapte, pîine, băcănii, un ma­gazin de confecții pentru copii precum și depozite alimentare și textile. Aceste noi unități se vor deschide, după datele din studiile preliminare, pe străzi­le Hagi Chiriac, Ștefan cel Mare, Călugăreni, Rusului, Tra­ian, Dr. Scarlat etc. Știri De asemenea, s-au luat că­­pentru înființarea unui magazin alimentar cu autoser­vire, magazin amplasat central, care, prin capacitatea sa și programul de funcționare specific magazinelor de acest tip va reuși să satisfacă cere­rile consumatorilor. In ceea ce privește întreaga rețea comercială a orașului Vaslui, s-au întreprins studii care vizează reprofilarea ei fundamentală, potrivit realelor cereri de consum cît și exigen­ței crescute a consumatorilor. Cum insă o aprovizionare promptă depinde de o comple­xitate de alți factori printre care se numără și depozitele, am fost informați că este proiectată darea în folosință în cursul anului 1968 a două mari depozite dintre care unul la Vaslui iar celălalt în muni­cipiul Bîrlad. Municipiul Bîrlad va beneficia în cursul aceluiași an și de un modern complex comercial. Direcția comercială a mai inițiat și un curs de calificare ce va fi urmat de cca. 80 de lucrători din sectorul alimentar, al produselor industriale cît și din cel al alimentației publice. Principalele teme vor trata despre ... civilizație și despre metodele prin care trebuie in­format, sfătuit și servit consu­matorul. Este o inițiativă meri­torie care răspunde unei ne­cesități stringente. Alți cititori ne semnalau lip­sa unor obiecte de uz casnic. Luînd contact cu industria locală am aflat că s-a pus în discuție introducerea în planul de producție al acestor unități a unor produse de uz casnic mai solicitate, obiecte care de obicei se procurau de la uni­tăți de industrie locală situate în alte județe. In sfîrșit Vaslu­iul, care s-a mîndrit cu diverse premii la concursurile de bună gospodărire, ia din nou startul cu renovarea tuturor unităților comerciale. ST. MIRON privind [tlm moh in Vaslui La îndemnul deputaților Noi vești despre acțiunile edilitar gospodărești preocupă pe locuitorii care din Murgeni ne-au fost transmi­se de tovarășa Ilinca Poda­­ru, responsabila colectivului de redacție Murgeni de la centrul de radioficare. Locu­itorii comunei au răspuns cu entuziasm chemării deputați­lor consiliului popular comu­nal provizoriu, și, din primele zile însorite ale primăverii, au și întreprins unele acți­uni edilitare. Astfel, în cir­cumscripțiile numărul 11 (de­putat Maria Gopșa) și numă­rul 5 (deputat Constantin Al­cov) s-au executat diferite lucrări printre care și ame­najarea peluzelor și ronduri­lor pentru flori în fața case­lor, alinierea gardurilor­ și curățirea copacilor. Lista ce­lor mai destoinici gospodari din comună fiind foarte lun­gă enumerăm doar pe cîți­­va : Emil Dumbravă, Aposto­­lache Pandiță, Ilinca Goghiu, Constantin Ursu, Lefter Fru­­muzache, Elena Vizitiu. 1 ÎN 2 PAGINA ■ Așa cui... făceam și eu! reportaj —foileton ■ Cores­pondență ■ Adunate și redate «IiTUDINI ...Huși­­ fără retuz n -am Întrebat mereu cum trebuie să arate un erou de foileton. In definitiv, mi se pare că e un nonsens: ce fel de erou, pentru o pagină satirică — și ce­lel de foileton, cînd e vorba de un... erou ? In felul acesta ai ajunge să in­ventezi și termeni absurzi ca „antierou“ sau „antitoileton". Din punctul acesta de vedere sunt încă in dilemă: In ce categorie :să-l încadrez pe Emil Condu­­rache ... Ce-i cu el ? E șofer la auto­baza Huși și m-a dus­­ cu autobuzul. In ziua de 20 martie, de la Vaslui pînă-n orașul pomenit mai Înainte. Dilema există, fiindcă respectivul a dovedit o bună doză de curaj In „miș­mașurile" pe care le-a dus la bun sfîrșit, cu adevărată artă, numai în răstimpul u­­nei singure ore de drum !1 Dar mai bine să vă povestesc peripeți­ile acestei călătorii Am plecat — para­­frazându-l pe Jerome K. Jerome — „trei la drum fără a mai număra și șoferul". Adică, eram doar trei călători, foarte ne­dumeriți de graba impiegatului de miș­care de la Autogara Vaslui și a amebi­­lului nostru conducător auto, de a porni în cursă cu 5 minute înainte de ora programată. Ne-am „re. ..­dumerit". In­să, fiindcă după nici 100 de metri de la pornire, am început să-i culegem de pe stradă pe viitorii noștri tovarăși de drum care, firesc, nu mai avuseseră timp să­­ ajungă pînă la autogara și, deci, nu dis­puneau nici de biletele cuvenite. Ceea ce nu prea l-a impresionat pe șoferul nostru, care i-a lăsat la pace pînă la ieșirea din oraș, cînd — ochi ager — a văzut, profilindu-se pe șosea, umbra a­menințătoare a controlului. Așa că a oprit mașina la vreo 200 m. de acesta și... n-a scăpat nici un călător netaxat. Iar controlorul n-a avut decit să con­state că „toate sunt în regulă", după care a coborit Înainte de prima stație, nu cumva să se depărteze prea mult de oraș. ... Prima haltă mai importantă am făcut-o la bifurcarea șoselei spre Crasna și Huși Acolo, a coborât un bă­rin, că­ruia șoferul i-a reținut biletul „de mină", pe care tot el i-l eliberase. Biletele a­­cestea sunt foarte avantajoase, fiindcă, spre deosebire de cele din carton, n-au anormale statuie de plecare și de des­tinaț­re, ci numai costul. Așa că mica bucățică de hârtie a trecut discret în MIHAI MACARIE (continuare in pag. a 3­a) Â B BLOC-NOTE. La oglindă ătrunul din fata noastră avea 66 de ani. Ochii săi pătrunzători și expresivi, ridurile de pe fată și părul inălbit păstrează in lăuntru, ca intr-un loc cu grijă ferit, o întreagă istorie, o strălucită lecție despre statornicie și Îndrăzneală. Ne-am lipit de gardul Înalt din slut și privirile ne-au fost, brusc, lo­vite de oglinda de foc a nesfirșitei bălți, în care soarele primăvăratic se scălda ca un Făt-frumos din veac. „Vai, cît poate fi de frumos, cît poate fi de frumos"! — a exclamat moș Costache corici și obrazul i s-a luminat. 11 cunosc și pe dînsul, de mai mulți ani, li cunosc și pe colegii săi de la această cherhana a Clijei, la fel de pasionali pentru îndeletnicirea lor ! Dintre ei mi i-am adus aminte pe moș Chilă­dorici, frate­su, cu patru ani mai mic, pe moș Vasile Șalaru, cu alti trei ani mai mic, și pe Spiridon Răducanu „mezinul" pescarilor. In vârstă de numai 25 de ani, Moș Costache, „cel mai de demult" la cherhana — cum singur zice — zilnic, nouă luni pe an, mestecă apele cu lopezile bărcii și culege dintre valuri pești­leiurifi, o lună taie papură și două stuf, și-l așează la maldări, cu­ omul. Spiridon este prin­tre ei de numai 7—8 ani, și bătrânii sunt mândri de uce­nicul lor. Impresionante povestiri spuneau acei ochi ai lui moș Costache, care priveau­­ vită, undeva, foarte departe, îna­poi prin vreme, și care, deodată au tresărit, iar buzele i s-au arcuit într-un zimbet bărbătesc. Împlinit. ..Mi-am adus aminte de ziua cind am prins somnul cel mai mare , cîntărea vreo 60 de chile, asta mai demult..." Și povestea, deși moșul tăcea, părea să curgă to­tuși, molcom, ca și acele ape de la picioarele noastre, care cu toate că par a­sta locului sunt zilnic primenite. Ca viața. Aflasem, altădată, cu balta asta, cam de o mie de hectare, locul de muncă a douăzeci de bărbați, ascunde neasemuite frumuseți, pe care nu și le arată de­cit celui ce o iubește și o cunoaște pînă in străfunduri, iar ea, drept recompensă, îi face munca și viața îndră­gite. Nu doar coloritul, suplețea și vioiciunea zecilor de specii de pești, nu doar penajul și neîntrecuta măiestrie de arhitect a lebedelor și a tuturor celorlalte păsări băl­­tărețe, nu doar nopțile înstelate care auzesc sufletul omului cu frumusețe și dragoste, nu doar toate acestea îl fac pe muncitorul cherhanalei să sărute in fiecare di­mineață apa, să-și spele obrazul cu ea și să o poarte în inimă ca pe un talisman, ci, mai mult ca toate la un loc, furtuna, da, acea încleștare diavolească dintre vânt și valuri. Dacă a văzut-o, pescarul nu mai părăsește balta decit când se retrage, alături de strămoși, dincolo de perdelele vieții. In acea zi, moș Costache nu a rostit mai multe vorbe decit cele pe care le-am reprodus. Dar cită dragoste ne-a strecurat In suflet nouă, celor ce ne aflam in preajmă­­, și ci­ de profund am Înțeles ce își iubește el meseria, căreia i-a rămas, mai bine de jumătate de secol, cre­dincios. Și cu­ de mult am sărătat din această nestră­mutată a sa statornicie I C. SLAVIC O nouă comisie a Direcției sanitare județene Zilele trecute, in cadrul Direcției sanitare județene Vaslui, s-a constituit comi­sia județeană de preveni­rea și combaterea tubercu­lozei. Au participat medici specialiști­­ ftiziologi din județ și alte cadre medi­cale de la T. B. C Vaslui și sanatoriile Bâclad). Cu acest prilej s-a ana­lizat stadiul endemiei tu­berculoase și s-au stabilit măsuri corespunzătoare. Totodată s-a rearondat teri­toriul județului pe cele 4 dispensare antituberculoase, care vor constitui foruri metodologice ale unităților aferente. nă Direcția sanitferă județea­n desemnat ca medic ftiziolog județean coordona­tor pe dr. — directorul Sterie Baniati sanatoriului T.B.C. Bîrlad. 9­9 Muncitoarea Ținea Chitic de la Fabrica de confecții din Bîrlad a fost declarată anul a­­cesta pentru a cincea oară fruntașă in între­cerea socialistă. Foto : B. Petrică în curând la Vaslui Alte secții de prestări de servicii Cooperativa meșteșugă­rească din Vaslui continuă să extindă rețeaua unități­lor de prestări de servicii. Pe lângă 42 de secții (prin­tre care și un birou de co­piat acte, înființat de puțin timp în clădirea complexu­lui din strada Ștefan cel Mare) se vor înființa noi unități de deservire. Este vorba de o frizerie în stra­da Călugăreni și un atelier de reparații încălțăminte în cartierul Fabricii de mobilă. Este în faza de studiu des­chiderea unei croitorii mo­derne pentru bărbați în mi­­crocomplexul din strada 7 Noiembrie. RAID ANCHETA •v Cum sunt pe șantierele de construcții gospodărite și folosite materialele? ftil Ciment pe apa sîmbetei Cimitir de bare, placaj, beton, oțel etc.­ Șeful lotului nu știe nimic D­ esfășurarea in ritm susținut a lucrărilor de construcții-montaj, la fiecare obiec­tiv în parte, presupune nu numai o a­­provizionare tehnico-materială cores­punzătoare, în cantitățile impuse de volumul producției, ci și o bună manipulare, o rațională gospodărire a tuturor materialelor, Iată de ce ne-am propus să redăm unele aspecte care vizează direct modul cum sunt gospodărite materialele, pe cîteva din șantierele de construcții din județul Vaslui. Ne aflăm pe șantierul de extindere al Fabricii de produse lactate (I.C.I.L.) Vaslui. In curte, cîțiva muncitori. Unii dintre ei se plimbă de colo pînă colo cu cite o lopată în mînă, alții fumează liniștiți, rezemați de niște cazane de var din preajma magaziei. Am întrebat cine este șeful acestui iot. Alene, pufăind de cîteva ori din mucul de țigară, un tinerel își ridică cușma de pe ochi, și-mi răspunde : - Maistru Vechiu, dar nu-i aici. Este plecat in oraș .. . - Bine, am să-l aștept. Și-ntr-un tîrziu, după ce făcusem de cîteva ori ocolul șantierului, a­­pare șeful lotului, maistrul Dumitru Vechiu. îm­preună am purces la drum ... prin șantier. Și-o luăm metodic, de la magazia în care, zice­­sc, se depozitează cimentul. Aici ce să vezi ? In joc de stive frumos așezate, zărim o grămadă de saci aruncați la întimplare, unii sparți și go­liți pe jumătate. La intrarea în magazie (oricine poate intra că ușă n-a fost niciodată !.. .), căl­căm pe cîțiva saci îngropați in cimentul pietrifi­cat și ale căror colțuri abia se mai văd. - E drept, e cam dezordine, recunoaște cu ju­mătate de voce, maistrul Vechiu: Știți, din cauza băieților.. In fond, la atîtea tone de ciment ce contează cîțiva sari ? . .. Contează tovarășe maistru­l dacâ-i socotim și pe cei aruncați prin sala principală sfîrtecați și în­jumătățiți și, mai ales, că nu este vorba de „cî­­țiva", cum afirmați dv, ci de cîteva zeci !... Mergem mai departe. Ce-i drept, e cam greu." Trebuie să „escaladăm", pur și simplu, grămezile de piatră, mormanele de moloz, gunoi și adevă­rați munți de nisip ; la orice pas trebuie să te ferești de capete de sîrmă îngropate în pămînt, de țevi și bare metalice, de fier-beton. Ajungem, în sfîrșit, în fața a două aeroterme. Unul din ele este deteriorat. Paletele de la amîndouă sînt ru­ginite de-a binelea. „Vecine" cu aerotermele, vreo 40 de radia­toare joase pe jumătate de rugină. Mai încolo, intr-un colț din curte, deasupra rezervorului de 1.000 litri, uitată (de ani de zile) — o pompă centrifugă, iar în apropiere plutesc în liniște cî­teva anvelope de cauciuc și o însemnată canti­tate de material lemnos pentru construcție., Iată, deci, o imagine clară a șantierului Fabricii de produse lactate din Vaslui, o mostră a ne­păsării, împreună cu tovarășul Mircea Radoveanu, in­spector la Filiala Bîrlad a Băncii de Investiții, sa-i cere un raid pe două dintre șantierele Grupu­ EUGENIU LAZUREANU (continuare in pag. a 3-a)

Next