Vremea Nouǎ, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 731-808)

1970-08-08 / nr. 764

PAGINA 2 c­­ I­c­reșterea volumului producției agri­cole în țările lumii a treia, cu 70 la sută în anul 1968, comparativ­­ cu media producției anilor 1948— 1952, este superioară ritmului spo­rului populației, ceea ce infirmă teza de esență mattusiană a descreșterii producți­ei pe locuitor în țările lumii a treia. To­tuși, în contextul nevoilor unei uriașe populații subalimentare, rezultatele de pînă acum nu pot fi considerate ca sa­tisfăcătoare, cu atit mai mult cu cit spo­rul efectiv al pro­ducției pe locuitor în perioada sus­­amintită a fost, în țările subdezvoltate, de 11 la sută, pe cînd în țările dez­voltate, de 39 la sută , decalajul ab­solut din produc­ția pe locuitor în țările dezvoltate și subdezvoltate s-a adîncit. In unele țări, cum ar fi Indone­zia, din 1952 pînă în 1960—1964, pro­ducția agricolă a rămas in urma creș­terii populației. In condițiile unui slab ritm de crește­re a producției agricole și mai rapide a sporului natural al populației, asistăm la sporirea numărului absolut al subalimen­­tațîrilrr, deși are loc o creștere medie a producției pe locuitor. In plus, avînd în vedere faptul că la începutul celui de-al doilea război mondial nivelul producției agricole pe locuitor în țările lumii a treia era de 2,9 ori mai scăzut decât în țările dezvoltate­, iar la începutul deceniului al VI lea d­e 3,4 ori, se poate aprecia că, chiar în condițiile în care este vorba de o­­ creștere mai­ însemnată a producției ali­mentare, care să o depășească pe aceea a populației, a însemnată parte a cererii suplimentare de produse agricole, care rezultă ca urmare a sporirii veniturilor pe locuitor, rămâe nesatisfăcută ca rezul­tat al particularităților pe care le îmbra­că relația dintre creșterea veniturilor și cererea de produse agricole la nivelul ță­rilor în curs de dezvoltare. In general, la nivelul țărilor dezvoltate numai o zecime din creșterea veniturilor este transformată în bunuri alimentare suplimentare, pe când în țările în curs de dezvoltare, a­­vindu-se în vedere proporțiile ridicate ale subalimentației, cea mai mare parte din creșterea veniturilor­­ care atinge pînă la 7 zecimi — este schimbată contra bu­nurilor alimentare. De aici decurg și u­­nele greutăți în aprovizionarea pieței oră­șenești cu produse agricole. O dată cu creșterea producției agricole și sporirea veniturilor producătorilor direcți, sporește și consumul lor alimentar, limitînd în mod corespunzător partea disponibilă a schimbului. Astfel, producția manifestă tendința rămînerii în urmă față de nece­sitățile pieței mai ales o dată cu intensi­ficarea procesului urbanizării. *( Analiza­ corelației dintre creșterea popu­­­­lației ,potrivit variantei mijlocii a progno­­­zei O.N.U., și creșterea produsului națio­­nal brut — sursa creșterii veniturilor pe­­ locuitor­­ pe cele două ipoteze : maximă și minimă, atestă că și în viitor, în anul 1975, discrepanța dintre producție și con­sum se va adunei mai ales în ipoteza mi­nimă a creșterii produsului național brut (de 3,6 la sută pe an). Dar și in cazul creșterii produsului intern, brut, conform i­­potezei maxime (5,5 la sută) cererea de alimente nu va fi satisfăcută decât par­țial. Estimațiile existente atestă că o parte din cererea de produse alimentare va putea fi acoperită pe baza importului din țările dezvoltate. Dar se pune întrebarea: nu numai că va asigura consumul intern, ci va crea și un excedent de 5 milioar­e tone pentru export. Chiar în aceste condiții, datorită ca­racterului inechitabil al repartiției, gene­rat de natura relațiilor de producție și de dimensiunile mari ale populației, nu­mărul absolut al subnutriților nu se va reduce, întrucît satisfacerea cantitativă, din punct de vedere caloric, a necesaru­lui alimentar nu este decit un prim pas este avantajoasă satisfacerea în prapor­­­ Pe calea soluționării problemei alimentare în aceste țâri. Analiza structurii consumului alimen­tar la nivelul țări­lor dezvoltate a­­testă că tendință dominantă, calita­tivă deplasarea sa tot mai pronunțată de la produsele pe bază de ami­don. Către produ­sele pe bază de proteine, îndeosebi animalierei ceea ce explică și mu­tația tot mai clar conturată în struc­tura producției a­­gricole , deplasa­­greutate al agri­jii crescînde a unei părți din cererea de produse alimentare în țările în curs de dezvoltare pe baza importului din țările dezvoltate ? In condițiile în care cea mai mare parte a populației acestor țări se ocupă cu agricultura (80 la sută in In­donezia, 95 la sută în Etiopia, Volta Su­perioară, 80 la sută în Guatemala etc., pentru a nu da decit citeva exemple) o­­rientarea spre importul de produse agri­cole ar constitui un factor suplimentar de adîncire a decalajelor economice ale lumii contemporane, deoarece ar limita atit sursele de finanțare, cit și posibilită­țile de folosire a forței de muncă. Sin­gura soluție este ca, în efortul general de dezvoltare economică, paralel cu dez­voltarea industriei, să nu fie neglijată a­­gricultura — baza generală a producției mijloa­­elor de subzistență. In ce ritm va trebui dezvoltată producția agricolă țările în curs de dezvoltare pentru a co­­n­respunde exigențelor cererii solvabile ? Conform planului F.A.O. pentru perioada 1962—1985 cererea de produse agricole va înregistra o creștere de 142 la sută, deci un ritm mediu anual de 3,9 la sută. Avîndu-se în vedere nerealizarea ritmu­lui preconizat în perioada 1962-1967, re­zultă că pentru a se atinge nivelul esti­mat în plan se impune ca în perioada care a mai rămas pînă în anul 1985, pro­ducția de alimente va trebui să crească intr-un ritm mediu de 4,3 la sută pe an, ceea ce va permite ridicarea gradului cu aprovizionare cu produse cerealiere la 102 la sută. Rezultatele obținute în anii 1967 și 1968 de țările Asiei, Africii și Americii Latine, în creșterea producției de grîu - 20 la sută în 1968 față de 1967, ca re­zultat al măsurilor energice luate în ve­derea sporirii producției la hectar - re­­­­levă că deși sarcina creșterii producției in 1985 față de 1965 cu 142 la sută ci­pere ambițioasă, ea poate fi realizată, ceea ce va asigura sporirea gradului de autoaprovizionare cu cereale a țărilor în curs de dezvoltare la 102 la sută, adică­rea centrului de culturii mondiale de la ramurile produc­ției vegetale către cele ale producției zo­otehnice. Sub unghiul acestei mutații, estimațiile asupra necesarului alimentar indică men­ținerea unor serioase carențe și greutăți în rezolvarea problemei alimentare. De­oarece, atunci cînd veniturile sînt reduse, creșterea consumului alimentar pe locui­tor are loc prin includerea unor produse ieftine, îndeosebi a cerealelor sau a altor produse pe bază de amidon, dezvolta­rea producției unor produse agricole ca­litativ superioare, îndeosebi a proteinelor animaliere este ființă. Datele F.A.O. evidențiază că íin anul 1985 deficitul în­ proteine al țărilor în curs de dezvoltare se va ridică la 5 mi­lioane tone carne, 7 milioane tone pește, 35 milioane tone lapte etc., ceea ce va accentua foamea de proteine animaliere atât de necesare desfășurării unui meta­bolism fiziologic normal. Astfel, în timp ce în anul 1962 în Asia caloriile obținute prin consumul de proteine era de 10,3 la sută, în anul 1985, ca urmare a deficitu­lui de produse animaliere și a creșterii însemnătății specifice a consumului de grăsimi animale și a zahărului în rația alimentară, acest procent va fi de 9,9 la sută. Lichidarea foamei de proteine - care manifestă o tendință de accentuare la nivelul țărilor in curs de dezvoltare și ale cărei consecințe asupra fondului bio­logic al populației sunt dezastruoase - poa­te găsi un remediu rapid și eficient în dezvoltarea ramurilor zootehnice caracte­rizate printr-un ciclu de reproducție scurt (creșterea păsărilor, a porcilor etc.), pre­cum și, așa cum ne-o arată experiența japoneză, printr-o intensificare a­ acțiuni­lor de valorificare a rezervelor de pro­teine oceanice. Desigur, nu trebuie ne­glijate nici sursele de .protfortf .ypgetgle*. îndeosebi leguminoasele și rădăcinoaselei C. BIRLA ULUI si limit summit ­foileton „MULI E DULCE CI ERUMOASĂ“ SAD... E/ECARE CASA CU PARATRĂSNNDL El chiem așa cum indi­­că căm o construcție: i ^ cărămidă lungă cără­ A­—­­midă, perete cu pe­rete, pe undeva, pe la mijloc — geamurile, ci­pei acoperișul și, din cînd în cînd, punem cite un pa­ratrăsnet (asta pentru că, uneori, ne întindem mai mult d­ecit plapuma...). Nu începem niciodată o casă de la acoperiș în jos, du­pă cum nu începem te­melia cu acoperișul. Punem cuvînt lingă cu­­vînt, virgulă lingă virgulă (din cînd în cînd mai fa­cem și cite o paranteză), ne mirăm de citeva ori (111), întrebăm, dacă se poate o singură dată și la urmă punem firma: Foileton. E­­conomisim astăzi cuvintele noastre, le băgăm în buzu­nare pentru a avea de... cheltuială cu alte ocazii și trecem, după o matură chib­zuință, la cele de împrumu­tat. Unul dintre acestea, fo­losit în mai toate răspunsu­rile care ne sosesc la re­dacție, ca urmare a mate­rialelor critice apărute în ziar, este ... măsuri. Un exemplu (se furaseră 800 kg. de ciment etc.): „... șeful de echipă V. A., deși în concediu de odihnă, in momentul furtului n-a luat măsurile organizatorice necesare pentru a asigu­ra ..­Întreprinderea de rețele electrice Iași, adresa nr. 56 din 22 IV.1976). Asta ar veni cam ana. V. A. se află la mare, un concediu de odihnă. Stă cu burta la soare și zice : „Uite, bă, ce om sînt și eu? In momentul ăsta se tură 800 kg. de ci­ment și eu nu iau nici o măsură. Asta-i conștiință la mine ? Îmi Vine să mă si­nucid, nu alta !“. Oamenii din jur îl aud vorbind de unul singur, își fac cruce cu limba în gură și pleacă în altă parte : la Mangalia, de exemplu. V. A. rămîne sin­gur pe plajă și-și pune ca­păt zilelor în liniște, încă un exemplu: „O lip­să mare a tovarășului este aceea că nu a executat pra­­șil a 111-a, aceasta fiind ab­solut necesară întrucît po­rumbul ...“. (Direcția agri­colă județeană, adresa n­r. 6641 din 7.03.1970). „Tova­rășul" nu se numește nici pe departe Hercule. El este un cetățean oarecare din C.A.P. Borzești, care după ce a executat 110 prăștie, a obosit, s-a așezat că omul puțin la umbră să-și tragă sufletul, cu gîndul că peste o jumătate de oră va relua lucrul. Au venit atunci ci­­țiva tovarăși în inspecție care au zis așa: „De ce, to­varășe, chiulești ? Ai termi­nat prașil a 111-a?“. „Nu“, răspunse omul. „Ei, vezi, to­varășe, asta-i lipsă de orga­nizare ! Cum vreți să mai obținem noi producția plani­ficată la hectar?“. La care cetățeanul s-a Înfuriat, a plecat acasă și a spus ne­­veste­ si: „Măi femeie, să știi că eu nu mai execut­ara­șil a 111-a“. Așa a zis și așa a făcut. Încă unul și gata : „Fapta comisă de tovarășul de mai sus scoate in evidență că acesta nu duce o muncă în colectiv, în cadrul muncii încredințate de masa mem­brilor cooperatori, avînd și alte slăbiciuni în muncă (U.J.C.A.P. Vaslui, adresa nr. 88, din 17 februarie 1970). Să zicem că avem trei cercuri circumscrise. Cel mai mare cuprinde munca încredințată de masa mem­brilor cooperatori, cel mij­lociu — munca în colectiv (pe care nefericitul G. S. din Albești n-o face), iar al treilea ar trebui să cu­prindă slăbiciunile în mun­că ... Nu, nu! Prea iese a­napoda. Mai încercați și dv. 1 u­ltimul caz. Din partea Inspectoratului sanitar de stat al județului Vaslui pri­mim următoarele rînduri: „După transportul lor (a­­parate n.r.) s-a măturat și apoi s-a efectuat de noi o desiniecție generală, ma­noperă (sic ! — n. r.) la care se folosește masca de gaze ..., iar nu datorită așa­­zisului „focar de infecție“, care nici n-a existat și nu poate să existe deoarece ne-ar fi murit animalele de laborator, care necesită și se bucură de îngrijire igie­nică din partea unui cadru special prevăzut în schemă". Lăsînd de o parte greșelile de limbă, ne-am oprit la lo­gica acestor rînduri. Un ca­dru de specialitate (studii, acte în regulă etc.), este prevăzut (1) în schemă pen­tru a se ocupa de îngriji­rea unor minuscule anima­le de laborator. Ori de cite ori specialistul le aduce mîncăror sau le procură aer curat, rozătoarele respecti­ve, sau ce-or fi fiind ele, se bucură, adică încep să c­ițcăie: „Vai ce bine ne pate ! Cu asemenea condiții optime de viață aproape că uităm și de experiențele ca­re se fac pe noi. Am vrea să-i mulțumim personal tov. inspector-șef (care semnea­ză tot... personal o scri­soare plină de asemenea perle — n.r.)“. Nu știu cum îmi va fi ie­șit, din materialul altora, casa asta, dar eu îi pun, pentru orice eventualitate, un paratrăsnet. Văd că ce­rul se înnourează și cine știe ce și cum ? 5/ așa cum se obișnuiește uneori sem­nez pe pragul ei (pentru speranțele celor care vor intra). V. NANEA Ștrat 9 Di­că... ...RECENT, s-a desco­perit un nou satelit al galaxiei noastre ? Este vorba de Norii lui Ma­gellan, considerați pînă acum o galaxie de sine stătătoare. Calculele profesorului sovietic. G. Idlis dovedesc precis că acești nori se invîrtesc în jurul galaxiei noas­tre, de care s-au rupt acum 4 miliarde de ani. ...IN ULTIMII 25 de ani, in Bulgaria s-au deschis de zece ori mai multe muzee de stat de­cit existau in țară in trecut ? In acestea se păstrează peste 2.300.000 exponate. Bulgaria dis­pune de una dintre ce­le mai bogate colecții de pictură din Europa. In medievală an, muzeele sunt fiecare com­pletate cu zeci de noi piese arheologice și etnografice. ...O FIRMĂ americană s-a specializat în con­strucția de case prefa­bricate din carton tare, gros de 8 mm. ? Supra­fața acestuia este aco­perită cu material plas­tic decorativ și imper­meabil. Noul tip de ca­să poate fi păstrat timp de 20 de ani în cele mai defavorabile condi­ții atmosferice. ...LA INSTITUTUL de sinteze organice al Aca­demiei de Științe R. S. S. Letone s-au ob­­­ținut compuși organici din cuarț, dotați cu o intensă activitate fizio­logică ? Ei pot distruge insecte, bacterii și ciu­perci dăunătoare, pot scădea tensiunea arte­rială. ...LA BUDAPESTA se consumă zilnic cantități uriașe de cafea — pes­te 3.000 kg. ? ...IN METROUL din Moscova circulă vagoa­ne fără mecanic, ele fi­ind dirijate cu ajutorul unor dispozitive auto­mate ? In 1971, va intra în funcțiune un sistem de centralizare a con­ducerii automate. „Auto­­mecanicul", primind co­menzi de la punctul central, va dirija circu­lația trenului după un anumit program, prevă­­zîndu-se ca devierile de la grafic să fie de +5 secunde. ...IN KENYA există două parcuri naționale, unice in lume ? Ele sunt amplasate în largul mă­rii. Parcul Malindi ocu­pă 150.000 ha și parcul Batamu — 250.000 ha. Ele sunt înconjurate de numeroase colonii de corali și delimitate de geam­anduri. ...LA CENTRUL de medicină experimentală și clinică al Academiei Polone de Științe s-a construit un aparat pen­tru respirație artificială, cu totul diferit de cele cunoscute pînă acum ? Acțiunea lui este regla­tă de către impulsurile creierului. ...UN GRUP de arheo­logi au descoperit in R.A.U. 11 brnte da­tind de acum 2.500 de ani ? Sub stratul de pe tăiușurile lor rugină, s-au găsit hieroglife. In cadrul săpăturilor efec­tuate la sud-vest de Ca­iro s-au descoperit, de asemenea, instrumente stomatologice din bronz. Spirite inventive „Polskoe Obozrenie" (Varșovia) Fără cuvinte. „Welt am Sonntag" (Hamburg) — Dv. sînteți noua noastră în­grijitoare ? „Kvety" (Praga) Pe lingă plopii fără soț... „FRAȚII“ SELENEI N­u e vorba de sateliții ar­tificiali, a căror lansare, să recunoaștem, nu mai trezește nimănui nici un dram de emoție, ci de (să-i numim așa) „frații buni ai Selenei“. Problema existenței lor și-a pus-o pentru prima oară, în urmă cu 125 de ani, astronomul Petit, în acea vre­me directorul Observatorului din Toulouse. Bazîndu-se pe u­­nele observații proprii, precum și pe spusele unor martori o­­culari, Petit a prezentat Aca­demiei Franceze­ o lucrare din care rezultă că ... Luna nu ar fi unicul satelit natural al pla­netei noastre. Darea de sea­mă rămasă reflectă dezinteresul auditoriului, din parte și Leverrier, care făcea celebrul descoperitor „din Vîrful con­deiului“ al planetei Neptun. Ignorat de­­ colegii de breaslă, Petit n-a reușit - cu o singu­ră excepție — să convingă pe cineva de veridicitatea teori­ilor sale, cu toate că s-a ocu­pat mai mult de 10 ani de problema existenței altor sate­liți naturali ai Terrei. Excep­ția : celebrul scriitor vizionar Jules Verne. In romanul său „De la pămînt la Lună", as­­tronauții Barbicane, Nicholl și Ardah scapă ca prin minune de o fatală ciocnire, cu scoarța Selenei, datorită unui salvator plos de atracție exercitat de o „mică Lună". Teoriile lui “r­ Petit, amintite cu recunoștință de personajul Barbicane, au­ aprins imaginația multor as­tronomi amatori care vedeau in­ descoperirea unui aseme­nea astru o sursă care le-ar asigura­­ cu siguranță consa­crarea. Negăsind nimic neștiințific în această idee (deși analiza matematică riguroasă a date­lor prezentate de Jules Verne in­ roman a dus la concluzia că acestea sunt eronate), ilus­trul profesor W. H. Pickering îndeamnă în 1922 pe astrono­mii amatori să-și consacre for­țele găsirii noului satelit al Pămintului, demostrînd pe ba­ză de calcule că observarea sa ar fi relativ facilă. In a­­celași timp, el complică pro­blema luînd în considerare, fără rezultat însă, eventuala existentă a unui satelit natu­ral al... satelitului nostru na­tural. Problema — departe de a fi dată uitării — a preocupat pe oamenii de știință din punct de vedere teoretic pînă în a­­nul 1953 cînd, sub conduce­rea profesorului Clyde Tom­baugh (al cărui nume se lea­gă de descoperirea planetei Pluton), a început o primă se­­rie de observații sistematice la Observatorul Lowell din A­rizona. Cercetările, continuate la Quito, în Ecuador, au dus la concluzia că spațiul circum­­terestru nu cuprinde pe o ra­ză echivalentă cu cea a orbi­tei lunare nici un „frate" al Selenei. Lăsînd la o parte latura spectaculoasă, faptul nu poate fi decît îmbucurător pentru cei ce lucrează la programele spațiale. Trebuie însă de re­marcat că această­­ concluzie, fără a avea măcar pretenția de a fi definitivă, se referă la sateliții naturali rigizi și sta­bili din punctul de vedere al orbitei. Unele corpuri meteorice, a­­le căror viteze și traiectorii îndeplinesc întîmplător anumi­te condiții, pot deveni, pentru cel mult 100—150 de ore, „sa­teliți naturali efemeri” ai­ pla­netei noastre Vizibilitatea lor nu e deloc exclusă. Ele sunt însă departe de ceea ce a pre­supus Petit. Descoperirea unui alt tip de pseudolună se datorează as­tronomului polonez Kordilew­­ski. Inspirat din existența, in­tr-o poziție mecanică particu­lară pe orbita lui Jupiter, a planetoizilor cunoscuți sub numele de Troieni, el a pre­supus că și ansamblul Pă­­mînt-Lună s-ar bucura de a­­ceastă proprietate. După înde­lungi studii teoretice și­­ cău­tări în arhivele fotografice a­­le unor observatoare, în oc­tombrie 1965, Kordilewski re­ușește să obțină pe clișeul fo­tografic al zonei cerești pre­supuse o pată slab luminoasă, corespunzătoare probabil unei îngrămădiri de particule de praf. Cercetările continuă și in cazul în care teoriile lui Kor­dilewski vor fi confirmate, in viitoarele ediții ale hărților și efemeridelor cerești vor apă­rea și „frații Lunei". Ce-i drept, foarte puțin asemănători cu mult cîntata de poeți Se­lena. VIOREL VILCEANU ( OLIMPIADA ANECDOTELOR UN ZIAR a deschis o anchetă în rîndul citito­rilor săi pentru a de­semna pe primele 50 ro­mane preferate din lite­ratura universală. „Eh, a remarcat Oscar Wilde. Cum o să poată găsi 50 cînd eu nu am scris de­cit cinci romane î* * © TINARĂ fată visea­ză să facă o croazieră pînă in America. Nea­­vînd bani, se împriete­nește cu un matroz. „Nici o problemă, îi spune tînărul marinar. Te ascund în cabina mea și în fiecare sea­ră îți aduc de mînca­­re". După șase săptă*­mini fata, plictisită, se strecoară pe punte. A­­colo întreabă pe un pa­sager : — Vă rog, mai este mult pînă la New York? — New York? Se mi­ră pasagerul. Vă aflați pe bacul care face cursa între Bremerha­ven și Anglia. AF U­ SCOȚIAN se pre­zintă la o casă de ama­net și se funcționarului adresează de la ghișeu : „Mi-am amane­tat deunăzi ceasul, sub nr. 3.864. Vreți să-mi spuneți. Vă rog, cu­­este ora?" ANUNȚ într-un birou de turism parizian : „Pe­­treceți un concediu plă­cut ! Trimiteți-vă fami­lia pe Rivieră!" * UN ANUNȚ publicat de un ziar britanic, pre­ferat de pensionări: „In­stitutul de meteorologie caută reumatici extrem de sensibili pentru a lu­cra ca colaboratori per­manenți”. * UN AMATOR de artă vine la un pictor: „Aș dori ceva în ulei. Dar ceva ieftin". „Dacă trebuie să fie ceva ieftin, replică pictorul, vă recomand niște sardele în ulei". + O REcLAMĂ publica­tă de o librărie new-yor­­keză : „Pentru Ea — romane de dragoste și distractive ; pentru El — romane polițiste și de aventuri; pentru biblio­teca dumneavoastră , ce­le mai frumoase ediții ale clasicilor literaturii universale!" * VREMEA NOCÂ ■m j­o­c H­OR­E ORIZONTAL: 1. Autorul celebrei „Hora staccato" — „Hora Unirii la ..." tablou de­l. Agafiței; 2. La „Alunelu“ I — A scris poezia „Hora" ; 3. Ho­ră (fig.) — Pronume; 4. Bune la bărbierit — Livadă (tr.) — Intră cu el în hora ; 5. Erou din opera lui I. Creangă care mer­­­gea trei duminici la rînd la ho­ră pentru a se prinde cu o fată pe care vrea s-o ia de nevastă — Hora ! 6. Insulă lingă Noua Caledonie — S-a terminat ar­cana ! — Autorul cîntecului „Hai în horă"; 7. Hora exame­nelor (pl.); 8. A compus cîn­­tecul „Hora marilor furnale" — A se căli ; 9. Horă (reg.) —• Ioana Radu; 10 Boli (livresc) — A cunoaște; 11. „Hora lui Dobrică" sau „Hora staccato”­ — Flecăreala babelor la horă. VERTICAL: 1. Poet român, autorul poeziei „Hora de zîne" — Hore •; 2. Horă domnească (înv. pl.) — In horă­ ; 3. A pictat pînzele „Hora Unirii la Craiova” și „Hora de la Ani­­noasa” — Un fel de horă (pl.); 4. Scîncet — Se iau de mină cu horele; 5. Culegere de reguli — A prelucrat ho­rele moldovenești în rapsodii­le sale; 6. Portar (înv.) — Fruntaș — Articol scurt­ ; 7. Oraș în Ardeal — Stat antic; 8. Strigăt la horă — Compo­zitor român, a prelucrat „Hora mare"; 9. Diviziune pentru „Hora domnițelor" de Radu Stanca — întrebare — Sandu Floria; 10. O poartă înflorată fetele la horă — Personaj din piesa „Hora domnițelor"; 11... și altul din nuvela „Hora morții" de L. Rebreanu — Floarea din ochi. LEONTE COCOȘ Lexic estival Vară: Vatra „cuptorului". Duș: ploaie de... odaie. Mare. Lac cu studii... superioare. Transpirație : Piele cu ... inundație. Bazin: Lac cu... „fluture" și „delfin" Ștrand : Mare ... începătoare , înghețată : Gheață ... emancipată. Ploaie : Apă cu capul în ... nori. Răcoritoare : Băutură care te lasă Frigider : Ger ... prizonier. Umbrelă : Parașută ... decăzută. Șosetă : Ciorapi... prost crescuți. Miniaturi — In care oraș vara nu se stropesc străzile ? — Veneția! — De ce-i Marea Neagră ? “ S-a ... bronzat. Cum te simți pe Litoral ? — Ca la... Mamaia acasă. — Dacă mănihei fructe trebuie să știi să înoți ? — Da, cineva era să se înece cu un măr. — Ce bune-s pălăriile, vara ... — Da, să știi că cine le-a inventat a avut cap. TITI GHEORGHIU rece.

Next