Vremea Nouǎ, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 731-808)
1970-08-08 / nr. 764
PAGINA 2 c Icreșterea volumului producției agricole în țările lumii a treia, cu 70 la sută în anul 1968, comparativ cu media producției anilor 1948— 1952, este superioară ritmului sporului populației, ceea ce infirmă teza de esență mattusiană a descreșterii producției pe locuitor în țările lumii a treia. Totuși, în contextul nevoilor unei uriașe populații subalimentare, rezultatele de pînă acum nu pot fi considerate ca satisfăcătoare, cu atit mai mult cu cit sporul efectiv al producției pe locuitor în perioada susamintită a fost, în țările subdezvoltate, de 11 la sută, pe cînd în țările dezvoltate, de 39 la sută , decalajul absolut din producția pe locuitor în țările dezvoltate și subdezvoltate s-a adîncit. In unele țări, cum ar fi Indonezia, din 1952 pînă în 1960—1964, producția agricolă a rămas in urma creșterii populației. In condițiile unui slab ritm de creștere a producției agricole și mai rapide a sporului natural al populației, asistăm la sporirea numărului absolut al subalimentațîrilrr, deși are loc o creștere medie a producției pe locuitor. In plus, avînd în vedere faptul că la începutul celui de-al doilea război mondial nivelul producției agricole pe locuitor în țările lumii a treia era de 2,9 ori mai scăzut decât în țările dezvoltate, iar la începutul deceniului al VI lea de 3,4 ori, se poate aprecia că, chiar în condițiile în care este vorba de o creștere mai însemnată a producției alimentare, care să o depășească pe aceea a populației, a însemnată parte a cererii suplimentare de produse agricole, care rezultă ca urmare a sporirii veniturilor pe locuitor, rămâe nesatisfăcută ca rezultat al particularităților pe care le îmbracă relația dintre creșterea veniturilor și cererea de produse agricole la nivelul țărilor în curs de dezvoltare. In general, la nivelul țărilor dezvoltate numai o zecime din creșterea veniturilor este transformată în bunuri alimentare suplimentare, pe când în țările în curs de dezvoltare, avindu-se în vedere proporțiile ridicate ale subalimentației, cea mai mare parte din creșterea veniturilor care atinge pînă la 7 zecimi — este schimbată contra bunurilor alimentare. De aici decurg și unele greutăți în aprovizionarea pieței orășenești cu produse agricole. O dată cu creșterea producției agricole și sporirea veniturilor producătorilor direcți, sporește și consumul lor alimentar, limitînd în mod corespunzător partea disponibilă a schimbului. Astfel, producția manifestă tendința rămînerii în urmă față de necesitățile pieței mai ales o dată cu intensificarea procesului urbanizării. *( Analiza corelației dintre creșterea populației ,potrivit variantei mijlocii a prognozei O.N.U., și creșterea produsului național brut — sursa creșterii veniturilor pe locuitor pe cele două ipoteze : maximă și minimă, atestă că și în viitor, în anul 1975, discrepanța dintre producție și consum se va adunei mai ales în ipoteza minimă a creșterii produsului național brut (de 3,6 la sută pe an). Dar și in cazul creșterii produsului intern, brut, conform ipotezei maxime (5,5 la sută) cererea de alimente nu va fi satisfăcută decât parțial. Estimațiile existente atestă că o parte din cererea de produse alimentare va putea fi acoperită pe baza importului din țările dezvoltate. Dar se pune întrebarea: nu numai că va asigura consumul intern, ci va crea și un excedent de 5 milioare tone pentru export. Chiar în aceste condiții, datorită caracterului inechitabil al repartiției, generat de natura relațiilor de producție și de dimensiunile mari ale populației, numărul absolut al subnutriților nu se va reduce, întrucît satisfacerea cantitativă, din punct de vedere caloric, a necesarului alimentar nu este decit un prim pas este avantajoasă satisfacerea în prapor Pe calea soluționării problemei alimentare în aceste țâri. Analiza structurii consumului alimentar la nivelul țărilor dezvoltate atestă că tendință dominantă, calitativă deplasarea sa tot mai pronunțată de la produsele pe bază de amidon. Către produsele pe bază de proteine, îndeosebi animalierei ceea ce explică și mutația tot mai clar conturată în structura producției agricole , deplasagreutate al agrijii crescînde a unei părți din cererea de produse alimentare în țările în curs de dezvoltare pe baza importului din țările dezvoltate ? In condițiile în care cea mai mare parte a populației acestor țări se ocupă cu agricultura (80 la sută in Indonezia, 95 la sută în Etiopia, Volta Superioară, 80 la sută în Guatemala etc., pentru a nu da decit citeva exemple) orientarea spre importul de produse agricole ar constitui un factor suplimentar de adîncire a decalajelor economice ale lumii contemporane, deoarece ar limita atit sursele de finanțare, cit și posibilitățile de folosire a forței de muncă. Singura soluție este ca, în efortul general de dezvoltare economică, paralel cu dezvoltarea industriei, să nu fie neglijată agricultura — baza generală a producției mijloaelor de subzistență. In ce ritm va trebui dezvoltată producția agricolă țările în curs de dezvoltare pentru a conrespunde exigențelor cererii solvabile ? Conform planului F.A.O. pentru perioada 1962—1985 cererea de produse agricole va înregistra o creștere de 142 la sută, deci un ritm mediu anual de 3,9 la sută. Avîndu-se în vedere nerealizarea ritmului preconizat în perioada 1962-1967, rezultă că pentru a se atinge nivelul estimat în plan se impune ca în perioada care a mai rămas pînă în anul 1985, producția de alimente va trebui să crească intr-un ritm mediu de 4,3 la sută pe an, ceea ce va permite ridicarea gradului cu aprovizionare cu produse cerealiere la 102 la sută. Rezultatele obținute în anii 1967 și 1968 de țările Asiei, Africii și Americii Latine, în creșterea producției de grîu - 20 la sută în 1968 față de 1967, ca rezultat al măsurilor energice luate în vederea sporirii producției la hectar - relevă că deși sarcina creșterii producției in 1985 față de 1965 cu 142 la sută cipere ambițioasă, ea poate fi realizată, ceea ce va asigura sporirea gradului de autoaprovizionare cu cereale a țărilor în curs de dezvoltare la 102 la sută, adicărea centrului de culturii mondiale de la ramurile producției vegetale către cele ale producției zootehnice. Sub unghiul acestei mutații, estimațiile asupra necesarului alimentar indică menținerea unor serioase carențe și greutăți în rezolvarea problemei alimentare. Deoarece, atunci cînd veniturile sînt reduse, creșterea consumului alimentar pe locuitor are loc prin includerea unor produse ieftine, îndeosebi a cerealelor sau a altor produse pe bază de amidon, dezvoltarea producției unor produse agricole calitativ superioare, îndeosebi a proteinelor animaliere este ființă. Datele F.A.O. evidențiază că íin anul 1985 deficitul în proteine al țărilor în curs de dezvoltare se va ridică la 5 milioane tone carne, 7 milioane tone pește, 35 milioane tone lapte etc., ceea ce va accentua foamea de proteine animaliere atât de necesare desfășurării unui metabolism fiziologic normal. Astfel, în timp ce în anul 1962 în Asia caloriile obținute prin consumul de proteine era de 10,3 la sută, în anul 1985, ca urmare a deficitului de produse animaliere și a creșterii însemnătății specifice a consumului de grăsimi animale și a zahărului în rația alimentară, acest procent va fi de 9,9 la sută. Lichidarea foamei de proteine - care manifestă o tendință de accentuare la nivelul țărilor in curs de dezvoltare și ale cărei consecințe asupra fondului biologic al populației sunt dezastruoase - poate găsi un remediu rapid și eficient în dezvoltarea ramurilor zootehnice caracterizate printr-un ciclu de reproducție scurt (creșterea păsărilor, a porcilor etc.), precum și, așa cum ne-o arată experiența japoneză, printr-o intensificare a acțiunilor de valorificare a rezervelor de proteine oceanice. Desigur, nu trebuie neglijate nici sursele de .protfortf .ypgetgle*. îndeosebi leguminoasele și rădăcinoaselei C. BIRLA ULUI si limit summit foileton „MULI E DULCE CI ERUMOASĂ“ SAD... E/ECARE CASA CU PARATRĂSNNDL El chiem așa cum indică căm o construcție: i ^ cărămidă lungă cără A—midă, perete cu perete, pe undeva, pe la mijloc — geamurile, cipei acoperișul și, din cînd în cînd, punem cite un paratrăsnet (asta pentru că, uneori, ne întindem mai mult decit plapuma...). Nu începem niciodată o casă de la acoperiș în jos, după cum nu începem temelia cu acoperișul. Punem cuvînt lingă cuvînt, virgulă lingă virgulă (din cînd în cînd mai facem și cite o paranteză), ne mirăm de citeva ori (111), întrebăm, dacă se poate o singură dată și la urmă punem firma: Foileton. Economisim astăzi cuvintele noastre, le băgăm în buzunare pentru a avea de... cheltuială cu alte ocazii și trecem, după o matură chibzuință, la cele de împrumutat. Unul dintre acestea, folosit în mai toate răspunsurile care ne sosesc la redacție, ca urmare a materialelor critice apărute în ziar, este ... măsuri. Un exemplu (se furaseră 800 kg. de ciment etc.): „... șeful de echipă V. A., deși în concediu de odihnă, in momentul furtului n-a luat măsurile organizatorice necesare pentru a asigura ..Întreprinderea de rețele electrice Iași, adresa nr. 56 din 22 IV.1976). Asta ar veni cam ana. V. A. se află la mare, un concediu de odihnă. Stă cu burta la soare și zice : „Uite, bă, ce om sînt și eu? In momentul ăsta se tură 800 kg. de ciment și eu nu iau nici o măsură. Asta-i conștiință la mine ? Îmi Vine să mă sinucid, nu alta !“. Oamenii din jur îl aud vorbind de unul singur, își fac cruce cu limba în gură și pleacă în altă parte : la Mangalia, de exemplu. V. A. rămîne singur pe plajă și-și pune capăt zilelor în liniște, încă un exemplu: „O lipsă mare a tovarășului este aceea că nu a executat prașil a 111-a, aceasta fiind absolut necesară întrucît porumbul ...“. (Direcția agricolă județeană, adresa nr. 6641 din 7.03.1970). „Tovarășul" nu se numește nici pe departe Hercule. El este un cetățean oarecare din C.A.P. Borzești, care după ce a executat 110 prăștie, a obosit, s-a așezat că omul puțin la umbră să-și tragă sufletul, cu gîndul că peste o jumătate de oră va relua lucrul. Au venit atunci cițiva tovarăși în inspecție care au zis așa: „De ce, tovarășe, chiulești ? Ai terminat prașil a 111-a?“. „Nu“, răspunse omul. „Ei, vezi, tovarășe, asta-i lipsă de organizare ! Cum vreți să mai obținem noi producția planificată la hectar?“. La care cetățeanul s-a Înfuriat, a plecat acasă și a spus neveste si: „Măi femeie, să știi că eu nu mai executarașil a 111-a“. Așa a zis și așa a făcut. Încă unul și gata : „Fapta comisă de tovarășul de mai sus scoate in evidență că acesta nu duce o muncă în colectiv, în cadrul muncii încredințate de masa membrilor cooperatori, avînd și alte slăbiciuni în muncă (U.J.C.A.P. Vaslui, adresa nr. 88, din 17 februarie 1970). Să zicem că avem trei cercuri circumscrise. Cel mai mare cuprinde munca încredințată de masa membrilor cooperatori, cel mijlociu — munca în colectiv (pe care nefericitul G. S. din Albești n-o face), iar al treilea ar trebui să cuprindă slăbiciunile în muncă ... Nu, nu! Prea iese anapoda. Mai încercați și dv. 1 ultimul caz. Din partea Inspectoratului sanitar de stat al județului Vaslui primim următoarele rînduri: „După transportul lor (aparate n.r.) s-a măturat și apoi s-a efectuat de noi o desiniecție generală, manoperă (sic ! — n. r.) la care se folosește masca de gaze ..., iar nu datorită așazisului „focar de infecție“, care nici n-a existat și nu poate să existe deoarece ne-ar fi murit animalele de laborator, care necesită și se bucură de îngrijire igienică din partea unui cadru special prevăzut în schemă". Lăsînd de o parte greșelile de limbă, ne-am oprit la logica acestor rînduri. Un cadru de specialitate (studii, acte în regulă etc.), este prevăzut (1) în schemă pentru a se ocupa de îngrijirea unor minuscule animale de laborator. Ori de cite ori specialistul le aduce mîncăror sau le procură aer curat, rozătoarele respective, sau ce-or fi fiind ele, se bucură, adică încep să cițcăie: „Vai ce bine ne pate ! Cu asemenea condiții optime de viață aproape că uităm și de experiențele care se fac pe noi. Am vrea să-i mulțumim personal tov. inspector-șef (care semnează tot... personal o scrisoare plină de asemenea perle — n.r.)“. Nu știu cum îmi va fi ieșit, din materialul altora, casa asta, dar eu îi pun, pentru orice eventualitate, un paratrăsnet. Văd că cerul se înnourează și cine știe ce și cum ? 5/ așa cum se obișnuiește uneori semnez pe pragul ei (pentru speranțele celor care vor intra). V. NANEA Ștrat 9 Dică... ...RECENT, s-a descoperit un nou satelit al galaxiei noastre ? Este vorba de Norii lui Magellan, considerați pînă acum o galaxie de sine stătătoare. Calculele profesorului sovietic. G. Idlis dovedesc precis că acești nori se invîrtesc în jurul galaxiei noastre, de care s-au rupt acum 4 miliarde de ani. ...IN ULTIMII 25 de ani, in Bulgaria s-au deschis de zece ori mai multe muzee de stat decit existau in țară in trecut ? In acestea se păstrează peste 2.300.000 exponate. Bulgaria dispune de una dintre cele mai bogate colecții de pictură din Europa. In medievală an, muzeele sunt fiecare completate cu zeci de noi piese arheologice și etnografice. ...O FIRMĂ americană s-a specializat în construcția de case prefabricate din carton tare, gros de 8 mm. ? Suprafața acestuia este acoperită cu material plastic decorativ și impermeabil. Noul tip de casă poate fi păstrat timp de 20 de ani în cele mai defavorabile condiții atmosferice. ...LA INSTITUTUL de sinteze organice al Academiei de Științe R. S. S. Letone s-au obținut compuși organici din cuarț, dotați cu o intensă activitate fiziologică ? Ei pot distruge insecte, bacterii și ciuperci dăunătoare, pot scădea tensiunea arterială. ...LA BUDAPESTA se consumă zilnic cantități uriașe de cafea — peste 3.000 kg. ? ...IN METROUL din Moscova circulă vagoane fără mecanic, ele fiind dirijate cu ajutorul unor dispozitive automate ? In 1971, va intra în funcțiune un sistem de centralizare a conducerii automate. „Automecanicul", primind comenzi de la punctul central, va dirija circulația trenului după un anumit program, prevăzîndu-se ca devierile de la grafic să fie de +5 secunde. ...IN KENYA există două parcuri naționale, unice in lume ? Ele sunt amplasate în largul mării. Parcul Malindi ocupă 150.000 ha și parcul Batamu — 250.000 ha. Ele sunt înconjurate de numeroase colonii de corali și delimitate de geamanduri. ...LA CENTRUL de medicină experimentală și clinică al Academiei Polone de Științe s-a construit un aparat pentru respirație artificială, cu totul diferit de cele cunoscute pînă acum ? Acțiunea lui este reglată de către impulsurile creierului. ...UN GRUP de arheologi au descoperit in R.A.U. 11 brnte datind de acum 2.500 de ani ? Sub stratul de pe tăiușurile lor rugină, s-au găsit hieroglife. In cadrul săpăturilor efectuate la sud-vest de Cairo s-au descoperit, de asemenea, instrumente stomatologice din bronz. Spirite inventive „Polskoe Obozrenie" (Varșovia) Fără cuvinte. „Welt am Sonntag" (Hamburg) — Dv. sînteți noua noastră îngrijitoare ? „Kvety" (Praga) Pe lingă plopii fără soț... „FRAȚII“ SELENEI Nu e vorba de sateliții artificiali, a căror lansare, să recunoaștem, nu mai trezește nimănui nici un dram de emoție, ci de (să-i numim așa) „frații buni ai Selenei“. Problema existenței lor și-a pus-o pentru prima oară, în urmă cu 125 de ani, astronomul Petit, în acea vreme directorul Observatorului din Toulouse. Bazîndu-se pe unele observații proprii, precum și pe spusele unor martori oculari, Petit a prezentat Academiei Franceze o lucrare din care rezultă că ... Luna nu ar fi unicul satelit natural al planetei noastre. Darea de seamă rămasă reflectă dezinteresul auditoriului, din parte și Leverrier, care făcea celebrul descoperitor „din Vîrful condeiului“ al planetei Neptun. Ignorat de colegii de breaslă, Petit n-a reușit - cu o singură excepție — să convingă pe cineva de veridicitatea teoriilor sale, cu toate că s-a ocupat mai mult de 10 ani de problema existenței altor sateliți naturali ai Terrei. Excepția : celebrul scriitor vizionar Jules Verne. In romanul său „De la pămînt la Lună", astronauții Barbicane, Nicholl și Ardah scapă ca prin minune de o fatală ciocnire, cu scoarța Selenei, datorită unui salvator plos de atracție exercitat de o „mică Lună". Teoriile lui “r Petit, amintite cu recunoștință de personajul Barbicane, au aprins imaginația multor astronomi amatori care vedeau in descoperirea unui asemenea astru o sursă care le-ar asigura cu siguranță consacrarea. Negăsind nimic neștiințific în această idee (deși analiza matematică riguroasă a datelor prezentate de Jules Verne in roman a dus la concluzia că acestea sunt eronate), ilustrul profesor W. H. Pickering îndeamnă în 1922 pe astronomii amatori să-și consacre forțele găsirii noului satelit al Pămintului, demostrînd pe bază de calcule că observarea sa ar fi relativ facilă. In același timp, el complică problema luînd în considerare, fără rezultat însă, eventuala existentă a unui satelit natural al... satelitului nostru natural. Problema — departe de a fi dată uitării — a preocupat pe oamenii de știință din punct de vedere teoretic pînă în anul 1953 cînd, sub conducerea profesorului Clyde Tombaugh (al cărui nume se leagă de descoperirea planetei Pluton), a început o primă serie de observații sistematice la Observatorul Lowell din Arizona. Cercetările, continuate la Quito, în Ecuador, au dus la concluzia că spațiul circumterestru nu cuprinde pe o rază echivalentă cu cea a orbitei lunare nici un „frate" al Selenei. Lăsînd la o parte latura spectaculoasă, faptul nu poate fi decît îmbucurător pentru cei ce lucrează la programele spațiale. Trebuie însă de remarcat că această concluzie, fără a avea măcar pretenția de a fi definitivă, se referă la sateliții naturali rigizi și stabili din punctul de vedere al orbitei. Unele corpuri meteorice, ale căror viteze și traiectorii îndeplinesc întîmplător anumite condiții, pot deveni, pentru cel mult 100—150 de ore, „sateliți naturali efemeri” ai planetei noastre Vizibilitatea lor nu e deloc exclusă. Ele sunt însă departe de ceea ce a presupus Petit. Descoperirea unui alt tip de pseudolună se datorează astronomului polonez Kordilewski. Inspirat din existența, intr-o poziție mecanică particulară pe orbita lui Jupiter, a planetoizilor cunoscuți sub numele de Troieni, el a presupus că și ansamblul Pămînt-Lună s-ar bucura de această proprietate. După îndelungi studii teoretice și căutări în arhivele fotografice ale unor observatoare, în octombrie 1965, Kordilewski reușește să obțină pe clișeul fotografic al zonei cerești presupuse o pată slab luminoasă, corespunzătoare probabil unei îngrămădiri de particule de praf. Cercetările continuă și in cazul în care teoriile lui Kordilewski vor fi confirmate, in viitoarele ediții ale hărților și efemeridelor cerești vor apărea și „frații Lunei". Ce-i drept, foarte puțin asemănători cu mult cîntata de poeți Selena. VIOREL VILCEANU ( OLIMPIADA ANECDOTELOR UN ZIAR a deschis o anchetă în rîndul cititorilor săi pentru a desemna pe primele 50 romane preferate din literatura universală. „Eh, a remarcat Oscar Wilde. Cum o să poată găsi 50 cînd eu nu am scris decit cinci romane î* * © TINARĂ fată visează să facă o croazieră pînă in America. Neavînd bani, se împrietenește cu un matroz. „Nici o problemă, îi spune tînărul marinar. Te ascund în cabina mea și în fiecare seară îți aduc de mîncare". După șase săptă*mini fata, plictisită, se strecoară pe punte. Acolo întreabă pe un pasager : — Vă rog, mai este mult pînă la New York? — New York? Se miră pasagerul. Vă aflați pe bacul care face cursa între Bremerhaven și Anglia. AF U SCOȚIAN se prezintă la o casă de amanet și se funcționarului adresează de la ghișeu : „Mi-am amanetat deunăzi ceasul, sub nr. 3.864. Vreți să-mi spuneți. Vă rog, cueste ora?" ANUNȚ într-un birou de turism parizian : „Petreceți un concediu plăcut ! Trimiteți-vă familia pe Rivieră!" * UN ANUNȚ publicat de un ziar britanic, preferat de pensionări: „Institutul de meteorologie caută reumatici extrem de sensibili pentru a lucra ca colaboratori permanenți”. * UN AMATOR de artă vine la un pictor: „Aș dori ceva în ulei. Dar ceva ieftin". „Dacă trebuie să fie ceva ieftin, replică pictorul, vă recomand niște sardele în ulei". + O REcLAMĂ publicată de o librărie new-yorkeză : „Pentru Ea — romane de dragoste și distractive ; pentru El — romane polițiste și de aventuri; pentru biblioteca dumneavoastră , cele mai frumoase ediții ale clasicilor literaturii universale!" * VREMEA NOCÂ ■m joc HORE ORIZONTAL: 1. Autorul celebrei „Hora staccato" — „Hora Unirii la ..." tablou del. Agafiței; 2. La „Alunelu“ I — A scris poezia „Hora" ; 3. Horă (fig.) — Pronume; 4. Bune la bărbierit — Livadă (tr.) — Intră cu el în hora ; 5. Erou din opera lui I. Creangă care mergea trei duminici la rînd la horă pentru a se prinde cu o fată pe care vrea s-o ia de nevastă — Hora ! 6. Insulă lingă Noua Caledonie — S-a terminat arcana ! — Autorul cîntecului „Hai în horă"; 7. Hora examenelor (pl.); 8. A compus cîntecul „Hora marilor furnale" — A se căli ; 9. Horă (reg.) —• Ioana Radu; 10 Boli (livresc) — A cunoaște; 11. „Hora lui Dobrică" sau „Hora staccato” — Flecăreala babelor la horă. VERTICAL: 1. Poet român, autorul poeziei „Hora de zîne" — Hore •; 2. Horă domnească (înv. pl.) — In horă ; 3. A pictat pînzele „Hora Unirii la Craiova” și „Hora de la Aninoasa” — Un fel de horă (pl.); 4. Scîncet — Se iau de mină cu horele; 5. Culegere de reguli — A prelucrat horele moldovenești în rapsodiile sale; 6. Portar (înv.) — Fruntaș — Articol scurt ; 7. Oraș în Ardeal — Stat antic; 8. Strigăt la horă — Compozitor român, a prelucrat „Hora mare"; 9. Diviziune pentru „Hora domnițelor" de Radu Stanca — întrebare — Sandu Floria; 10. O poartă înflorată fetele la horă — Personaj din piesa „Hora domnițelor"; 11... și altul din nuvela „Hora morții" de L. Rebreanu — Floarea din ochi. LEONTE COCOȘ Lexic estival Vară: Vatra „cuptorului". Duș: ploaie de... odaie. Mare. Lac cu studii... superioare. Transpirație : Piele cu ... inundație. Bazin: Lac cu... „fluture" și „delfin" Ștrand : Mare ... începătoare , înghețată : Gheață ... emancipată. Ploaie : Apă cu capul în ... nori. Răcoritoare : Băutură care te lasă Frigider : Ger ... prizonier. Umbrelă : Parașută ... decăzută. Șosetă : Ciorapi... prost crescuți. Miniaturi — In care oraș vara nu se stropesc străzile ? — Veneția! — De ce-i Marea Neagră ? “ S-a ... bronzat. Cum te simți pe Litoral ? — Ca la... Mamaia acasă. — Dacă mănihei fructe trebuie să știi să înoți ? — Da, cineva era să se înece cu un măr. — Ce bune-s pălăriile, vara ... — Da, să știi că cine le-a inventat a avut cap. TITI GHEORGHIU rece.