Vremea Nouǎ, iulie-septembrie 1971 (Anul 4, nr. 1041-1119)
1971-07-01 / nr. 1041
«î I I III • PAGINA 2 Disciplina, ordinea, răspunderea nu se pot diviza Uneori, noapttea, cînd acceleratul, să-luăm pe 602,, de pildă, trece grăbit, cînd roțile alunecă sacadat peste ace, suntem tentați să priiim prin fereastra deschisă luminile roșii, verzi ale semafoarelor. Acestea sînt semnatele atât de binecunoscute celor de la C.F.R., acești oameni minunați care asigură mișcarea, ritmul, pulsul continuu în arterele vitale ale drumului de fier. Dintre cei peste o mie de ceferiști care lucrează pe teritoriul județului Vaslui, ne-am oprit la unul singur, la un acar, în cazul nostru, comunistul Gheorghe Chirvase, din stația C.F.R. Crasna, înseamnă mult mai mult decît un manevrant al acelor, este — așa cum ne spunea șeful stației „un pion central în exploatarea feroviară, care concură la siguranța circulației feroviare. Nu a existat, zi, din cei șapte ani de activitate la C.F.R., să nu fi fost prezent la datorie, să nu se fi străduit să valorifice cît mai bine timpul său de lucru. întrebat fiind ce gîndește despre munca sa, cu modestia ce-l caracterizează, comunistul Gheorghe Chirvase ne-a răspuns lapidar : „Eu sînt acar. De cele mai multe ori, pe noi nu ne vede nimeni. Dar, o neglijență cît de mică, o neatenție din partea noastră poate să provoace pierderi omenești irecuperabile și de bunuri materiale, ar duce la stagnări în producție, la lipsuri în aprovizionare. ..". Este de prisos, deci, să mai demonstrăm ce însemnătate are realizarea exemplară a sarcinilor de către cei care asigură hrana orașelor noastre, transportul oțelului spre cuptoarele fabricii de rulmenți, materia primă pentru fabricile de confecții, lemnul spre fabrica de mobilă, și ciment spre șantierele de construcție ale Vasluiului etc. „Disciplina, ordinea, răspunderea nu se pot diviza" — conchide Gheorghe Chirvase care, asemenea tuturor celor care „manevrează acele la calea ferată" se bucură de caldă prețuire și înalt prestigiu, de o nouă condiție socială și materială, pe care civilizația noastră socialistă le oferă tuturor oamenilor muncii. GEORGETA TAMAS 0mul înalt, cu părul cărunt, dar păstrînd încă un aer de tinerețe, ne-a întîmpinat cu un zîmbet cald. Convorbirea cu interlocutorul nostru, doctorul Constantin Anagnoste, directorul Spitalului rural din Codăești, a început in cabinetul său, in care am recunoscut acea atmosferă familiară unităților sanitare, cu strălucirea omniprezenta a albului. Prin fereastra deschisă, cu perdeaua trasă, străbătea, la adierea vîntului, parfumul trandafirilor înfloriți. ...Și a început să-și deruleze firul amintirilor. Iar cum amintirile, zăcăminte de întimplări trecute, nu pot fi întrerupte cu nici un preț, ne-am scos carnetul, reușind să notăm cîteva. Cînd a venit să lucreze, împreună cu soția (tot medic), la Codăești, spitalul n-avea decît 80 de paturi. Era, în 1952, în anul cînd absolviseră Institutul medicofarmaceutic din Iași. In prezent, spitalul are 165 de paturi, iar condițiile de spitalizare sînt cu totul altele. In cadrul lui, funcționează mai multe secții — de interne, pediatrie, radiologie și chirurgie obstetrică, deservite de șase medici specialiști. Nu de mult, la interne, un bolnav intoxicat cu fungicide a fost adus în stare de comă. Diagnosticul — edem pulmonar acut. Stare gravă. Pacientul a fost salvat. Și ne-a vorbit apoi despre medicii care deservesc circumscripțiile arondate spitalului — Tăcuta, Dănești, Miclești și Codăești. — In prezent, ne-a spus medicul C. Anagnoste, s-au făcut pregătiri cu grupele sanitare pentru asistența de specialitate în timpul campaniei agricole de vară. E vorba de o corelare a activității noastre cu cea a oamenilor în mijlocul cărora lucrăm. Telefonul ne-a întrerupt, cu un semnal prelung. — Bine, bine. Pregătiți totul. Vin imediat. Și adresîndu-se cu o undă de regret: trebuie să intru în sala de operație, mă scuzați. a M. CENUȘĂ Ciudate nepotriviri intre serviciile prestate și notele de plată/ ncă de la început, wem să precizăm că nu puține sunt sesizările în care ni se semnalează încărcarea cu sume nejustificate a prestărilor de servicii executate de unele unități ale U.J.C.M. Prețurile, diferă, pentru aceeași reparație, să zicem, de la o unitate la alta. Curiozitatea ne-a îndemnat să cercetăm mai in amănunt această problemă. Am recurs la un simplu test. Am luat un ceas defect, pe care l-am prezentat la două ateliere de specialitate : din Negrești și, respectiv, din Vaslui. La prima unitate, responsabilul Ioan Dinga ne-a taxat cu suma de 73 lei, iar la a doua cu 74 lei, plus curățatul și unsul ceasului, care, în mod normal, costă 32 de lei. Prin urmare, dacă reparația ar fi fost făcută la Vaslui am fi plătit 105 lei, iar la Negrești numai 74 lei... Explicația practicării acestui sistem dăunător: realizarea sarcinilor economice, nu prin eforturi, ci prin păcălirea clienților. Din păcate, exemplele cînd notele de plată sunt întocmite arbitrar, in funcție de inspirația unor lucrători, sunt insă mult mai numeroase. Dar să ne oprim asupra altor nereguli, care maschează, mai mult sau mai puțin voalat, modul incorect de întocmire a notelor de plată. La secția de reparat radio-televizoare din cadrul cooperativei „Prestarea“ Bârlad, bonurile de plată nu se întocmesc corect, trecindu-se numai suma globală, fără a se explica fiecare operațiune executată. Mai mult, dhitanțele se taie după repararea aparatului respectiv și nu la primirea acestuia spre remedierea defecțiunilor. Și mai gravă este situația întîlnită la cooperativa „Zorile“ Huși, unde pentru toate grupele de produse chimice și feroase ce se vînd cu ridicata. Lipsa unei evidențe a tuturor tarifelor la serviciile ce se practică în secțiile și atelierele din subordine se constată și la cooperativa „Unirea meșteșugarilor“ din Vaslui. Pe de altă parte, la documentațiile tehnico- economice, care premerg începerea lucrărilor, nu se specifică temeiul legal al prețurilor unitare. Semnalăm, totodată, că livrarea și confecționarea unor produse (pardesie cașerate etc.) se face pe bază de antecalculație, în loc să se emită decizie de stabilire a prețurilor. Necunoașterea tarifelor la atelierul nr. 1 de confecții bărbați Vaslui duce la încasarea unor sume mai mari decit cele legale (bon nr. 6.143 etc.). La secția de confecții nr. 1 de la „Unirea meșteșugarilor“ Vaslui, de exemplu, s-au încasat bani pentru 2,80 metri stofă, un loc de 2,60 metri, respectiv pentru 1,10 metri seri, in loc de 0,85 metri cum era normal (bon nr. 6.147), iar la confecții damă, pentru 2,40 metri stofă, în loc de 2,20 metri etc. Așadar, s-a plătit mai mult material decit era necesar. Ce se face cu difermița de stofă... rămine să cerceteze organele in drept. Încărcarea tarifelor n-are nimic comun cu principiul socialist al muncii cinstit retribuite. De aceea, considerăm că nerespectarea prețurilor, concepută pe linia unei înguste mentalități, potrivit căreia niște parametri economici se realizează nu prin calitatea și cantitatea muncii prestate, ci prin umflarea artificială a unor tarife, trebuie lichidată de urgență. VASILE VASII Muncă, muncă pe lupte. „Nu din zori și pînă-n seară, ci din seară pînă-n zori“. nu există cataloage de prețuri OPINIA PUBLICA Să ai curajul să înveți ceea ce nu știi sau știi superficial - evident, în propriul domeniu de activitate - înseamnă a fi conștient de necesitatea continuei perfecționări profesionale. Poate că în școală ai învățat, cutare fapt ori viața ți-a oferit elementele necesare cunoașterii altui fapt. Timpul șterge „învățătura", mai ales atunci cînd osteneala noastră de cunoaștere se oprește. Efortul oprit pe o anumită treaptă, considerînd că s-a făcut totul, ne dă acea liniștitoare încredere, acea căldură mulțumire de sine. Și de aici pînă la înțepenirea gîndurilor nu e decît un pas. Oricît de pregătit ar fi intr-o meserie, oricîte cunoștințe ai acumulat pînă la obținerea unei diplome — efortul de perfecționare limitat la un anumit punct generează o anchiloză spirituală, gîndurile patinează în gol. Am cunoscut, între alții pe un diplomat universitar, se pare cu OPINII Efortul de după diplomă rezultate onorabile în perioada studiilor, care acum, la vreo patru ani de la încheierea ciclului superior de învățămînt, afirma ritos (ar fi fost salvatoare autoironia !) că posedă toate tainele meseriei sale, că nu mai are nimic de învățat, că este, într-un cuvînt, „imbatabil". In fața cui e imbatabil ? Doar în fața ignoranței crase, a rutinei, cu care, săracul încerca în zadar să se războiască. Afirmînd că nu mai ai nimic de învățat într-un domeniu de activitate, înseamnă de fapt că negi dialectica lucrurilor, anulezi curiozitatea, setea de a ști, de a cunoaște mai mult. Omul nu trebuie să se mulțumească niciodată cu ceea ce știe. Aceasta e garanția autodepășirii, a progresului. Fiecare nouă descoperire, fiecare treaptă cucerită te îndeamnă sa pășești altă treaptă, apoi alta ș.a.m.d. (Nu ne gîndim, firește, aici, la ambițiile fără acoperire). Același cunoscut motiva, după o logică de împrumut, că n-are ce învăța de la nimeni, deoarece „e cel mai bine pus la punct intr-ale meseriei" din colectivul în care muncește. Ca și cum universul cunoașterii trebuie redus la 10-50 de oameni, raportat la cutare sau cutare individ. Firește, mult prea mulțumitul cunoscut privea în cîmpul vast al cunoașterii printr-o lunetă deformată ori, poate, se obișnuise să se autoineînte uitîndu-se în oglindă. Să avem curajul să ne cenzurăm riguros cunoștințele, să le filtrăm prin sita valorilor certe, să avem tăria să ne spunem de fiecare dată - indiferent cine suntem - că lumea nu se reduce la ceea ce știm, că, permanent, suntem obligați să acumulăm alte și alte cunoștințe. Să avem curajul să ne spunem că știm încă puțin. Societatea noastră socialistă are nevoie de asemenea oameni — vii în gindire, capabili să dea la iveală noul și să-l valorifice creator. V. PAȘCANU VREMEA NOUĂ * Evaziune fiscală cu complicitatea oamenilor legii legați la ochi Domnul antreprenor particular zîmbește... Da, domnul antreprenor particular există. L-am găsit ușor, în ziua de 17 iunie a.c., înainte de prînz, la unul din „șantierele sale" de pe dealul Țuguiata, din municipiul Birlad, acolo unde se construiesc vile proprietate personală. Fuseserăm informați că Munteanu Constantin este constructor și de ani de zile refuză să devină membru al cooperativei meșteșugărești „Prestarea", lucrînd pe cont propriu la ridicarea unor locuințe pentru particulari. Ba, mai mult, încă, și-a creat un fel de „cooperativă proprie”, cu angajați personali, grație cărora are posibilitatea de a „sufla" cooperativei meșteșugărești o mulțime de comenzi. Intr-adevăr, l-am găsit pe Munteanu Constantin în postură de antreprenor: el dădea dispoziții, iar echipa, formată din 4 tineri, lucra. — Cine sunt tinerii care lucrează ? — Ia, niște băieți necăjiți. Și ajut să ciștige o bucată de pîine. Băieții necăjiți, angajații personali ai „lu’ domnu’ Munteanu" merită cîteva cuvinte de prezentare : Erim Marcel — 18 ani, studii — 4 clase, din satul Florești, comuna Poienești, „angajat" din mai 1970, cu „salariu lunar" ; Butnaru Mihai — 21 ani, din același sat, angajat din septembrie 1970, cu „salariu lunar” ; Negură Ștefan — 25 ani, din comuna Lipovăț, studii — 7 clase, lucrează de anul trecut, și Vieru I. Gheorghe — 22 ani, studii — 7 clase, din comuna Epureni, satul Bursuci, care era în prima zi de serviciu, deoarece abia se reîntorsese din armată. Toți au fost angajați cu „salarii lunare". Cuvintele „angajat", „salariu lunar" nu ne aparțin. Au fost spuse cu seriozitate de către interlocutori. Mai reproducem o parte din discuție : — Cum vi se plătește... salariul lunar ? — Cenzina și lichidarea (Ifrim Marcel). — Și unde locuiți în prezent ? — La „domnu’ Costică", într-o bucătărie. Pe strada Batozei nr. 26 (Butnaru Mihai). — Plătiți ceva ? — Câte 150 lei pe lună. Ni se reține din salariu, pe statul de plată (Butnaru Mihai). — Domnu’ Costică vă pune să munciți mult ? — Oho ! (Negură Șt.). — Dar dacă într-una din zile vă îmbolnăviți ? •— Nu lucrăm o zi, ni se taie din salariu. .. (Ifrim Marcel). Echipa lui Munteanu C. construiește repede. Anul trecut, după cum ne-a informat, tot zîmbind, Munteanu C. a avut în antrepriză 6 case, printre care ale lui Cezar Butunoi, Botez Paul, Mocanu și Popa Gh., Buzatu etc. Ce preț pretinde pentru o casă ? Pentru a lui Botez Paul, de exemplu, a primit 16.000 lei. Precizarea are importanță, după cum se va vedea într-un alt capitol, referitor la evaziuni fiscale. Intre timp, tovarășul Ioan Avram, vicepreședinte la cooperativa „Prestarea", pleda cu blîndețe : — Hai, Costică, înscrie-te in cooperativă !... — Să termin astea două case și voi mai vedea. Cu sau fără prezentă la serviciu, salariul se încasează! Oamenii la care ne vom referi sînt salariați ai statului. Nu i-am întîlnit la serviciu, ci pe la casele în care lucrau. Cruceanu Vasile, contabil economist la I. A. S. Birlad, supraveghea, în calitate de proprietar, o echipă de electricieni. A sesizat intenția întrebării și a parat cu „am fost învoit de la serviciu de tovarășul director". Oare ? Și pentru care motiv ? Mai notăm o informație : numai fundația și zidăria, lucrate de meșteșugari particulari, au costat suma de 9.500 lei — după spusele sale. Ivanovici Ioan, mecanic de întreținere la ferma Bădeana a I.A.S. Bârlad, ne-a declarat că se află în concediu (In jurul orei 13,30, ne-am interesat telefonic la ferma Bădeana. Tovarășul economist Mihalache Artene ne-a spus că Ivanovici loan a plecat spre... sectorul mecanic). Zidăria casei și centura de beton de la parter au fost realizate de Niță Nicolae și Arghirescu Constantin — salariați la I.G.L. Bârlad și „echipa" lor pentru suma de 7.200 lei, cum atestă contractul (nelegalizat) dintre proprietar și constructori. Vicepreședintele cooperativei „Prestarea" ne spunea că, prin cooperativă, ar fi costat cam 2.000 lei. Niță și Arghirescu au lucrat și lucrează în afara orelor de serviciu, nu numai la Ivanovici. La viitoarea locuință a lui Popa Gheorghe, responsabilul bufetului „Bicaz", l-am găsit pe Tătaru Gh. Dumitru, zidar la Șantierul nr. 5 de construcții. Deși se afla în concediu medical (între 15—21 iunie), lucra spornic la casa lui Gh. Popa. Terminase de montat faianța pe pereții bucătăriei și continua să facă același lucru în baie. Un amănunt, furnizat de tov. Ioan Avram , faianța aceea nu se găsește de vinzare în comerț. Pe de altă parte, frumoasa casă a lui Popa Gh. a fost construită prin antreprenorul Munteanu Constantin. Pentru ce sumă ? Comparați sumele notate pînă acum, referitoare la casele din jur. In iulie anul trecut, Popa Gh. și vecinul său , Mocanu, au declarat organelor financiare că i-au plătit lui Munteanu câte 2.500 lei (pentru 2 case). Pe baza acestor declarații, lui Munteanu C. i s-a aplicat un impozit de 1.415 lei și 50 lei amendă, pentru că a lucrat fără autorizație de constructor. Cam hazliu, dar asta e! „Dacă declari așa, eu am să fiu discret...“ Arătam mai sus că, la verificarea organelor financiare, proprietarii Popa și Mocanu au declarat că prețul achitat lui Munteanu C. pentru casele lor a fost de câte 2.500 lei. Fără îndoială, declarațiile nu corespund cu realitatea. Este vorba de o anume... complicitate între proprietar și constructor. Primul declară că a plătit puțin, pentru ca celălalt să plătească un impozit derizoriu. Și, drept mulțumită, constructorul-antreprenor particular — nu se arată interesat de proveniența unor materiale de construcție. In această privință poate sunt interesate și organele de miliție. S-ar putea închega și colaborarea cu organele financiare, astfel că s-ar reuși contracararea frecventelor evaziuni fiscale ale „patronilor” constructori. Ne-am interesat și de existența proiectelor-tip ale construcțiilor la care ne referim. Luăm un exemplu : Ivanovici Ioan ne-a arătat niște copii trase la heliograf după un proiect nelegal. Mai precis, acestea nu aveau obligatoriul „cartuș" cu rubricile sale , proiect întocmit de..., verificat de... ș.a.m.d. Deci, nu fusese executat în atelierul de proiectare al cooperativei „Prestarea”, ci de către o altă persoană calificată. Insă, după cite știm, prețul unui proiect trebuie supus impozării, ceea ce nu prea convine afaceristului. Pe de altă parte, autorizația de construcție se dă numai pe baza verificării proiectului legal. Alăturînd existența „autorizației de construcție” cu cea a proiectului nelegal, sugerăm Comitetului executiv al Consiliului popular municipal să se intereseze atit de autorii anonimi ai proiectelor, cît și de prețurile proiectelor nelegale, implicit de cauza nedeclarării lor in fața organelor financiare Sfaturi... (nici plăcute, nici comode) Sa, recapitulam aspectele care necesiti o viitoare colaborare strinsă între organele de specialitate ale miliției, organele financiare și Comitetul" éffectivTV ă’l Consiliului popular municipal, chiar dacă ceea ce sesizăm noi, în mod public, nu este nici plăcut, nici comod. Fiind vorba de grosolane încălcări ale legilor, se impune restabilirea legalității. Munteanu Constantin procedează ca un veritabil patron. Știe că nu are dreptul să folosească munca altora, nu are nici măcar autorizație personală de constructor, dar nu-i pasă. Profitul de pînă acum îl face să riște în continuare. De altfel, riscul a fost minim, pînă acum. „Santiexele” lui n-au fost văzute de oamenii legii. Iar amenzile fiscale (anul trecut — 50 lei ; anul acesta — 1.000 lei) sunt simple mișcături față de ÎnCasĂRile sale. Pe de altă parte, exploATîNd munCă străină, EL NU PERMITE UNOR TINERI SA SE ÎNCADREZE ÎN ANSAMBLUL MUNCII SOCIALE, SORTINDU-I, IN MOD PRACTIC, LA CONDIȚIA DE MUNCITORI NECALIFICAȚI. FRUSTRINDU-I DE DREPTURILE CARE DECURG DIN CALITATEA DE ANGAJAȚI AI STATULUI. Ar fi interesante concluziile organelor de miliție, dacă ar verifica (și nu ne îndoim că o vor face!) proveniența unor materiale folosite la construirea vilelor de pe dealul Țuguiata. De asemenea, legătura dintre proiectele nelegale (sau nelegalizate, dacă vreți) și evaziunea fiscală cu complicațiile de rigoare. In final, subliniem că este cazul să se acorde atenția cuvenită respectării legii. LIVIU NISTOR Trageți băieți, trageți, că de asudat am eu grijă... Mărturisim că n-am putut finaliza intenția de a vizita, în aceeași zi, toate unitățile comerciale (restaurante, bufete, campinguri, complexe hoteliere) amplasate pe traseul turistic din județul Vaslui. Motivul : ne-am „împiedicat“ de unele aspecte întîlnite la Tutova și Sîrbi, care ne obligă să le acordăm mai mult spațiu. Profitînd de faptul că în aceste zile de vară cerințele turiștilor sunt din nou mai mari, ca de altfel și eforturile organizatorice ale întreprinderilor comerciale sau agențiilor turistice, ne-am propus ca, în ziua de 8 iunie a.c., să facem un sondaj în legătură cu ce li se oferă turiștilor din județul nostru sau care trec pe aici, împreună cu tovarășul Gh. Strija, șeful Inspectoratului comercial de stat din județul Vaslui, ne-am oprit mai întîi la bufetul cu grădină de vară din Tutova. Lăsînd de o parte anumite matrapazlîeuri ale gestionarului Jan Căescu sau neglijențele personalului de serviciu de la bufet, dorim să atragem atenția că este necesar un control mai atent și permanent din partea conducerii cooperativei de consum, în ceea ce privește aprovizionarea unității. Următoarea etapă a călătoriei noastre a avut ca punct terminus campingul Sîrbi, foarte bine recomandat de amplasarea sa, de elementele componente: restaurant, căsuțe cochete, chioșc alimentar, bucătărie și cuptor țărănesc, popicărie, bazine cu apă ș.a.m.d., fapt care justifică încadrarea sa în rîndurile unităților de categoria I. Intîmplător, în ziua vizitei pe care am făcut-o la camping, acesta nu oferea condiții optime pentru turiști. Semnalăm deficiențele, pentru a putea fi evitate, mai ales că responsabilul campingului, tovarășul Constantin Florea, a fost întrutotul de acord cu existența acestor deficiențe, angajindu-se să le remedieze cît mai urgent posibil. Cînd am intrat în restaurant, privirile ne-au fost atrase de două aspecte diferite : într-o parte a localului 6 mese aveau fețe de masă foarte curate și buchete de flori, iar pe jos era măturat , în restul sălii, alte 12 mese, fără flori, fără fețe de masă, cu firimituri sau urme de apă, iar sala nemăturată. Ni s-a spus că nu se obișnuiește ca toate mesele să fie pregătite în mod exemplar, așa cum erau cele 6 din sectorul rezervat. Spunem „rezervat“, pentru că în local erau niște consumatori, dar aceștia preferaseră (oare ?) o masă murdară. Referitor la sala restaurantului, am dori să facem încă o observație privind reclamele expuse. Nu le reproducem, dar am dori să le calificăm ca fiind , cu greșeli de formulare și ortografie — prima, cam stupidă — a doua. Poate că ar merita puțină atenție, eventual să fie modificate, conform normelor elementare de exprimare și scriere. Muștele stăpîneau și bucătăria restaurantului, avind la dispoziție diversele alimente neacoperite, prezente pe masă. Notăm că vitrina frigorifică nu funcționa de 4 zile, astfel că într-un singur frigider „Fram“ (al doilea este defect de multă vreme) abia încăpea carnea de care dispunea atunci unitatea. Tot de 4 zile, campingul nu fusese aprovizionat cu bere. (Din păcate, despre popicărie nu putem spune lucruri bune, deoarece pista de beton este impracticabilă, iar popicele sunt complet degradate). Am vizitat, împreună cu responsabilul campingului, un număr de 6 căsuțe, destinate odihnei turiștilor și declarate ca fiind pregătite pentru așa ceva. Aici situația era mai gravă decît ne-am fi putut închipui. Nici una dintre căsuțe nu corespundea exigențelor : cearșafurile și fețele de perne erau neschimbate (unele chiar murdare), cănile și paharele — prosoapele aveau o nespălare, culoare îndoielnică (se vedea că fuseseră întrebuințate), nu peste tot exista cremă și perii pentru pantofi, lipsea săpunul, în sfîrșit, multe obiecte de inventar mai erau necesare. Prețul unei căsuțe , 27 de lei pentru 24 de ore. In timp ce concluzionam aspectele întîlnite, pozitive sau negative, insistînd pentru remedierea ultimelor, și-a făcut apariția camioneta cu nr. 21-VI-1009, aparținînd cooperativei de consum „Bîrladul“. Aducea carne de la laboratorul de carmangerie din Zorleni. Dar, nici însoțitorul, nici șoferul nu dispuneau de nici un fel de acte justificative pentru respectiva cantitate de carne. Ne-au explicat că așa se obișnuiește , întîi se face aprovizionarea, iar apoi se întocmesc și actele (!). Am notat și „incidentul“ acesta, vrînd să determinăm o anume schimbare de concepție , să se obișnuiască conform prevederilor legale, adică marfa să fie însoțită de actele necesare. Pentru a evita surprize ! Deocamdată ne oprim aici cu consemnarea constatărilor de pe teren. O parte le-am adus la cunoștința conducerii Jiecoop — Vaslui, dar n-am întîlnit înțelegerea la care ne așteptam. Ni s-a spus că „în județul Vaslui nu se poate face comerț ca la Paris“... Dacă aceasta este opinia conducătorilor cooperației de consum din județul Vaslui, va fi greu să satisfacem cerințele consumatorilor. Fără îndoială că mai există destule greutăți justificabile în rețeaua cooperatistă, dar de la a le declara imposibil de schimbat și pînă la a căuta soluții de îmbunătățire a activității este o bună diferență. Iar a contesta o critică obiectivă este mai comod, intr-adevăr, decît a concretiza niște eventuale măsuri care să pună capăt activității de rutină. Am dori ca observațiile noastre, privind cele două obiective, Tutova și Sîrbi, de pe traseul turistic, să fie privite cu răspundere de către salariații cooperației de consum, nu numai în zilele cînd sînt controlați de vreo brigadă a Centrocoop. VIOREL STORIN P. S. Cu ocazia unui nou control, din ziua de 17 iunie a.c., făcut de Inspectoratul comercial județean, s-a constatat că numai o parte din neregulile surprinse de noi fuseseră remediate, ceea ce face ca articolul de față să nu-și fi pierdut actualitatea. In plus, trebuie adăugat că cei care au închiriat căsuțe au fost, pur și simplu, înșelați. Au plătit 27 de lei pentru 24 de ore, deși avizul Comitetului de prețuri, cu nr. 4528/1968, specifică clar: „între 31 august — 15 iunie, prețul unui pat este de 7 lei (n.r. 14 lei al unei căsuțe) plus 3 lei pentru parcarea autovehiculului; între 16—39 iunie, prețul unui pat este de 10 lei, plus 3 lei parcarea autovehiculului : între 1 iulie — 31 august, prețul unui pat este de 12 lei, plus 3 lei pentru parcare“. V. S. Matrapazlîcuri pe punga clientului — Ce aici, are de grndi o dată Necoopul să termine cu turiștii ăștia ? Iar mincăm în comun cu ei 2