Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1971 (Anul 4, nr. 1120-1198)

1971-10-01 / nr. 1120

PAGINA 2 O­rganizație proprie a școlari­­or, Organizația pionierilor, trăiește din acest an o nouă și valoroasă experiență de scientizare a muncii practi­ce ca rezultat purtătorii cravatelor roșii, al grijei permanente active a conducerii partidului nos­ss­tru pentru creșterea și dezvoltarea în spirit comunist a tinerelor vlăs­tare ale patriei. Noul proiect de Statut al detașamentelor și unită­ților de pionieri din R. S. R. pro­iectul de Regulament pentru func­ționarea consiliilor pionierești în­vederează cu prisosință acest lucru. Organizarea și desfășurarea confe­rințelor municipale, orășenești județene pe secțiuni — pionieri și și adulți (comandanți de detașamen­te și unități, conducători de școli, alte cadre didactice, părinți) — în vederea apropiatei Conferințe Na­ționale a Organizației Pionierilor din România, au pus în valoare noi resorturi pentru optimizarea procesului educațional în rîndul micilor școlari. Se poate observa, astfel, că, făcîndu-l din obiect al educației, subiect al acțiunii edu­caționale, prin cultivarea de către comandant a autoconducerii pio­nierilor,­­ copilului i se conturea­ză în ritm mai accelerat persona­litatea, i se deschid largi posibi­lități de a participa activ, con­știent, interesat la analizarea și stabilirea programului de lucru al propriei organizații. însăși viața de organizație (a detașamentului sau unității de pionieri) - lucru știut și pînă acum, dar mai puțin va­lorificat - dispune de un sistem de modalități­ și căi cu rol dina­mizator în dezvoltarea autocondu­cerii copiiilor. Observația noastră se bazează pe cunoașterea unor aspecte concrete din activitatea pionierilor din orașul Vaslui, din unele constatări ale comisiei or­ganizatorice a Consiliului județean al Organizației pionierilor și, re­cent, din desfășurarea lucrărilor primei Conferințe județene a pur­tătorilor cravatelor roșii - secțiu­nea pionieri. Nu este locul să subliniem aici rolul deosebit pe care îl au comandanții de pio­nieri, consiliile pionierești, în dez­voltarea autoconducerii, inițiativei și creativității pionierilor. Coman­danții trebuie să dea dovadă de pricepere și măiestrie pedagogică în­­ valorificarea resurselor morale și psiho-fizice ale micilor școlari în acțiuni utile, interesante, accesi­bile pentru experiența lor de viață și orizontul lor de cultură in con­tinuă lărgire. Profundele mutații calitative ce au avut loc in viața pionierească după Plenara CC. al P.C.R. din aprilie 1966, care a așe­zat, pe temeiuri științifice munca cu pionierii în țara noastră, pot fi exemplificate și prin rezultatele deosebite ce s-au obținut în jude­țul :■ Vaslui în activitatea de ridi­cări a nivelului muncii politice, ideologice, cultural-artistice, tehni­­co-științifice și sportiv-recreative desfășurată cu pionierii și cu cei­lalți școlari de către Consiliul ju­dețean al Organizației pionierilor, sub directa conducere a Comite­tului județean de partid. Este su­ficient să amintim, în acest sens, doar citeva asemenea acțiuni. Al­­bume-șt ofetă „Oameni, eroi, fap­te", spectacole de gală dedicate de pionierii din Bârlad, Huși și Vas­lui aniversării semicentenarului partidului­­ „Omagiu partidului", „50 de trepte spre lumină", „Lintezi­a țării primăvară", participarea numeroasă a pionierilor din co­munele Grumezoa­a, Tanacu, Mur­­geni, Pungești, Codăești, Băcești, Solești la acțiunea republicană „Căutătorii de comori“, la con­cursurile tradiționale de literatură, artă plastică și fotografii artistice, serbarea și concursul de la Movila lui Burcel, „Arcașii lui Ștefan", la care au participat și pionieri din județul Iași, participarea la expo­ziția națională filatelică de la Tul­cea, „Săptămîna primăverii", „Pio­nierii pe cărările patriei", „Săptă­mîna muncii patriotice", ș.a., care au contribuit la educația ideologi­că, politică a pionierilor, la dez­voltarea dragostei față de patrie și partid, față de muncă. Se cere însă ca toți activiștii, comandanții, consiliile organizației pionierilor să-și îmbunătățească conținutul muncii cu micii elevi pen­tru ca, împreună cu școala, sub conducerea și îndrumarea perma­nentă a organelor și organizații­lor de partid, să asigure, în spi­ritul recentelor documente ale parti­dului nostru, un bogat conținut po­litic, ideologic, o justă orientare tuturor activităților organizate cu copiii. Trebuie revăzute, de aceea, cu multă răspundere repertoriul și tematicii­ diferitelor concursuri cul­turale, tematicii, concursurilor de creație literară și de desene, de valorificat mai bine conținutul e­­ducativ al unor acțiuni turistice ca „Pionieri pe cărările patriei", al expedițiilor pionierești „Cutezătorii" ș. a. „Este necesar, arăta tovarășul NICOLAI CEAUȘESCU în Expunerea la Consfătuirea de lucru a acti­vului de partid din domeniul ideo­logiei și al activității politice și cultural-educative, să punem un mai mare accent pe cunoașterea de către tineret a trecutului de luptă al partidului și poporului. Să prezentăm permanent stările de lucruri din trecut, să reamintim cum a trăit clasa muncitoare, tine­retul în trecut, pentru că numai așa tinerii vor putea să înțeleagă mai bine realizările de astăzi, con­dițiile pe care le au". O bună experiență în acest sens a cîștigat unitatea de pionieri de la Școala generală nr. 3 din Vaslui (coman­dant de unitate, prof. Octav Ga­vril), care, în echipare, in cursul a trei ediții turistice, au vizitat partea de vest a țării noastre, po­posind în localități istorice legate de numele lui Bogdan Voievod, Horia, Cloșca, Avram Iancu, au vizitat monumente istorice de artă, de cultură - mănăstirea unde s-au tipărit textele rotacizante - s-au extaziat in fața frumuseților natu­rale ale patriei, dar au coborit și în minele de la iacobeni, au vizi­tat și fabrici și mari întreprinderi, au cunoscut realizările oamenilor muncii în construirea noii socie­tăți, au vizitat Muzeul Doftana, au cunoscut localități legate de lupta partidului nostru, a clasei munci­toare pentru viața pe care astăzi o trăim, pentru condițiile create de partid și popor, pentru ca ei să se poată bucura de toate aces­te realizări, de punerea lor prac­tică, prin intermediul organizației, a celor mai firești năzuințe pro­prii de a-și organiza acțiuni pe potriva dorinței lor, de a vedea, de a cunoaște, de a și se organiza ei înșiși. Desigur, noi am dat doar un exemplu reușit de activitate turistică, care, considerăm, a fost încununată de succes pentru con­turarea conștiinței socialiste a pio­nierilor de la Școala generală nr. 3 din Vaslui. cu îmbinarea conducerii pedagogice autoconducerea pionierească este o necesitate care se cere mai larg și cu mai mult curaj aplicată în toate detașamentele și unitățile de pionieri din județul nostru. De aceea, nimic nu este mai dăună­tor pentru educarea pionierilor ca manifestările tributare didacticismu­lui, festivismului, formalismului, re­giei pe care o mai practică unii comandanți de pionieri, mai ales cu prilejul unor acțiuni cu public spectator, al inspecțiilor. Trebuie diversificate, extinse, îmbogățite și promovate acele forme de muncă cu copiii care prind în rîndul lor, care pornesc de la ei, iar noi, ca pedagogi, să-i ajutăm să se orga­nizeze bine, să le aducem, even­tual, corecturi imperceptibile, care să nu lezeze latura autoconducerii in cadrul procesului educațional pionieresc, pentru a organiza ac­țiuni organice, unitare, cu un cît mai m­are ciștig ideologic-politic formativ pentru conștiințele lor ti­nere. Trebuie mai mult insistat, prin sporirea coeficientului de afec­tivitate, emoțional al ceremonialu­lui pionieresc, pentru ca ei să înțe­leagă mai bine calitatea de pio­nieri, semnificația apartenenței lor la o organizație revoluționară, ușu­­rînd­ astfel calea­­ trecerii spre or­ganizația U.T.C. Prin acțiunile organizate, coman­danții de pionieri trebuie să cul­tive mai mult în rîndul copiilor chipul comunistului ca ideal de om, de luptător activ pentru o viață nouă. Bună ni se pare, în acest sens, înlocuirea vizitelor de circumstanță prin întreprinderi, vizitelor din goană prin toate soc­a­țiile, cu alegerea unei anumite secții pe care pionierii s-o cunoas­că bine, temeinic, să înțeleagă că aceasta reprezintă o verigă, un moment dacă vreți, din procesul de fabricație al unui produs, pe care ei îl cunosc și să știe, de exemplu, că acea parte a piesei sau pro­dusului pe care ei o pot recu­noaște este lucrată în secția vizi­tată de ei. Tot din această secție să fie ales un muncitor care poate să se vorbească despre frumuse­țea meseriei, de tapițer de exem­plu, la Fabrica de mobilă Vaslui, să știe să le explice în cuvinte simple și puține în ce constă acti­vitatea din secția respectivă, să afle că muncitorul respectiv își depășește sarcinile de pian, este fruntaș în muncă, că este stimat și apreciat de colegi, că repre­zintă ceva în acea fabrică, pentru ca elevii să-l ia ca exemplu de co­­munist-constructor al socialismului. Pe linia întăririi legăturilor orga­nizației de pionieri cu familia, Con­siliul județean al pionierilor, cu sprijinul Casei corpului didactic ar putea să-și înscrie printre obiec­tive alegerea unei școli-model de colaborare a acesteia cu familia, mai ales cu familiile de muncitori, fiind atrași în rezolvarea proble­melor școlii, ale organizației, cîți mai mulți muncitori ai fabricilor noastre sau de pe ogoare. Rezul­tatele muncii de atragerea fami­liei în serviciul școlii să fie popu­larizate printr-o expunere sau o demonstrație practică și pentru alți comandanți de unități pionierești. In acest fel infuzia de caracter muncitoresc în viața și activitatea pionierească va contribui și mai mult la întărirea caracterului poli­tic, revoluționar al Organizației pio­nierilor. Spațiul nu ne permite su­gerarea și a altor propuneri pen­tru accentuarea caracterului poli­tic, revoluționar al Organizației de pionieri. Funcția de ajutor al co­mandantului de detașament, care să fie recrutat, mai ales, din rîn­dul tinerilor muncitori din fabrici și uzine, de pe șantiere sau uni­tățile agricole, așa cum se propu­ne în proiectul de Regulament al consiliilor pionierești, se înscrie pe linia indicației date de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU care, referin­­du-se la organizațiile de tineret și copii, a spus : „Aceste organizații trebuie să fie mai îndeaproape în­drumate și conduse de organele de partid, trebuie întărite cu cadre recrutate din rîndurile clasei mun­citoare, cu spirit revoluționar, cu spirit muncitoresc, pentru ca in­tr-adevăr, să­­ răspundă cerințelor pe care le pune partidul în fața lor, iu munca de educare a tine­retului". Atragerea familiei, folosirea aju­torilor de comandanți la activități­le inițiate de pionieri sunt alți­­ fac­tori care pot contribui la perfec­ționarea procesului conducerii pe­dagogice și a autoconducerii pio­­­nierești în cadrul educației extra­­școlare a purtătorilor cravatelor roșii.­ ... GHEORGHE APOSTOL m mm nu u a le eil­u­i — Ce frumos e abe­cedarul nostru. Tradiții ale învățămîntului românesc LICEUL „GHEORGHE ROȘCA CODREANU“ L­a jumătatea secolului trecut, în Bîrlad im­portant centru co­mercial al Moldovei, singura școală de stat era Școala publică nr. 1, înființată în 1832. Dato­rită fondului lăsat de Gh. Roșca Codreanu, fost căpitan al miliției moldo­venești (armată permanen­tă înființată în 1830), boier progresist, primul care și-a dezrobit robii, precusor pașoptist, înflăcărat pa­triot, la 20 octombrie 1846 s-au deschis în orașul nos­tru cursurile Clasului real Codreanu, anexat m­icii școli bîrlădene. In această clasă, care constituie prima formă de învățămînt secundar de aici, se predau pe lingă gramatica română, aritme­tica, istoria, geografia, șt ;­irite discipline, cursuri de­­ limbă și literatură latină,­­ conform dorinței donato­rului. Cursurile acestui Clas au­­ fost frecventate de elevii­­ orașului, indiferent de ori­­­ginea lor socială, pînă în anul 1858, cînd se transfor­mă în Gimnaziu cu 4 cla­se secundare. La propune­rea lui M. Kogălniceanu, a Ministrului Instrucțiunii Publice, domnitorul Al. I. Cuza decretează la 24 au­gust 1860 ca gimnaziul să poarte numele fondatoru­lui său, George și Nicolae, frații Codreni, în zelul și iubirea ce au avut pentru„ progresarea așeză­­m­intelor de învățătură pu­blică, se încuviințează ca Gimnaziul din Bîrlad să poarte numele de Gimna­ziul Codreanu”. La desele intervenții ale locuitorilor orașului Bîrlad, care doreau înființarea unui liceu complet (cu șapte clase, cum funcționa atunci). Ministerul Instruc­țiunii aproba, începind cu anul școlar 1864—1865, ca gimnaziul să se transforme în „Liceul Codreanu”, la început fără ca profesorii să fie plătiți din bugetul statului. Astfel, în vara anului 1867, liceul nostru d­ă pri­ma serie de absolvenți ai întregului curs liceal. Reforma învățămîntului din 1898, elaborată de Spiru Haret, a fost experi­mentată mai întîi în cinci licee din țară, de prim rang, printre care și Liceul Codreanu. In anul 1946, cu ocazia sărbătorilor prilejui­te de împlinirea a 100 de ani ai liceului, s-a conferit acestui vechi lăcaș de cul­tură românească, al patru­lea din Principatele Unite, înaltul titlu de .,Colegiul național Codreanu”. După Eliberare, pe lin­gă cursurile de zi, care în­registrează un număr din ce în ce mai mare de e­­levi, pe lingă cursurile fă­ră frecvență, se adaugă cursurile serale, dînd ast­fel muncitorilor bîrlădeni posibilitatea de a-și com­pleta cultura generală. Nu­mărul elevilor a crescut, la un moment dat ajungind de 5 ori mai mare decit pînă în 1944. Din lista numeroaselor nume care au îmbogățit te­zaurul culturii românești, foști elevi ai liceului, amintim doar cîteva: Ni­­colae Ior, G. Bagdasar, Paul Bu­Ibruileanu, Vasile Pârvan, Alexandru Philip­­pide, N. Tonitza, Ștefan Procopiu, Al. Vlahuță, Șt. Șt. Birlănescu. Astăzi, după urcarea ce­lor 125 de trepte de aur ale­­ liceului, urcate de aproape tot atitea generații, pri­vim înapoi cu mândria le­gitimă că avem ce raporta celor ce vor veni la mă­reața sărbătoare, care nu va fi numai a liceului și orașului nostru, ci a învă­țămîntului și culturii ro­mânești. Azi, liceul nostru bucură de: prețuirea tutu­ror celor ce au trecut prin el, prețuirea locuitorilor o­­rașului, încadrat cu pro­fesori calificați (din care mulți au gradele II și I), dotat cu laboratoare de fi­zică și chimie, înzestrate cu o bogată gamă de apa­ratură și reactivi, cu sală și teren de sport, cu muzeu de științe biologice, cu o bibliotecă care numără peste 12.000 volume (din care 4.500 la fondul docu­mentar), ateliere de croito­rie, lăcătușărie, cu mobilier în întregime nou, cu săli de clasă spațioase, elevii sunt fericiți că pot primi instrucția și educația în a­­ceste condiții create de partidul și statul nostru. Nu de mult, s-au terminat instalațiile de încălzire centrală, s-au făcut repa­rații interioare și exteri­oare, iar în curînd se vor inaugura un laborator fo­netic de limbi străine, clasă specială de chimie și o o stație meteorologică. Munca plină de abnega­ție și dăruire a cadrelor didactice ale Liceului „Gh­. Roșca Codreanu” din Bîr­lad urmărește să educe ti­neretul „în spiritul muncii, să-l învețe să muncească în orice domeniu de ac­tivitate, pentru că orice muncă folositoare societă­ții, este o muncă de onoa­re”, cum spunea tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la Consfătuirea de lucru a ac­tivului de partid din do­meniul ideologiei și al ac­tivității politice și cultural­­educative, ținută in iulie­ 1971. ..Școala de astăzi, cu ma­rile ei realizări, are rădă­cini adinei în trecutul is­toric al învățămîntului din patria noastră, reprezen­­tind o continuare, pe o treaptă superioară, a tradi­țiilor lui înaintate”. Prof. TRAIAN NICOLA m m 100 de ani de la nașterea lui I. C. Frimu Un fiu al clasei muncitoare, călit in locul luptelor revoluționare S­e împlinesc, la 4 octom­brie, 100 de ani de la nașterea lui I. C. Frimu - fiu al meleagurilor vasluiene — care ocu­pă, prin întreaga sa activita­te revoluționară desfășurată timp de aproape trei decenii, un loc de frunte în istoria miș­cării muncitorești din țara noastră. Luptător revoluționar încer­cat, el a fost prezent în pri­mele rînduri, în momentele de răscruce ce s-au ivit în isto­ria mișcării muncitorești din România la sfîrșitul secolului al XlX-lea și începutul secolu­lui al XX-lea. Contactul cu muncitorii din Capitală, cu lupta lor în con­tinuă creștere, convingerile că­pătate prin studiul sistematic al socialismului științific, îl de­termină să se dedice cu și mai mare pasiune cauzei clasei muncitoare, idealurilor acesteia pentru făurirea unei vieți noi, lipsite de exploatare. De la primele sale manifestări in mișcarea socialistă, I. C. Frimu ia atitudine hotărîtă împotri­va exploatării, pe care o cu­noaște nemijlocit. In 1892, în­­tîlnim îm­ presă primul material semnat de el. Este vorba des­pre un apel pentru o acțiune de protest împotriva legii „pentru servitori". In acest a­­pel el arăta că : „guvernul burghezilor caută prin toate mijloacele... să restrîngă liber­tățile, să corupă conștiințele, să nimicească energia, cu alte cuvinte să ne aducă într-o sta­re de robie", împreună cu alți militanți socialiști, activează pentru întărirea asociațiilor profesionale, organizații care, alături de cluburile muncito­rești, au constituit o etapă im­portantă în unirea din punct de vedere politic și organiza­toric, a forțelor clasei munci­toare. Congresul de creare a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România, din 1893, a constituit și pentru I. C. Frimu un moment de ma­re importanță. Gîndurile sale, speranțele, dorința de luptă primeau un răspuns, un im­bold, o îndrumare. In anii de după 1899, par­tea inaintată a proletariatului, militanții revoluționari, printre care la foc de frunte se nu­mără I. C. Frimu, au dus mai departe mișcarea muncitoreas­că, păstrind sus stindardul ro­șu al luptei proletare. In aces­te condiții, I. C. Frimu iși mo­bilizează întreaga capacitate de muncă, se afirmă in arena politică ca un luptător format, hotârît, priceput, plin de răs­pundere față de soarta miș­cării­ muncitorești. Ei desfășoa­ră o intensă activitate publi­cistică și se dovedește un bun mînuitor al condeiului, ale cărui articole se citesc și azi cu in­teres. Cristalizarea concepțiilor sa­le este vizibilă și din articolul „Mișcarea meseriașilor", în ca­re, după ce vorbește despre „folosul organizării muncitori­lor" în bresle, fără patroni, pe principiul luptei de clasă, ex­primă apoi limpede necesita­­tatea pentru muncitori a unui „partid deosebit de cele gu­vernamentale, liberal și con­servator, pentru a putea scăpa o dată de robia politică și e­­conomică în care zac". In condițiile în care cercu­rile conducătoare ale burghe­ziei au înființat corporațiile, cu scopul de a-i abate pe muncitori de la lupta revolu­ționară, un număr de munci­tori tîmplari, continuînd tradi­țiile muncitorimii române de unire a forțelor în organizații profesionale, bazate pe prin­cipiul luptei de clasă, s-a în­trunit la cercul „România mun­citoare", sub prezidenția lui Frimu, și a hotărît să creeze o comisie restrînsă, care să e­­laboreze statutele și regula­mentele unui sindicat al mun­citorilor tîmplari (constituit în februarie 1905), dînd semnalul unei largi acțiuni de organi­zare a muncitorilor. Organizarea muncitorilor în sindicate, care s-a desfășurat într-un ritm rapid, creșterea combativității și conștiinței lor de clasă puneau cu acuitate problema centralizării și coor­donării luptei economice și politice. In acest scop, în zile­le de 13—15 august 1906, s-a ținut la București prima Con­ferință a sindicatelor și cercu­rilor socialiste din România. Un punct al ordinei de zi, pri­vind raportul dintre sindicate și corporații, a fost susținut de I. C. Frimu. Conferința a adop­tat, în această problemă, re­zoluția propusă de Frimu, care „condamnă instituțiunile corporațiilor ca antiproletare și reacționare atît din punct de vedere politic cât și econo­­nomic", Conferința a ales or­ganul central de conducere a mișcării sindicale, Comisia Ge­nerală a Sindicatelor din Ro­mânia, din care I. C. Frimu a făcut parte. După aproape un an, a avut loc, la Galați, în iulie 1907, a doua Conferință pe țară a sindicatelor și cercu­rilor socialiste, care a hotărît crearea Uniunii Socialiste. A fost ales, cu acest prilej, Co­mitetul de conducere, din ca­re făcea parte și I. C. Frimu, ales ulterior secretar al Uniu­nii. In ianuarie 1910, începe, la București, Congresul de con­stituire a Partidului Social-De­mocrat din România. Congre­sul este deschis de I.C. Fri­mu, care s-a adresat cu însu­flețire reprezentanților clasei muncitoare: „Prin scrierile ce a dat la­­ iveală mișcarea­ so­cialistă din trecut a contribuit foarte mult să îndrepte spre progres țara românească, cre­­înd un curent sănătos socia­liști ...) Din hotârîrile noas­tre de azi, din energie cu care veți aplica mîîlte aceste hotă­­rîri va izvorî tăria partidului care se­ constituie astăzi". Pentru meritele sale, i se în­credințează munci de răspun­dere în conducerea partidului, fiind membru al Comitetului Executiv și secretar al parti­dului, funcții în care Frimu luptă cu hotărîre pentru con­solidarea rîndurilor partidului, pentru apărarea intereselor de clasă ale proletariatului. I.C. Frimu a participat, pină la sfîrșitul vieții sale, la toate manifestările reprezentative a­­le mișcării muncitorești, avînd un rol activ în organizarea muncitorilor, în campaniile contra expulzării, contra legi­lor cu caracter antimuncito­­resc. O deosebită atenție a­­corda Frima activității în rîndurile intelectualilor, acțiu­nii de apropiere a acestora de mișcarea muncitorească și socialistă. A purtat o intensa corespondență cu intelectualii­ din mediul sătesc, răspunzind­ la întrebările lor și trimițin­­du-le literatură socialistă. Mulți dintre cei care l-au cunoscut sunt cuceriți de per­sonalitatea acestui om, care sintetiza trăsăturile nobile ala clasei din care făcea parte.­ Atitudinea lui dirză, consec­­­vența politică, atrag furia a­­paratului represiv. Este, în re­petate rînduri, arestat, jude­­­cat și condamnat. Fire entuziastă, cu o nez­druncinată încredere în forțele și viitorul luminos al clasei muncitoare, el ieșea din în­chisoare cu dorința vie de a duce lupta mai departe, cu și mai mare hotărîre. In anul 1918, participă cu vigoare la organizarea luptelor muncito­rești. Arestat imediat după pu­ternica demonstrație a munci­torilor din București, din 13 decembrie 1918, I.C. Frimu este întemnițat la închisoarea Văcărești, unde în scurt timp se îmbolnăvește. Cu tot regi­mul aspru la care a fost su­pus în închisoare, chinuit de boală, Frimu împărtășească a continuat să tovarășilor din afară preocupările sale privi­toare la diverse aspecte ala luptei clasei muncitoare. In a­­cest sens, el scria că „lupta noastră nu e individuală, ci legată de lupta maselor". in ultimele zile ale vieții, conști­ent de misiunea grea a ace­lora ce vor duce mai depărta steagul luptei proletare pînă la victoria finală, I.C. Frimu transmitea un fierbinte mesaj clasei muncitoare din România. El arăta: „Voi, tinerii, voi sîn­­teți viitorul nostru. Fiți revo­luționari, cît mai revoluționari, căci numai astfel vom putea scăpa acest popor". Cirzul și neînfricatul luptător s-a stins din viață în seara zilei de 6 februarie 1­919, în vîrstă de numai 48 de ani. ..•.J.-IJJ.jJ.iUn Ts © IO! -Drumul străbătut de I. C Frimu este un drum de mun­că asiduă și perseverentă. Ca­racterul lui s-a format și călit la școala luptelor clasei mun­citoare din România. Amin­tirea lui s-a păstrat vie în me­moria oamenilor muncii. VASILE AVRAM F­OTBAL După Dinamo, calificați neașteptat, dar merituos la Trnava în „C.E.E.“, du­pă U.T. Arad, câștigătoare la golaveraj în fața Austriei Salzburg, după Steaua, care­­ nu ne-a convins, dar care totuși a eliminat pe Hibernians, în „Cupa cu­­pelor“, ieri în Capitală a patra echipă românească. Rapid, înscrisă într-o com­petiție europeană, a reușit excelenta per­formanță de a juca în turul doi al „Cu­pei U.E.F.A.". Fără exagerare, putem a­­firma că fotbaliștii noștri, reprezentând cele 4 cluburi fruntașe, au meritul de a fi jucat cu ardoare și ambiție, reprezen­­tînd cu onoare jocul cu balonul rotund din țara noastră. Pe stadionul „23 August“, în prezența a aproape 30.000 de spectatori, Rapid a dispus cu 2—0 (2—0) de valoroasa echi­­pă italiană A.C. Napoli. Scorul a fost deschis în minutul 25 de­­ inepuizabilul Dumitru, care, l­a capătul unei acțiuni personale, cu un șut-bombă de la ÎS m l-a făcut „șah mat“ pe portarul ita­lian Zoff. Cel de-al doilea punct a fost realizat în minutul 36 de Ene Daniel, care a reluat imparabil o centrare spec­taculoasă a lui Năsturescu. Oaspeții nu au putut da o bună replică echipei fe­roviare, care tactic a jucat excelent. Scorul putea lua proporții, însă de două ori baloanele șutate de Neagu au nime­rit barele. Echipa Rapid s-a calificat astfel pen­tru turul doi, deoarece are un golaveraj mai bun (a pierdut primul joc cu 0—1). In această întîlnire arbitrată de vest­­ germanul Eischeweiller au fost utilizate următoarele formații: Rapid, Răducanu, Rop, Boc, Lupescu, Mușat, Dinu, Du­mitru, Năsturescu, Ene, Neagu, Ange­­lescu, A. C. Napoli, Zoff, Ripari, Fo­­­ gliana, Zurlini, Panzanato, Peregő, Sor­­mani. Juliano, Macchi (Abondanza), Al­­tafini (Erizo min. 15), Iraprota. k După cum transmit agențiile interna­ționale de presă, tragerea la sorți pen­tru stabilirea meciurilor din turul doi al cupelor europene la fotbal va avea loc astăzi, 1 octombrie, la Belgrad. (Agerpres) S­PORT -Rapid, cea de-a patra echipă românească calificată in etapa următoare VREMEA NOUĂ # Costurile nejustificate... (urmare din pag. 1) freier de pian. Se produce rmi]t­ dar cum și, mai ales, cât, ne costă ? Astăzi, mai mult ca oricînd, orice activitate trebuie apreciată prin prisma eficienței sale economice. Privind nivelul indica­torului cheltuieli la o mie de lei produc­ție marfă, constatările nu pot fi în nici un caz îmbucurătoare. La sectorul Bîr­lad se manifestă o inconstanță frecven­tă cu fluctuații de la lună la lună. Spre exemplificare, luind o situație începind cu luna iulie, se constată o depășire cu 94 lei a cheltuielilor la mia de lei produc­ție marfă; luna următoare un salt ca­litativ concretizat într-o economie de 35 lei. Actualmente, pe total, depășirea de la începutul anului ajunge la 11,40 lei. O situație identică întâlnim și la sec­torul Vaslui, unde indicatorul cheltuie­lilor este depășit cu 3 lei. Apare, așadar, o situație anacronică, cu planul îndepli­nit dar cu depășiri la cheltuieli. Influența nefastă a acestora se reper­cutează negativ asupra nivelului benefi­ciilor și a depășirilor prețului de cost. Fără îndoială, slaba organizare a unor locuri de muncă este o cauză a acestor nerealizări, depășirile indicatorilor de cheltuieli se datoresc muncii defectu­­ate a unor șefi de parchet ca Gh. On­­ciu și Nicolae Niț­oi (de la Chițac), care nu au lichidat parchetele în termen și nu au respectat graficele de producție, cer „Există însă o serie de rezerve ce se mai eficient valorificate, este de părere tovarășul P. Burlui, dar aceasta impune efectuarea unei analize judici­oase a structurii prețului de cost efec­tiv pe fiecare sortiment realizat, pentru stabilirea p­onderii elementelor cu chel­tuieli în ansamblul costurilor respective, spre diminuarea cărora colectivul unită­ții de exploatare va trebui să-și concen­treze eforturile. In vederea­­ reducerii timpului de încărcare-descărcare de mare efect va fi intro­ducerea IFRON-urilor (încărcătoare frontale), care va duce la optimizarea operației respective, reduce­rea efortului fizic, al numărului de mun­citori necesari la operațiune, la crește­rea productivității fizice de peste ori. Extinderea operației de adunat două și pregătit materialul mărunt in sarcini va duce la utilizarea integrală a întregii mase lemnoase.­­ Reducerea consumurilor specifice re­prezintă unul din filoanele cu rezerve potențiale ridicate în direcția reducerii prețului de cost. La operațiunile de co­­jire a lemnului, numai prin folosirea cositoarelor cu cap tip freză, costul se reduce de la 39 lei m.c., executat manual, la 28 lei m.c., executat mecanic. E drept, un asemenea utilaj a fost instalat la de­pozitul Băcești, dar este prea puțin și considerăm că mai trebuie perseverat încă, introducerea unor utilaje de mare productivitate reprezentînd un mijloc e­­ficient de reducere a cheltuielilor mate­riale. Merită a fi evidențiată inițiativa de a se trece experimental tractoarele la sectorul Bârlad, în cadrul sectorului de exploatare, ele putind fi mai judicios fo­losite și urmărite direct de conducătorul procesului de producție, șeful de parchet. „Din păcate, experimentul nu și-a dove­dit valoarea, cel puțin pînă acum, va declara tovarășul inginer Titus Mede­­leanu, șeful sectorului Bîrlad. Totul ar­ fi bine dacă am avea posibilitatea să fa­cem și reparația utilajelor. Ea se efectu­ează la Vaslui, de multe ori însă este de proastă calitate, punindu-ne în situa­ția să umblăm după piese de schimb pe la S.M.A.-uri sau I.A.S.-uri. Avem și cazuri cînd ,unor tovarăși ca C. Florea și C. Buhuș, nu li s-au reparat tractoare­le, fiind trimiși să se descurce cum vor putea“. Credem că se impune sporirea gradu­lui de responsabilitate a secției Vaslui, în vederea exercitării atribuțiilor, altfel inițiativele, oricât de valoroase, se pierd pe drum. Pierderile ce se mai înregis­trează încă ar putea fi mult reduse prin introducerea programului de lucru în două schimburi la transport, extinderea reparațiilor cu schimb de agregate, uti­lizarea în mai mare măsura a remorci­lor, scurtarea distanțelor de scos­ apro­­piat, organizarea de depozite finale cât mai aproape de locurile de exploatare, micșorarea consumului de carburanți,

Next