Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1971 (Anul 4, nr. 1120-1198)
1971-10-01 / nr. 1120
PAGINA 2 Organizație proprie a școlarior, Organizația pionierilor, trăiește din acest an o nouă și valoroasă experiență de scientizare a muncii practice ca rezultat purtătorii cravatelor roșii, al grijei permanente active a conducerii partidului nossstru pentru creșterea și dezvoltarea în spirit comunist a tinerelor vlăstare ale patriei. Noul proiect de Statut al detașamentelor și unităților de pionieri din R. S. R. proiectul de Regulament pentru funcționarea consiliilor pionierești învederează cu prisosință acest lucru. Organizarea și desfășurarea conferințelor municipale, orășenești județene pe secțiuni — pionieri și și adulți (comandanți de detașamente și unități, conducători de școli, alte cadre didactice, părinți) — în vederea apropiatei Conferințe Naționale a Organizației Pionierilor din România, au pus în valoare noi resorturi pentru optimizarea procesului educațional în rîndul micilor școlari. Se poate observa, astfel, că, făcîndu-l din obiect al educației, subiect al acțiunii educaționale, prin cultivarea de către comandant a autoconducerii pionierilor, copilului i se conturează în ritm mai accelerat personalitatea, i se deschid largi posibilități de a participa activ, conștient, interesat la analizarea și stabilirea programului de lucru al propriei organizații. însăși viața de organizație (a detașamentului sau unității de pionieri) - lucru știut și pînă acum, dar mai puțin valorificat - dispune de un sistem de modalități și căi cu rol dinamizator în dezvoltarea autoconducerii copiiilor. Observația noastră se bazează pe cunoașterea unor aspecte concrete din activitatea pionierilor din orașul Vaslui, din unele constatări ale comisiei organizatorice a Consiliului județean al Organizației pionierilor și, recent, din desfășurarea lucrărilor primei Conferințe județene a purtătorilor cravatelor roșii - secțiunea pionieri. Nu este locul să subliniem aici rolul deosebit pe care îl au comandanții de pionieri, consiliile pionierești, în dezvoltarea autoconducerii, inițiativei și creativității pionierilor. Comandanții trebuie să dea dovadă de pricepere și măiestrie pedagogică în valorificarea resurselor morale și psiho-fizice ale micilor școlari în acțiuni utile, interesante, accesibile pentru experiența lor de viață și orizontul lor de cultură in continuă lărgire. Profundele mutații calitative ce au avut loc in viața pionierească după Plenara CC. al P.C.R. din aprilie 1966, care a așezat, pe temeiuri științifice munca cu pionierii în țara noastră, pot fi exemplificate și prin rezultatele deosebite ce s-au obținut în județul :■ Vaslui în activitatea de ridicări a nivelului muncii politice, ideologice, cultural-artistice, tehnico-științifice și sportiv-recreative desfășurată cu pionierii și cu ceilalți școlari de către Consiliul județean al Organizației pionierilor, sub directa conducere a Comitetului județean de partid. Este suficient să amintim, în acest sens, doar citeva asemenea acțiuni. Albume-șt ofetă „Oameni, eroi, fapte", spectacole de gală dedicate de pionierii din Bârlad, Huși și Vaslui aniversării semicentenarului partidului „Omagiu partidului", „50 de trepte spre lumină", „Lintezia țării primăvară", participarea numeroasă a pionierilor din comunele Grumezoaa, Tanacu, Murgeni, Pungești, Codăești, Băcești, Solești la acțiunea republicană „Căutătorii de comori“, la concursurile tradiționale de literatură, artă plastică și fotografii artistice, serbarea și concursul de la Movila lui Burcel, „Arcașii lui Ștefan", la care au participat și pionieri din județul Iași, participarea la expoziția națională filatelică de la Tulcea, „Săptămîna primăverii", „Pionierii pe cărările patriei", „Săptămîna muncii patriotice", ș.a., care au contribuit la educația ideologică, politică a pionierilor, la dezvoltarea dragostei față de patrie și partid, față de muncă. Se cere însă ca toți activiștii, comandanții, consiliile organizației pionierilor să-și îmbunătățească conținutul muncii cu micii elevi pentru ca, împreună cu școala, sub conducerea și îndrumarea permanentă a organelor și organizațiilor de partid, să asigure, în spiritul recentelor documente ale partidului nostru, un bogat conținut politic, ideologic, o justă orientare tuturor activităților organizate cu copiii. Trebuie revăzute, de aceea, cu multă răspundere repertoriul și tematicii diferitelor concursuri culturale, tematicii, concursurilor de creație literară și de desene, de valorificat mai bine conținutul educativ al unor acțiuni turistice ca „Pionieri pe cărările patriei", al expedițiilor pionierești „Cutezătorii" ș. a. „Este necesar, arăta tovarășul NICOLAI CEAUȘESCU în Expunerea la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cultural-educative, să punem un mai mare accent pe cunoașterea de către tineret a trecutului de luptă al partidului și poporului. Să prezentăm permanent stările de lucruri din trecut, să reamintim cum a trăit clasa muncitoare, tineretul în trecut, pentru că numai așa tinerii vor putea să înțeleagă mai bine realizările de astăzi, condițiile pe care le au". O bună experiență în acest sens a cîștigat unitatea de pionieri de la Școala generală nr. 3 din Vaslui (comandant de unitate, prof. Octav Gavril), care, în echipare, in cursul a trei ediții turistice, au vizitat partea de vest a țării noastre, poposind în localități istorice legate de numele lui Bogdan Voievod, Horia, Cloșca, Avram Iancu, au vizitat monumente istorice de artă, de cultură - mănăstirea unde s-au tipărit textele rotacizante - s-au extaziat in fața frumuseților naturale ale patriei, dar au coborit și în minele de la iacobeni, au vizitat și fabrici și mari întreprinderi, au cunoscut realizările oamenilor muncii în construirea noii societăți, au vizitat Muzeul Doftana, au cunoscut localități legate de lupta partidului nostru, a clasei muncitoare pentru viața pe care astăzi o trăim, pentru condițiile create de partid și popor, pentru ca ei să se poată bucura de toate aceste realizări, de punerea lor practică, prin intermediul organizației, a celor mai firești năzuințe proprii de a-și organiza acțiuni pe potriva dorinței lor, de a vedea, de a cunoaște, de a și se organiza ei înșiși. Desigur, noi am dat doar un exemplu reușit de activitate turistică, care, considerăm, a fost încununată de succes pentru conturarea conștiinței socialiste a pionierilor de la Școala generală nr. 3 din Vaslui. cu îmbinarea conducerii pedagogice autoconducerea pionierească este o necesitate care se cere mai larg și cu mai mult curaj aplicată în toate detașamentele și unitățile de pionieri din județul nostru. De aceea, nimic nu este mai dăunător pentru educarea pionierilor ca manifestările tributare didacticismului, festivismului, formalismului, regiei pe care o mai practică unii comandanți de pionieri, mai ales cu prilejul unor acțiuni cu public spectator, al inspecțiilor. Trebuie diversificate, extinse, îmbogățite și promovate acele forme de muncă cu copiii care prind în rîndul lor, care pornesc de la ei, iar noi, ca pedagogi, să-i ajutăm să se organizeze bine, să le aducem, eventual, corecturi imperceptibile, care să nu lezeze latura autoconducerii in cadrul procesului educațional pionieresc, pentru a organiza acțiuni organice, unitare, cu un cît mai mare ciștig ideologic-politic formativ pentru conștiințele lor tinere. Trebuie mai mult insistat, prin sporirea coeficientului de afectivitate, emoțional al ceremonialului pionieresc, pentru ca ei să înțeleagă mai bine calitatea de pionieri, semnificația apartenenței lor la o organizație revoluționară, ușurînd astfel calea trecerii spre organizația U.T.C. Prin acțiunile organizate, comandanții de pionieri trebuie să cultive mai mult în rîndul copiilor chipul comunistului ca ideal de om, de luptător activ pentru o viață nouă. Bună ni se pare, în acest sens, înlocuirea vizitelor de circumstanță prin întreprinderi, vizitelor din goană prin toate socațiile, cu alegerea unei anumite secții pe care pionierii s-o cunoască bine, temeinic, să înțeleagă că aceasta reprezintă o verigă, un moment dacă vreți, din procesul de fabricație al unui produs, pe care ei îl cunosc și să știe, de exemplu, că acea parte a piesei sau produsului pe care ei o pot recunoaște este lucrată în secția vizitată de ei. Tot din această secție să fie ales un muncitor care poate să se vorbească despre frumusețea meseriei, de tapițer de exemplu, la Fabrica de mobilă Vaslui, să știe să le explice în cuvinte simple și puține în ce constă activitatea din secția respectivă, să afle că muncitorul respectiv își depășește sarcinile de pian, este fruntaș în muncă, că este stimat și apreciat de colegi, că reprezintă ceva în acea fabrică, pentru ca elevii să-l ia ca exemplu de comunist-constructor al socialismului. Pe linia întăririi legăturilor organizației de pionieri cu familia, Consiliul județean al pionierilor, cu sprijinul Casei corpului didactic ar putea să-și înscrie printre obiective alegerea unei școli-model de colaborare a acesteia cu familia, mai ales cu familiile de muncitori, fiind atrași în rezolvarea problemelor școlii, ale organizației, cîți mai mulți muncitori ai fabricilor noastre sau de pe ogoare. Rezultatele muncii de atragerea familiei în serviciul școlii să fie popularizate printr-o expunere sau o demonstrație practică și pentru alți comandanți de unități pionierești. In acest fel infuzia de caracter muncitoresc în viața și activitatea pionierească va contribui și mai mult la întărirea caracterului politic, revoluționar al Organizației pionierilor. Spațiul nu ne permite sugerarea și a altor propuneri pentru accentuarea caracterului politic, revoluționar al Organizației de pionieri. Funcția de ajutor al comandantului de detașament, care să fie recrutat, mai ales, din rîndul tinerilor muncitori din fabrici și uzine, de pe șantiere sau unitățile agricole, așa cum se propune în proiectul de Regulament al consiliilor pionierești, se înscrie pe linia indicației date de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU care, referindu-se la organizațiile de tineret și copii, a spus : „Aceste organizații trebuie să fie mai îndeaproape îndrumate și conduse de organele de partid, trebuie întărite cu cadre recrutate din rîndurile clasei muncitoare, cu spirit revoluționar, cu spirit muncitoresc, pentru ca intr-adevăr, să răspundă cerințelor pe care le pune partidul în fața lor, iu munca de educare a tineretului". Atragerea familiei, folosirea ajutorilor de comandanți la activitățile inițiate de pionieri sunt alți factori care pot contribui la perfecționarea procesului conducerii pedagogice și a autoconducerii pionierești în cadrul educației extrașcolare a purtătorilor cravatelor roșii. ... GHEORGHE APOSTOL m mm nu u a le eilui — Ce frumos e abecedarul nostru. Tradiții ale învățămîntului românesc LICEUL „GHEORGHE ROȘCA CODREANU“ La jumătatea secolului trecut, în Bîrlad important centru comercial al Moldovei, singura școală de stat era Școala publică nr. 1, înființată în 1832. Datorită fondului lăsat de Gh. Roșca Codreanu, fost căpitan al miliției moldovenești (armată permanentă înființată în 1830), boier progresist, primul care și-a dezrobit robii, precusor pașoptist, înflăcărat patriot, la 20 octombrie 1846 s-au deschis în orașul nostru cursurile Clasului real Codreanu, anexat micii școli bîrlădene. In această clasă, care constituie prima formă de învățămînt secundar de aici, se predau pe lingă gramatica română, aritmetica, istoria, geografia, șt ;irite discipline, cursuri de limbă și literatură latină, conform dorinței donatorului. Cursurile acestui Clas au fost frecventate de elevii orașului, indiferent de originea lor socială, pînă în anul 1858, cînd se transformă în Gimnaziu cu 4 clase secundare. La propunerea lui M. Kogălniceanu, a Ministrului Instrucțiunii Publice, domnitorul Al. I. Cuza decretează la 24 august 1860 ca gimnaziul să poarte numele fondatorului său, George și Nicolae, frații Codreni, în zelul și iubirea ce au avut pentru„ progresarea așezămintelor de învățătură publică, se încuviințează ca Gimnaziul din Bîrlad să poarte numele de Gimnaziul Codreanu”. La desele intervenții ale locuitorilor orașului Bîrlad, care doreau înființarea unui liceu complet (cu șapte clase, cum funcționa atunci). Ministerul Instrucțiunii aproba, începind cu anul școlar 1864—1865, ca gimnaziul să se transforme în „Liceul Codreanu”, la început fără ca profesorii să fie plătiți din bugetul statului. Astfel, în vara anului 1867, liceul nostru dă prima serie de absolvenți ai întregului curs liceal. Reforma învățămîntului din 1898, elaborată de Spiru Haret, a fost experimentată mai întîi în cinci licee din țară, de prim rang, printre care și Liceul Codreanu. In anul 1946, cu ocazia sărbătorilor prilejuite de împlinirea a 100 de ani ai liceului, s-a conferit acestui vechi lăcaș de cultură românească, al patrulea din Principatele Unite, înaltul titlu de .,Colegiul național Codreanu”. După Eliberare, pe lingă cursurile de zi, care înregistrează un număr din ce în ce mai mare de elevi, pe lingă cursurile fără frecvență, se adaugă cursurile serale, dînd astfel muncitorilor bîrlădeni posibilitatea de a-și completa cultura generală. Numărul elevilor a crescut, la un moment dat ajungind de 5 ori mai mare decit pînă în 1944. Din lista numeroaselor nume care au îmbogățit tezaurul culturii românești, foști elevi ai liceului, amintim doar cîteva: Nicolae Ior, G. Bagdasar, Paul BuIbruileanu, Vasile Pârvan, Alexandru Philippide, N. Tonitza, Ștefan Procopiu, Al. Vlahuță, Șt. Șt. Birlănescu. Astăzi, după urcarea celor 125 de trepte de aur ale liceului, urcate de aproape tot atitea generații, privim înapoi cu mândria legitimă că avem ce raporta celor ce vor veni la măreața sărbătoare, care nu va fi numai a liceului și orașului nostru, ci a învățămîntului și culturii românești. Azi, liceul nostru bucură de: prețuirea tuturor celor ce au trecut prin el, prețuirea locuitorilor orașului, încadrat cu profesori calificați (din care mulți au gradele II și I), dotat cu laboratoare de fizică și chimie, înzestrate cu o bogată gamă de aparatură și reactivi, cu sală și teren de sport, cu muzeu de științe biologice, cu o bibliotecă care numără peste 12.000 volume (din care 4.500 la fondul documentar), ateliere de croitorie, lăcătușărie, cu mobilier în întregime nou, cu săli de clasă spațioase, elevii sunt fericiți că pot primi instrucția și educația în aceste condiții create de partidul și statul nostru. Nu de mult, s-au terminat instalațiile de încălzire centrală, s-au făcut reparații interioare și exterioare, iar în curînd se vor inaugura un laborator fonetic de limbi străine, clasă specială de chimie și o o stație meteorologică. Munca plină de abnegație și dăruire a cadrelor didactice ale Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bîrlad urmărește să educe tineretul „în spiritul muncii, să-l învețe să muncească în orice domeniu de activitate, pentru că orice muncă folositoare societății, este o muncă de onoare”, cum spunea tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și culturaleducative, ținută in iulie 1971. ..Școala de astăzi, cu marile ei realizări, are rădăcini adinei în trecutul istoric al învățămîntului din patria noastră, reprezentind o continuare, pe o treaptă superioară, a tradițiilor lui înaintate”. Prof. TRAIAN NICOLA m m 100 de ani de la nașterea lui I. C. Frimu Un fiu al clasei muncitoare, călit in locul luptelor revoluționare Se împlinesc, la 4 octombrie, 100 de ani de la nașterea lui I. C. Frimu - fiu al meleagurilor vasluiene — care ocupă, prin întreaga sa activitate revoluționară desfășurată timp de aproape trei decenii, un loc de frunte în istoria mișcării muncitorești din țara noastră. Luptător revoluționar încercat, el a fost prezent în primele rînduri, în momentele de răscruce ce s-au ivit în istoria mișcării muncitorești din România la sfîrșitul secolului al XlX-lea și începutul secolului al XX-lea. Contactul cu muncitorii din Capitală, cu lupta lor în continuă creștere, convingerile căpătate prin studiul sistematic al socialismului științific, îl determină să se dedice cu și mai mare pasiune cauzei clasei muncitoare, idealurilor acesteia pentru făurirea unei vieți noi, lipsite de exploatare. De la primele sale manifestări in mișcarea socialistă, I. C. Frimu ia atitudine hotărîtă împotriva exploatării, pe care o cunoaște nemijlocit. In 1892, întîlnim îm presă primul material semnat de el. Este vorba despre un apel pentru o acțiune de protest împotriva legii „pentru servitori". In acest apel el arăta că : „guvernul burghezilor caută prin toate mijloacele... să restrîngă libertățile, să corupă conștiințele, să nimicească energia, cu alte cuvinte să ne aducă într-o stare de robie", împreună cu alți militanți socialiști, activează pentru întărirea asociațiilor profesionale, organizații care, alături de cluburile muncitorești, au constituit o etapă importantă în unirea din punct de vedere politic și organizatoric, a forțelor clasei muncitoare. Congresul de creare a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România, din 1893, a constituit și pentru I. C. Frimu un moment de mare importanță. Gîndurile sale, speranțele, dorința de luptă primeau un răspuns, un imbold, o îndrumare. In anii de după 1899, partea inaintată a proletariatului, militanții revoluționari, printre care la foc de frunte se numără I. C. Frimu, au dus mai departe mișcarea muncitorească, păstrind sus stindardul roșu al luptei proletare. In aceste condiții, I. C. Frimu iși mobilizează întreaga capacitate de muncă, se afirmă in arena politică ca un luptător format, hotârît, priceput, plin de răspundere față de soarta mișcării muncitorești. Ei desfășoară o intensă activitate publicistică și se dovedește un bun mînuitor al condeiului, ale cărui articole se citesc și azi cu interes. Cristalizarea concepțiilor sale este vizibilă și din articolul „Mișcarea meseriașilor", în care, după ce vorbește despre „folosul organizării muncitorilor" în bresle, fără patroni, pe principiul luptei de clasă, exprimă apoi limpede necesitatatea pentru muncitori a unui „partid deosebit de cele guvernamentale, liberal și conservator, pentru a putea scăpa o dată de robia politică și economică în care zac". In condițiile în care cercurile conducătoare ale burgheziei au înființat corporațiile, cu scopul de a-i abate pe muncitori de la lupta revoluționară, un număr de muncitori tîmplari, continuînd tradițiile muncitorimii române de unire a forțelor în organizații profesionale, bazate pe principiul luptei de clasă, s-a întrunit la cercul „România muncitoare", sub prezidenția lui Frimu, și a hotărît să creeze o comisie restrînsă, care să elaboreze statutele și regulamentele unui sindicat al muncitorilor tîmplari (constituit în februarie 1905), dînd semnalul unei largi acțiuni de organizare a muncitorilor. Organizarea muncitorilor în sindicate, care s-a desfășurat într-un ritm rapid, creșterea combativității și conștiinței lor de clasă puneau cu acuitate problema centralizării și coordonării luptei economice și politice. In acest scop, în zilele de 13—15 august 1906, s-a ținut la București prima Conferință a sindicatelor și cercurilor socialiste din România. Un punct al ordinei de zi, privind raportul dintre sindicate și corporații, a fost susținut de I. C. Frimu. Conferința a adoptat, în această problemă, rezoluția propusă de Frimu, care „condamnă instituțiunile corporațiilor ca antiproletare și reacționare atît din punct de vedere politic cât și econonomic", Conferința a ales organul central de conducere a mișcării sindicale, Comisia Generală a Sindicatelor din România, din care I. C. Frimu a făcut parte. După aproape un an, a avut loc, la Galați, în iulie 1907, a doua Conferință pe țară a sindicatelor și cercurilor socialiste, care a hotărît crearea Uniunii Socialiste. A fost ales, cu acest prilej, Comitetul de conducere, din care făcea parte și I. C. Frimu, ales ulterior secretar al Uniunii. In ianuarie 1910, începe, la București, Congresul de constituire a Partidului Social-Democrat din România. Congresul este deschis de I.C. Frimu, care s-a adresat cu însuflețire reprezentanților clasei muncitoare: „Prin scrierile ce a dat la iveală mișcarea socialistă din trecut a contribuit foarte mult să îndrepte spre progres țara românească, creînd un curent sănătos socialiști ...) Din hotârîrile noastre de azi, din energie cu care veți aplica mîîlte aceste hotărîri va izvorî tăria partidului care se constituie astăzi". Pentru meritele sale, i se încredințează munci de răspundere în conducerea partidului, fiind membru al Comitetului Executiv și secretar al partidului, funcții în care Frimu luptă cu hotărîre pentru consolidarea rîndurilor partidului, pentru apărarea intereselor de clasă ale proletariatului. I.C. Frimu a participat, pină la sfîrșitul vieții sale, la toate manifestările reprezentative ale mișcării muncitorești, avînd un rol activ în organizarea muncitorilor, în campaniile contra expulzării, contra legilor cu caracter antimuncitoresc. O deosebită atenție acorda Frima activității în rîndurile intelectualilor, acțiunii de apropiere a acestora de mișcarea muncitorească și socialistă. A purtat o intensa corespondență cu intelectualii din mediul sătesc, răspunzind la întrebările lor și trimițindu-le literatură socialistă. Mulți dintre cei care l-au cunoscut sunt cuceriți de personalitatea acestui om, care sintetiza trăsăturile nobile ala clasei din care făcea parte. Atitudinea lui dirză, consecvența politică, atrag furia aparatului represiv. Este, în repetate rînduri, arestat, judecat și condamnat. Fire entuziastă, cu o nezdruncinată încredere în forțele și viitorul luminos al clasei muncitoare, el ieșea din închisoare cu dorința vie de a duce lupta mai departe, cu și mai mare hotărîre. In anul 1918, participă cu vigoare la organizarea luptelor muncitorești. Arestat imediat după puternica demonstrație a muncitorilor din București, din 13 decembrie 1918, I.C. Frimu este întemnițat la închisoarea Văcărești, unde în scurt timp se îmbolnăvește. Cu tot regimul aspru la care a fost supus în închisoare, chinuit de boală, Frimu împărtășească a continuat să tovarășilor din afară preocupările sale privitoare la diverse aspecte ala luptei clasei muncitoare. In acest sens, el scria că „lupta noastră nu e individuală, ci legată de lupta maselor". in ultimele zile ale vieții, conștient de misiunea grea a acelora ce vor duce mai depărta steagul luptei proletare pînă la victoria finală, I.C. Frimu transmitea un fierbinte mesaj clasei muncitoare din România. El arăta: „Voi, tinerii, voi sînteți viitorul nostru. Fiți revoluționari, cît mai revoluționari, căci numai astfel vom putea scăpa acest popor". Cirzul și neînfricatul luptător s-a stins din viață în seara zilei de 6 februarie 1919, în vîrstă de numai 48 de ani. ..•.J.-IJJ.jJ.iUn Ts © IO! -Drumul străbătut de I. C Frimu este un drum de muncă asiduă și perseverentă. Caracterul lui s-a format și călit la școala luptelor clasei muncitoare din România. Amintirea lui s-a păstrat vie în memoria oamenilor muncii. VASILE AVRAM FOTBAL După Dinamo, calificați neașteptat, dar merituos la Trnava în „C.E.E.“, după U.T. Arad, câștigătoare la golaveraj în fața Austriei Salzburg, după Steaua, care nu ne-a convins, dar care totuși a eliminat pe Hibernians, în „Cupa cupelor“, ieri în Capitală a patra echipă românească. Rapid, înscrisă într-o competiție europeană, a reușit excelenta performanță de a juca în turul doi al „Cupei U.E.F.A.". Fără exagerare, putem afirma că fotbaliștii noștri, reprezentând cele 4 cluburi fruntașe, au meritul de a fi jucat cu ardoare și ambiție, reprezentînd cu onoare jocul cu balonul rotund din țara noastră. Pe stadionul „23 August“, în prezența a aproape 30.000 de spectatori, Rapid a dispus cu 2—0 (2—0) de valoroasa echipă italiană A.C. Napoli. Scorul a fost deschis în minutul 25 de inepuizabilul Dumitru, care, la capătul unei acțiuni personale, cu un șut-bombă de la ÎS m l-a făcut „șah mat“ pe portarul italian Zoff. Cel de-al doilea punct a fost realizat în minutul 36 de Ene Daniel, care a reluat imparabil o centrare spectaculoasă a lui Năsturescu. Oaspeții nu au putut da o bună replică echipei feroviare, care tactic a jucat excelent. Scorul putea lua proporții, însă de două ori baloanele șutate de Neagu au nimerit barele. Echipa Rapid s-a calificat astfel pentru turul doi, deoarece are un golaveraj mai bun (a pierdut primul joc cu 0—1). In această întîlnire arbitrată de vest germanul Eischeweiller au fost utilizate următoarele formații: Rapid, Răducanu, Rop, Boc, Lupescu, Mușat, Dinu, Dumitru, Năsturescu, Ene, Neagu, Angelescu, A. C. Napoli, Zoff, Ripari, Fo gliana, Zurlini, Panzanato, Peregő, Sormani. Juliano, Macchi (Abondanza), Altafini (Erizo min. 15), Iraprota. k După cum transmit agențiile internaționale de presă, tragerea la sorți pentru stabilirea meciurilor din turul doi al cupelor europene la fotbal va avea loc astăzi, 1 octombrie, la Belgrad. (Agerpres) SPORT -Rapid, cea de-a patra echipă românească calificată in etapa următoare VREMEA NOUĂ # Costurile nejustificate... (urmare din pag. 1) freier de pian. Se produce rmi]t dar cum și, mai ales, cât, ne costă ? Astăzi, mai mult ca oricînd, orice activitate trebuie apreciată prin prisma eficienței sale economice. Privind nivelul indicatorului cheltuieli la o mie de lei producție marfă, constatările nu pot fi în nici un caz îmbucurătoare. La sectorul Bîrlad se manifestă o inconstanță frecventă cu fluctuații de la lună la lună. Spre exemplificare, luind o situație începind cu luna iulie, se constată o depășire cu 94 lei a cheltuielilor la mia de lei producție marfă; luna următoare un salt calitativ concretizat într-o economie de 35 lei. Actualmente, pe total, depășirea de la începutul anului ajunge la 11,40 lei. O situație identică întâlnim și la sectorul Vaslui, unde indicatorul cheltuielilor este depășit cu 3 lei. Apare, așadar, o situație anacronică, cu planul îndeplinit dar cu depășiri la cheltuieli. Influența nefastă a acestora se repercutează negativ asupra nivelului beneficiilor și a depășirilor prețului de cost. Fără îndoială, slaba organizare a unor locuri de muncă este o cauză a acestor nerealizări, depășirile indicatorilor de cheltuieli se datoresc muncii defectuate a unor șefi de parchet ca Gh. Onciu și Nicolae Nițoi (de la Chițac), care nu au lichidat parchetele în termen și nu au respectat graficele de producție, cer „Există însă o serie de rezerve ce se mai eficient valorificate, este de părere tovarășul P. Burlui, dar aceasta impune efectuarea unei analize judicioase a structurii prețului de cost efectiv pe fiecare sortiment realizat, pentru stabilirea ponderii elementelor cu cheltuieli în ansamblul costurilor respective, spre diminuarea cărora colectivul unității de exploatare va trebui să-și concentreze eforturile. In vederea reducerii timpului de încărcare-descărcare de mare efect va fi introducerea IFRON-urilor (încărcătoare frontale), care va duce la optimizarea operației respective, reducerea efortului fizic, al numărului de muncitori necesari la operațiune, la creșterea productivității fizice de peste ori. Extinderea operației de adunat două și pregătit materialul mărunt in sarcini va duce la utilizarea integrală a întregii mase lemnoase. Reducerea consumurilor specifice reprezintă unul din filoanele cu rezerve potențiale ridicate în direcția reducerii prețului de cost. La operațiunile de cojire a lemnului, numai prin folosirea cositoarelor cu cap tip freză, costul se reduce de la 39 lei m.c., executat manual, la 28 lei m.c., executat mecanic. E drept, un asemenea utilaj a fost instalat la depozitul Băcești, dar este prea puțin și considerăm că mai trebuie perseverat încă, introducerea unor utilaje de mare productivitate reprezentînd un mijloc eficient de reducere a cheltuielilor materiale. Merită a fi evidențiată inițiativa de a se trece experimental tractoarele la sectorul Bârlad, în cadrul sectorului de exploatare, ele putind fi mai judicios folosite și urmărite direct de conducătorul procesului de producție, șeful de parchet. „Din păcate, experimentul nu și-a dovedit valoarea, cel puțin pînă acum, va declara tovarășul inginer Titus Medeleanu, șeful sectorului Bîrlad. Totul ar fi bine dacă am avea posibilitatea să facem și reparația utilajelor. Ea se efectuează la Vaslui, de multe ori însă este de proastă calitate, punindu-ne în situația să umblăm după piese de schimb pe la S.M.A.-uri sau I.A.S.-uri. Avem și cazuri cînd ,unor tovarăși ca C. Florea și C. Buhuș, nu li s-au reparat tractoarele, fiind trimiși să se descurce cum vor putea“. Credem că se impune sporirea gradului de responsabilitate a secției Vaslui, în vederea exercitării atribuțiilor, altfel inițiativele, oricât de valoroase, se pierd pe drum. Pierderile ce se mai înregistrează încă ar putea fi mult reduse prin introducerea programului de lucru în două schimburi la transport, extinderea reparațiilor cu schimb de agregate, utilizarea în mai mare măsura a remorcilor, scurtarea distanțelor de scos apropiat, organizarea de depozite finale cât mai aproape de locurile de exploatare, micșorarea consumului de carburanți,